Fă o mulțumire generală înaintea Domnului din copilărie și până azi

Eram odată în tren spre Bucureşti şi mă plictiseam. Aveam şi telefonul la mine şi câteva cărţi de citit dar uneori îmi place pur şi simplu să mă uit pe geam, să stau în pace să admir natura şi să vorbesc cu Dumnezeu.

Adesea cer Domnului de toate, de la iertare la ajutor în ceea ce fac şi sprijin pentru familie şi pentru alţii, dar sfinţii părinţi ne zic să şi lăudăm pe Dumnezeu şi deasemenea să-i şi mulţumim pentru toate, nu doar să tot cerşim. La un moment dat îmi vine un gând frumos în care-mi dădeam seama că sunt „om împlinit” (mai bine zis fericit) şi am de toate şi nu-mi lipseşte nimic din cele necesare vieţii pe pământ… şi am început să-i mulţumesc Domnului pentru ce am.

I-am mulţumit pentru că m-a adus la viaţă, că m-a chemat şi pe mine în lume ca să văd toate frumuseţile şi tainele ei. I-am mulţumit pentru părinţii pe care mi i-a dăruit căci din pruncie şi până astăzi îmi poartă de grijă în continuu şi tot ce am făcut, cu ajutorul lor am făcut, şi în toate în câte am crescut cu ajutorul lor am crescut. I-am mulţumim pentru soţia mea dragă, pentru că mi-a ascultat rugăciunea şi mi-a dat “o fată pe care s-o iubesc şi care să mă iubească” aşa cum îi ceream eu pe la 16-17 ani. I-am mulţumit pentru copiii noştri dragi, că sunt bine şi sănătoşi. I-am mulţumim apoi pentru că avem un apartament în care să locuim, pentru că avem o maşină, pentru că avem ce munci şi cu ce ne întreţine.

Am început apoi să-i mulţumesc pentru ideea de a crea siteul Ortodoxia Tinerilor şi apoi pentru toate proiectele ce au urmat, mai ales pentru taberele făcute în care am cunoscut atâţia prieteni dragi şi oameni frumoşi, şi am văzut întrega ţară şi alte locuri de prin lume. I-am mulţumit că mi-a dirijat râvna şi energia spre un proiect folositor şi de lungă durată.

Tot mulţumindu-i aşa începeam să simt pace în inimă ca şi cum Domnul ar fi confirmat zicând: “Da, puiul Tatii, toate sunt de la mine.” Şi simţeam dorinţa să mulţumesc şi mai mult şi să merg mai adânc cu mulţumirile. Şi aşa am început să-i mulţumesc pentru toată copilăria mea liniştită şi frumoasă, pentru prietenii mei de când eram mic, pentru colegii de şcoală, pentru profesorii şi toţi formatorii mei. I—am mulţumit că într-o zi pe la 19 ani m-a chemat din păcatele tinereţii mele şi m-a atras în iubirea Lui, intrând în Biserică.

I-am mulţumit apoi pentru toate cărţile părintelui Cleopa care mi-au ieşit înainte şi care m-au învăţat credinţa ortodoxă de la zero. I-am mulţumit pentru PS Casian şi predicile lui care la vremea respectivă intrau pline de mult har în inima mea. I-am mulţumit pentru părintele duhovnic la care mă spovedesc de peste 20 de ani. I-am mulţumit apoi pentru că am fost membru AIESEC când eram la ASE Galați şi apoi membru ASCOR şi experienţele de aici m-au schimbat. I-am mulţumit apoi pentru binefăcătorii vieţii mele, o mână de oameni care prin ajutorul lor au schimbat în bine viaţa mea. I-am mulţumit pentru toţi profesorii mei, o mână de oameni, care m-au aprins în râvnă şi cunoaştere către Dumnezeu.

I-am mulţumit pentru toate serviciile la care am lucrat şi pentru tot cât am învăţat. Mulţumind pentru toate ale vieţii am început să văd tabloul mare al purtării de grijă a lui Dumnezeu faţă de mine. Am început să-I văd mâna iubitoare şi delicateţea şi atenţia lui faţă de mine de mic copil şi până astăzi.

Cred că a trecut o jumătate de oră sau mai mult în rugăciune tot mulţumind şi am avut o pace şi o bucurie la care nu mă aşteptam. Am realizat că Domnului îi place această mulţumire adusă Lui şi aceasta conştientizare a mea asupra faptului că El mereu a fost în viaţa mea şi cu mine şi niciodată nu am fost singur. Acesta mulţumire a mea a întărit relaţia dintre mine şi El, m-a ajutat să văd că Domnul a lucrat la edificiu vieţii mele pas cu pas, zi de zi, om cu om întâlnit, faptă cu fapta, eveniment cu eveniment, modelându-mă aşa cum a plăcut bună voinţei Lui şi cum am colaborat şi eu spre aceasta.

Peste ceva vreme… câteva luni sau poate un an, nu mai ştiu, am repetat iarăşi aceasta mulţumire tot în călătorie fiind. De data aceasta mai în detaliu şi mai în adânc. Şi atunci am avut bucurie şi pace de la El.

Acum, că lucrurile au fost spuse între mine şi El, simt că nu mai e nevoie să i le spun pe toate cele din trecut căci El m-a îmbrăţişat deja de două ori şi mi-a confirmat toate.

Dar simt nevoia să-i mulţumesc zilnic sau măcar săptămânal pentru tot ceea ce merge bine în viaţa mea. Ba, am auzit pe sfinţii părinţi încurajându-ne să mulţumim Domnului şi pentru cele rele din viaţa noastră, şi pentru necazuri şi neputinte, şi pentru boli sau insuccese, căci toate cu voia Domnului au fost îngăduite spre folosul şi smerenia noastră.

Cineva drag m-a învăţat o vorbă atât de frumoasă. Văzând o întâmplare frumoasă din viaţă zice: “aceasta e o rugăciune ascultată de Domnul.” Da, ce frumos ar fi să ne aducem aminte de toate ale zilei şi să mulţumim pentru toată purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi mai ales pentru acele rugăciuni împlinite de El dar şi pentru cele neîmplinite, încă, sau deloc.

Mulţumirea e un act de recunoştinţă şi face atât de bine sufletului nostru dar și relației cu aproapele. Cu atât mai mult face bine relației noastră cu Dumnezeu. De ce?

• Pentru că realizezi că Domnul te ştia din pântecele maicii tale şi de atunci îţi poartă de grijă
• Pentru că îţi dai seama că nu ai fost niciodată singur şi tot ce ai făcut în viaţă, cu ajutorul Lui ai făcut
• Pentru că îţi aduce smerenie şi îţi dai seama că fără Dumnezeu erai nimic și ești nimic
• Pentru că realizezi că fără purtarea lui de grijă multe rele s-ar fi întâmplat.
• Pentru că îţi dai seama câţi oameni a trimis Dumnezeu în viaţa ta ca să te ajute, să te schimbe, să te modeleze, să te sprijine.
• Pentru că văzând tabloul mare al vieţii tale realizezi că nimic nu a fost întâmplător şi nimic nu este şi nici nu va fi, căci toate sunt în mâna Lui.
• Pentru că îţi sporeşte credinţa în El dar şi iubirea faţă de El.
• Pentru că te apropie de starea de fiu față de Tatăl cel din ceruri dar şi în starea de frate faţă de Fiul.
• Pentru că te apropie de Maica Domnului dar şi de sfinţi văzând cum au lucrat ei în viaţa ta.

Mai presus de toate să mulţumim şi pentru toate cele care ni s-au făcut nouă de Domnul dar pe care nu le ştim. Oare cât de multe sunt binefacerile cele nevăzute? Cu mult mai multe decât cele văzute. Dacă am şti cred că am fi copleşiţi de iubirea Lui.

În final, vă îndemn pe toţi să faceţi înaintea Domnului nu doar o spovedanie generală, care se face apoi şi înaintea preotului, ci şi o mulţumire generală din copilărie şi până astăzi, veţi fi surprinşi de câte veţi afla despre voi şi despre lucrarea Domnului în viaţa voastră.

Dar mai presus de toate, nu uita că adevărat mulțumire pe care se cuvine s-o aducem Domnului continuu este împărtășirea cu Sfintele Taine. Sfânta Euharistie înseamnă în limba greacă „Sfânta Mulțumire”. Mâncăm Trupul și Sângele Domnului pentru a-i mulțumi Lui pentru toate câte ne-a făcut. Cum vine asta? Tot El ne dăruiește și noi îi mulțumim tot de la El primind ceva?

Da, căci mâncându-i Trupul și bându-i sângele, de la El primim iertarea păcatelor și Harul Vieții Sale care ne aduce în iubirea Sa, ne face asemenea Lui, ne unește cu Tatăl și cu toți oamenii.

Slavă Ţie Doamne pentru toate!

Autor: Claudiu Balan