Excursie în Munții Făgăraș (16-20 august 2017). Impresii și fotografii

Abia ne-am întors din excursia din Munții Făgăraș și mai jos voi împărtăși cu voi câteva impresii și fotografii.

Făgărașul, perla Carpaților, oferă iubitorilor de munte cele mai înalte piscuri din România dar și cele mai frumoase priveliști. Dacă acum doi ani nu am reușit să ajungem până pe Vârful Moldoveanu din cauza vremii, anul acesta Maica Domnului a fost akături de noi și ne-a dăruit o vreme extraordinară, fără ploaie, cu soare și temperaturi potrivite.

Ne-am întâlnit în prima seară la Bâlea Lac, miercuri 16 august 2017, de ziua Sfinților Martiri Brâncoveni. O parte din noi ajunseseră mai devreme și instalaseră deja corturile. Am făcut cunoștință unii cu alții pentru a-i integra și pe cei mai noi în familia OT. Am mâncat ceva și apoi la lumina laternei, sub cerul înstelat ca sub bolta unei biserici am stat la discuții pe tema cărții: „Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei„. Am vorbit în principal despre scrierile Sfântului Teofan al Niceii care o lauda atât de frumos pe Maica Domnului, încât sufletul tresaltă de bucurie auzind măreția gândurilor cu care o contemplă.

Joi dimineață, 17 august 2017, ne-am trezit în jurul orei 6, chiar la răsăritul soarelui. Am strâns corturile și bagajele, am parcat mașinile într-un loc mai ferit de trafic și am plecat spre Cabana Podragu. Traseul este estimat la 6 ore, dar noi cu bagajele grele în spate și fiind în general oameni fără o constituție atletică sau fără o condiție fizică excelentă, am ajuns abia după 9 ore. Pentru mine a fost prima oară în Făgăraș și deși îndrăgesc munții cu brazi înalți și poenițe frumoase, am rămas uimit de peisajele extraordinare de aici, pline de stânci și iarbă. Cred că orice român ar fi frumos măcar odată în viață să ajungă pe „acoperișul României” și să se bucure de priveliștea din punctul cel mai înalt.

Am mers, am vorbit, ne-am bucurat unii de alții, am făcut opriri dese, am obosit, ne-am întristat uneori de lungimea traseului dar în final am ajuns toți la Podragu. Această cabana este așezată într-un peisaj glaciar asemenea celui din Islanda, stâncos, fără vegetație dar cu 3 lacuri mari și unul micuț, într-o găleată de munți stâncoși.

Am ajuns seara, aproape de ora 18. Ne-am cazat, am mâncat ceva și după o mică pauză de odihnă ne-am adunat în cameră pentru a 2-a seară de discuții în care Mihai ne-a prezentat detalii despre începuturile românilor în zona Ardealului. La ora 22 s-a dat stingerea…

Vineri a fost zi de odihnă. Ne-am întâlnit dimineață pe malul lacului unde Ana și Dana își instalaseră cortul, și am mâncat împreună. Apoi Mihai și-a continuat lecția de istorie și timp de 3 ore ne-a vorbit despre vitregiile românilor din Ardeal de la începuturi și până la 1918.

La prânz o parte s-au odihnit și un alt grup am plecat sus pe Vârful Podrăgel. Seara, am mâncat și ne-am întâlnit iarăși pe malul lacului pentru a vorbi despre Preacurata Născătoare de Dumnezeu în scrierile Sfântului Teofan al Niceii.

Sâmbătă, 19 august 2017, se anunța o zi grea pentru toți. Trebuia să ajungem pe Vârful Moldoveanu și apoi la Cabana Valea Sâmbetei, adică un traseu de vreo 26 de kilometri. Am plecat de la Cabana Podragu la ora 7 si 20 de minute. Pe la 8 eram pe creastă și am rămas surprinși să ne întâlnim cu participanții la Ultramaratonul din Făgăraș, una dintre cele mai grele competiții de maraton din lume. Ei erau plecați de la ora 6 din Bâlea și ajunseseră deja la Podragu lângă creastă. I-am cam încurcat pentru că și noi 25 și ei 200 mergeam pe aceeași cărare pe care încăpea un singur om. I-am încurajat, i-am aplaudat, i-am întrebat din mers câte una sau alta și ne-am ferit pe cât de mult să nu-i încurcăm în competiția lor.

După 3 ore de mers am ajuns la baza vârfului Viștea și în încă 20-30 de minute am ajuns sus pe muntele trapezoidal flancat de Viștea și Moldoveanu ca de 2 turnuri mărețe ale României.

Am ajuns cu bucurie pe Vârful Moldoveanu la 2544 de metri, pe o vreme excepțională. Priveliștea din jur era încântătoare… peste tot numai munți și văi frumoase. Ne-am fotografiat, am cântat, ne-am îmbrățișat și apoi am plecat spre Cabana Valea Sâmbetei.

Era aproape ora 14 și urma cea mai grea parte a excursiei noastre, pentru că era lungă și noi eram obosiți. După multe pauze, am ajuns seara la Cabana Valea Sâmbetei sleiți de puteri și flămânzi. Ne-am despărțit neplanificat în 3 grupuri, unii am coborât pe Fereastra Mare, alții pe Fereastra mică, dar cu toții aproape de înserat ne-am întâlnit teferi și nevătămați la nea Nae Zdrăilă, gazda noastră, care ne-a ospătat și primit cu căldură.

Cei mai puternici au mai avut resurse să urce și până la chilia Părintelui Arsenie Boca. Se înoptaseră și ne-am adunat în jurul focului în fața cabanei. Gabi ne-a cântat frumos din chitara, așa cum a făcut și în prima seară la cort.

Duminică 20 august 2017 am plecat dimineață la ora 7 către Mănăstirea Sâmbata de Sus pentru a prinde Sfânta Liturghie. De data aceasta traseul era ușor, și cu puțin timp înainte de ora 10 am ajuns, chiar înainte de a începe liturghia.

După slujbă trebuia să găsim o variantă să ajungem sus înapoi la Bâlea Lac să ne recuperăm mașinile. Cu ajutorul Adrianei care se alăturaseră grupului cu Irinuca cu o seară înainte, și a lui Ovidiu și a soției lui care erau în vizită la mănăstire, am plecat cu mașinile lor toți cei 6 șoferi spre Bâlea. Am plecat la ora 12 de la Sâmbăta și abia spre ora 16 ne-am recuperat mașinile. Era foarte aglomerat, coadă de mașini pe kilometri în șir și a trebuit să mergem o bună porțiune pe jos.

În jurul ora 17.30 ne-am adunat iarăși cu toții la Mănăstirea Sâmbăta și am plecat spre casele noastre.

A fost greu dar a fost așa de frumos. Măicuța Domnului a fost cu noi tot timpul și ne-a ocrotit.

Dedic acest articol prietenului nostru drag Iulian Iuga de la Vatra Dornei care ar fi trebuit să fie alături de noi pe munte în această tură, dar din cauza unui accident de mașină destul de serios, nu a putut ajunge. Iuliane, dacă am ajuns pe Moldoveanu este și datorită ție care ne-ai inspirat iubirea de munte și ne-a plimbat atât prin Călimani și alți munți frumoși din judeațul Suceava.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

(Claudiu Balan)