Excursie în Munții Ciucaș (1-3 sept. 2017). Impresii și fotografii.

Doamne ajută! Ne-am întors cu bine din excursia noastra în Munții Ciucaș și mai jos o să împărtășim cu voi câteva impresii, în speranța că într-o zi vă veți alătura nouă.

Ne-am adunat 26 de persoane, majoritatea din București, așa cum se întâmplă în general în taberele noastre, pe o vreme frumoasă de început de toamnă, cu gândul de a ne bucura de o tură pe munte mai aproape de casă.

Vineri, 1 septembrie 2017

A fost zi de muncă pentru majoritatea dintre noi, iar spre după-amiază am plecat fiecare din zona lui către Mănăstirea Suzana din județul Prahova. Seara, în jurul orei 21.00 ne-am adunat în acest locaș sfânt și liniștit de pe valea Teleajenului, maicile primindu-ne cu drag. Ne-am cazat în casa de oaspeți, băieții jos și fetele sus, și apoi am mâncat ceva împreună. Am reușit să mai prindem și o mică parte din slujba de seară.

Mănăstirea Suzana, ce loc minunat! Era noapte și răcoare, biserica în care maicile bătrâne aduceau slavă Creatorului era înconjurată de flori multe și înmiresmate, în spate munte, deasupra cerul înstelat, luna strălucind, iar în jur casele smerite și vechi ale maicilor. A fost o bucurie pentru mine să pășesc pe aleea acestui mic colțișor de rai, unde Duhul lui Dumnezeu a binevoit să odihnească.

Sâmbătă, 2 septembrie 2017

Dimineață, ne-am trezit și alături de noi ni s-au mai adăugat câțiva prieteni care nu au putut veni de cu seară. Am participat cu toți la Sfânta Liturghie. La final am mâncat câte un păhărel de colivă și apoi am plecat cu mașinile către Cabana Muntele Roșu.

Până să plecăm efectiv pe traseu s-a făcut ora 12, soarele strălucea puternic pe cer, iar afară era destul de cald. Ținta noastră era să ajungem pe Creasta Zăganu-Gropșoarele și apoi pe Vârful Gropșoarele, după care să coborâm în Cheia. Prima parte a traseului a fost una solicitantă, fiind o urcare susținută timp de vreo 2 ore, la care am mai adăugat pauzele noastre. 

Am cântat cu Gabi, am mâncat merișoare, ne-am bucurat de peisajele superbe, ne-am fotografiat și așa ne-am trezit că era ora 15.00 și noi făcusem abia o treime din traseu. Am încercat să continuăm mai susținut, fără prea muilte opriri. Munții Ciucaș sunt foarte frumoși… Merită vizitați și străbătuți. Am ajuns la Vârful Gropșoarele pe la ora 16.00, aici erau 1883 de metri și peisajul din jur semăna pe alocuri cu cel de la Meteore din Grecia, datorită stâncilor înalte și a văilor abrupte.

De aici urma să coborâm până-n Cheia, traseul fiind aproximat pe indicatoare la 3 ore. În prima parte coborârea a fost grea, pe grohotiș… dar ne-am descurcat. A urmat apoi o zonă de mers pe creastă și ușor-ușor am ajuns în pădure. Pe traseu nu am avut nicio sursă de apă și ni s-au cam golit bidoanele și tânjeam după câteva picături de apă proaspătă. Abia pe la ora 7 seara am ajuns la drumul național aproape de Cheia.

Deși inițial am crezut că e un traseu ușor, acum putem spune că e nevoie de un efort susținut pentru a-l depăși.

De aici am plecat cu toții la o pizzerie în Cheia și am mâncat câte ceva, bucurându-ne unii de alții.

La mănăstirea am ajuns pe la ora 10 seara… și ne-am culcat obosiți după o zi lungă.

Duminică, 3 septembrie 2017

Am dormit mai mult, profitând de faptul că slujba începea abia la ora 9. Am participat la Sfânta Liturghie și apoi am hotărât să mergem pe Vârful Ciucaș, deși se anunțaseră ploaie și vânt. Am plecat cu mașinile pe drumul neasfaltat către Cabana Ciucaș. Am înaintat până într-un punct și apoi am lăsat mașinile acolo, drumul devenind foarte greoi și abrupt. 

Am urcat cu greu până la cabană pe un soare dogoritor, dar sus era așa de frumos, stând pe pajiștea din fața cabanei… încât nu ne-a părut rău pentru efortul făcut. De aici, o parte dintre noi au urcat până pe Vârful Ciucaș iar o altă parte s-au întors la mașini de frica ploii. Vremea se înrăutățise.

Cu ajutorul lui Dumnezeu cei care au plecat spre vârf au ajuns cu bine dar la întoarcere i-a prins ploaia puțin. Noi coilalți am ajuns cu bine la mașini… cu puțin timp înainte de a începe să ne ude. Am plecat spre casă și am ajuns toți cu bine.

A fost un sfârșit de săptămână frumos.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

(Claudiu Balan)