Există o legătură directă între sărăcie şi religiozitatea oamenilor
Am auzit mai multe persoane vorbind despre „prostia” românilor de a zice mereu „Doamne ajută!” sau despre bigotismul lor exprimat prin aşteptarea în frig ore în şir pentru sărutarea moaştelor. Aceste persoane spun că mai degrabă oamenii ar pune mâna la muncă decât să se tot roage să se tot ducă pe la biserică. Tot ei au argumentat că evlavia aceasta a românilor faţă de Biserică şi Dumnezeu vine din sărăcie, iar dacă am fi mai bogaţi lucrurile ar sta cu totul altfel. Aceştia susţin că progresul tehnologic şi modernizarea societăţii îi luminează pe oameni descoperindu-le marile taine ale creaţiei şi astfel îi ajută să nu mai pună pe seama credinţei şi a relaţiei cu Dumnezeu tot ceea ce se întâmplă in viata intima a fiecaruia.
Discuţia aceasta trebuie purtată pe două direcţii şi tocmai de aceea le voi lua pe fiecare în parte:
1. Există o legătură directă între sărăcie şi religiozitatea oamenilor?
Da există. Oamenii în nevoie, cu lipsuri mai mari sau mai mici, văzând că societatea nu-i poate ajuta sau nu vrea să-i ajute, cer ajutorul lui Dumnezeu, rugându-se acasă sau mergând la Biserică. Sfinţii Părinţi au vorbit foarte mult despre acest lucru şi au spus că omul învaţă mult mai mult din suferinţe decât din bucurii, că omul îşi aduce aminte de Dumnezeu mai degrabă la necaz decât în momentele frumoase ale vieţii. Chiar Mântuitorul Hristos atrage atenţie că dintre cei zece leproşi pe care i-a vindecat doar unul din ei s-a întors să-i mulţumească, restul de 9 au plecat bucuroşi la casele lor, uitand sa multumeasca Vindecatorului.
Ba mai mult decât atât, nu numai că omul vine la Dumnezeu mai mult constrans de necazul in care s-a bagat singur, dar şi invers se poate intampla: Dumnezeu nu ne mai ajută în probleme noastre tocmai pentru a ne aduce aminte de El, şi aducându-ne aminte să ne autoanalizăm şi să vedem unde I-am greşit, pe cine am nedreptăţit dintre oameni, şi ce trebuie să facem ca să ne schimbăm.
Da! oamenii săraci sunt mult mai evlavioşi şi mai dispuşi să apeleze la divinitate, în comparaţie cu cei bogaţi care au mai puţine lipsuri.
2. a) Distruge progresul tehnologic mitul existenţei lui Dumnezeu?
b) Determină progresul tehnologic o scădare în rândul celor care cred în Hristos?
c) Este progresul tehnologic soluţia problemelor noastre cotidiene, si mai ales a celor intime?
a) Descoperirile tehnologice extraordinare din ultima sută de ani, industrializarea în masa şi super-tehnologizarea societăţii în care trăim nu aruncă o umbră de îndoială asupra religiei, asupra creştinismului în special ci dimpotrivă, îi dă resurse şi mai mari de a arăta cât de minunat a făcut Dumnezeu lumea în care trăim şi câte taine, aşteaptă încă să fie descoperite şi folosite în folosul societăţii. Progresul tehnologic arată cu şi mai mare precizie extraordinara minuţiozitate cu care Dumnezeu a creat lumea, ilustrează şi mai pregnant că totul se interconectează, că întreg universul este ca un mecanism perfect gândit, guvernat de legi fizice, chimice, matematice (etc) menite sa ne deserveasca si sa ne faca existenta mai frumoasa. Toate aceste legi dezvăluiesc un Creator foarte inteligent şi mai mult decât atât: un Creator raţional, un Dumnezeu care este personal, de fapt comuniune de Persoane (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt).
Progresul tehnologic prin descoperirile sale strigă şi mai puternic ca niciodată că „Dumnezeu există şi El a creat totul, El guvernează întreaga lume şi fără El nimic nu se întâmplă”. În Evanghelie iudeii văzând pe copii lăudându-l pe Mântuitorul îi spun să-i facă să tacă, iar Domnul Hristos răspunde:„Dacă vor tăcea aceştia pietrele vor striga!”. Aşa este şi în lumea de astăzi, dacă oamenii vorbesc din ce în ce mai puţin de Dumnezeu apoi descoperirile tehnologice dezvăluie mult mai evident astăzi ca niciodată că: Dumnezeu este Creatorul lumii şi ea este oferită omului în dar. Amprenta, semnătura si personalitatea lui Dumnezeu se vad din ce în ce mai pregnant în toată creaţia.
b) Şi da şi nu. Progresul tehnologic aduce pe de o parte un confort mult mai ridicat decât în anii precedenţi şi din acest motiv unii oamenii fără să mai aibă atâtea lipsuri se pot depărta de Dumnezeu. Pe de altă parte, pentru cei care au credinţă, progresul tehnologic îi ajută să creadă şi mai mult, iar ceea ce credeau li se confirmă prin descoperirile tehnice făcute în ultimul secol.
c) Progresul tehnologic nu aduce o rezolvare a problemelor societăţii ci dimpotrivă poate să complice lucrurile şi mai mult contribuind la însingurarea oamenilor, la izolarea lor. Înainte de a argumenta ceea ce spun, vrea să vă aduc la cunoştinţă câteva statistici. Pentru cei care încă mai cred că în ţările occidentale totul este numai lapte şi miere iar progresul tehnologic le-a rezolvat toate problemele atunci haideţi să vedem care sunt ţările cu cea mai mare rată a înfracţionalităţii din Europa:
1. Belgia
2. Bulgaria
3. Cehia
4. Danemarca
5. Germania
6. Estonia
7. Irlanda
8. Grecia
9. Spania
10. Franta
11. Italia
Clasamentul este făcut pentru perioada 1998 – 2007, şi datele sunt făcute publice de Uniunea Europeană.
Din listă observaţi că ţările pe care noi le considerăm foarte dezvoltate şi cu un nivel de trai foarte ridicat: Belgia, Danemarca, Germania, Franta, Spania, Italia, Irlanda, etc. au cea mai mare rată a înfracţionalităţii, adică au cele mai multe: crime, hoţii, tâlhării, violuri, cel mai mare consum de droguri, cei mai mulţi poliţişti, etc.
Din această statistică pe 10 ani putem trage următoare concluzie: oamenii nu sunt mulţumiţi nici în occident cu ce viaţă duc. Progresul tehnologic nu le rezolvă problemele. Sau le rezolvă pe de o parte şi le crează noi probleme speciifice societăţii moderne pe de altă parte.
E aberant să spui că certurile dintre doi soţi se vor rezolva dacă îşi vor schimba toată mobila din casă sau dacă-şi vor cumpăra o maşină nouă. Orice ar schimba ei din punct de vedere material, în jurul lor problema este tot în ei, în felul lor de a gândi, de a se comporta si de a se raporta la valorile morale. Certurile vor dispărea din relaţia lor când vor începe să fie mai îngăduitori unul cu altul, când se vor ierta, când se vor iubi mai mult.
Este la fel de aberant să crezi că problemele dintre oamenii unei societăţii vor fi aplanate numai prin schimbări materiale, prin retehnologizări, remodernizări, etc. Noi oamenii vom mai fericiţi atunci când ne vom iubi mai mult, când ne vom îngădui mai mult, când vom comunica mai frumos. De multe ori problemele pe care le văd în societate s-ar rezolva dacă m-aş schimba eu.
Dar eu nu mă pot schimba singur. Încerc dar nu pot. Nu am putere. Reuşesc pentru puţin timp dar apoi cad. Şi atunci strig la Dumnezeu. El mă poate ridica din mocirla în care viaţa mea a intrat. El îmi poate rezolva toate problemele peste care eu nu pot trece. Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, îmi poate da putere să mă schimb, şi astfel să fac bine şi celor din jur.
Problemele omenirii au fost mereu aceleaşi de la început şi până astăzi, toate legate de moralitatea noastră: mândrie, invidie, ură, iubire, înşelare, fericire, suferinţa, chin, etc.
Nu spun că civilizaţia nu ne-ar ajuta în relaţiile dintre noi ci spun doar că ea nu este de ajuns. Descoperirile tehnologice de care beneficiez zilnic: electricitate, gaz, automobil, apă curentă, drumuri, spitale, şcoli, trapsporturi aeriene şi maritime, îmi pot face viaţa mai uşoară şi pot aplana conflicte între oameni, dar parţial. Omul este trup şi suflet. Infrastructura modernă de care beneficiem rezolvă doar probleme legate de trup dar nu şi cele de suflet.
Sunt mulţi tineri care au tot ce le trebuie dar sunt nefericiţi, vor un iubit sau o iubită, vor pe cineva să-i înţeleagă, să le acorde atenţie, dar nu găsesc. Sunt mulţi oameni care trăiesc în singurătate şi suferă enorm, deşi au tot ce le trebuie din punct de vedere material.
Concluzia e simplă: fie în sărăcie, fie în bogăţie oamenii au nevoie de Dumnezeu.
Fără El nu putem face nimic.
Românii nu sunt proşti că zic Doamne ajută! la tot pasul ci sunt foarte bine ancoraţi în realitate. Românii nu sunt leneşi că zic Doamne ajută! ci o fac pentru că nici prin muncă şi hărnicie nu-şi rezolvă problemele singuri.
(Claudiu)
Guest
octombrie 15, 2010 @ 1:24 pm
Iarasi un articol foarte bun ! Minunat !
Multumim pentru el !
Doamne ajuta !
daniel
octombrie 15, 2010 @ 8:48 pm
La intrebarea doua 2. „a) Distruge progresul tehnologic mitul existenţei lui Dumnezeu?” Raspunsul este da. Progresul stiintific demonstreaza inexistenta unui creator. Religia a aparut pentru a justifica unele fenomene pe care oamenii nu le intelegeau (fulgerul, tunetul, ploaia), si asta a facut timp de mii de ani (de aia nu inteleg de ce se mai practica in anul 2010). La inceput oamenii credeau ca d-zeu locuieste dincolo de rau unde nu puteau ajunge, si cand au ajuns acolo, bineinteles ca nu era acolo. Apoi l-au cautat pe munte unde ziceau preotii ca se afla si, ati ghicit, nici pe muntele olimp nu era. Incoltiti, preotii au zis ca se afla in nori, pai am trecut si de nori si de luna si Jupiter si stele sau galaxii si e de negasit. Oare e greu sa ne consolam cu ideea ca pur si simplu nu este niciunde. Religia crestina a prins in Imperiul Roman pentru ca avea explicatii pentru orice (false bineinteles), adica: lumea are 6000 de ani, pamantul e plat, pamantul e centrul universului, universul si oamenii si totul a fost facut de o singura faptura si trebuie sa-i fim sclavi, sa-i dedicam totul (gandurile noastre, timpul nostru si banii nostrii). Stiinta a demonstrat lumea re mai mult de 6000 de ani, pamantul nu e plat si nici nu e in centrul universului. De asemenea evolutia speciilor ne spune altceva despre cum a aparut omul.
Laura-optimista
octombrie 15, 2010 @ 9:40 pm
Felicitări pentru articol! Foarte interesant, concis şi bine documentat.
Într-adevăr, progresul ştiinţific ne poate întări credinţa, căci descoperirea tainelor creaţiei „spune slava lui Dumnezeu”(cf. Psalm18,1), demonstrează existenţa unui Creator, a unei Fiinţe raţionale, Care a putut aduce la existenţă, din nimic, întregul univers. Acum câteva secole, oameni nu puteau observa atât de clar perfecţiunea creaţiei divine, neavând mijloacele tehnologice necesare pentru a o cerceta. Totuşi, deşi credeau că Dumnezeu a creat doar pământul şi alte câteva planete, Îl slăveau pe Creator, credeau în El în mod necondiţionat. În zilele noastre, cunoscând faptul că, în realitate, Dumnezeu a creat un univers probabil infinit(nu prea sunt bună la astronomie, dar oricum), cu miliarde de galaxii, care se dezvoltă potrivit unor legi prestabilite(în mod cert, de către o Fiinţă raţională), avem şi mai multe motive pentru a susţine, plini de bucurie, existenţa Tatălui nostru ceresc, Care binevoieşte să ni Se reveleze şi prin universul pe care l-a creat din iubire faţă de noi. Minunat!
Slavă Dumnezeului nostru pentru toate, pentru ceea ce ştim despre El şi pentru ceea ce nu ne-a descoperit încă!
Dan
octombrie 16, 2010 @ 9:35 am
Salutare din nou Daniel.
Din cele scrise de tine inteleg ca nu ai alte obiectii la articolul la care discutam in afara de punctul 2.
Legat de aceasta obiectie, tu ai spus ca progresul stiintific demonstreaza inexistenta unui creator. Insa pentru a-ti sustine punctul de vedere in mod obiectiv trebuie sa aduci si dovezi in acest sens, nu numai concluzii preluate de pe forumurile de atei. Nu o lua te rog ca pe o jignire ca nu este. In acest sens te rog sa-ti raspunzi tu singur daca ai ajuns la aceste concluzii dupa cercetarea cadrului istoric, geografic si social in care a aparut religia, sau daca aceste concluzii au fot doar insusite de-a gata doar pentru ca nu aveai dovezi in favoarea existentei in Dumnezeu).
Nu ai facut decat sa insiri niste afirmatii fara suport. Ex: [i]„religia a aparut pentru justificarea unor fenomene pe care oamenii nu le intelegeau”[/i]. De unde ai ajuns la concluzia aceasta? (dovezi istorice, documente…ceva pe care sa-ti bazezi concluzia ca intr-adevar credinta a aparut asa)
Pe celelalte afirmatii din aceeasi enumeratie nu mai insist pentru ca au aceeasi hiba.
Apropo de cautatul lui Dumnezeu pe munti si de credinte mincinoase….. ca sa nu generez cumva vreo confuzie, nimeni nu a zis ca oamenii nu au crezut de-a lungul timpului asa de-aiurea…in fantasme, adica in idoli. Dar a extinde concluzia despre credintele mincinoase asupra unei credinte adevarate (care cuprinde adevarul lucrurilor) este o eroare de rationament. Drept dovada iti recomand cu caldura sa citesti intamplarea din Vechiul Testament dintre Sf. Ilie si proorocii mincinosi care credeau in zeul Baal. Relatarea o gasesti aici daca esti curios:
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=18
(Regi III, cap. 18, versetele 20-39)
Tu ai spus ca religia crestina a prins in Imperiul Roman pentru ca avea raspuns la orice. Dar crestinismul nu a raspuns vreodata cu afirmatia „pamantul e plat”, afirmatie pe care i-ai atribuito nejustificat.
Si sa nu uitam de ce a prins crestinismul cu adevarat in Imperiul Roman:
A prins pentru ca lumea se saturase pana la refuz de abuzurile imperialismului (totalitarismului), a prins pentru ca lumea era satula de falsele bucurii ale dezmatului, ale orgiilor si ale „distractiilor” barbare si pagane din Imperiul Roman, a prins pentru ca lumea era satula de credintele in zei si parazei mincinosi ca si cei care le propavaduiau. A prins pentru ca a adus pace si echilibru in fiecare familie, pentru ca nu a facut promisiuni desarte ci cat se poate de reale si de actuale, si [b]a prins crestinismul in ciuda faptului ca era un pericol capital sa fii crestin[/b]: erai deposedat de avutia materiala, erai condamnat la moarte prin diferite mijloace de tortura…si tot asa. Iata asa a prins crestinimul, precum spui tu in parte, dar nu pana la capat: Pentru ca avea explicatii pentru orice, dar avea explicatii reale, si mai mult decat atat, pentru ca avea si are solutii reale pentru orice aspect al vietii.
Lui Dumnezeu nu-i suntem sclavi, drept dovada ca:
a) Presupunem ca nu exista Dumnezeu: tu esti liber (banuiesc ca te simti) iar eu desi cred in existenta lui Dumnezeu (sa zicem ca ma insel in credinta mea) ma simt tot liber. Adica nu ma simt constrans de nimic in credinta mea ci imi este foarte bine cu ea. Deci nici tu si nici eu nu ne simtim scalvii cuiva.
b) Presupunem ca exista Dumnezeu: eu ma simt liber asa cum m-am declara in varianta a), iar tu bauiesc ca te simti liber pentru ca realitatea o confirma (te exprimi liber, faci ceea ce consideri tu personal ca e bine si nu te ingradeste nimeni (Dumnezeu) in actiunile tale). Deci nici in varianta aceasta tu nu esti sclav, si nici eu nu sunt. Avem amandoi deplina libertate de gandire si actiunie (desigur, in limitele impuse de legile fizicii 🙂 )
[b]Faptul ca tu percepi credinta in Dumnezeu ca pe o sclavie, nu este totuna cu faptul ca oamenii credinciosi ar fi scalvii lui Dumnezeu[/b]. In acest sens, te rog sa nu-ti extinzi propria perceptie despre credinta asupra simtirii experimentate personal de atatia credinciosi ce pot da o marturie obiectiva in acest sens, fara ca tu sa fi experimentat si insusit credinta pe care o percepi doar teoretic. E ca si cum ai spune ca handbalul se joaca cu piciorul, fara sa fi jucat vreodata, iar handbalistii vin si-ti spun ca handbalul se joaca doar cu mana.
Apoi sa stii ca stiinta nu a demonstrat ca lumea are mai mult de 8-10.000 de ani ci oamenii de stiinta atei au demonstrat ca isi pot indreptati ateismul inventand metode de a masura vechimea lucrurilor astfel incat sa confirme concluzia a priori ca lumea ar fi evoluat (si evident pentru sustinerea evolutiei trebuiesc milioane de ani deoarece dovezile celor cateva mii de ani de civilizatie nu confirma asa ceva -adica aparitia de noi specii, din specii deja existente-). Dar lucru acesta nu este stiinta ci psedo-stiinta.
Despre cat de eronate sunt majoritatea metodelor de datare (nu toate) o arata „fosilele” vii, adica speciile de pesti, arbori (etc.) a caror ramasite au fost datate cu milioane de ani vechime, ca mai apoi sa se constate cu stupoare ca acele specii traiesc bine mersi si astazi. Ups…
Ai spus ca evolutia speciilor ne spune altceva despre cum a aparut omul. Asa si este. Nimeni nu contesta ca asta spune evolutia. In schimb se contesta vehement rationamentul defectuos si interpretarea filozofica expusa drept concluzie stiintifica despre mediului inconjurator, pe care teoria aceasta o sustine. Deci una este sa se spuna ceva…si alta este sa ai dovezi verificabile si falsificabile care sa confirme ceea ce se sustine. Afirmatia „speciile evolueaza din una in alta” (fie in mii, milioane, miliarde de ani) nu este falsificabila si nici testabila. Nu este testabila pentru ca prespune ca experimentul sa se desfasoare pe perioade enorme de timp pe care omul nu le are la dispozitie, si nu este falsificabila pentru simplul motiv ca nu avem ce falsifica: nu exista niciun experiment care sa arate ca o specie noua poate sa evolueze din alta existenta. Eu ca simplu om, impreuna cu multi oameni de stiinta (credinciosi, desigur) sustinem ca teoria evolutiei este un fals grosolan, o credinta in intamplare si haos aka ateism, dar imbracata frumos in halat de laborator. Ca sa ne verificam amandoi concordanta afirmatiilor noastre cu realitatea te invit bucuros sa discutam in legatura cu acest subiect pe oricare din articolele din categoria Credinta si stiinta – subcategoria – „Evolutionismul ateist”. Invitatia este facuta in acel cadru deoarece este special pregatit penstru discutii cu astfel de tematica.
Guest
octombrie 17, 2010 @ 1:44 pm
Daniel,
cum de dintrun contestatar hotarat, adicatelea gica-contra, ai devenit dintrodata mare invatator pro ? Intoarcerea ta la 180 grade merita raspunsul mult asteptat :
Oare Domnul nostru Iisus Hristos Dumnezeu ar fi putut vreodata sa vorbeasca poporului, ca unei turme de prosti? NICIODATA !
Ai putea tu, nu sa-ti dai viata pentru un semen de-al tau, ca nu esti Dumnezeu, cum nu sunt nici eu, dar macar sa nu sfidezi pe nimeni? De unde stii tu ca cel pe care azi il scuipi in obraz, maine nu va fi sfant in cer ? NU STII !
DOMNUL FIE CU TINE, si cu mine ! AMIN.
daniel
octombrie 17, 2010 @ 3:13 pm
Anonim, aceea e o satira (tot intr-un spirit contestatar). Daca o citeai cu atentie ai fi desoperit ca e o ironie la adresa ceationistilor.
Admin
octombrie 18, 2010 @ 6:48 am
Daniel, chiar nu pot sa-ti inteleg lipsa de respect 🙁
Ti-am inteles ironia per total, ea vrea sa se adreseze conflictului dintre creationisti si evolutionisti (mai bine spus pe seama creationistilor), si m-a amuzat felul pueril in care a fost conceputa, dar chiar nu pot intelege oamenii care rad de durerile altor oameni, si aici ma refer la punctul 20: [i]”Explicați că toate crimele secolului XX au fost pe bază de evoluționism, ca cum ar fi: Hitler, Stalin, Mao, Pol Pot, închisorile comuniste. Puteți adăuga și că bunicul a fost bătut și torturat de torționari darwiniști comuniști pentru că nu a vrut să renunțe la credința strămoșească.”[/i]
Ceea ce spune lazypown aici, si implicit tu, este aceeasi ipocrizie pe care o spun unii cum ca holocaustul nu a existat (holocaustul nu este numai al evreilor), sau e ca si cum ti-ai bate joc de toate victimele inchizitiei, spunand ca defapt nu au suferit de pe urma ideologiei inchizitiei, ci au suferit…asa de-aiurea. (apropo…ai uitat cum ai adus ca argument inchizitia pentru negarea lui Dumnezeu si a crestinismului?)
Cum poti sa razi de mii si mii de oameni care au suferit cumplit, care au fost tortionati si omorati pentru simplul fapt ca se impotriveau ateismului si marturiseau ca exista Dumnezeu. Sunt si astazi sute de batrani care isi amintesc plangand calvarul inchisorilor comuniste prin care au trecut, unde ateismul si darwinismul erau „dumnezeu”, iar Dumnezeu era considerat o inchipuire, sau mai bine zis „delir mistic”.
Daniel, pune-ti deoparte „o usita de iesire pentru situatii de urgente”, ca macar sa nu razi de suferintele oamenilor, daca tot nu poti avea compasiune fata de ei.
Esti binevenit oricand pentru a discuta, cu singura cerinta de a avea respect unii fata de altii (fie ca suntem atei sau credinciosi)
maria
octombrie 19, 2010 @ 9:01 am
Am si eu o intrebare: de ce permite Dumnezeu sa sufere oamenii buni , sa aiba cancer copii de 2 ani si nu numai , care nu au pacate, iar oamenii care sunt rai si nepasatori traiesc in desfatari , in lux si sunt sanatosi? Eu sunt foarte trista pentru cea ce vad in jurul meu.Nu pot sa spun ca eu nu am pacate , insa incerc alaturi de sotul meu sa avem o viata curata si placuta lui Dumnezeu, si totusi intampinam tot felul de probleme.Acum sunt insarcinata si ma gandesc la copilul meu si mi-e frica de necazuri.
Dan
octombrie 19, 2010 @ 9:35 am
Salut Maria! Ma bucur mult ca iti pasa de toti ceilalti oameni din jur la modul practic, nu la modul teoretic.
A-ti pasa de oameni la modul practic, inseamna sa suferi pentru ei, odata cu ei, inseamna sa te rogi pentru ei si inseamna sa-i ajuti material si moral dupa puteri.
A-ti pasa de oameni la modul teoretic, inseamna fatarnicia ateista care il pune la „zid” pe Dumnezeu pentru suferintele umanitatii, fara ca acea persoana [b]sa faca ceva concret[/b] astfel ca cei pe care ii compatimeste teoretic sa nu mai sufere.
[b]Numai cine nu-l cunoaste pe Dumnezeu il judeca pe El[/b] Asta o spun din experienta.
Ca sa nu ramai fara raspuns Maria, am sa-ti recomand sa citesti urmatoarele articole pentru ca sunt mult mai concludente decat as putea explica eu:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea/suferina/557-bogatii-fericiti-si-saracii-suferinzi.html
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/component/content/article/98-intrebari-incomode/16317-daca-dumnezeu-este-bun-de-ce-exista-atat-rau-in-lume.html
Sper ca in ele sa gasesti toate raspunsurile la aceasta durere sufleteasca pe care o ai.
Ana
octombrie 19, 2010 @ 10:41 am
sf Nectarie
@ Maria
„Acum sunt insarcinata si ma gandesc la copilul meu si mi-e frica de necazuri.”
Pentru ca esti insarcinata, [b]roaga-te sfantului Nectarie[/b] pentru tine si copilas, sa ai o nastere usoara.
Dumnezeu sa-ti ajute
K.
octombrie 19, 2010 @ 9:39 pm
Te rog eu explică-mi lista aia de la punctu c).
Ai dat acolo nişte ţări dar Bulgaria, Estonia (oarecum şi Cehia) nu se potrivesc deloc cu teoria ta. Cum explici criminalitatea ridicată din aceste două ţări ?
Să nu uiţi (ascunzi) că o ţară se consideră pe sine a fi ortodoxă iar în cealaltă toate activităţile criminale sau antisociale aparţin doar celor botezaţi în ortodoxia moscovită. Sigur din salatiul tău de popă îţi permiţi să pleci acolo în vacanţă iar data viitoare cum ai ajuns în Talin te urci în maşutcă şi mergi cât mai departe de zonele turistice.
Claudiu
octombrie 19, 2010 @ 10:37 pm
Salut K,
Nu sunt popa, sunt un om simplu.
Nu am spus ca rata criminalitatii nu este mare si-n tarile ortodoxe, am spus doar ca progresul tehnologic nu rezolva problemele personale ale oamenilor. Tehnologia moderna nu poate tine loc de implinire personala, de familie, de prieteni, de grija si iubirea celor din jur.
k
octombrie 20, 2010 @ 2:08 pm
Nu vreau să te contrazic dar progresul, tehnologia, sărăcia şi bogăţia nu schimbă cu nimic omul în căutarea fericirii sau în problemele personale.
Ce vreau să spun e că nu este nici o diferenţă dintre unu sărac care bea şi violează babe, şi unu bogat care-şi cumpără fel de fel de maşini şi case în satisfacerea golului sufletesc (lipsa comuniunii cu Dumnezeu). Aceştia sunt păcătoşii prezenţi în ţările din topul respectiv, Hristos să-i judece, nu noi.
Dar în ţările care nu-s în top avem alt fel de păcătoşi, genul care frecventează biserica, şi toată ziua numai de Dumnezeu grăiesc, dar care acum citesc în cafea, sau care au făcut chiuretaje, sau onanie (am citit pe aici că unii se revoltă urît de tot împotriva avorturilor dar nimeni nu a scris nimic de onanie), sau pur şi simplu prinşi în cercul consumaţionismului. Chiar de curînd patriarhia a publicat nişte mizerii de cărţi, cică un fel de profeţii despre sfîrşitul lumii şi vieţi ale sfinţilor, iar acele minciuni nimeni nu le-a verificat să vadă dacă chiar aşa au zis sfinţii, şi nu trebuie să fie mari traducători, ci doar să caute exemplare vechi pe la vecini, anticariate sau mănăstiri. Aceştia se mulţumesc doar cu ce primesc şi în rest nu le mai pasă, dânşii sunt adevăraţii trăitori ortodocşi din ziua de astăzi.
Şi ca să revenim, consider că tehnologia mai mult ajută omul să se apropie de Dumnezeu, prin informare, nu altfel, pt că aşa este veacul acesta iar cum noi avem mai multă minte decît predecesorii noştri şi trebuie să o folosim pe toată.
Claudiu
octombrie 20, 2010 @ 2:26 pm
Sa stii ca noi am scris chiar foarte mult despre onanie. Avem o categorie speciala de articole pentru Masturbare, pe care o gasesti in sectiunea Sexualitate.
Ana
octombrie 20, 2010 @ 9:35 pm
@ K
„Şi ca să revenim, consider că tehnologia mai mult ajută omul să se apropie de Dumnezeu, prin informare, nu altfel, pt că aşa este veacul acesta iar cum noi avem mai multă minte decît predecesorii noştri şi trebuie să o folosim pe toată.”
Nu cred ca avem mai multa minte decat stramosii nostri, ci avem mai mult tehnologie. [b]Totusi, stramosii nostri aveau legatura cu pamantul, care apropie omul mult mai usor de Dumnezeu, decat o putem face noi cu toata tehnologia actuala.[/b] Noi azi ne bazam pe asigurari, pe masini, pe societate. Ei lucrau pamantul, pasteau animalele, si se rugau. Isi puneau nadejdea doar in Dumnezeu.
Noi ne putem nadejdea in …tehnologie, societate etc.
Pe tine tehnologia te-a apropiat de credinta?
Guest
octombrie 21, 2010 @ 5:24 pm
Mulţi au condamnat civilizaţia moderna occidentala pentru “lipsa de Dumnezeu”. Faptul ca femeile au aceleasi drepturi cu barbatii, libertinajul sexual, alcoolismul, drogurile – sunt exemplele cele mai citate ale unui mod “depravat” de viata datorat lipsei de credinta a occidentalilor. Un mod de viata care ii face pe orientali sa creada in superioritatea lor sociala si religioasa. Totusi este un fapt constatabil empiric ca religia, credinta intr-o viata posterioara, nu se traduce neaparat in societati mai bune. Printre tarile cu nivel scazut de coruptie nu figureaza nici o tara musulmana; in schimb, sapte tari musulmane se afla printre primele zece tari cu cel mai inalt nivel de coruptie din lume. Suedia, statul cel mai “fara de Dumnezeu” din Europa se afla printre cele mai putin corupte de pe planeta. Un argument sustinte ca saracia genereaza coruptie, ca o tara devine cu atat mai putin corupta cu cat nivelul sau de bunastare economica este mai ridicat. Dar cum se explica atunci faptul ca Arabia Saudita sau Kuwait care se numara printre tarile cele mai bogate din lume sunt in acelasi timp printre tarile cele mai corupte?
Este evident ca nu exista o relatie directa intre religie si moralitate. Totusi, societatile religioase ca Pakistanul continua sa critice vehement materialismul occidental in timp ce ridica in slavi superioritatea spiritualitatii religioase proprii. Chiar si musulmanii care aleg sa emigreze in Occident au aceeasi atitudine critica, fara sa refuze insa sa se bucure de avantajele societatilor “materialiste”. Ei nu-si incurajeza copiii sa se integreze ceea ce genereaza o atitudine islamofoba.
Moralitatea nu este monopolul vreunei credinte: un ateu poate fi mai etic decat o persoana religioasa. In cele din urma ceea ce conteaza este ca oamenii sa se comporte cu atentie si decenta fata de ceilalti.
Ideile de mai sus nu sunt deloc noi pentru europeni. Este remarcabil insa ca ele au fost expuse intr-un articol semnat de Irfan Hussain, intr-un jurnal pakistanez, ce-i drept, cu vederi liberale si de limba engleza.