Experimentul anti-Facebook. Ce a descoperit un student după trei luni fără telefon mobil şi reţele sociale
Un student de 24 de ani din Chicago şi-a propus să facă un experiment social pe propria piele: timp de 3 luni, din octombrie până în decembrie 2011, el a renunţat să mai folosească telefonul mobil, inclusiv mesajele sms, email-ul, precum şi reţelele de socializare precum Facebook, Twitter sau LinkedIn.
În timpul acestui experiment, tânărul, care studiază copywriting-ul pentru publicitate, şi-a dat seama că unii oameni din preajma sa, pe care îi considera prieteni apropiaţi, nu erau de fapt deloc aşa. A descoperit că, în această pauză de „viaţă virtuală”, a ajuns să fie atent la oamenii din jurul său şi a redescoperit romantismul vieţii reale, relatează Yahoo News.
De câteva ori, tânărul, pe nume Jake Reilly, a primit notificări de la bancă, pe email, şi a fost nevoit să se uite la ecranul computerului, însă spune că nu a trişat niciodată de-a lungul experimentului şi că privea cu mâinile la ochi, ca să vadă strict emailul de la bancă.
A ajuns să folosească telefoanele publice, să scrie scrisori, să lase mesaje cu creta pe asfalt şi să îşi viziteze prietenii.
Înainte, viaţa lui Jake era cu totul alta. Citea fiecare mesaj de pe Twitter, lansat de cei 250 de oameni pe care îi urmărea, stătea apoi cam o oră şi jumătate pe Facebook. Lunar, trimitea peste 1.500 de sms-uri şi vorbea la telefon între 600 şi 900 de minute.
„E greu, pentru că am ajuns în etapa în care, dacă nu răspunzi la sms-urile oamenilor în maximum o oră sau la email-uri în maximum o zi, este pur şi simplu inacceptabil din punct de vedere social. De când am revenit, mi-a fost greu. Oamenii îmi zic: Ce faci’, ţi-am dat şi mesaj…”., spune Jake Reilley.
Jake îşi aminteşte ce a declanşat acest experiment. Locuieşte cu trei prieteni şi au fost vizitaţi de alţi doi buni prieteni din New York, pe care îi vedeau foarte rar, cam o dată pe an. Erau cu toţii la Universitatea din Wisconsin şi se uitau la un meci de baschet, însă toţi aveau în mână fie un laptop, fie un telefon.
„Era foarte amuzant. Ce facem noi aici? I-am întrebat pe fiecare ce face şi unul juca Words with Friends, altul Angry Birds, altul un joc de trivia online. Nimeni nu făcea de fapt nimic, stăteau cu toţii în tăcere. Asta mă scoate din minţi de fapt. Oamenii ies în grup la masă şi fiecare stă cu ochii în telefon. Ce altceva cauţi?”, îşi aminteşte Jake.
„Este şi un sistem interesant de a-ţi măsura viaţa, de a vedea cine îţi sunt de fapt prietenii apropiaţi, cine e dispus să-şi piardă timpul. Cu siguranţă mi s-a schimbat nivelul şi numărul de prieteni, precum şi nivelul de contact pe care îl aveam cu ei”, declară Jake.
„Mă duceam la şcoală, apoi nu aveam nimic de făcut acasă, aşa că mă plimbam pe bicicletă şi mergeam acasă la oameni, la toţi cei cu care de obicei vorbeam prin sms sau cu care mă vedeam doar în weekend. Era foarte mişto, mă reconectam, făceam lucruri pe care în mod normal nu le mai faci, cum ar fi să iei micul dejun cu părinţii cuiva”.
La facultate, colegii au început să-i facă farse, scriindu-i mesaje la avizier: „Jake, a sunat mama ta şi a zis că nu te mai iubeşte”, „Jake, te caută poliţia” sau chiar „Jake, sunt însărcinată. Sună-mă”.
Jake a ajuns să creadă că cei care comunică în special pe reţelele de socializare rămân la un nivel superficial.
„Facebook este cea mai mare pierdere de vreme, pentru că toată lumea îşi creează o imagine atât de filtrată despre sine. Îţi postezi doar cele mai bune poze, dai check-in doar la cel mai tare restaurant din oraş, păstrezi doar lucrurile care te flatează. Dar cineva mereu va avea un job mai bun ca al tău, va merge în vacanţe mai bune ca ale tale şi va avea o nevastă mai frumoasă ca a ta. Deci e superficialitate peste superficialitate. Nu ajungi niciodată să vezi părţile reale ale oamenilor”, spune Jake.
Cea mai frumoasă parte a experimentului, spune Jake, a fost că a redescoperit lucrurile pe care ajunsese să le ignore: să meargă cu bicicleta doar de plăcere, nu strict la muncă, să stea în parc, să joace pase cu prietenii, să meargă la patinaj pe gheaţă.
„Uneori, stai pe internet şi trec patru ore şi zici: n-am făcut nimic. Poate că m-am uitat pe un articol, la nişte poze, m-am uitat la nişte clipuri video tâmpite şi am rămas prins vreo oră într-o gaură neagră pe Youtube, doar privind, privind, privind. Cred că e greu să găseşti pe cineva care să spună că asta e ceva folositor pentru viaţa ta”, spune studentul, după experimentul său.
(Sursa: gandul.info)
Grigore Alexandru
februarie 10, 2012 @ 1:01 pm
Interesant experimentul! Acum avem un exemplu … poate chiar de urmat.
„Uneori, stai pe internet şi trec patru ore şi zici: n-am făcut nimic.”
Claudiu Balan
februarie 10, 2012 @ 1:12 pm
Ma bate gândul să încerc!
shtugher
februarie 10, 2012 @ 2:23 pm
uau ,ce frumos este sa redescoperim lumea reala
Natalia
februarie 10, 2012 @ 2:41 pm
Internetul este o unealta, la fel ca si cutitul sau foarfeca. Ne ajuta, dar ne poate face si mult rau. Deci, sa folosim internetul la fel cum folosim cutitul. Internetul inseamna informatie, multa, uneori proasta, adesea daunatoare, dar si foarte folositoare de multe ori. Fara internet nu as fi invatat atat de usor a 3 limba straina (siteuri, carti, reviste, dictionare), fara internet nu as fi avut acces la atatea carti de nutritie, de care am avut nevoie pentru ingerul meu, fara internet nu as fi aflat despre atatea lucruri de care aveam nevoie dpdv informational Pentru mine internetul inseamna informatie. Dar nu socializare. Socializarea se face face to face si cat mai personalizat cu putinta.
Evident, e nevoie de dreapta socoteala in toate. Nu imi permit sa imi sun prietena din Spania, deci ii scriu mailuri. Dar merg in vizita la prietena mea care sta in acelasi oras cu mine.
SB
februarie 10, 2012 @ 8:41 pm
Da, e groaznica aceasta dependenta de net. Simt ca si mie imi scapa de sub control. Vreau sa-mi impun si eu ca macar 10 zile sa nu mai intru pe net (decat daca e maxima nevoie, dar nici asa n-as vrea)…
Cred ca ar trebui ca macar atunci cand mergem in concedii sa uitam de net si de telefoane. De tot ce tine de tehnologie, in general…
Albinuta
februarie 13, 2012 @ 7:12 am
Si eu ma simpt dependeta de net ,incerc pe cat este posibil sa mai reduc din timpul petrecut insa nu pot deocamdata mai mult .Este buna ideea cu 10 zile pauza insa sincer deocamdata nu o sa fac acest experiment ,mie i-mi place sa incep cu putin ,asa cum a-ti observat deocamdata incerc sa fac pauza la sfarsit de saptamana si in partea a doua a zilei(deobicei intru doar dimineata ),cand o sa fiu destul de obisnuita cu acest program o sa incerc mai mlt ,cred ca trebuie gasita si o alternativa destul de atragatoare casa nu mai intru deloc mai multe zile .Daca pe timp de vara este bicicleta si plimbarile cat mai lungi (uneori mergem cu bicicleta si 30 de kilometri pana la o manastire sau un loc atractiv de prin prteajma )pe timp de iarna si ger nu prea am gasit nimic foarte atractiv ,stand mai mult prin casa este imposibil sa nu te tenteze calculatorul .Mereu caut ceva care sane atraga pe toti din familie insa pana acum nu am gasit ceva ce sa ne ajute cu adevarat
Ana
februarie 13, 2012 @ 9:41 am
Si eu simt dependenta de net. Insa cand merg la mama acasa si ma apuc de reparatii, curatenie, si alte treburi prin jurul gospodariei, nu-mi trebuie net saptamani in sir. In acele clipe nu ma intereseaza nimic din ce se intampla in lume.
[b]Medic[/b] a scris cateva comentarii folositoare legate de folosirea calculatorului si merita citite cu atentie:
[url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-in-societate/130-articole-de-motivare/18474-pentru-cei-atrasi-de-teologie-stiinta.html[/url]
Cred ca multe din problemele noastre sunt cauza pierderii timpului pe net. Sunt (aproape) constienta de asta, insa ma infioara mai ales cand imi amintesc de un cuvant al parintelui Arsenie Papacioc care spune ca fiecare clipa e importanta sau „[b]Sa invatam sa murim si sa inviem in fiecare clipa”[/b].
Simt nevoia sa stiu mai multe despre acest drog numit internet.
sdaniel
iunie 28, 2015 @ 2:33 pm
Mi s-a spart ecranul la tara si am stat 4 zile fara telefon (internet oricum nu aveam acolo). Mi se pare ca am fost o alta persoana in acele zile. Intr-adevar o spun (pe propria piele) ca esti o alta persoana (una mult mai reala) fara telefon si Internet. Cine nu ma crede sa faca acest simplu experiment!