Există distracţie şi fără alcool
Merge o vorbă printre tineri şi sună cam aşa: „nu există distacţie fără alcool” sau „nu poţi să te distrezi pe uscat”. Astăzi începem cu ajutorul lui Dumnezeu o serie de articole dedicate consumului excesiv de băuturi alcoolice în rândul tinerilor.
Beţia e la mare căutare printre adolescenţi, fiind considerată în mod clar distracţia numărul unu. În spatele liceului, în baruri, în cluburi, la baieramuri, la grătar sau la orice fel de petrecere alcoolul este nelipsit din mijlocul multor grupuri de tineri.
Aparent un obicei nevinovat, consumul excesiv de băuturi alcoolice duce de multe ori la violenţă, desfrânare, accidente, neascultare de părinţi, minciună, şi multe altele, creând dependenţă într-un timp scurt.
Când spui „nu există distracţie fără alcool” este ca şi cum ai spune că nu există sport fără violenţă. Corect formulat ar fi aşa: „pentru unii nu există distracţie fără alcool” căci sunt şi mulţi tineri care n-au nevoie de băutură pentru a se simţi bine în grupul lor de prieteni.
Cum poţi să te distrezi la un grătar fără să bei? Mergând cu prieteni care ştiu să se distreze fără să se îmbete. Cine se poate simţi bine cu prietenii doar când e plin de băutură acela e un om limitat, constrâns de patima sa. A te distra nu înseamnă doar să dansezi, să mănânci şi să bei, ci de multe ori înseamnă să discuţi ore în şir un subiect interesant, sa faci planuri cu prietenii, să joci ceva, să construieşti ceva, să explorezi, etc.
Am creat o categorie specială pentru această campanie, pe care o puteţi găsi în secţiunea „Fapte rele şi patimi” şi care se numeşte „Există distracţie şi fără alcool”. Aici veţi găsi toate articolele publicate despre acest subiect.
{loadposition edfa2}
Am creat şi 3 bannere pe care puteţi să le luaţi şi să le afişaţi pe site-urile sau blogurile voastre, cu link direct către acest articol.
1. Banner mare pe orizontala (542 x 174px)
Codul html pentru acest banner este:
<a href=”https://www.ortodoxiatinerilor.ro/fapte-rele-si-patimi/122-patima-bauturii/18079-exista-distractie-si-fara-alcool.html„><img src=”https://www.ortodoxiatinerilor.ro/https://ortodoxiatinerilor.ro/images/stories/2011/iulie/EDFA banner orizontal.jpg” border=”0″></a>
2. Banner mare pe verticală (191px x 354px)
Codul html pentru acest banner este:
<a href=”https://www.ortodoxiatinerilor.ro/fapte-rele-si-patimi/122-patima-bauturii/18079-exista-distractie-si-fara-alcool.html„><img src=”https://ortodoxiatinerilor.ro//images/stories/2011/iulie/edfa.jpg” border=”0″></a>
3. Banner patrat mic (187px x 152px)
Codul html pentru acest banner este:
<a href=”https://www.ortodoxiatinerilor.ro/fapte-rele-si-patimi/122-patima-bauturii/18079-exista-distractie-si-fara-alcool.html„><img src=”https://ortodoxiatinerilor.ro//images/stories/2011/iulie/EDFA-patrat.jpg” border=”0″></a>
Pentru a afisa unul din aceste bannere urmeaza acesti pasi:
Daca esti pe wordpress creezi un widget cu text si inserezi codul html de mai sus. Click Save si gata.
În joomla creezi un nou modul – Custom html – inserezi codul html de mai sus, alegi pozitia modulului, si apoi bifezi casuta de Enable. Apesi Save si gata.
In celelalte site-uri dai paste la codul html oriunde după tagul <body> şi înainte de </body> şi bannerul va apărea.
Iar cea mai importantă parte a campaniei am vrea să fie mărturiile voastre:
- despre cum te poţi distra şi fără alcool;
- despre întâmplări din viaţa voastră sau a prietenilor voştri, în legătură cu consumul excesiv de alcool de la petreceri sau alte ocazii;
- despre efectele negative ale alcoolului pe care le-aţi simţit pe propia piele, atât medical cât şi în viaţa socială de zi cu zi;
- despre faptul că şi creştinii sunt ispitiţi de această patimă a beţiei;
Suntem siguri că pe lângă mărturiile din Sfânta Scriptură, mărturiile Sfinţilor Părinţi şi articole scrise de noi, mărturiile voastre vor fi cele mai convingătoare argumente pentru cititorii noştri de a se feri de această devastatoare patimă pentru întreaga societate.
Mărturiile le puteţi lăsa ca şi comentarii la acest articol sau prin mail la adresa: contact@ortodoxiatinerilor.ro pentru cei care vor să-şi păstreze anonimatul.
(Echipa Ortodoxia Tinerilor)
Albinuta
iulie 20, 2011 @ 10:30 am
Doamne ajuta ,ma bucur tare mult pentru lansarea acestei campanii deoarece cred cava fii folositoare multor tinerii (si nu numai ),incerc de cateva zile sa scriu cateva randuri insa recunosc ca este destul de dificil totusi i-mi dau seama ca trebuie invinsa teama care nu ma lasa sa fac multe din cate stiu ca ar trebui facute ,deci daca o sa reusesc va fii in primul rand un bun medicament pentru mine ,iar daca din intamplare o sa fie de folos si altora va fii cu atat mai bine .
Raspunzand la titlu articolului cred ca poate exista distractie fara alcool insa doar acolo unde se doreste aceasta si unde se cere ajutorul Domnului .Desii pare mai greu cred ca ar fii posibil (cu rugaciune si prieteni care au aceias dorinta de a nu consuma alcool) .Spun toate acestea deoarece eu nu sunt obisnuita cu aceasta deoare desii nu consum deloc alcool cei de langa mine nu vad o intalnire fara a se consuma si alcool ,pana aici nimic rau s-ar putea spune numai ca consumand mereu se uita mereu ca exista o limita , nu stiu daca devine obisnuita sau pur si simplu placere de moment insa stiu ca este foarte greu ca atunci cand constientizezi ca nu este bine unde s-a ajuns sa renunti.(Vreau sa se mai inteleaga ceva,eu scriu in primul rand despre ceea ce am vazut acasa ,deci nu este ceva generalizat deoarece cred ca fiecare persoana este diferita deci reactioneaza altfel in aceste situatii )
Acum cred ca a venit momentul sa scriu cate ceva si despre cum m-a marcat pe mine toate acestea .Desii mi se pare destul de greu,o sa incerc si nadajduiesc ca o sa primesc ajutor de la Domnul pentru a frinaliza ceea ce am inceput
Albinuta
iulie 20, 2011 @ 11:17 am
Asa cum am mai spus si tatal meu consuma alcool (destul de mult indraznesc sa spun )iar de aici se intelege ca pana la certuri si batai nu trecea foarte mult .Deoarece eram copil nu stiam care era motivul(si cred ca nici nu conteaza prea mult )insa ma durea destul de tare cand vedeam cearta din jurul meu ,cand de cele mai multe ori se ajungea la bataie ,cand noaptea fiind eram batuti si goniti din casa fara sa stiu ce rau am facut ,iar a doua zi totul parea normal ca si cum nu s-ar fii intamplat nimic .Cu trecerea timpului deja se ajunsese la ceva normal ca cu prilejul uei sarbatori noi sa avem altfel de sarbatoare singurul lucru care ne mai incuraja era ca mergeam la biserica chiar daca intelegeam destul de putin ce se petrece acolo .
Perioada cea mai grea (pentru mine )a fost in adolescenta cand trebuia sa am pe cineva care sa ma indrume insa avea prea putin timp pentru mine ,care continua sa ne trateze la fel si pe langa toate acestea trebuia sa mai infruntam si rusinea ca mereu era scandal,ca mereu deranjam pe cineva la ore nepotrivite .
Desii anii au trecut ,desii am si eu o familie aceste amintiri m-au marcat m-au facut sa devin o persoana rece ,care ii este mereu frica ,care cu greu se poate apropia de cei din jur ,care nici o data nu o sa faca ea primul pas spre a lega o prietenie ,care datorita celor traite in copilarie ,i-mi este destul de greu sa inteleg persoanele din jurul meu care consuma alcool .Desii la vremea care ne-am casatorit sotul meu nu consuma prea mult alcool pe parcursul anilor situatia s-a mai schimbat si intr-un timp consuma destul de mult iar eu aveam din cein ce mai putina rabdare cu el .Poate daca nu ar fii fost obisnuitele din copilarie nu l-as fii inteles prea mult ,insa ma doare cand vad ca oricat i-si propune sa nu mai consume nu reuseste prea mult sa se abtina
Albinuta
iulie 20, 2011 @ 11:49 am
A fost o perioada in care am dorit sa divortez sa plec cat mai departe insa nu reuseam acest deoarece stiam ca in biserica nu este permis divortul chiar daca nu intelegeam de ce .Era nevoie de ajutor insa nu stiam de unde , mereu ma rugam Domnului sa-mi trimita pe cineva in ajutor ,iar ajutorul nu a intarziat ,(multumesc Doamne )me-a trimis un duhovnic cu multa rabdare care mereu gaseste (cu ajutorul Domnului)raspuns la intrebarile mele ,eu doar trebuie sa am curajul sa merg sa recunosc ceea ce fac gresit si sa incerc sa indeplinesc ceea ce primesc ca sfat .
Destul de greu am invatat cam cum ar trebui sa ma port cu persoane care consuma alcool mai mult decat ar trebui, insa cred ca a meritat ,acum pot sa spun ca nu mai doresc divortul ,ca vreau sa invat sa-mi iubesc sotul asa cum este ,stiu ca mai este destul drum de parcurs insa faptul ca nu sunt singura ,ca Domnul mereu este alaturi de mine ,ma motiveaza sa merg mai departe ,mai sunt desigur si zile mai inorate cand simpt ca nu mai am putere ,rabdare si puterede intelegere ,atunci cer ajutor iar pana acum am primit mai mult decat am sperat (multumesc Doamne )
Deoarece s-a spus ceea ce trebuia privind in urma cred ca a fost intradevar greu ceea ce am dorit sa scriu insa nadajduiesc ca dupa aceasta experienta sa pot sa am un pic mai mult curaj in tot ceea ce fac si sa las la o parte teama care mereu apare
Lilii
iulie 21, 2011 @ 4:02 pm
Cu riscul de a da impresia ca-s „inapoiata” d.p.d.v. al informaticii(avand in vedere ca teoretic am facut cativa ani buni de info’ ) imi poti spune,te rog,admin cum se pun bannere-le respective pe un blog?:D
Administrator
iulie 21, 2011 @ 11:57 pm
Salut Lili,
Am completat articolul cu instructiuni referitoare la modul de afisare a bannerului pe bloguri si site-uri.
Daca esti pe WordPress dute in partea de administrare la Appeareance – Widgets si aici creezi un nou widget cu TEXT si dai copy-paste la codul de mai sus. Apesi Save si gata.
Lilii
iulie 22, 2011 @ 8:04 am
Multumesc admin:)
Am reusit sa-l pun,doar ca imi apare jos de tot,trebuie derulata foarte mult pagina pana sa se ajunga la el,nu stiu de ce s-a pus asa,probabil e de vina calculatoru’ meu.
Mysterious
iulie 22, 2011 @ 3:38 pm
salutare tuturor si Doamne Ajuta! Tinerii din ziua de azi nu concep viata fara petreceri ,betii si cate si mai cate… ce este mai suparator este faptul ca uita ca viata asta care o duc nu e vesnica pe acest Pamant. se pot gasi numeroase metode de distractie in afara de cele amintite mai sus,eu la aproape 23 de ani prefer: iesitul in natura,excursiile prin tara,etc..sunt multe oricum… inainte sa termin,as avea si eu o intrebare insa nu e legata de acest subiect.nu stiam unde sa postez intrebarea: sa spunem ca as avea mai multe pacate de care imi este foarte rusine,si cum la spovedanie nu trebuie ascuns un pacat,ma intreb eu oare pot sa marturisesc acele pacate in camera mea ,singur,in fata unei icoane ,vorbind cu Dumnezeu? sau pot ca la spovedania cu preotul in momentul cand enumar pacatele sa zic doar in suflet,adik in gand si pacatele de care mi-e rusine sa le marturisesc? pe scurt: spoveditul in fata unei icoane rugandu-te cu multa pocainta la Dumnezeu e la fel cu cea in fata unui preot? ma puteti ajuta? va rog frumos.Doamne Ajuta!!!!!!
Administrator
iulie 22, 2011 @ 8:41 pm
Salut Mysterious,
Mântuitorul Hristos a dat putere de a ierta pacatele, tuturor apostolilor, episcopilor si preotilor zicand: „Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.” (Matei 18, 18)
Toate Sfintele Taine ale Bisericii sunt acte personale, de la om la om, săvârşite în chip nevăzut de către Hristos prin preot. Tot ajutorul pe care-l da Dumnezeu oamenlilor il da in cadrul Bisericii, care este Trupul Lui.
La Taina Spovedaniei este o rugăciune în care preotul spune:
” … iata fiilor duhovnicesti , Hristos sta nevazut primind marturisirea voastra cea cu umilinta, deci sa nu va rusinati sau sa va temeti sa ascundeti de mine vreun pacat ci fara sfiala sa spuneti toate cate ati facut… Iar eu sunt numai un martor ca sa marturisesc inaintea lui Dumnezeu pentru toate cate imi veti spune mie ,iar de veti ascunde de mine vre-un pacat sa stiti ca toate pacatele indoit vi se vor intoarce inapoi. Luati seama dar de vreme ce ati venit la Doctor sa nu va intoarceti nevindecati.”
De ce nu e de ajuns sa-ti marturisesti cu sinceritate pacatele inaintea unei icoane? Pentru ca desi parerea de rau pentru greselile facute e un mare pas, totusi ea nu te vindeca. Te ajuta sa constientizezi boala pe care o ai, dar daca nu mergi la un medic nu te vei insanatosi, si mai devreme sau mai tarziu vei cadea iar in aceleasi pacate.
Dumnezeu, la Taina Spovedaniei nu-ti iarta doar pacatele ci iti da putere prin Duhul Sau cel Sfant sa nu mai gresesti, te curateste si te readuce la starea ta fireasca, necorupta.
Daca Dumnezeu ar fi permis marturisirea pacatelor asa, fiecare in legea lui, in gandurile lui, oamenii n-ar mai sti ce e bine si ce este rau. S-ar indreptati zicandu-si singuri ca faptele lor nu sunt asa grave…ca pana la urma cutare lucru nu e asa pacat….ca toata lumea il face… si usor n-ar avea la cine sa se raporteze dpdv moral.
Una din pedepesele pentru pacatele savarsite este rusinea pe care o suporti inaintea preotului cand marturisesti ceea ce ai facut. Dar acea rusine pe care au suportat-o te va impulsiona pe viitor sa nu mai gresesti.
La spovedanie pe langa iertarea pacatelor si puterea de a numai gresi primesti si un sfat de la preot, care e defapt un sfat de la Dumnezeu. Noi oamenii avem nevoie sa fim calauziti, avem nevoie sa ni se arata calea. Duhovnicul, vorbind cu noi poate sesiza multe lucruri gresite in felul nostru de a gandi si astfel ne poate indrepta.
Daca te rusinezi de pacatele pe care le-ai facut eu te incurajezi sa mergi la un preot pe care nu-l cunosti si nu te cunoaste, si sa te marturisesti la el. In felul acesta rusinea e mai mica.
Preotii aud atatea pacate la spovedanie incat crede-ma ca nu-i spui nimic nou, chiar de a-i fi facut cele mai de rusine lucruri. Eu ma gandesc ca in postul mare la biserica unde e parintele meu, el spovedeste cateva zeci de persoane pe saptamana. Asta inseamna cateva sute in tot postul, si cateva mii poate pe an.
Altceva ar fi ca de obicei la spovedanie preotul iti pune pe cap epitrahilul si nu-l privesti in ochi, in felul acesta fiindu-ti mai usori sa-ti deschizi inima, nesimtind mustrarea din ochii lui.
Si un ultim sfat….Du-te cu toata inima deschisa, vei fi asa de usurat si de linistit dupa aceea!
Eu m-am spovedit prima oara in mod constient si benevol la 19 ani, si i-am spus preotului toate pacatele tineretii deodata:
3 ani am facut cutare lucru
4 ani am….
de 7-8 ani fac asa si pe dincolo….
A ramas parintele fara cuvinte….Dar stiam ca daca le zic scap de ele si nu le mai simt ca pe o povara in suflet. Si am scapat…am fost tare bucuros si usurat…am plecat asa de linistit de parca pluteam.
Doamne ajuta!
Administrator
iulie 22, 2011 @ 8:47 pm
Salut Lili,
Îl poţi pune in partea de sus daca il tragi peste celalalte pana cand il ridici cateva pozitii unde vrei tu.
Incearca sa-l ridici cu mouse-ul mai sus.
Doamne ajuta!
Mysterious
iulie 23, 2011 @ 7:14 am
iti multumesc Admin. ca m-ai luminat in aceasta privinta. Doamne Ajuta!!!!
Lilii
iulie 27, 2011 @ 4:49 pm
Admin,
Multumesc,problema e ca nu-l pot „ridica”,pt ca in afara de widget-ul acela nu mai am altele,dar am facut in asa fel incat sa-mi apara pe o pagina doar cate un singur articol si astfel,la sfarsitul fiecarui articol inevitabil cititorul vede si banner-ul respectiv.Alta solutie n-am gasit,momentan.
Oricum,multumesc pentru explicatii !
Pe langa banner-ul pe care l-am afisat,am scris si un articol:
http://colorfullady.wordpress.com/page/9/
O seara cat mai placuta !;)
elena
august 2, 2011 @ 4:16 pm
Nu stiu cum sa incep… Bunicul din partea tatalui a murit inainte ca eu sa ma nasc , era cazut de mult in aceasta patima a alcoolului, saraca bunica mult a avut de suferit cand se imbata bunicul trebuia sa fuga din calea lui ca sarea cu ce apuca in mana sa o omoare si acest „ritm de viata ” l-a avut cat timp a trait bunicul, dar niciodata nu a gandit sa-l lase. Inainte sa moara si bunica avuse un vis care pe atunci parea straniu: era pe un drum si ea urca cu o cruce in spate la un moment dat apare in vis si mama si mergand ele pe acel drum bunica ii spuse mamei sa-i ia ia crucea si sa o duca mai departe ca ea nu mai poate, nu la mult timp avea sa moara …La propriu a luat mama crucea bunicii caci tata incepuse sa bea din ce in ce mai mult,pana cand intr-o seara era sa moara si de atunci nu a mai pus gura pe bautara se schimbase foarte mult devenise foarte credincios era un exemplu ,pe atunci eram o familie fericita desi poate, nu intotdeauna aveam o masa imbelsugata…dar ajunsesem la un moment dat intr-o situatie critica incat nu avea cum sa duca familia inainte si astfel a fost obligat sa plece in strainatate, nefericit moment! Acum as fi preferat sa nu o fi facut niciodata , preferam sa mananc numai cartofi fierti zilnic si sa am o familie fericita, in schimb…Dupa 3 ani se intoarse acasa neschimbat dar avea sa mearga inapoi caci in acest timp reusise sa plateasca doar imprumuturile si dobanzile foarte mari, se intoarse cu speranta ca o sa reuseasca sa adune ceva si pentru familie , dar nu a fost sa fie… Din cauza unor probleme la munca , certuri cu fratii a inceput sa bea din nou, si au urmat certuri si certuri cu mama ,nu mai trimitea bani acasa , el nu recunostea ca s-a apucat din nou de baut si dupa au urmat si alte patimi care l-au indepartat si mai mult de familie. Insa atunci am crezut ca o pierdem si pe mama , plangea mereu era cazuta in depresie nu reusea sa se ridice ,a suferit enorm si inca sufera…
elena
august 2, 2011 @ 4:38 pm
Eu(16 ani)si sora mea (18)ii eram alaturi si incercam sa intelegem ce se intampla , incercam sa-i dam putere si sa protejam pe cei 2 mai mici care nici astazi nu stiu tot adevarul, am incercat sa fim noi cele puternice, dar dupa ce sora mea s-a casatorit am ramas singura sa sprijin familia si sa incerc sa schimb ceva si sa o protejez, pe cat imi sta in putinta, pe mama … dar uneori parca cedez , incerc sa il inteleg pe tata dar ma face sa sufar cand il vad atat de indiferent, si de egoist, parca eu as fi parinte si el copil , am impresia ca eu de cele mai multe ori am mai multe griji ca dansul , nu il intereseaza de casa, de copii ,de mama si de multe ori m-am gandit ca ar fi bine sa se desparta ca astfel am avea o stabilitate emotiva, cel mai greu e cand iti faci sperante ca o sa se indrepte ,dai incredere si vezi mereu si mereu ca esti dezamagit! Dar…imi pun credinta inainte si cred ca Dumnezeu poate sa schimbe totul! Mai greu e ca nu mai pot sa am incredere in nimeni , nu pot sa ma apropii de nimeni chiar daca acel cineva bea numai putin ,nici in prietenii nu pot sa-mi dau increderea… Nu am vorbit cu nimeni de tot ce am pe suflet , exceptand pr. duhovnic, toate persoanele care ma cunosc cat de cat cred ca sunt fericita si lipsita de probleme , dar nu e asa iar uneori as striga in gura mare dar la ce ar folosi!…
eduard
august 2, 2011 @ 8:22 pm
la nimic ellena. viata ta nu este alaturi de a tatalui. nu generaliza. viata ta este alta.
eduard
august 2, 2011 @ 8:25 pm
ma minunez citind aici. cred ca am cam uitat sa luptam in general. Dumnezeu ne a daruit o mare bogatie. liberul albitru. absolut ne ajuta dar nu cred ca obtinem ceva abandonand lupta.
Administrator
august 2, 2011 @ 8:29 pm
Multumim mult Elena ca ti-a destainuit sufletul, sunt sigur ca marturia ta va fi de folos celor care o vor citi.
Mi-e frica sa-ti dau sfaturi pentru ca sunt un om slab in credinta si plin de pacate, dar un lucru l-am invatat in viata asta: oamenii nu te pot ajuta, sau sunt foarte limitati in ajutorul pe care ti-l pot oferi, doar Dumnezeu si Maica Domnului reusesc sa ne dea putere sa mergem inainte si sa trecem peste niste obstacole pe care le-am crezut insurmotabile la un moment dat.
Eu, am o familie frumoasa si fara probleme, si ar fi usor sa dau sfaturi, dar adevarul este ca nu stiu din experienta ceea ce traiesti tu, n-am simtit supararea, frustrarea, deznadejdea, si tot raul in inima mea asa cum l-ai simtit tu.
Indraznes-te Elena! si fii curajoasa! … vor trece toate…si toatea astea te vor face mai puternica, mai imuna la rau si la pacat.
Doamne ajuta!
marcel
august 2, 2011 @ 8:47 pm
ellena iti sugerez sa citesti labirintul codepenedentei si sa i spui si maicii Siluana ce simti sa-i scrii la fel cum ai vorbit acum uite siteu
http://sfintiiarhangheli.ro/node
Albinuta
august 3, 2011 @ 4:31 am
Doamne ajuta,Elena ,am citit cele scrise de tine si am avut impresia pentru cateva momente ca citesc viata mea ,copilaria mea ,te inteleg foarte bine ,i-ti inteleg suferinta insa nu prea stiu ce sa spun :parintii nu ni alegem noi ,ca fii avem datoria de ai cinsti stiu ca uneori este foarte greu insa cu ajutor din partea Domnului totul devine posibil .Spre deosebire de mine (unde tatal meu este decedat ) tu ai posibilitatea de a incerca sa-l intelegi si sa refaci aceasta relatie a ta cu tatal tau sa incerci pe cat i-ti sta in putinta sa te apropii de el ,crede-ma e mult mai dureros sa i-ti dai seama de acestea mai tarziu .Mai ai inca un mare avantaj si anume duhovnicul -cauta-l ori de cate ori este necesar, intreaba ,cere sfat si incearca sa-ti intelegi tatal acum cat esti tanara deoarece vei avea doar de castigat in primul rand vei stabili o legatura mai puternica intre tine si tatal tau iar apoi vei reusi la momentul potrivit fara teama sa te apropii de cineva pentru a-ti intemeia propria famile
Albinuta
august 3, 2011 @ 4:38 am
De un mare ajutor este consilierea cu maica Siluana personal nu i-am scris insa am citit si citesc mereu ce apare ca raspuns celor ce scrie ,muuulte am avut de invatat .
Iertare daca prin ceea ce am scris te-am suparat cu ceva iar daca crezi ca as putea sa te ajut cu ceva o fac cu mare drag .Dumnezeu sa te ajute si sa fie alaturi de tine in tot ceea ce doresti sa faci .
elena
august 3, 2011 @ 12:22 pm
Multumesc din suflet pentru sfaturi …
@ Albinuta: nu stiu cum sa ma apropii de tata din moment ce nici macar nu stiu despre ce sa vorbesc cu el , fie evita anumite subiecte fie ma minte si asta se intampla privindu-ma in ochi , se spune sa nu crezi ca cineva e capace sa faca un anumit rau nici daca il vezi cu proprii ochi, eu am vazut de atatea ori si am auzit de atatea ori atatea minciuni cum as mai putea sa nu cred sau mai bine spus sa mai am incredere in ceea ce spune cand stiu deja dinainte ca minte.
Mi-e mai bine oarecum cand sunt departe de el …
@ eduard: stiu ca viata mea nu este alaturi de el , mi-e frica uneori ca durerea pe care mi-a provocat-o, de care el nici nu-si da seama , sa nu schimbe dragostea pe care i-o port ,desi poate de multe ori nu arat, locul meu momentan este sa imi sustin familia si sa fac tot ce imi sta in putinta sa fie bine , ma doare doar cand o vad pe mama ca sufera atat…
@ admin: nimeni nu e imun la pacat ,numai Dumnezeu stie cat sunt de pacatoasa dar sunt constienta ca Dumnezeu le da toate cu un scop , acela de a ne arata slabiciunile, neputintele,greselile si de a ne apropia de EL, doar astfel devenim mai puternici!…
Ma iertati , Doamne ajuta.
Albinuta
august 4, 2011 @ 4:23 am
Doamne ajuta,Elena desii pare destul de greu crede-ma ca merita sa te apropii de tatal tau ,nu stii despre ce sa discuti cu el ? Nici eu nu prea stiu despre ce anume insa tu ca fiica il cunosti cat de cat si pentru inceput se poate discuta despre ce anume ii face placere ,ce anume a-ti dori sa realizati impreuna ,sa-i pregatesti o mancare preferata ,sa-i ceri sfatul in anumite privinte ,oricum numai sa incercati sa discutati.Stii ca minte ,asculta-l (pentru inceput) chiar daca minte (sau crezi ca minte),increarca sa-l vezi ca pe un tata si nu ca pe cineva care mereu minte ,care mereu nu se tine de cuvint.
Daca aceasta te ajuta o sa-ti povestesc putin despre relatia cu tatal meu .
Albinuta
august 4, 2011 @ 4:54 am
Tatalui meu ii placea foarte mult sa citeasca si mereu ii ceream sfatul(ca sa intru in vorba cu el )despre carti .Avea perioade in care se straduia sa nu bea si atunci il vedeai citind cate o carte, nu se dezlipea de ea pana nu o termina .II mai placea de asemenea sa joace sah sau table si ca sa ii distrag atentia de la alcool il rugam sa ma invete si pe mine sa joc (desii sincer nu am invatat prea bine ),Marea lui placere era sa mearga in calatori la munte ,crescand in aceasta zona ii propuneam cat mai des o iesire la plimbare cu caruta cu cai ,era si bucuria noastra si abia asteptam plimbarile ,si multe altele
Cu siguranta tu stii ceea ce ii place ceea ce nu ,cred insa ca in momentul in care se doreste sa te apropii de cineva o poti face descoperind ce ii face placere ,uitand macar pentru moment despre ce nu i-ti place la acea persoana .
Te rog sa ma ierti daca crezi ca am fost cam indrazneata cu tine insa desii la inceput pare destul de greu merita incercat ,este mult mai greu fara aceasta apropiere ,cere-i sfatul si parintelui tau duhovnic cu siguranta vei primi multe raspunsuri care te vor ajuta si te mai rog ceva nu mai spune nici macar in gand ca i-ti este mult mai bine departe de tatal tau.Gandeste-te ca la randul tau vei fii candva parinte si nu ai dori sa ti spuna copilul tau ca doreste sa fie cat mai departe de tine .De asemenea gandeste-te ca poate tatalui tau ii este si lui greu sa se apropie de tine deoare stie ca te-a dezamagit .
Iertare daca prin ceea ce am scris te-am suparat cumva si te rog incearca sa faci,ceva orice insa nu sta prea departe de tatal tau
Albinuta
august 4, 2011 @ 5:50 am
Elena nu pot spune ca intre mine si tatal meu a fost o relatie foarte buna si se stie si de ce,( poate alcineva in aceleasi conditii ar fii reusit mult mai bine) insa am incercat pe cat am putut sa-l inteleg ,sa ii cer sfatul in unele privinte ,acum privind in urma cred ca mi-au ramas in minte si lucruri bune despre tatal meu sunt cateva povete pe care i-mi place cu drag sa-mi aduc aminte de ele ,insa personal mi-a lipsit si cred ca si azi simt raceala dintre mine si tatal meu .I-mi dau seama de toate acestea in primul rand privind relatia pe care o au alte prietene de a le mele cu tatii lor
Georgiana
ianuarie 20, 2012 @ 9:08 pm
Majoritatea prietenilor si colegilor nu pot concepe o iesire in oras fara „macar o bere” (baietii in special, dar si unele fete). Intr-o zi am fost in parc cu barca pe lac si niste tipi (cam bauti) cu o hidrobicicleta s-au luat de noi. Cei doi baieti care erau cu noi voiau si ei sa se dea mari si au inceput sa se injure si sa se scuipe cu respectivii. Nu aveau curaj sa ii bata, caci erau mai mari decat noi, asa ca s-au dus si si-au cumparat doua beri, asteptand ca tipii care s-au luat de noi sa coboare la mal. Putin cam luati, s-au luat la bataie, alegandu-se cu multe vanatai. Eu in acest timp ma rugam ca totul sa fie bine, sa nu se lase cu rani grave. Atunci, niste jandarmi au intervenit si i-au despartit, insa cei doi colegi ai nostri erau inca beti. Acum am vazut cum lucreaza diavolul. Te jigneste un om si el iti pune in minte: „uite, te-a jignit, nu fi mai
prejos, jigneste-l si tu”, iar bautura ajuta la acumularea nervilor si cica „iti da curaj”. Da, iti da curaj, dar din pacate numai la lucruri rele…
titei claudia elena
noiembrie 8, 2012 @ 6:34 am
buna ziua la toata lumea,sunt noua aici,as avea si eu o intrebare care este diferenta intre liturghie si psaltire.am o matusa care este in grecia la o manastire de maici ,mi-a spaus sa ma duc la preot sa imi faca 40de liturghi ,am inteles ca in timpul care se fac cele 40de liturghii,trebuie sa citesc acasa ,eu citesc puterea celor 40 de liturghii,sau trebuie sa spun numele celor din liturghie.mentionez ca sunt credincioasa dar nu ma frecventez biserica duminica de duminica,odata la 2 saptamani si mai ajug in cursul saptamanii,la cernica,ghighiu,.
va multumesc
Boitos
noiembrie 8, 2012 @ 9:40 am
Liturghia este ceea ce se face Dumnica dimineata la Biserica sau in celelalte zile din timpul saptamanii , (dimineata).
Psaltirea este in primul rand o carte, care contine psalmii lui David.Aceasta se poate citi de oricine, dar nu cu gand rau, si daca se poate cu acordul unui preot ( daca o citesti pt prima data.)
Faptul ca ti-a spus matusa ta , ca sa te duci la un preot sa iti faca 40 de liturghii este f bine.Acel preot va citi, sau mai exact te va pomeni la 40 de liturghii .Este normal ca si tu sa citesti acasa ceva rugaciuni.
Daca te duci la preot sa dai de cele 40 de liturghii intreaba-l ce rugaciuni sa citesti, daca trebuie sa te spovedesti in acest timp, sau daca trebuie sa postesti.
De obicei asa se face : rugaciune, post , spovedit.
Sunt unele persoane care dau pt citirea Psaltirii la diverse manastiri sau biserici.
De obicei sunt acele persoane care au diverse probleme urgente si grave : furturi, boli, necazuri mari, judecati…. .
Iti doresc numai bine, si cu rugaciunea numai inainte.
Si inca ceva , daca nu se va intampla ceea ce iti doresti tu , dupa cele 40 de litrurghii, sa nu deznadajduiesti : timpul cand va randui Dumnezeu sa se intample Il stie El mai bine.Oricum rugaciunea nu se pierde.Si candva va fi mai bine decat te-ai asteptat tu.
Tu numai inainte cu rugaciunea , si dupa terminarea celor 40 de liturghii.
albinuta
martie 12, 2013 @ 12:42 pm
Ramura inflorita -Copiii adulti ai alcoolicilor
Multumesc Ramona ,ma bucur foarte mult ca ai revenit ,am lasat aici mesajul deoarece asa cum am mai spus nu stiu ,mi se pare foarte complicat sa ma inscriu acolo
Teodora
martie 12, 2013 @ 5:23 pm
Îmi pare atât de rău să citesc despre oamenii care au în familie un alcoolic… Cunosc de asemenea și în viața de zi cu zi o mulțime de tineri care se luptă cu o mamă sau un tată alcoolic, iar durerea e extrem de mare.
Spre deosebire de ceea ce cred majoritatea tinerilor, pentru mine nu există distracție CU alcool. Cu alte cuvinte, dacă intervine alcoolul, nu mai poate fi vorba de distracție; am băut până la vârsta mea (22 de ani) doar câteva pahare de vin și vreo 2-3 de șampanie. Berea nu mi-a plăcut niciodată. Ceva mai tare de atât nu am încercat, slavă Domnului, dar nici cele gustate nu mi-au făcut o „impresie” prea bună. Poate pare ciudat, dar acea senzație pe care am avut-o după ce am băut vin, în care simțeam valuri de căldură în corp, mi-a displăcut enorm și nu știam cum să scap mai repede de ea. Nu mai spun că de fiecare dată am avut și câte o cumplită durere de cap (iar eu nu sunt obișnuită cu durerile de cap).
Acum 3 ani, la un revelion, a fost ultima dată când am mai pus gura pe alcool. Am băut vin și șampanie,și deși cantitatea era „de toată jena” pentru unii obișnuiți cu așa ceva (adică mai degrabă o încălzire) mie mi s-a făcut rău. Extrem de rău. Nu băusem din plăcere, ci pentru că în acea perioadă sufeream foarte mult, treceam printr-o depresie, iar acele 2-3 pahare reprezentau un fel de revoltă, dar și o modalitate de a-mi face rău mie însămi. Acela a fost și momentul în care [b]am jurat [/b] că nu mă voi mai atinge niciodată de vreo picătură de alcool. Mi-era atât de rău cum nu îmi mai fusese vreodată.
Cu toate că Biserica Ortodoxă nu este complet împotriva alcoolului și permite câte un pahar de vin în zilele în care este dezlegare, eu am ales o cale mai simplă…abstinența totală. Nu simt nevoia să beau, nu îmi place deloc gustul alcoolul și cu atât mai puțin efectul pe care îl are asupra organismului.[b] Țin mai mult decât orice la luciditatea permanentă a minții mele.[/b] Iar alcoolul consumat cu regularitate s-a dovedit că în timp slăbește sistemul nervos – deci nu este vorba numai de un efect temporar după consumarea lui, ci de un efect cumulativ. De asemenea, foarte mult are de suferit și ficatul, iar cine înțelege importanța acestui organ pentru buna funcționare a întregului organism va înțelege și cât de mult dăunează fiecare picătură de alcool. Având și permis de conducere și conducând mașina în mod regulat, sunt cu atât mai conștientă de necesitatea de a nu gusta vreo picătură de alcool – și pentru oricine vrea să bea chiar și un pahar, regula e simplă: nu se mai urcă la volan până când alcoolul nu este eliminat din organism. Alcoolul combinat cu șofatul duce la nenumărate accidente rutiere care au loc zilnic și mă trec fiorii când sunt la volan gândindu-mă că dintre cei care trec pe lângă mine, depășesc limita de viteză sau fac manevre periculoase sunt și oameni care au băut.
Stilul de viață sănătos pe care l-am adoptat include și faptul că nu pun gura pe alcool, cafea, sucuri din comerț și mâncăruri foarte procesate și pline de chimicale. De fumat nu am fumat niciodată și sunt foarte sensibilă la fum; mi-e greu să stau chiar și jumătate de oră într-un mediu în care se fumează și sper ca într-o zi să fie respectată și la noi în România legislația privitoare la fumatul în locurile publice. Este și o chestiune legată de respectarea aproapelui; fumătorii trebuie să înțeleagă că dacă lor nu le pasă de sănătatea lor sau dacă încă nu au reușit să scape de acest viciu, nefumătorii nu sunt obligați să inhaleze acel fum otrăvitor. De multe ori, când vreau să intru într-o cafenea să beau un suc cu prietenele, am probleme serioase în a găsi un local unde să NU se fumeze. Este anormal să se întâmple așa ceva, din moment ce legile și directivele UE cu privire la acest lucru sunt clare. Deși în facultatea în care învăț fumatul este interzis și nimeni nu are curajul să aprindă vreo țigară (toți studenții care vor să fumeze ies afară în pauză) în cafeneaua universității poți tăia fumul cu cuțitul.
Revenind la legătură dintre distracție și alcool…e adevărat că nu o pot înțelege. Înțeleg poate un pahar sau două de vin, o halbă de bere vara când e cald…dar în niciun caz abuzul de alcool și modul în care înțeleg oamenii să piardă șirul paharelor sau chiar al…sticlelor. Adevărat este și faptul că modul în care percep distracția nu include baruri, discoteci, și în general petreceri de orice fel (și acolo se pare că se consumă cel mai mult alcool), ci mai degrabă sportul sau plimbările în aer liber, grădinăritul, lectura, mersul la teatru sau la un concert frumos (și decent) ș.a.
Cu riscul de a părea dură, voi spune că alcoolismul este în multe cazuri și un rezultat al inculturii, dovadă că este foarte des întâlnit în zona rurală, mergând mână în mână cu violența domestică. Nu spun că oamenii inteligenți, culți, nu pot cădea pradă acestui viciu, ci doar că riscurile sunt mult mai mici, având în vedere că astfel de persoane cunosc și au acces la multe modalități frumoase și interesante de a-și petrece timpul liber, sunt mult mai informate cu privire la riscurile asupra sănătății mentale și fizice etc. Desigur, mă refer aici la oameni echilibrați din toate punctele de vedere. Altfel, aș putea da o mulțime de exemple de tineri foarte inteligenți, care aveau un întreg viitor în față, dar pe care l-au ratat din cauza drogurilor/alcoolismului.
Alcoolul duce la pervertirea realității, la agresivitate, la accidente rutiere, la distrugerea sănătății, la distrugerea relațiilor familiale. Alcoolul nu e distracție, ci doar dorința de evadare din realitate prin intermediul unei substanțe excitante, care poate oferi o stare, mai ușoară sau mai puternică, de „extaz”. Alcoolul se poate transforma în drog mai cu seamă când începe să fie consumat într-o perioadă din viață în care suntem triști, deprimați, dezamăgiți…fiindcă ne ajută să „uităm”, ne oferă o pseudo-consolare care [b]nu face decât să ne țină departe de adevărata mângâiere care vine din rugăciune și din relațiile cu semenii noștri[/b], cu cei care ne iubesc și care ne-ar putea ajuta să depășim momentele dificile ale vieții. Alcoolul ne paralizează simțurile, iar cel ce devine dependent de acest drog uită cum este să mai fie „treaz”; se cufundă în lumea mincinoasă pe care i-o oferă licoarea magică și nu vrea să se mai întoarcă la realitatea care e atât de crudă și dureroasă. Nu mai contează că în acea realitate se află soția/soțul, copiii, părinții, fratele, sora, prietenii.
Este interesantă expresia de „a ne îneca amarul în băutură”. Ea arată modul în care înțelegem suferința. Faptul că vrem să o ucidem exilând-o din noi înșine, uitând că în momentul în care suferim, durerea devine parte din noi. A [i]îneca [/i] această durere este echivalent cu a ne ucide pe noi înșine. Niciun alcoolic nu a vrut să ajungă așa cum este, dar toți au avut 2 lucruri în comun:
1) au crezut în „mângâierea” temporară și amăgitoare a alcoolului și
2) au crezut că vor avea puterea să se oprească la timp, că nu își vor pierde controlul
Probabil aici intervine și uzuala mândrie umană. Ne credem mult mai buni, mult mai rezistenți decât suntem și avem impresia că nouă nu ni se poate întâmpla ceea ce li s-a întâmplat altora. Minimalizăm până la negare slăbiciunile și neputințele noastre și credem că [i]deținem controlul[/i]. Și că suntem în stare să-l deținem până la capăt. Este și gândirea tipică celor care se avântă în tot felul de acțiuni riscante urmând raționamentul „nu mi se poate întâmpla tocmai mie!”.
Distracția este înțeleasă (și a fost înțealeasă în multe culturi) ca o stare extatică de detașare față de realitate…nu ca pe o bucurie liniștită, plină de pace sau o comuniune cu oamenii. Așa se explică și legătura ei indisolubilă cu alcoolul sau alte tipuri de droguri.
De asemenea, în cazul grupurilor, intervine și fenomenul social (eu îi zic [i]efect de turmă[/i]). În discoteci sau la diverse petreceri, oamenii se încurajează unii pe alții la băutul paharelor, se încurajează și la desfrâu sau la violențe de tot felul, la acțiuni riscante. Se crează un mediu de așa natură încât și cei mai „timizi” se trezesc că prind curaj să facă lucruri pe care nu le-au făcut în mod normal.
La noi în casă există atâta băutură încât nu știm ce să mai facem cu ea 🙂 Nu, nu pentru că părinții mei ar bea…ci tocmai pentru că nu beau. În ultimii 10-15 ani am tot primit sticle de băutură de la diverse persoane, sticle pe care le-am îngrămădit, una după alta, în pivniță. Părinții mei beau câte un pahar cu vin sau o halbă cu bere doar de câteva ori pe an, iar de băuturi alcoolice mai tari nici nu s-a pus vreodată problema.
Nu știu ce e mai îngrijorător: faptul că oamenii aleg să-și umple golul din suflet cu starea pe care le-o dă alcoolul sau faptul că nu mai știu să se distreze fără această stare artificială, indusă…
albinuta
martie 27, 2013 @ 9:20 am
Ortodoxia md -„Daca parasesti Biserica -poti foarte usor sa cazi „