Există diavolul sau e doar o poveste?
Recunoaşterea credinţei în îngeri de către Biserică este întemeiată pe Sfintele Scripturi şi Sfînta Tradiţie; acelaşi lucru se aplică şi învăţăturii oficiale privind pe satana, ca „înger căzut”. Nu putem înţelege în întregime rolul îngerilor ,,buni” destinaţi omului fără să fim informaţi despre rolul satanei, ,,stăpînitorul acestei lumi”, şi îngerii săi, îngerii intunericului.
Satana, înainte de a deveni prinţul lumii de jos, a fost cel mai măreţ înger din oştirile cereşti. A fost numit Lucifer (,,purtătorul de lumină”) şi-şi avea locul pe piscul perfecţiunii create. În ciuda căderii lui, este mult mai apropiat de natura lui Dumnezeu decît de om, pentru că, fiind duh pur, este fără moarte şi fără vîrstă; are parte de toate atributele lumii angelice, nu este împiedicat nici de timp, nici de spaţiu şi intelectul său este limpezimea însăşi.
Nu trebuie să uităm nici un moment natura spirituală a satanei şi numărul redus al limitelor sale. Acestea sînt de înţeles numai cînd îl privim aşa cum îi privim pe toţi îngerii – în relaţie cu Dumnezeu. ,,Superioritatea îngerilor asupra lumii fizice nu poate fi nicicum comparată cu suveranitatea lui Dumnezeu. Cea a îngerilor este una executivă, o superioritate relativă, nu una absolut creativă; ei îşi pot folosi puterile şi principiile înrădăcinate în natură de Dumnezeu, dar nu pot crea aceste puteri şi principii. Deci, îl vedem pe diavol, din cauza naturii sale angelice, ca un duh pur, fără vîrstă, independent, imaterial, un principiu de viaţă; complet în el însuşi, o formă pură în mod integral, în totalitate în el însuşi. Este dependent de Dumnezeu şi independent de toate celelalte lucruri: reflectînd strălucirea divină în întreaga ei puritate, duhul pur creat oglindind frumuseţea incandescentă a Duhului pur necreat Care este Dumnezeu”.
Cum, deci, şi de ce să fi ales o fiinţă perfectă, puternică, splendidă, să fie prinţul osîndiţilor sau el însuşi în întregime osîndit? Dumnezeu, în perfectiunea Lui, a acordat libertate tuturor creaturilor Sale. El a dorit să fie iubit în mod liber, cu generozitate. A acordat celei mai mari şi celei mai mici dintre creaturile sale inteligente dreptul de a-şi orienta dragostea în sus sau în jos. ,,Prins de frumuseţea de netăgăduit, de perfectiunea, bunătatea propriei sale naturi angelice, pe deplin înţeleasă, Lucifer a-ndrăgit-o. Aceasta era aşa cum trebuie să fie, dar dragostea lui a refuzat să facă încă un pas dincolo de ea, a refuzat să privească dincolo de perfectiunea angelică, la sursa ei divină; a insistat să rămînă în această frumusete, ca să găsească aici deplinătatea fericirii, să-şi fie suficient sie însuşi. După modul de manifestare al orgoliului, Lucifer s-a izolat pe sine chiar de Dumnezeu…
Păcatul lui Lucifer constă în a se iubi pe sine (aşa cum insistă orgoliul), pînă la a exclude orice alteceva, şi asta nu are scuză; fără ignorantă, fără eroare, fără pasiune, fără dezordine prealabilă în vointa sa angelică. „Păcatul său a fost păcatul unei răutăti pure”. Astfel, satana a căzut de la starea lui înaltă, pentru că nu a vrut să-şi îndeplinească rolul şi astfel a pierdut pentru totdeauna locul pentru care a fost creat.
Precum remarcă Isaia:
„Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare (Lucifer) fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pămînt, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai în cugetul tău: „Ridica- mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! în muntele cel sfint voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi» Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adînculuil” (Is 14, 12-15).
Aceasta e pedeapsa lui Lucifer şi a tuturor care l-au urmat, fie din lumea angelică, fie din a noastră. Toţi aceia care au ales calea falsă, îl urmează pe satana şi acesta atrage riscul de a-L pierde pe Dumnezeu pentru totdeauna. În agonia şi furia sa, diavolul caută să distrugă şi astfel îi trage pe alţii după el intr-o nenorocire la fel de absolută, ca şi bucuria sa cerească de odinioară.
Pentru el nu există eroare în judecată: el ştie ce face şi de aceea numele lui este satana, adversarul, şi de aceea puterea lui este inferioară numai puterii lui Dumnezeu. Reamintiţi-vă, totuşi, că putera satanei este egală cu aceea a heruvimilor şi că duce neincetat bătălia cu ostile cereşti, conduse de Sfîntul Arhanghel Mihail, arhistrategul lor şi întîistătătorul lor.
Iisus a mărturisit că i-a văzut pe satana „cum a căzut din cer ca un fulger” (Luca 10, 18). Hristos, Cuvîntul, vorbeşte din cunoaşterea Lui dumnezeiască despre ceea ce a fost înainte de începutul timpului. În străfulgerarea orbitoare au fost văzute două aspecte ale satanei: lumina şi mişcarea în zig-zag a şarpelui. Iisus, făcînd aluzie la căderea satanei, a accentuat puterea demonică a lui numai în lumea aceasta, ca şi natura înşelătoare şi amăgitoare a acestei puteri. Din acest motiv, îl găsim pe Mihail Arhanghelul în război cu satana. Nu un serafim sau heruvim se războieşte cu cel căzut, pentru că ei nu au în grijă lumea noastră, aşa cum o au arhanghelii.
Nicăieri nu este descrisă mai impresionant povestea căderii satanei, ca în magnifica viziune dumnezeiască a Sfintului Ioan în Cartea Revelaţiei (Apocalipsa). Trebuie, totodată, să nu uităm că Sfîntul Ioan face o relatare simbolică a războiului ceresc, care a început mult timp înainte de crearea pămîntului şi în care Biserica este încă angajată: ,,Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi Satana, cel ce înşeală toată lumea, aruncat a fost pe pămînt şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el… Bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai Vouă, pămîntule şi mare, fiindcă diavolul a coborît la voi avînd mînie mare, căci ştie că timpul lui e scurt” (Apocalipsa 12, 7-12).
Căderea satanei din cer i-a produs o furie de nestăvilit pentru că acum are putere doar pe pămînt. Satana e de două ori mînios: pentru că puterea lui este limitată la lumea noastră şi fiindcă ştie bine că atunci cînd lumea noastră se va sfîrşi, puterea lui de a amăgi omenirea încetează odată cu ea. Timpul lui pentru fiecare dintre noi este şi mai scurt, căci dibăcia lui de a ne înhăţa ca indivizi este mărginită la viaţa ce ne-a fost dăruită pe pămînt. Omul primeşte răsplata bătăliei lui pe acest pămînt în veşnície. Istoria căderii satanei este atît de dramatică, încît este greu să ne îndepărtăm privirile de abisul fără fund peste care el este rege (Ap. 9,11) şi să privim în sus, odată mai mult, la acei sfinţi îngeri care n-au căzut, dar şi-au îndreptat iubirea lor fierbinte în întreaga ei măreţie ca să-I adore cu smerenie pe Creatorul lor şi să împlinească voinţa Lui.
(„Sfinţii Îngeri – Maica Alexandra, Principesa Ileana a României)
Laura-optimista
mai 15, 2010 @ 4:27 pm
Din nefericire, existenţa celui rău nu este doar un mit, ci rămâne o realitate, o realitate destul de tristă şi de îngrijorătoare pentru omenire. Cu toate acestea, sunt convinsă că, precum ne învaţă Biserica noastră, aşa-zisa putere a duşmanului mântuirii noastre este infinit inferioară faţă de puterea lui Dumnezeu(de fapt, o asemenea comparaţie cred că ar fi şi păcat) şi chiar inferioară puterii acelora, care-L iubesc pe Hristos.
Unul dintre Sfinţii Părinţi ai Bisericii(nu mai reţin care dintre ei), care trăia în pustie, l-a văzut odată pe vrăjmaşul cel nevăzut, care i-a spus aproximativ aşa: ” Aş vrea să te înving, să te distrug, să te îndepărtez pentru totdeauna de Dumnezeul tău! Totuşi, n-am nicio putere asupra ta”. Când sfântul pustnic, plin de curaj şi de încredere în Dumnezeu, a îndrăznit să-l întrebe pe adversar de ce nu poate pune în practică acea dorinţă negativă, diavolul i-a spus: „De când S-a răstignit Nazarineanul Acela pe Cruce, eu nu mai am nicio putere asupra omenirii şi nu le mai pot face rău decât acelora, care acceptă să-mi urmeze”. De aceea, sunt convinsă că noi, cei ce credem în Biruitorul morţii, nici nu ar trebui să ne temem de adversari(văzuţi, sau nevăzuţi, reali sau potenţiali), pentru că, precum mărturisim în Condacul Înălţării Domnului, Mântuitorul este cu noi şi nimeni împotriva noastră.
„Diavolul nu luptă pentru a ne birui, ştiind că nu poate, ci luptă pentru a ne convinge să ne lăsăm biruiţi.”
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
marius
mai 16, 2010 @ 2:11 pm
Cea mai nebuna persoana din lume este diavolul, pentru ca este singura fiinta care-si neaga extistenta, iar pentru asta trebuie internat intr-un ospiciu!
GABRIEL resurection
decembrie 17, 2010 @ 9:12 pm
HA HA HA HA
si ne izbaveste doamne de cel VICLEAN….pai cea mai mare realizare a dracului este aceea ca a facut pe om sa creada ca el nu exista? nu este nebun prin negarea existentei este viclean ,ce urmareste de fapt? daca omul socoteste si zice ca diavolul nu exista pai logic va zice nici dumnezeu nu exista,deci nu ai cum sa zici e fat frumos dar nu si zmeul, aici bate demonasul,insa puterea lui este lilitata in sensul ca doar te ispiteste daca ar fii dupa el nu ar mai sta la discutii ne ar strange pe toti de gat, dar iata ca este si el o simpla creatura care a cazut din slava sa
Arkan
ianuarie 28, 2011 @ 11:32 pm
Daca Dumnezeu este Atotputernic, de ce permite existenta Diavolului ?
Admin
ianuarie 29, 2011 @ 12:21 am
Pentru ca este Atotputernic, de asta. Ghici ciuperca… 🙂
Acum lasand gluma deoparte, Dumnezeu se foloseste de diavol pentru mantuirea noastra. Deci intoarce raul in bine. De asta permite diavolului sa se manifeste in anumite limite.
Daca raspunsul nu te multumeste, te rog sa-mi spui caci se poate dezvolta.
maria
ianuarie 29, 2011 @ 8:11 am
"…diavolul nu este o putere ci este un tolerat…"(pr Arsenie Papacioc)
Un instrument pe care Dumnezeu il foloseste in mantuirea noastra.Prin ispitele lui ni se descopera adevaratele noastre patimi,slabiciuni.
Sf Isaac Sirul :"toate cele fara de masura sunt de la draci".
Sf Isaac Sirul:"limba omului drept este scaunul Imparatului Hristos iar limba omului rau este caruta dracilor".
Sf Efrem Sirul:"seamana Dumnezeu dar seamana si satana.Satana seamana in locuri umede si pantece pline iar Dumnezeu in trupuri uscate si in pantece uscate".
Sf Efrem Sirul:"O,rautatea satanei!cand l-a vazut pe om deprins cu pacatul(treapta a 11-a a pacatului)de acum cu palosul deznadejdiei bate razboi".
Trei sunt dusmanii care ne lupta si ne ispitesc pana la moarte :-[b]diavolul,placerile lumii si trupul[/b].
In vremea rugaciunii mintii se incaiera tei tipuri de minti:-[b]mintea sfintelor puteri,mintea omeneasca si mintea diavoleasca.[/b]
"…tot pacatul vine de la gandurile cele rele…fiecare pacat reprezinta un diavol…"(pr Cleopa Ilie)
Pr Cleopa Ilie spune despre diavoli ca pot fii:-draci vrajitoresti;-draci arhiconi("teologi"care intorc scriptura pe dos,de aici si multitudinea de erezii);-draci pitonicesti(cei ce cunosc viitorul).
Apost Iacob:"…ca si demonii cred si se cutremura dar la ce le foloseste diavolilor credinta daca ei nu fac voia lui Dumnezeu…?"
maria
ianuarie 29, 2011 @ 8:29 am
Sf Ioan Scararul:"singura virtute neimitata de diavol este smerenia"
maria
ianuarie 29, 2011 @ 8:57 am
CUM ÎNSEALĂ DIAVOLUL PE OM
În cele ce urmează, gasiti o intamplare care arata cum îi învată dracii pe oameni sa amâne pocainta:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfatuld.htm ([url][/url])
Povestită de Părintele Cleopa
maria
ianuarie 29, 2011 @ 9:03 am
@claudiu
daca hotarasti sa ramana istoriara de mai sus te rog aranjeaza tu formatul(asezarea in pagina) ca rabdarea si atentia mi-au lipsit cu desavarsire.
Doamne ajuta!Scz.!
Lka
ianuarie 29, 2011 @ 9:32 am
Foarte fumos textul maria! Multumim!Doamne ajuta!
Admin
ianuarie 29, 2011 @ 9:47 am
Maria, am hotarat sa ramana doar trimiterea la sursa povestirii. Nu are rost sa umplem comentariile cu copy-paste-uri intregi, cand putem avea acces la sursa originala foarte usor.
Povestirea este foarte graitoare. Nu cred ca mai este nevoie de nicio explicatie vis-a-vis de siretenia diavolilor.
maria
ianuarie 29, 2011 @ 10:04 am
multumesc ,si mai bine claudiu,ai dreptate ,incarcam sitte-ul prea mult dupa.
o alta istorioara care,pt mine, a fost la fel de revelatoare in ceea ce inseamna mizeriile satanei ca si cealalata de mai sus este aici la pag 44(de altfel aici in ac sitte se gasesc multe istorioare de ale pr cleopa ilie):se numeste "fa una din trei"
http://www.scribd.com/doc/36580328/Pilde-Si-Povesti-Cu-Talc
(mentionez ca sitte-ul functioneaza mai greutz,deci rabdare)
Arkan
februarie 3, 2011 @ 9:04 pm
@ Admin
O singura intrebare: crezi ca Inchizitia a fost lucrarea Diavolului ?
ban
aprilie 2, 2011 @ 7:41 pm
Inchizitia nu a fost lucrarea diavolului.Inchizitia a fost o placere daruita diavolului de catre cei ce se credeau slujitorii DOMNULUI,aceasta pentru a creea a doua putere in stat,neavand nimic in comun cu CREDINTA in DUMNEZEU.Sa nu uitam ca toate sau aproape toate marile razboaie au pornit din cauza contradictiilor dintre religii.
ana maria
iulie 8, 2011 @ 12:12 pm
am auzit ca exista mai multe tipuri de diavol daca mai concret trei si sint sigura ca e adevarat ati stiut de asta cineva?
Administrator
iulie 8, 2011 @ 12:31 pm
Salut Anisoara,
Eu n-am auzit de mai multe tipuri, dar iti poti spune sigur ca există multi slujitori ai Diavolului, ingeri cazuti care doresc din invidie raul oamenilor.
Normal ca ei fiind creati ca ingeri la inceput, erau deosebiti unul de altul, fiecare cu personalitatea si darurile lui, si logic ca si dupa caderea lor sunt la fel de diferiti.
Dan Tudorache
iulie 8, 2011 @ 12:36 pm
Acum am zarit si eu comentariul lui Ban cu cea inchizitie si cele razboaie religioase de care se face atata caz numai pentru a se arunca un vot de blam asupra religie, cand marea majoritate a oamenilor care contesta „religia” habar nu au ce inseamna religia. Adica fiecare are o proprie definitie asupra ceea ce inseamna „religia” si apoi urmeaza pleiadele de controverse. Si asta doar pentru ca nu se defineste concret in fiecare discutie ce se intelege prin religie. Si tocmai de asta avem afirmatii de genul „Sa nu uitam ca toate sau aproape toate marile razboaie au pornit din cauza contradictiilor dintre religii.”
Fara a o lungi, dau numai exemplele celor mai mari razboaie ale omenirii: Primul Razboi Mondial si Al Doilea Razboi Mondial…care nu au avut nimic de a face cu religia, in ceea ce priveste izbucnirea lor.
Asadar, frate Ban, imi pare rau sa-ti spun ca te contrazice istoria. Alta data fii mai atent.
Pe aceasta cale as ruga sa ne aplecam mai mult asupra istoriei nationale si universale pentru ca vom avea multe lectii de invatat.
ana maria
iulie 8, 2011 @ 12:50 pm
dar apare asa o intrebare de unde a aparut insasi Dumnezeu caci nu pot sa inteleg cum poate sa existe ceva fara a aparea?
Dan Tudorache
iulie 8, 2011 @ 1:04 pm
Ai aici raspunsurile Anisoara:
[url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta/inceputul-universului-si-originea-vietii/14302-si-pe-dumnezeu-cine-l-a-facut.html[/url]
[url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/credinta-si-stiinta/inceputul-universului-si-originea-vietii/16500-vesnicia-lui-dumnezeu-sau-vesnicia-universului.html[/url]
Sper sa-ti fie de folos.
Si eu m-am lovit de aceasta intrebare cand eram mai mic si nu a fost nimeni prin preajma sa-mi explice…asa ca mi-am tot stors creierii degeaba pana m-au apucat durerile de cap (la propriu). Sper sa nu patesti si tu asa 🙂
Alexandra Diaconu
iulie 8, 2011 @ 1:16 pm
„Acum lasand gluma deoparte, Dumnezeu se foloseste de diavol pentru mantuirea noastra.” Si nu numai. Pentru ca diavolul a fost decazut din drepturi cu mult inainte de aparitia omului. Eu cred ca Dumnezeu permite existenta diavolului si pentru a demonstra ingerilor care nu au picat o data cu el cam care sunt efectele raului. Pentru ca cum s-a trezit mandria o data intrun inger, se poate sa se mai trezeasca si a doua oara, candva, in altul. Si pentru a nu exista nicio urma de indoiala nici in lumea care exista inaintea omului, probabil ca o sa lase raul sa atinga apogeul sau. Ca sa ii vada toti efectele, si oamenii, si entitatile care au existat dinainte in jurul lui Dumnezeu.
Alexandra Diaconu
iulie 8, 2011 @ 1:25 pm
@Dan, si eu sunt de acord cu articolele. Oamenii sunt simpli. Nu cu mult timp in urma, cei mai mari intelepti ai lumii credeau ca Pamantul e plat sau ca Pamantul e centrul Universului si toate celelalte planete, inclusiv Soarele, se invart in jurul lui. Pana mai de curand se credea ca atomul e cea mai mica aprticula, mai apoi au spart-o si pe aia si au scos din ea wuarci si gluoni. Si cine stie cate astfel de subdiviziuni or mai exista. Noi traim intro lume tridimensionala, Dumnezeu probabil traieste intro lume cu o mie de dimensiuni, care noua ne e imposibil sa o percepem. Si nicio minte omeneasca, atat de finita si de micuta, nu poate intelege infinitatea. In ultima vreme am inceput si eu sa-mi accept conditia de om si de la un punct a inceput sa-mi placa. Imi place ideea de protectie, de siguranta, pe care o simt cand ma gandesc la un Dumnezeu atat de mare si de puternic 🙂
Alexandra Diaconu
iulie 8, 2011 @ 1:26 pm
quarci*
RESURECTION
iulie 8, 2011 @ 6:16 pm
Nu exista nici un motiv de indoiala: diavolul, vrajmasul lui Dumnezeu, este in lume
Diavolul e un subiect controversat pentru omul de azi. Unora le pare basm, altora abstractiune. Multi cred in existenta lui si se tem, vazandu-i chipul si acolo unde nu-i, altii il iau in ras, nesocotindu-i puterea. Dar sunt si destui care s-ar face putin frate cu Nefartatul, cat sa treaca puntea. De teama sa nu se abata raul asupra lor, majoritatea oamenilor se feresc chiar sa ii spuna pe nume, alungandu-l de langa ei cu porecle: Necuratul, Aghiuta, Uciga-l toaca… Altii isi fac semnul crucii si bat cu degetu-n lemn. Altii rad. Altii… plang.
Diavolul nu-ti poate intra in suflet, daca nu-i lasi o portita cat de mica
Pe virtuosi, diavolul nu-i poate atinge.
Daca nu esti lacom – de mancare, de bautura, de averi, de orice -, daca nu esti orgolios, daca nu esti din cale afara de ambitios, indemnurile diavolului n-au efect asupra ta. Pe cel care e lacom, dracul il indeamna sa bea mai mult, macar intr-o zi, sau sa manance mai mult si sa-si taie astfel pofta de rugaciune sau puterea de a tine post; sau sa castige tot mai multi bani, si astfel ajunge omul sa faca faradelegi pentru a aduna averi… Celui orgolios, dracul ii sopteste la ureche: Tu esti mai bun decat celalalt, tu meriti mai mult, tie ti se cuvine si asta, si astalalta, trebuie sa dovedesti cine esti… Si uite-asa omul se poarta rau cu semenii sai, ii vorbeste pe la spate, ii sapa la serviciu si cate si mai cate nu face… Multe rele pornesc de la orgoliu. Mandria e draceasca, doar stim ca asta e pacatul pentru care diavolul a cazut din Cer;
RESURECTION
iulie 8, 2011 @ 6:22 pm
Dumnezeu ii permite Vrajmasului sa ne ispiteasca, tocmai pentru a ne respecta libertatea. Ca daca am avea numai binele in fata, n-am avea ce alege, dar asa, avem de ales intre bine si rau. Omul e liber sa o ia in care parte vrea. Omul e fundamental liber, caci asa l-a facut Dumnezeu. Dar libertatea nu trebuie sa excluda responsabilitatea. Esti liber sa alegi, dar suporti consecintele. Dumnezeu ne-a invatat prin toti marii prooroci, prin Fiul Sau Insusi, prin Sfinti, ce e bine si ce e rau. Depinde numai de noi ce alegem.Satana are metode diferite, de la om la om. Te cerceteaza, vede ce slabiciune ai si acolo te ataca. Si mai este important pentru el cu cine se lupta, ca intr-un fel il loveste pe un ateu, altfel pe un putin credincios, care abia de se inchina seara la culcare, si altfel pe un imbunatatit duhovniceste. Niciodata, insa, Necuratul nu incepe lupta cu pacatele mari, ci cu cele mai mici…
Zice Sfantul Ioan Gura de Aur: La inceput diavolul arata indulgenta si incearca sa-si implineasca scopurile sale pacatoase cu blandete si se arata cu dragoste fata de crestini. Auzi, cu dragoste…!Sa nu uitam ca diavolul L-a ispitit in desert, pana si pe Iisus Hristos, DomnulPsaltirea unita cu postul si smerenia sunt cele mai puternice arme impotriva diavolilor
Unii credinciosi spun ca nu citesc Psalmii, pentru ca le face diavolul multe ispite. De ce se tem diavolii de psalmi? Se tem pentru ca cine se roaga cu psalmii ii arde pe diavoli ca si cu o sabie de foc.
Viorel
iulie 8, 2011 @ 9:10 pm
anisoara_157
Draga Ansoara poti considera asa: cate patimi exista, atatea feluri de draci exista. Dar ce importanta are daca exista un singur fel sau 10? Noi trebuie sa ne concentram pe lucrarea mantuirii.
Viorel
iulie 8, 2011 @ 9:15 pm
@GABRIEL resurection
Psaltirea este Sabia Duhului. Ea se citeste cu binecuvantarea duhovnicului si in general nu mai mult de o catisma pe zi (pentru mireni). Recomandat este ca dupa citirea Psaltirii sa se citeasca un acatist catre Maica Domnului sau Paraclisul acesteia. Daca vin ispite, inseamna ca lucrarea noastra este cu „efect”. Nu pornesti la razboi si te astepti sa fie ca la picnic. Dar toate trebuiesc facute cu masura.
ana maria
iulie 9, 2011 @ 11:18 am
dar care e scopul lui Dumnezeu ca sa ne mintuiasca pentru ca se spune ca noi sintem fii lui Dumnezeu dar poate oare un parinte sasi omoare copii?????????
fotini
iulie 9, 2011 @ 7:46 pm
Anisoara, daca te referi la moartea Fiului lui Dumnezeu, trebuie sa stii ca Acesta a ales jertfa Sa, din iubire pentru oameni. Omenirea n-ar fi putut fi rascumparata, fara aceasta alegere LIBERA a Fiului – raspuns la dragostea Tatalui pentru lumea cazuta din starea initiala adica de marire a fiilor lui Dumnezeu – care au fost primii oameni in Rai, inainte de cadere. Nici un parinte nu-si omoara copilul in cunostinta de cauza, decat din nebunie – de altceva nu pot fi acuzati parintii care isi avorteaza copiii. Pentru ca animalele nu avorteaza! Am facut o „abstractie”. Ideea e ca: Dumnezeu nu omoara pe nimeni! Dumnezeu e Bunatate si S-ar contrazice pe Sine daca ar crea omul sa-i faca vreun rau. Dumnezeu este Iubire infinita! Cauta in inima ta si vezi daca ai putea sa faci vreun rau (intentionat…) cuiva pe care-l iubesti nespus! Dumnezeu il iubeste pe cel mai nemernic dintre oameni, mult mai mult decat vei iubi tu, vreodata, pe cineva, din toata fiinta ta… In concluzie, nu poate ucide pe nimeni sau face vreun rau, nimanui… Nu stiu cat te-a convins raspunsul meu, imi pare rau daca nu are nici un efect in cel mai rau caz. Poate cineva sa fie mai inspirat, sa-ti dea macar un raspuns potrivit!
P.S. Cu riscul sa ma cataloghezi drept ipocrita am indraznit sa-ti raspund. Iarta-ma, te rog, daca nu s-a potrivit cu ceea ce doreai poate sa stii…
ioana-andreea
iulie 21, 2011 @ 11:21 am
(pentru anisoara_157)
Dumnezeu nu omoara pe nimeni! Altfel, de ce ar fi creat cu desavarsita Iubire…?
Ceea ce moare e ”materialnicul”; si stii care-i paradoxul? De fapt, nimic nu moare (vesnic), ci se reinnoieste: „Si va fi un Cer nou si un pamant nou”.
Sa alegem, in fiecare clipa putem fi liberi sa alegem! Dar, ne amagim ca am ales in cunostinta de cauza, cand, de fapt, stapaniti de patimi, il lasam pe diavol sa aleaga pentru noi si apoi dam vina pe Creator ca ne-ar fi facut asa (neputinciosi, incompleti, indiferenti etc.)
Toata viata noastra o irosim cautand vinovatul; ca este Dumnezeu, ca este diavolul, poate un semen al nostru, altii invinuiesc sistemul sau chiar tara (stiai ca ”patria” vine din vechiul ”pater” care inseamna ”parinte” si ca oridecateori cineva isi denigreaza tara, isi injoseste parintii biologici cu tot arborele genealogic pana la protoparintii Adam si Eva si huleste PreaSfanta Treime, Cea AtotCreatoare?).
Departe de noi sa fie gandurile acestea; sa fim smeriti si sa cautam la noi insine, ”Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de biruinta!” (Timotei) Si care-i samanta biruintei sadita in noi, daca nu aceea a mantuirii. Vorba parintelui Arsenie Papacioc: ”Dumnezeu ne-a facut perfecti” si ne cheama sa iesim din viata materiala (moartea biologica) desavarsiti: ”Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru, Cel din Ceruri, desavarsit este!”
”Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu”, nu mort duhovniceste. Ce inseamna sa se intoarca?, unde?, catre ce?, la ce?, de unde? Din interior spre exterior, iar nu din propria fiinta sa se adanceasca si mai mult in propria fiinta, cum a facut diavolul cand a cazut, caci in hau nu este lumina, ci ea ne este far in sus, venind dinspre Tronul PreaSfintei Treimi si nu se amesteca cu intunericul!
Doamne, ajuta-ne, ca si noi suntem creatia Ta! Amin
ioana-andreea
iulie 21, 2011 @ 11:58 am
”Ca Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta”, asa e citatul corect din Noul Testament. Iertare! Imi pare ca n-am prea dat dovada de ”chibzuinta” in timp ce scriam citatul, dar aveam inflacararea celui care lupta cu nadejdea ca va birui. Puterea, dragostea si chibzuinta sunt nedespartite si miezul semintei, samanta al carei invelis e Harul din sufletul fiecarui crestin botezat in numele PreaSfintei Treimi. Pe aceasta s-o pastram, ca este talantul cel nepretuit si sa-l inmultim, ca sa aduca rod bun pentru noi si pentru aproapele nostru.
AndaPetre
ianuarie 16, 2014 @ 7:52 pm
Ce parere aveti despre cununiile legate, am fost la un preot si mi-a zis cum ca as avea cununiile legate doar privindu-ma, nu i-am zis nimic despre mine.
Eu nu stiu ce sa cred, cum ca s-ar fi intamplat la varsta de 18 ani acest lucru.
Mi-a spus sa vin la el sa-mi faca dezlegari, rugaciuni si totulva fi bine.
Dati-mi o parere.
Va multumesc!
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 16, 2014 @ 8:59 pm
Eu unul nu-l vad bine pe acel preot care zice astfel de lucruri, darin fine… Blestemele, farmecele s.a. se pot lega de om atata vreme cat acesta crede in ele, le da importanta si se teme de ele. Dar iti spun ca un adevarat crestin nu se va teme in viata lui decat de Dumnezeu, mai explicit, de pedeapsa ce o poate primi pentru pacatele facute in fata Domnului, lucru care-l spunea si Inalt Prea Sfintitul Episcop al Maramuresului care spunea ca cel mai frica e sa nu-L manieze pe Dumnezeu. Ce-ti scriu eu acum e o idee, sau mai bine zis un principiu de baza al crestinilor inspirat din cele citite in cartea Vietile sfintilor-luna ianuarie (de curand am cumparat toate cele 12 volume) unde ai putea vedea ca mai toti sfintii ce credeau si-L iubeau pe Dumnezeu nu le era frica nici de moarte, ba chiar se bucurau ca urmau s-o aiba intrucat pentru ei era doar o moarte trupeasca nu si sufleteasca. Totodata vei vedea ca omul cata vreme a avut credinta si iubire in Dumnezeu nu a avut de suferit pe pamant. Au fost sfinti care fiind taiati, in loc sa curga sange curgea lapte (Sf.Tatiana), sfinti care erau aruncati in foc dar focul nu se atingea te ei (sunt multi, nu-i enumar), sfinti care erau batuti de soldati dar nu ei simteau durerea ci o simteau soldatii care erau batuti de ingerii protectori ai sfintilor s.a.m.d. Asa deci, cata vreme exista Dumnezeu (adica totdeauna, cu toate ca e un interval de timp prea mic as spune) iar tu cu credinta te vei ruga, spovedi si impartasi cu Sfintele Daruri nici un rau nu se va atinge de tine decat cu voia Domnului dar chiar si asa nu trebuie sa te temi deoarece Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate acesta duce/indura, iar scopul e de a-ti masura iubirea ta fata de El. Un ultim cuvant cu rol de sfat as mai avea: citeste vreme de 40 de zile Paraclisul (intai) al Maicii Domnului; acelasi sfat l-am primit si eu de la duhovnicul meu de care am prins mare drag si respect pentru caldura sufleteasca ce le-o acorda crestinilor ce vin la el la spovedanie. Numai bine!
Dan Sorin
ianuarie 17, 2014 @ 5:14 am
@AndaPetre: E o tâmpenie iar preotul respectiv te ia de fraier sperând că poate câștiga câțiva bani. Astea sunt vrăjitorii drăcești și preoții care fac așa ceva nu sunt preoți ai lui Hristos ci ai dracilor.
AndaPetre
ianuarie 17, 2014 @ 7:41 pm
Da..sincer sunt cam in dubii si eu adica nu vreau sa cred in asa ceva, culmea e ca spune el ca si fostul meu prieten are aceesi problema ca si mine!:))
M-a cam pus pe ganduri adica daca spunea doar de mine bine..dar si el?
A zis ca va face niste rugaciuni speciale, cred ca e vb de rugaciunile Sf Ciprian si ma va dezlega..nu stiu ce sa mai cred…
AndaPetre
ianuarie 17, 2014 @ 7:42 pm
Si sa vin la Biserica sa mi faca unele rugaciuni:(
Sunt foarte suparata ptr ca deocamdata nu am niciun parinte duhovnic, o sa-l am ptr ca este un preot la Bisericuta din cartier care e foarte milostiv si vrea sa merg acolo oricand.
Va multumesc!
AndaPetre
ianuarie 17, 2014 @ 7:43 pm
Si in ultimii ani nu am mai dat pe la Biserica si nu m-am spovedit , impartasit si incep ssa resimt aceste aspecte negative ale vietii mele!
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 17, 2014 @ 8:11 pm
Daca si cand mai te intalnesti cu preotul ala si-ti mai spune astfel lucruri spune-i „multumesc parinte insa Cuviosul Parinte Antonie cel Mare m-a invatat sa nu dau ascultare si importanta spuselor matale despre blesteme cata vreme eu ma rog lui Dumnezeu si ma inchin Lui.”Sau ca sa nu te incurci in limba te-as sfatui sa scrii aceste cuvinte pe un biletel pe care sa-l dai acelui „preot”. Ba chiar ai face bine sa-l sfatuiesti sa citeasca crestinilor (pentru ca asa, in mod automat, va citi si pentru el) ce este scris in Vietile Sfintilor-luna ianuarie ziua 17. Astfel i-ai lua maul precum crestinul l-ar indeparta pe necurat spunandu-i „piei din fata mea satano!”. Un ultim sfat as mai avea: cauta a nu-l alege pe acesta drept duhovnic ci alt preot oriunde s-ar afla el. Si eu mi-am ales ca duhovnic un preot care pentru a ajunge la el trebuie sa trec de 2 biserici, deci iata cum de am refuzat preotii acelor biserici si l-am ales pe acesta. Motivul a fost sentimentul si caldura sufleteasca ce le transmite crestinilor atunci cand le vorbeste. Numai bine!
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 17, 2014 @ 8:16 pm
Uite acum, poate Domnul sau chiar acest Sfant mi-a luminat mintea si m-a indrumat a te sfatui sa citesti si tu cele despre care ti-am vorbit mai devreme. Acele cuvinte despre Cuviosul parinte le poti gasi pe aceasta pagina: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-17-cv_antonie_cel_mare.html