Euharistia continuă – Cum, de ce și de câte ori ne împărtășim în Biserica Ortodoxă?
Doamne ajută!
Cu ajutorul lui Dumnezeu pornim astăzi o nouă serie de articole dedicate Sfintei Euharistii sau Sfintei Împărtășanii – așa cum o cunoaștem noi în Biserica Ortodoxă.
Sfânta Euharistie numește de fapt Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos pe care, Liturghie după Liturghie, noi creștinii o primim din Sfântul Potir de la episcopii sau preoții ortodocși.
Scopului demersului nostru este să provocăm un dialog pe baza următoarelor întrebări definitorii pentru credința noastră:
- Ce este Sfânta Euharistie?
- Care este importanța Sfintei Euharistii pentru viața duhovnicească a întregii comunități și pentru viața personală a fiecărui creștin?
- De câte ori ar trebui să ne împărtășim?
- Când ne putem împărtăși?
- Cum (în ce stare) trebuie să ne împărtășim?
- Cine poate primi Sfânta Împărtășanie?
- Care este relația dintre Taine Sfintei Euharistii și Taina Sfintei Spovedanii?
Pentru că adesea în parohiile noastre observăm cum la Sfânta Liturghie se împărtășesc copiii și doar un număr foarte mic de tineri și adulți, ne dorim prin aceste texte, studii și comentarii să ne punem întrebarea mai des: „Eu de ce nu mă împărtășesc acum, deși am participat la această Sfântă Liturghie?”
Aici veți găsi toate articolele campaniei: Euharistia continuă.
Mai jos puteți vedea toate articole din campanie:
Oare nu ne cheamă pe toți Mântuitorul Hristos, atunci când preotul iese cu Sfântul Potir și zice: „Cu credință și cu dragostă să vă apropiați!”?
Oare dacă eu m-am împărtășit duminica trecută este de ajuns pentru mine, iar duminica asta pot sta liniștit, ca și cum mi-am făcut datoria? Nu este oare Sfânta Liturghie masa cea de taină a Sfintei Treimi la care ne invită pe noi toți, fii săi, să gustăm din merindele vieții veșnice?
Cine oare este invitat la masă undeva, și gazda nu-l servește cu nimic?
Toți cei care participăm la Sfânta Liturghie suntem invitați să gustăm din Trupul Domnului și din Sângele Lui, din adevărata mâncare și adevărata băutură.
Idealul unei vieți creștine desăvârșite este ca într-o parohie să se împărtășească toți creștinii prezenți la Sfânta Liturghie.
De ce nu se întâmplă acest lucru?
Motivele sunt multe și în această campanie am dori să le abordăm pe fiecare în parte.
Aș lua-o puțin înainte și v-aș spune de pe acum care este principalul motiv pentru care nu ne împărtășim Liturghie după Liturghie: nu ni-L dorim pe Hristos în inimile noastre; nu-l vrem pe Dumnezeu în inimi așa de des.
Dacă ni L-am dori pe Hristos permanent în noi, atunci permanent am căuta să gustăm din Trupul și Sângele Lui!
Sfânta Euharistie este centrul vieții liturgice a Bisericii și este în același timp și centrul care polarizează în jur întreaga creștere duhovnicească a creștinului în Trupul Bisericii.
Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că Sfânta Euharistie este începutul vieții creștine, mijlocul ei, adică modalitatea prin care creștem, și sfârșitul (piscul) sau mai bine zis Cununa Vieții noastre. De fapt Iisus Hristos, Domnul nostru, Cel ce ni se oferă ca jerfă la fiecare Sfântă Liturghie este totul: Calea, Adevărul și Viața. El este Cel ce ne cheamă la o nouă viață în afara păcatului, El ne susține curățindu-ne permanent pe acest drum, și tot El este Cel ce ne așteaptă dincolo de moarte, înviindu-ne și așezându-ne în mijlocul drepților, în sânul Sfintei Treimi.
În Biserica Ortodoxă creștinii, monahi sau mireni, s-au întrebat adesea „cum și cât de des ar trebui să ne împărtășim?”. Dacă în primele patru veacuri ale Bisericii creștinii se împărtășeau toți la Sfânta Liturghie, iar împărtășirea era un mijloc de a arăta apartenența lor la acea comunitate, cum s-a ajuns ca astăzi să ne împărtășim doar câțiva oameni la Sfânta Liturghie?
Prima dispută legată de acest subiect a apărut în anul 1772 când ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul încheia redactarea primului Manual de Împărtășire continuă care-și propunea restabilirea sensului apostolic și patristic al practicii euharistice ortodoxe.
De atunci și până astăzi a curs enorm de multă cerneală în legătură cu această temă, și e un lucru bun, pentru că este de departe cel mai important subiect al întregii omeniri! Au existat și există și astăzi păreri în contradictoriu cu privire la frecvența împărtășirii credincioșilor.
Scopul demersului nostru este însă de a aduce înaintea voastră cel mai important aspect al vieții creștine. Dacă pe acest site, timp de câțiva ani am discutat atâtea și atâtea subiecte, și am dedicat campanii de articole pe teme de interes pentru tineri, cum oare să nu dedicăm o atenție aparte jerfei Mântuitorului Iisus Hrisos, prin care toți primim mântuirea.
Prin urmare vă invităm cu drag la dialog, având mereu în minte că: Iisus Hristos este medicamentul suprem al vieții Omului, și acest medicament îl primim mereu la fiecare Sfântă Liturghie din Potir.
Doamne ajută!
Claudiu Balan președinte Asociația Ortodoxia Tinerilor
Andrei-Marin
aprilie 6, 2013 @ 3:05 pm
Vă propun un studiu [i][b][url]http://www.teologie.net/2010/01/05/cand-si-cum-sa-ne-impartasim/[/url][/b][/i]care abordează această temă, aducând argumente istorice şi patristice cu privire la problema împărtăşirii creştinilor.
Autorul studiului Ieromonahul Petru Pruteanu este autor a numeroase articole şi studii cu tematică dogmatică, patristică şi mai ales liturgică. A participat la numeroase emisiuni radio şi TV, precum şi la diferite conferinţe, simpozioane şi manifestări cultural-religioase din Republica Moldova, România, Rusia, Grecia, Portugalia şi Germania. Aici aveţi C.V lui [url]http://www.teologie.net/ieromonah-petru-pruteanu/[/url]
Claudiu Balan
aprilie 6, 2013 @ 3:58 pm
Salut Andrei.
Mulțumim pentru link.
Ne vom uita pe acest material.
Am auzit de părintele Petru Pruteanu,
Andrei-Marin
aprilie 6, 2013 @ 5:04 pm
Mă bucur! Vă recomand şi celelalte articole care se găsesc pe blog. Multe au caracter catehetic şi/sau apologetic.
Studiul despre [i]împărtăşire[/i] în format pdf [url]http://forum.teologie.net/download/file.php?id=78[/url]
Constantin
august 4, 2023 @ 5:48 am
Slăvit să fie Domnul Hristos!
Doamne ajută!
În cuprinsul acestui site, sunt multe îndemnuri, privind participarea tuturor oamenilor ce sunt creștini ortodocși, la Sfintele Liturghii și la Sfânta Euharistie, apoi culminând cu îndemnul liturgic ” Cu credință și cu dragoste să vă apropiați…și …Luați mâcați, acesta este Trupul Meu…adică de Sfântul Potir, unde euharistic se află
și se împărtășește Hristos, tuturor celor care-L primesc cu credință și cu dragoste. Dar, nu trebuie omise, nici îndemnurile marilor duhovnici ai Sfintei Biserici Ortodoxe, precum Sfântul Ioan Gură de Aur, a cărui Sfântă Liturghie
se săvârșește pe tot parcursul anului liturgic și care ne recomandă să avem o anume pregătire mai întâi, adică să nu uităm de cele 7 Taine ale Sfintei Biserici, dintre care Taina Sfintei Spovedanii (Mărturisiri), adică a iertării
și dezlegării de păcatele săvârșite, de către duhovnic, este obligatorie pentru toți.
Și apoi în final, urmează taina tainelor, adică Taina Sfintei Împărtășanii (Euharistii), prin care omul împărtășit, se unește tainic cu Hristos și se îndumnezeește, dar să avem grijă și de starea noastră lăuntrică, să fie cum spune ierarhul cu gură de aur, aceea de umilință și smerenie față de Dumnezeu, ca să nu fie împărtășania noastră spre osândă, ci spre mântuire. Așadar, atenția tuturor trebuie să fie îndreptată către Hristos, care ne cheamă pe toți să ne „ospătăm”, fără a spune când, ci noi trebuie să știm când „flămânzim”. Deci, Hristos Domnul, ne vrea pe toți la Sfânta Euharistie, dar cât
de mult și des dorim să ne împărtășim, depinde de noi!
La noi în țară, în perioada postbelică și comunistă, a fost un mare și necunoscut
de mulți, om ales și trimis
de Dumnezeu, un monah, schimonah și ierarh cu numele de Nil Dorobanțu, contestat de stăpânirea de atunci, politică, eclezială, clericală, monahală, etc.
Pentru noi românii ortodocși, ar fi binevenită și chiar binecuvântată de Dumnezeu, să fie cunoscut acest om fascinant, cu viață sfântă, necunoscut de foarte mulți!
Angela
aprilie 6, 2013 @ 5:57 pm
Despre deasa impartasire cu Preacuratele lui Hristos Taine.
http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/sf_nicodim_aghioritul-deasa_impartasire.htm
Sper sa va fie de folos! 🙂
Andrei-Marin
aprilie 6, 2013 @ 7:11 pm
Şi eu mai am ceva de care acum mi-am amintit, dar s-a pomenit şi mai sus.
Este vorba despre cartea [i][b]”Împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse, mărturiile Tradiţiei”[/b][/i]
Traducere si studiu introductiv: [b]diac. Ioan I. Ică jr [/b]
[img]http://www.librariasophia.ro/img/poze110x150/impartasirea_continua_cu_sfintele_taine_dosarul_unei_controverse_marturiile_traditiei.jpg[/img]
În urmă cu 225 de ani — pe 13 ianuarie 1772 — ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul, refugiat la Braşov, încheia redactarea primului Manual de Împărtăşire continuă care îşi propunea restabilirea sensului apostolic şi patristic al practicii euharistice ortodoxe. Publicat anonim în 1777, manualul s-a izbit de răstălmăciri şi a stârnit polemici. În 1783 a intervenit în dezbatere şi Cuviosul Nicodim Aghioritul cu un al doilea manual publicat anonim: Carte foarte folositoare de suflet despre Împărtăşirea continuă, relansând o aprinsă controversă care a durat trei sferturi de veac. Patriarhia Ecumenică a ţinut în tot acel răstimp o serie de sinoade şi a emis nenumărate scrisori şi documente oficiale.
Dată fiind uitarea acestor texte şi a altor surse esenţiale, sensul deplin al pledoariei monahilor tradiţionalişti — stigmatizaţi drept „colivari”, reprimaţi şi ulterior reabilitaţi — n-a fost şi nu este încă pe deplin sesizat până astăzi. În ultimă instanţă, ei nu voiau decât să restaureze etosul creştinismului apostolic şi al Bisericii vechi — etos pascal, în acelaşi timp euharistic, ascetic şi martiric. Dincolo de recuperarea istorică a acestei dispute, semnificaţia ei pentru practica liturgică actuală este de o actualitate perenă şi stringentă. Precedându-l de un amplu studiu istorico-teologic, diac. Ioan I. Ică jr restituie în volumul de faţă, pentru prima dată într-o limbă modernă, întreg dosarul controversei şi principalele mărturii ale Tradiţiei în această problemă de maximă importanţă pentru viaţa Bisericii dintotdeauna. (extras din prezentarea făcută cărţii [url]http://edituradeisis.ro/opencart/index.php?route=product/product&product_id=171[/url])
Cuprinsul cărţii:
Impartasirea continua pro si contra — o disputa perena si lectiile ei (diac. IOAN I. ICA JR)
I. Prolog romanesc: alerta unui pastor
– Pastorala mitropolitului NEOFIT CRETANUL (1739)
II. Impartasirea continua — pro si contra — documentele unei dispute
– NEOFIT KAVSOKALIVITUL, Despre Impartasirea continua (1772/1777)
– SFANTUL NICODIM AGHIORITUL, Carte foarte folositoare de suflet despre Impartasirea continua cu preacuratele lui Hristos Taine (1783)
– SFANTUL NICODIM AGHIORITUL / LORENZO SCUPOLI, Cuminecare sacramentala si cuminecare spirituala (din Razboiul nevazut, 1796)
– SFANTUL NICODIM AGHIORITUL / GIOVANNI PINAMONTI, Meditatie la Taina Sfintei Impartasanii (din Exercitii duhovnicesti, 1800)
– Dosarul unei polemici (1772–1819): scrisori, marturisiri de credinta, decrete
1. Prima interventie a patriarhului Teodosie (1772)
2. Alte scrisori patriarhale ale lui Teodosie (1773)
3. Marturisirea „colivarilor” (1774)
4. Condamnarea „colivarilor” de patriarhul Sofronie (1776)
5. Disculparea „colivarilor” de patriarhul Gavriil (1781)
6. Condamnarea cartii Despre Impartasirea continua de patriarhul Gavriil (1785)
7. Disculparea cartii Despre Impartasirea continua de patriarhul Neofit (1789–1794)
8. Marturisirea de credinta a lui Nicodim Aghioritul (1807/1819)
9. Tomosul patriarhal din 1807 al patriarhului Grigorie V10. Decretul patriarhal din 1819 al patriarhului Grigorie V
III. Marturiile Traditiei
– Canoane din secolul IV si interpretarile canonistilor bizantini din secolul XII
– SFANTUL VASILE CEL MARE, Despre Cuminecare (Epistola 93)
– Cuminecarea continua in monahismul secolului IV
– CUVIOSUL TEODOR STUDITUL, Sa nu fim cu nepasare fata de impartasirea Sfintelor Taine (Cateheza mica 107)
– SFANTUL SIMEON NOUL TEOLOG, Impartasire continua cu lacrimi si strapungerea inimii (fragmente)
– SFANTUL GRIGORIE PALAMA, Marturisire si Impartasire (Omilia 56)
– CALIST SI IGNATIE XANTHOPOULOI, Cuminecare continua si cu constiinta curata (Metoda 91–92)
– SFANTUL SIMEON AL TESALONICULUI, Cuminecare continua pentru toti (Dialog 360)
– SFANTUL NICOLAE CABASILA, Liturghie si sfintire (din Talcuire la dumnezeiasca Liturghie)
– SFANTUL NICOLAE CABASILA, Cuminecarea — desavarsirea vietii in Hristos (Despre viata in Hristos IV)
– TOMA DIN KEMPEN, Indemn cucernic spre Sfanta Cuminecare (Despre imitarea lui Hristos IV)
Radu
aprilie 7, 2013 @ 11:00 am
Buna Claudiu un subiect foarte interesant si de actualitate zic eu.In vaiat mea sau cel putin aici la bisrica la care merg eu multa vreme s-a promovat ca este bine sa luam euharistia doar in praznicele mari.Acum de ceva timp s-au schimbat putin lucrurile ceea ce nu face atlceva decat sa ma bucure.Dar ceea ce nu inteleg eu acum este urmatorul aspec.Asa cum spune si Preotul cand iese cu Sf Potir doar copii si cei ce s-au spovedit.Aici in atricol eu am dedus ca se poate lua Euharistia si fara spovedanie.Si daca In parohie este un singur preot atunci cum se poate face spovedania in timpul Sf Liturghi ?
Ana
aprilie 7, 2013 @ 6:45 pm
Daca fiecare dintre noi are un duhovnic, sfaturile astea care se dau in aceste carti trebuiesc discutate si cu parintele duhovnic. Toate cunostintele mele se spovedesc foarte des, dar se impartasesc la 40 zile. Parintii nostri spun ca trebuie sa ne fie si dor de Hristos.
Claudiu Balan
aprilie 8, 2013 @ 7:12 am
Doamne ajută!
Andrei, îți mulțumim pentru carte. Știam de ea, o am aici lângă mine pe noptieră. O vom folosi cu siguranță în această campanie. Sunt foarte multe texte care ne pot deschide mintea în legătură cu felul în care ar trebui să percepem Sfânta Euharistie.
Claudiu Balan
aprilie 8, 2013 @ 7:22 am
Salut Radu,
În primul rând trebuie să știm că primirea Sfintei Euharistii nu este condiționată strict de dezlegarea păcatelor primite la Sfânta Spovedanie.
De exemplu: dacă te-ai spovedit astăzi la duhovnicul tău și el ți-a dat binecuvântare, te poți împărtăși și joi la Sfânta Liturghie, și duminică, și duminica viitoare, și poate și alte săptămâni în continuare, dacă nu săvârșești păcate care să-ți îngreuieze conștiința, păcate care trebuie să le spovedești.
În Tradiția Bisericii Ortodoxe nu există niciun termen valabil pentru a ne împărtăși. Dacă duhovnicul nostru ne dă binecuvântare, ne putem împărtăși și zilnic până la sfârșitul vieții.
Împărtășirea la o distanță de minim 40 de zile nu este o practică proprie Bisericii noastre.
Totuși vreau să înțelegeți că primirea Sfintei Euharistii nu o facem de capul nostru, după o simplă auto-evaluare, ci mereu în consultarea cu duhovnicul nostru, care ne poate vedea creșterea sau scăderea duhovnicească.
Spovedania este o condiție obligatorie pentru creșterea noastră duhovnicească, la fel de importantă ca și Sfânta Euharistie.
Dacă ne vom împărtăși de capul nostru, fără binecuvântarea lui Dumnezeu dată prin duhovnic, atunci e foarte posibil să înaintăm în propriile noastre păcat, Euharistia fiindu-ne spre osândă și nu spre viața veșnică.
Euharistia continuă, fără o cercetarea cinstită și constantă a cugetului nostru, nu ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu.
Claudiu Balan
aprilie 8, 2013 @ 7:25 am
Pentru lămurire așez aici câteva sfaturi ale Părintelui Rafail Noica:
“Sfatuiesc pe toti sa se impartaseasca cat mai des. Si asta nu numai pentru a nu intra in conflict cu duhovnicii, ci fiindca – si asta este foarte important de inteles – omul nu este un obiect si, ca atare, nu este supus unei legi. Omul este o exceptie. Fiecare suflet ce va fi existat in lumea asta este o calatorie dintru nefiinta in vesnica dumnezeire, o calatorie unica.
As prefera o impartasanie cat mai deasa. Nu este caracteristic impartasaniei sa fie deasa, ci as zice impartasire des, dar cat de des este bine tie sau tie, asta o las duhovnicului tau si cer Domnului sa insufle fiecarui duhovnic cat de des este bine pentru cutare si pentru cutare; pentru tine poate vino peste doi ani, pentru tine in fiecare Duminica, pentru altcineva Duminica si de praznice, pentru altii la doua saptamani s.a.m.d.”
Ana
aprilie 8, 2013 @ 11:47 am
Claudiu
[quote]Împărtășirea la o distanță de minim 40 de zile nu este o practică proprie Bisericii noastre. [/quote]
Spun de la inceput ca nu vreau sa intru in polemici. Vazand insa ceea ce ai scris tu Claudiu, trebuie sa fac o rectificare. Cred ca si aici se perinda multi care au ascultare de la duhovnic sa se impartaseasca la 40 zile.
Parintele Cleopa indruma la fel.
[b]Ceea ce scriu este un punct de vedere din biserica noastra. Nu am insa intentia sa corectez ceva. Fiecare face dupa cum are ascultare si daca face astfel, fie bine fie rau, in fata Domnului este primit, caci ascultarea le depaseste pe toate.[/b]
Claudiu Balan
aprilie 8, 2013 @ 12:26 pm
Ana, fără să știi ai atins practici punctul sensibil.
Acest termen de 40 de zile a fost motivul principal pentru care în Biserica Ortodoxă a pornit o polemică în Muntele Athos care a durat zeci de ani, unii susținând împărtășirea deasă (continuă) alții împărtășirea doar la anumite termene.
Acesta este tocmai scopul campaniei noastre: să dezrădăcinăm miturile și să aducem argumente concrete de la Sfinții Părinți și de la teologii Bisericii noastre în legătură cu împărtășirea firească a credincioșilor cât mai des.
Dacă vei urmări toate articolele din campania noastră vei putea singură să tragi o concluzie.
Ana
aprilie 9, 2013 @ 8:28 am
[quote]să dezrădăcinăm miturile și să aducem argumente concrete de la Sfinții Părinți[/quote]
Daca noi credinciosii am trai dupa sfaturile Sfintilor Parinti, am putea cu adevarat sa ne impartasim dupa sfaturile lor.
Sfatul parintelui Rafael Noica dat de tine mai devreme, ne prinde pe noi toti. Mai des, mai rar dupa sfatul duhovnicului.
[b]”As prefera o impartasanie cat mai deasa. Nu este caracteristic impartasaniei sa fie deasa, ci as zice impartasire des, dar [u][b]cat de des este bine tie sau tie, asta o las duhovnicului tau[/b][/u] si cer Domnului sa insufle fiecarui duhovnic cat de des este bine pentru cutare si pentru cutare; pentru tine poate vino peste doi ani, pentru tine in fiecare Duminica, pentru altcineva Duminica si de praznice, pentru altii la doua saptamani s.a.m.d.”[/b]
Oricum, o astfel de campanie aduce in prim plan multe din invataturile Sfintilor parinti, lucru bun pentru orice suflet.
Dumnezeu sa va ajute
Pr. Claudiu
mai 15, 2013 @ 9:09 pm
Hristos a înviat!
Sunt plăcut surprins de campania iniţiată şi încrezător că tot mai mulţi credincioşi vor afla şi practica o împărtăşire continuă, conştientă, cu pregătire şi îndrumare după învăţăturile pleromei Bisericii Ortodoxe.
Ajutăm şi noi (preoţii convinşi că împărtăşirea în viaţa creştinilor trebuie să fie continuă), dacă vă este de folos, cu http://deasaimpartasire.blogspot.ro/
Domnul să binecuvânteze această iniţiativă!
Claudiu Balan
mai 16, 2013 @ 6:21 am
Doamne ajută, părinte!
Mulțumim pentru semnalarea blogului „Deasa Împărtășire”, îl vom pune și noi ca link între articolele acestei campanii.
Și eu am observat o revigorare duhovnicească în acest sens, aud pe tot mai mulți credincioși și preoți discutând despre acest lucru.
Pr. Claudiu
mai 22, 2013 @ 11:11 am
http://deasaimpartasire.blogspot.ro/#!/2013/05/impartasirea-cu-vrednicie-sau.html
Pr. Aurel
august 31, 2013 @ 4:56 am
Ne împărtășim mai des sau mai rar cu Sfântul Trup și Sânge al Fiului lui Dumnezeu după cum fiecare dintre noi reușește să se ridice, prin darul Sfântului Duh, la acea stare duhovnicească în care Dumnezeu să poată locui în noi. Timpul mai scurt sau mai lung nu are nici o relevanță pentru că de data aceasta lucrăm în noi veșnicia vieții noastre.
Dan Tudorache
august 31, 2013 @ 9:24 am
Sărut-mâna părinte Aurel! (Calea dreapta)
Așa este, cum spuneți sfinția voastră, dar știți prea bine că fiecare preot este dirijorul parohiei, că el dă tonul enoriașilor la râvna pentru Hristos și mai ales la măsura minimă de a dori Euharistia.
Din ceea ce am observat ca simplu mirean până acum, marea majoritate a credincioșilor stau prinși în șablonul spovedirii și împărtășirii doar în cele patru posturi de peste an. Am remarcat că au mustrări de conștiință dacă nu se împărtășesc într-un post, dar dacă se împărtășesc în fiecare post… nici nu-și doresc mai mult de-atât. Deci nici mai mult nici mai puțin de 4 ori pe an.
De ce? Pentru că ei știu că sunt 4 posturi, și în fiecare post trebuie să se spovedească și împărtășească…. și atât.
Acum pun întrebările: cine le prezintă linia minimă a Bisericii ca linie suficientă? și: de ce au perceput ei linia minimă a Bisericii ca linie suficientă? Cred că răspunsurile la aceste întrebări pot fi un început bun pentru o revigorare a vieții duhovnicești a parohiei dacă la chemarea ”Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați”, vin doar copiii între posturi și cel mult unu sau doi credincioși în vârstă.
Părinte, sunt mulți credincioși care pot mai mult, și le-ar fi de mult folos, dar nu îndrăznesc pentru că n-au sesizat în jur exemple de râvnă ieșite din acest șablon, și nici preotul duhovnic nu i-a îndemnat să îndrăznească.
Pomeniți-ne și pe noi în rugăciunile sfinției voastre, vă rugăm.
Pr. Aurel
septembrie 2, 2013 @ 3:46 pm
Biserica nu recomandă un număr minim de împărtășiri într-un an și în general trebuie să ne ferim de astfel de socoteli duhovnicești. Suficient ar fi să te poți Împărtăși cu vrednicie o singură dată în viață pentru ca Trupul și Sângele mântuitor să te curățe de păcat pentru restabilirea comuniunii veșnice cu Dumnezeu. Lupta cu păcatul însă, nu ne lasă să atingem o astfel de vrednicie și de aceea e nevoie de prezența lui Dumnezeu „în toate zilele”. În această luptă smerenia și supunerea voii tale voii lui Dumnezeu întotdeauna aduc biruință. De aceea nu luăm singuri Sf. Împărtășanie ci ni se oferă ca un dar din partea lui Dumnezeu pentru lupta pe care o purtăm. Preotul invită pe toți creștinii la împărtășire dar „cu frică de Dumnezeu.cu credință și cu dragoste” tocmai pentru a evidenția împortanța stării sufletești deosebite cu care trebuie să ne apropiem. La această stare sufletească și sfinții recunoșteau că nu pot să ajungă, de aceea ei se osteneau îndelung . Să ne ostenim și noi și să îndrăznim cu multă reținere.
Cosmin Grigorescu
februarie 11, 2014 @ 2:41 pm
Slava Domnului pentru acest loc virtual pe care l-ati creat dar care nadajduiesc sa creeze dorinta de realitate euharistica in cat mai multe suflete. Sunt diacon intr-o biserica din Bucuresti si incerc si eu, in masura limitata in care pot, din pozitia in care ma aflu, sa determin constiintele celor care vin la Sf. Liturghie, sa renunte la prejudecati si sa se apropie ca sa primeasca Sfanta Euharistie. Ma doare sufletul sa ma stiu eu in altar bucurandu-ma de impartasirea cu Sfantul Trup si Sfantul Sange al Dumnezeului nostru Hristos nostru iar pe ei afara, asistand cum noi clericii si cativa copii stam la masa la Ospatul Domnului.
O sa citesc materialele de aici de pe site care sigur ma vor ajuta sa pun problema si mai bine la predica si in discutiile pe care le pot avea cu credinciosii.
Claudiu Balan
februarie 11, 2014 @ 3:35 pm
Doamne ajută, părinte diacon.
Mă bucur că sunteți în același gând cu noi, și de fapt în același gând cu Dumnezeu, Cel ce dorește ca la fiecare Sfântă Liturghie să se dăruiască tuturor prin Euharistie.
Sper să vă fie folositoare materialele de aici. Oricum cu siguranță vă vor trimite spre scrieri ale sfinților și ale teologilor ortodocși de seamă care tratează problema în adânc și în felurite detalii.
Facem fiecare ce putem în colțișorul nostru. Noi aici pe site, sfinția voastră în parohie, la predică, printre cunoscuți, și ușor-ușor mentalitatea se va schimba.
Mă bucur mult că Dumnezeu lucrează printre noi.
Doamne ajută!
Rebreanu
aprilie 26, 2014 @ 4:39 am
„Preotul nu poate ierta furtul neînapoiat; deci să restitui ceea ce ai furat și apoi spovedește-te.”
Au trecut mulți ani decând am furat acel obiect, obiect pe care l-am vândut. Cum pot înapoia acel obiect pe care nu-l mai am?
Dan Tudorache
aprilie 26, 2014 @ 6:03 am
Hristos a înviat, frate!
Orice păcat spovedit cu părere de rău și nerepetat, se iartă!
Totuși, în cazul furtului, modul cel mai creștinesc de a repara păcatul acesta este de a întoarce paguba, iar dacă nu putem să o întoarcem celui căruia am făcut-o, măcar să dăm milostenie unui sărman de contra-valoarea acelui obiect. Sau după puteri, să întoarcem paguba cumva după îndemnul Sf. Apostol de a sluji dreptății cu aceeași râvnă cu care am slujit păcatului, atunci când eram în rătăcire.
Așa întorci paguba prin iubire.
Rebreanu
aprilie 26, 2014 @ 8:14 am
Adevărat a înviat!
O să cer lui Dumnezeu să rânduiască cum să-mi răscumpăr păcatul.
Mulțumesc Dan.
Acum mă aflu într-o situație în care nu pot iubi(am aproape 40 de ani și nu am o prietenă) și nu pot munci(mie greu să relaționez cu oamenii și evit să fac parte dintr-un mediu social, cum ar fi un loc de muncă).
Dan Tudorache
aprilie 28, 2014 @ 7:15 am
Curaj, suflet cu luminile stinse!
De ce te condamni la singurătate? Mă gândesc că poate te-au rănit oamenii, în timp ce tu ești sensibil dar fii curajos și iați-l pe Dumnezeu alături ca să iubești pe oameni alături de El.
Poate că izolându-te de oameni încerci să te aperi, dar singurătatea nu-ți face bine dacă nu ai vocație sihastră.
Uite, părintele Nicolae Steinhardt, care a suferit enorm de mult din partea unor oameni, a lăsat aceste cuvinte îndemn pentru toate generațiile: Dăruind vei dobândi!
Deși eu mă referisem la milostenie ca formă de iubire, spuneai că te afli într-o situație în care nu poți iubi. Eu mă gândesc că ai spus asta dintr-o durere interioară că ai vrea să iubești dar nu ai pe cine. Dar începe să iubești pe cei de lângă tine, începe să fii sociabil și amabil cu toată lumea și poate va veni și o prietenă, viitoare soție. Nicio fată din lumea asta nu fuge de un bărbat delicat, care vrea și știe să iubească. Aș spune chiar că lumea este în criză de astfel de bărbați.
Grigore Alexandru
august 20, 2014 @ 5:42 pm
Cat de des trebuie si putem sa ne impartasim? – P.S.Siluan (Episcopul Ortodox Român din Ungaria)
[url]https://www.youtube.com/watch?v=_kSN0sVLMhg[/url]
Liiana
noiembrie 4, 2014 @ 11:48 am
De-ar sti crestinii de cate bunatati se lipsesc atunci cand merg la sfanta Liturghie, insa nu primesc Sfintele Taine… s-ar stradui, lasand leneveala si trandaveala la o parte… Ganditi-va, oameni buni, ca maine (miercuri) muriti! Cred ca intr-o stare te va afla sfarsitul daca duminica te-ai spovedit, impartasit si cu totul alta stare daca te-ai impartasit acum 40 de zile, perioada in care ai facut atat de multe pacate… Frumos spune parintele Pavel Borsevschi (om intelept, gasiti multe materiale cu dansul pe youtube) : [b]”Oare cine este cu adevarat vrednic sa se apropie de Sfintele Taine? Chiar daca ai citit toata randuiala, te-ai spovedit, oricum esti nevrednic, insa noi stim ca Dumnezeu a venit sa cheme la pocainta pe cei pacatosi, nu pe cei drepti! Asa ca ar trebui cu smerenie si nevrednicie sa ne apropiem de Sfantele Taine in fiecare saptamana, la fiecare sfanta Liturghie!” [/b]Si ce bucurie, o Doamne!!! Iti multumesc ca primindu-te atat de des, sufletul meu e ca o pasare, pacatul nu prinde radacini daca ma spovedesc in fiecare sambata, gandurile si multele griji lumesti au disparut, ma cufund mai cu drag in rugaciune, Te simt in inima mea, Doamne si-Ti multumesc ca M-ai luminat sa ma apropii mai des de tine!!! Si mai spune parintele: „Oare traiesti in pacate de moarte care te opresc de la Sfanta Impartasanie??? Pai acela sa fie pedepsit, neimpartasindu-se, ca sa stie ce pierde de vreme ce sta prea departe multa vreme de Hristos! Dar tu de ce stai ca si el, departe? Care e diferenta dintre tine, crestine, care vii la Sfanta Litughie si pleci fara sa te unesti cu Hristos si preadesfranatul care a venit si el a Liturghie…?” Sa ne trezim fratilor, sa cautam sa citim si sa ne luminam cat ajutor va avea sufletul nostru in viata de dincolo de la Sfintele Taine… Atunci ne va parea rau daca va trece o Liturghie si noi nu L-am primit pe Hristos!
Roxana
aprilie 20, 2015 @ 2:07 pm
Hristos a Inviat!
Va citesc cu mare interes articolele si va felicit din suflet initiativa. Sper ca multa lume sa constientizeze cat mai profund necesitatea Sf Impartasanii in viata noastra a tuturor.
Am insa o dilema: cat trebuie sa tinem post daca vrem sa ne impartasim in fiecare duminica, de exemplu? Sunt o multime de variante: marea majoritate a preotilor si mai ales a calugarilor recomanda 3-5 zile de post inainte de Sf Impartasanie. Or asta ar insemna sa tinem post incontinuu.
Parintele meu duhovnic insa mi-a spus ca sambata, de ex, pot manca normal iar de la orele 16-18:00 sa nu mai mananc nimic. Evident ca mi-au sarit in cap toti preotii, calugarii m-au acuzat de erezie si tot asa. Ce sa fac, ce sa cred? Ce sa le raspund celor care imi spun:”Pai dupa ce mananc de toate sambata [sau, ma rog, cu o zi inainte de Sf. Impartanie], cum sa ma duc a doua zi sa ma impartasesc cand canoanele spun ca trebuie post? erezie !! „
Voi cum procedati? Sa va ajute Dumnezeu!
Boitos
aprilie 21, 2015 @ 11:23 am
Roxana, dupa parerea mea, tu sa faci ce spune preotul tau duhovnic.
Cum adica sa tii pot incontinu ?
La ce te referi : la post negru, la alte tipuri de post ?
Nu e normal sa nu mananci nimic cateva zile, ma refer la noi oamenii de rand .
Cum ce sa le raspunzi altora ?E treaba ta si a duhovnicului tau.Ai un duhovnic, deci te tii de el.
Nu te lua dupa ce zic unii si altii, ca te zapacesti de cap, si chiar nu merita.Te duci indoita in suflet la spovedanie.
La spovedanie si la impartasit trebuie sa mergem cu umilinta, cu speranta, cu parere de rau, cu gandul catre Dumnezeu si sa ne impartasim crezand in Dumnezeu.
Si sa nu incepem cu atatea erezii.
Oare nu este o erezie mai mare ca toate sa pui pe capul si pe umerii unui om mai mult decat poate duce ( ma refer la preoti si la alti oameni ), sau nu este o erezie mai mare sa in indoiesti in suflet daca se poate impartasi sau nu Duminica , oare nu este o erezie mai mare sa judeci pe altii ?
Mie personal preotul la care ma spovedesc niciodata nu mi-a spus sau nu mi-a impus sa tin post , sa nu mananc dupa anumite ore, sa ma rog mai mult inainte de a ma spovedi si impartasi.
Dar ne cunoaste foarte bine pe cei care mergem la el si probabil ca stie cat putem duce si ca suntem oameni.
Roxana
aprilie 22, 2015 @ 4:49 pm
Buna, Simona. Prin post „clasic” m-am referit la abtinerea de la oua,lapte,carne si derivate din acestea.
Asa este, aveam inima indoita „Mai, este corect ceea ce fac? Daca gresesc?” si de asta am si vrut sa aflu alte pareri. Iti multumesc mult pt raspuns!
Alte pareri?
sharbinsk
aprilie 23, 2015 @ 8:13 am
Adevărat a Înviat, Roxana!
„iar de la orele 16-18:00 sa nu mai mananc nimic”
Se numește ajunare această abținere, am auzit-o recomandată de mulți preoți pentru cei care doresc să se împărtășească des.
Probabil că preoții care dau dezlegare la Împărtășanie săptămânal, cer enoriașilor sa postească miercurea și vinerea și în posturile mari și pe asta se bazează când dau voie la Împărtășanie doar cu ajunare, fără post de 3 zile.
Preoții sunt obligați canonic să consume ce rămâne în Potir și să păstreze o rezervă pentru muribunzi și urgențe, probabil că nici ei nu țin post cu 3 zile înainte de fiecare Liturghie.
La călugări e un post continuu aproape, cu privegheri și ajunări multe, nu cred că intră în discuție situația lor și e de înțeles atitudinea lor.
Depinde de duhovnic ce părere are despre frecvența împărtășaniei, ei oricum vor răspunde în fața lui Dumnezeu pentru felul cum au iconomisit Sfintele Taine.
Iarăși știu sigur că mulți duhovnici recomandă citirea rugăciunilor începătoare înainte de Împărtășanie și Spovedanie și a canonului de pocăință al Mântuitorului Hristos.
Acum o părere [i]personală[/i], deasa împărtășanie ar trebui să lucreze în om cel puțin o harismă, dacă după o îndelungă perioadă de deasă împărtășanie, omul rămâne încrâncenat și nu îmbunătățește niciun aspect din abordarea lui, e un indiciu că felul cum practică împărtășania sau cum se apropie de Potir nu e cel potrivit pentru nivelul duhovnicesc la care se află și ar trebui să reevalueze situația împreună cu duhovnicul.
De obicei nu e recomandabil nici să ne căutăm duhovnici care ne tolerează toate comoditățile, nici să judecăm preoții de mir că nu ajung la măsurile călugărilor sau ale preoților celibi, cu atât mai puțin dacă ei nu încalcă vreun canon.
Până la urmă, preotul de mir e cel îngăduit de Dumnezeu să se ocupe de problemele comunității și nu știu să fie reglementată expres frecvența canonică a Împărtășaniei în afară de interdicția de a te împărtăși de 2x în aceeași zi.
Preotul de mir e mai des pus în situația să racordeze situația enoriașului care trăiește în lume cu cerințele canonice și o face avizat, fiind parte integrată care este supusă acelorași provocări.
Eu nu m-aș încumeta la împărtășanie deasă decât poate după ani de zile de cercetare a ținutei duhovnicești împreună cu preotul și cu binecuvântare.
Mai bine să mergi pe maniera clasică cu 3 zile post înainte și împărtășanie mai rară, pentru că nu ai cum să ai aceeași frecvență de rugăciune și de cercetare a conștiinței pe care o au preoții. Chiar dacă nu țin post înainte de fiecare Liturghie, cei care își iau în serios vocația sunt mai mereu lânga altar și lângă învățăturile sfinte și se concentrează mai mult ca un mirean obișnuit pe lucrurile duhovnicești..
Dar repet așa cred eu personal, [b]tu faci ce te zidește cel mai bine și pentru ce ai binecuvântare[/b] de la preotul duhovnic.
E bine să-ți faci un duhovnic fix și de el să te ții că în timp te cunoaște mai bine și te ajută în antrenamentul duhovnicesc.
Dacă vrei să te împărtășești la mănăstire poate e mai bine să ții post sau să întrebi preotul și să asculți de ce zice fără să-l judeci nici pe el, nici pe duhovnicul tău.
O parte din preoții profesori universitari cred că dau dezlegare la deasă împărtășanie și ar fi bine să aflii unde slujesc și să întrebi pe unul din ei, mai ales pe cei specializați în studiu canonic pentru că ei știu ce e canon și ce nu și își bazează dezlegarea la Potir pe o anumită interpretare studiată după Sfinții Părinți.
gheorghe
august 13, 2016 @ 7:56 pm
https://archive.org/details/ImpartasireaContinuaCuSfinteleTaineMarturiileTraditieifragment