Sărbătoarea românilor de 1 decembrie 2013 la Sfântu Gheorghe, în județul Covasna

Doamne ajută, tuturor!

Sâmbătă 30 noiembrie 2013, de ziua Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României și duminică, 1 decembrie 2013, noi cei din Asociația Ortodoxia Tinerilor, am fost invitați de Asociația Tradiția Românească din București la o excursie în Sfântu Gheorghe, în inima României, să sărbătorim ziua națională alături de frații noștri români de pe acele meleaguri.

De ce la Sfântu Gheorghe? Pentru că în această zonă, procentul populației românești este de 20% iar acel al populației maghiare este de 80%. Aici românii nu se simt chiar ca acasă, așa cum ne simțim noi cei din alte provincii, și asta pentru că limba maghiară e limba „oficială” și autoritățile locale sunt majoritar maghiare. Nu există un conflient direct între români și unguri, ba dimpotrivă, ei conviețuiesc pașinic și chiar formează familii mixte. Doar că elitele maghiare caută să împlinească visul unui ținut secuiesc autonom, adică un stat în stat.

De aceea vin românii la Sfântu Gheorghe an de an, ca să le arate fraților noștri, aflați în minoritate, că suntem alături de ei, că teritoriile din Covasna și Harghita sunt și vor fi teritorii românești, conduse de aceeași autoritate statală: președintele României, Parlamentul și Guvernul României.

A fost două zile pline, în care ne-am simțit ca-n familie alături de frații noștri de la Asociația Tradiția Românească.

Am plecat sâmbătă dimineață cu autocarul, in jur de 45 de persoane, din București, pe la ora 06..00 din fața dealului Patriarhiei Române. Ne-am sculat cu noapte-n cap ca să ajungem la Sfânta Liturghie în Parohia Ozun, județul Covasna, la doar câțiva kilometri de Sfântu Gheorghe.

Am ajuns puțin după ora 9. Îmbrăcați în costume naționale, am intrat în biserica parohiei, unde părintele paroh de 82 de ani și diaconul său tănăr, alături de câțiva credincioși, ne așteptau. Biserica era călduroasă și primitoare.

Am participat la utrenie și apoi am dat împreună răspunsurile la Sfânta Liturghie.

În timpul chinonicului, i-am colindat pe săteni, cu colinde vechi românești, pentru a însufleți duhul iubirii de neam într-o parohie cu doar 40 de familii de români. S-au bucurat, și au fost impresionați de vizita noastră.

A urmat apoi predica și Taina Sfântului Maslu în sobor de preoți.

La final iarăși am mai colindat puțin, deși trecuseră de ora 1. A urmat apoi o gustare de post în biserică, pregătită cu mare drag de enoriași, apoi un păhărel de vin fiert. Ne-am salutat cu drag, ne-am fotografiat ca-ntr-o mare familie, și am plecat bucuroși.

Afară era o zi superbă de iarnă, frig, dar soare și senin.

Am plecat spre Sfântu Gheorghe unde ne-a întâmpinat părintele Sebastian, slujitor la catedrala ortodoxă din oraș, care ne-a condus către Muzeul Spiritualității Românești, aflat la subsolul catedralei.

Aici am participat la o seară artistică cu colinde, lansări de carte și discuții despre problema românilor în aceste teritorii. Printre invitați au fost ASCOR Sibiu și Provita Sibiu conduși de domnul profesor Sebastian Moldovan, fiul renumitului profesor părintele Ilie Moldovan, apoi Fundația „Sfântul Sava” de la Buzău cu Părintele Mihail Milea însoțit de elevi seminariști, apoi Părintele Ciprian Staicu de la Asociația Prietenilor Sfântului Efrem împreuna cu familia, și părintele Gheorghe Chivulescu, protopop de Târgoviște, fervent susținător al valorilor neamului românesc, și prezent de 12 ani, an de an, la Sfântu Gheorghe.

Am colindat și noi cu bucurie în fața românilor noștri, înduioșați până la lacrimi de valorile noastre românești.

Am plecat spre Colegiul Național „Mihai Viteazul” unde urma să ne cazăm. Pe ultima sută de metri am ajuns și la concertul doamnei Veta Biriș de la Teatrul Andrei Mureșan, unde sala era plină.

Ne-am întors și am stat la masă la frumoasa cantină a liceului .După masă am încins o horă românească, fără instrumente muzicale, ci doar pe versurile Horei Unirii cântate din gură și suflet de noi toți.

Deși se făcuse târziu și eram obosiți, lui Nicușor i-a venit ideea să mergem în oraș să mai stăm la vorbă, să bem un ceai. Zis și făcut… O parte din noi au rămas în cămin și au fost colindați de cei de la Sibiu, iar noi am fost în oraș la o frumoasă seară relaxantă ca-ntre prieteni.

Ne-am culcat aproape de miezul nopții…

Dimineață, ne-am echipat, și cu steagurile în mână am ieșit pe străzile din Sfântu Gheorghe mergând până la catedrală.

Aici am stat la Sfânta Liturghie, alături de românii din Sfântu Gheorghe și de românii din celelalte zone ale țării. A fost o slujbă minunată… încununată de o predică de zile mari a Părintelui Chivulescu de la Târgoviște care a încheiat ceva de genul acesta: România se va salva prin credința în Hristos și prin nașterea de prunci.

A urmat apoi o slujbă de tedeum, după care toți am ieșit din catedrală și am pornit la Marșul Unirii până la statuia lui Mihai Viteazul. Câteva mii de oameni au participat la marș, cântănd cântece patriotice.

Ajunși la statuie, aici s-a desfășurat un program artistic de câteva ore, cu cântece patriotice, colinde, dansuri românești, cu depunerea de coroane de flori și cu o parada aviatică.

Deși am înghețat destul de bine, ne-am bucurat să fim alături de frații noștri români la sărbătoarea zilei naționale a României.

Se făcuse ora 16.00, eram obosiți și încet încet am plecat spre cantina catedralei, acolo unde am luat masa. Prin pronia lui Dumnezeu, autocarul cu care urma să plecăm s-a stricat și a trebuit să mai așteptăm 3-4 ore pâna la venirea unui alt autocar din Buurești.

Nu stăteam în apă, ci la căldurică, și prin urmare am folosit acest timp să ne cunoaștem mai bine, să jucăm jocuri, să râdem și să ne simțim bine. Au fost cele mai relaxate ore din toată excursia.

În jurul orei 9 seara am plecat spre casă. În autocar la întoarcere, ne-am povestit unii altora impresii, am râs, ne-am destins și am ajuns cu bine acasă la ora 1 noaptea.

Au fost două zile pline, frumoase, de care o să ne amintim mereu cu drag. Ne-am bucurat să fim alături de românii noștri din Ardeal, care deși atât de vitregiți de valurile istoriei, reușesc să meargă înainte cu fruntea sus și cu nădejde în Dumnezeu.

Noi cei din Asociația Ortodoxia Tinerilor îi mulțumim lui Mihail Bostan, cel care ne-a dat ideea să mergem împreună cu ATR-ul în această excursie. Îi mulțumim Ana-Mariei care ne-a primit cu multă căldură. Și mulțumim tuturor celor din ATR, alături de care ne-am simțit ca frații în Hristos.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

(Claudiu Balan)