Starețul Efrem Vatopedinul: „Facebook-ul a distrus multe familii”
Acum câteva zile a rânduit Dumnezeu să ajungem în Muntele Athos. Pentru mine a fost prima dată și ceva cred că s-a schimbat în sufletul meu după această vizită.
Schimbarea cred că are la bază rânduiala pe care am observat-o în viețile acestor oameni, duhul lor de rugăciune și de închinare permanentă către Dumnezeu, depărtarea lor de lume, de toată tulburarea, acest șuvoi care permanent dă năvală în sufletul laicilor și ne “îmbată” făcându-ne să trăim și să gândim trupește.
Athos-ul are avantajul și de a fi fizic ferit de lume, înconjurat de ape, într-o peninsulă aflată “în afara lumii” dar ca o extensie a ei. Muntele Athos e un reper al trăirii ortodoxe, un reper la care adesea noi bărbații ar trebui să revenim și să recalibrăm ceasurile vieții noastre, noi cei care am fost rânduiți să conducem familiile societății, și să punem astfel rânduială în viețile noastre, ale femeilor și copiilor noștri.
Nu voi insista pe trăirile și întâlnirile pe care le-am avut aici, ci vă voi destăinui una din frământările mele de ceva timp.
În urmă cu câteva luni mi-am închis contul de facebook personal, la îndemnul și exemplul personal al unui prieten dar și la efectele nocive pe care le simțeam că le are acest mediu asupra mea.
Eu lucrez acasă, pe cont propriu, și sunt propiul meu șef și angajat. Dacă eu nu-mi pun rânduială zilnic în cele profesionale, nu-mi va pune nimeni. Fiind implicat și în munca asociației, ajunsesem să administrez câteva pagini de facebook plus contul meu personal. Când mă refer la administrare, spun creare de conținut și urmărire constantă e efectelor pe care le are acest conținut asupra cititorilor. Postam permanent articole, infografice educative, fișiere audio, fotografii și filme. După ce le postam urmăream câte like-uri, share-uri sau comentarii apar.
Așa se făcea că eu dimineața munceam câteva ore să creez / copii / aranjez conținutul și apoi în timpul zilei, până seara, intram destul de des ca să văd efectele. Ajunsesem să intru pe paginile administrate de 2-3 ori pe oră. Printre picătuiri lucram și la site-urile mele cu care-mi câștig pâinea. Dar îmi fragmentam așa de des munca încât ajungeam să fiu foarte distras. Fiecare intrare pe facebook se finaliza și cu o derulare a postărilor “prietenilor” mei virtuali și ajungem adesea să citesc articole propuse de ei, și din acel articol să ajung în altă parte și tot așa. Intrând pe facebook verificam și mesajele și răspundeam la ele, iar mesajele îmi dădeau de lucru în altă direcție și tot așa.
Marea problemă era că fiecare revenire din mediul acestui site de socializare la munca mea de zi cu zi era adesea anevoioasă. Eram destul de distrat, cu mintea în alte părți, și cu greu mă readunam că să mă concentrez la ceea ce am de făcut. Într-o zi am zis că renunț la contul meu personal.
Din acel moment, eu am câștigat în timpul meu zilnic de lucru cel puțin 2-3 ore de muncă și un plus considerabil de concentrare. Mi-am dezinstalat aplicația de facebook de pe telefon care mă agresa permanent și m-am liniștit. A fost pentru mine o gură mare de aer din punct de vedere sufletesc, o povară de care am scăpat. Îmi legase sufletul, încet, fără să-mi dau seama. Pe motivul unei “misiuni creștine” eu eram împătimit și tulburat sufletește. Cum oare un mediu care mie personal îmi face rău, ca distribuitor de conținut, va putea face bine cititorilor de conținut?
Acum de câteva săptămâni am început să ne punem serios problema închiderii paginilor de facebook ale asociației. Pentru că pagina de facebook a Ortodoxiei Tinerilor a adunat în ultimii ani mulți “cititori” ne părea rău, crezând că totuși poate fi de folos cuiva, în mare de informații negative, să aducem și câte un gând despre Dumnezeu.
Numai că eu simt în continuare că, deși postez mult mai rar pe aceste pagini, pe 2 din ele le-am și închis, tot îmi tulbură inima și mă îndeamnă spre un comportament nefiresc, dăunător sufletului meu. Am decis să nu închidem pagina de OT de pe facebook, dar să ne depărtăm puțin ca să vedem cum rânduiește Dumnezeu.
Cu această întrebare în minte am ajuns la Mănăstirea Vatoped la Muntele Athos, și prin intermediul unui părinte drag român am ajuns, două grupuri de români, să stăm într-o seară la vorbă cu starețul Efrem. Un om cu viață curată, luminos, care emană bucurie, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați oameni din Sfântul Munte. Părintele stareț are ocazia, prin natura slujirii sale, să se întâlnească cu mai marii lumii și să înțeleagă ce se întâmplă în lumea de astăzi.
După ce ne-a vorbit foarte frumos de locul în care am ajuns, de cetatea Maicii Domnului, Mănăstirea Vatoped, care are astăzi 7 icoane făcătoare de minuni care mângâie oameni din întreaga lume, ne-a spus că-i putem adresa întrebări dacă vrem.
Părintele român care a intermediat această întâlnire a noastră, l-a întrebat pe stareț ce părere are despre facebook, concluzionând discuțiile pe care le-am avut cu sfinția sa înainte pe această temă, destăinuindu-i temerile mele.
Părintele stareț, este renumit pentru sinceritatea sa și pentru răspunsurile clare pe care le dă celor cu care se întâlnește, chiar și oamenilor importanți. Defapt această sinceritatea este o modalitate de a spune adevărul și de a nu intra în jocului mincinos al corectitudinii politice.
Părintele Efrem a răspuns: “Dacă puteți, distrugeți-l. Facebook-ul a distrus multe familii.” Atât. De aici au urmat alte discuții.
Am căutat în inima mea un răspuns de la Dumnezeu și într-un fel cred că l-am găsit. Vreau, cu ajutorul lui Dumnezeu să scap de acest mediu nociv și să nu-i mai încurajez și pe alții să rămână acolo.
Facebook-ul, mai înainte de a discuta despre calitatea informațiilor, este un mediu care creează dependență, și chiar dacă tot facebook-ul ar fi plin numai de sfaturi de la Sfinții Părinți, prin simplul fapt că nu ne mai putem controla conștient în a-l accesa cu chibzuință, își arată efectele nocive.
Acest mediu fură atât de mult timp zilnic fiecărui navigator, încât așa-zisa rețea de socializare (unire a oamenilor) se dovedește a fi factor de dezbinare între tată și fiu, soț și soție, părinți și copii, prieteni, colegi, și așa mai departe. Această dezbinare vine în primul rând din lipsa de atenție pe care noi oamenii nu ne-o mai acordăm unii altora, față către față, iar așa-zisa socializare în virtual e artificială și fără profunzimi.
E atât de multă informație pe facebook, încât fiind bombardat zilnic cu sute de articole și poze, ajungi în timp doar să derulezi depresiv de sus în jos pe o pagină cu infinit scrolling, citind doar titlurile și vizualizând câte o fotografie sau două. Se banalizează așa de mult presa, ca instrument de informare, încât opiniile se creează doar prin titluri bombastice (majoritatea păcălitoare) și bannere cu mesaje scurte, fără a mai da atenție materialelor lungi, analizelor profunde.
Dacă ar fi să punem în discuție calitatea informațiilor care apare, am putea spune pe drept, că răul pe care-l primim e mai mare, uneori covârșitor mai bogat, decât binele sau ideile bune pe care le regăsim. Ori rezultatul final e clar… suntem pe minus cu binele primit.
Cât privește articolele duhovnicești pe facebook, eu personal cred că prezența lor sporadică în știrile care ne apar pe peretele nostru de facebook, ne îndreptățește și mai mult să rămânem în acest mediu nociv zicând: “facebook-ul e bun pentru că aici găsim articole frumoase despre Dumnezeu”. Da, dar câte poze desfrânate, câte injurii, câte vorbe urâte, câte patimi înșirate în public am văzut în acest mediu?
De aceea, prezența noastră acolo este pentru mulți o dovadă că acest mediu este folositor.
Există multe studii despre facebook și discuția e foarte largă, dar eu mă voi limita la câteva concluzii duhovnicești legate de sufletul meu și de așa-zisă misiune pe facebook și în mediul online.
E clar că facebook-ul ne dă ocazia să ne afișăm altfel decât suntem, fericiți și frumoși, acoperindu-ne realitatea vieții noastre, care e de multe ori mai gri. Arătându-le altora “bucuria” vieții noastre, le stârnim invidie și un imbold puternic de a fi și ei ca noi: bogați, frumoși, călători în lumea întreagă, cu succes la femei sau bărbați, cu succes profesional, cu prieteni mulți, etc. Și astfel crește cercul vicios al frustrărilor în care toți ne arătăm unii altora fericiți dar toți suntem în mare parte altfel decât ceea ce am afișat, crezând totuși că ceilalți nu sunt ca noi, ci ei chiar sunt fericiți.
Facebook-ul, ca întreg mediul virtual, oferă această oportunitate de a ne minți pe noi înșine și pe ceilalți, stricând puternic relațiile dintre oameni.
Din ceea ce eu am trăit, facebook-ul și mare parte mediul virtual este o risipire în exterior, contrar adunării în sine, așa cum ne învață sfinții părinți.
Ortodoxia, oricât de multe articole duhovnicești am citi pe facebook și pe net, nu se trăiește virtual, ci concret în cotidian, în relație om la om, față către față, Dumnezeu către om și om către Dumnezeu. Teoretic virtualul ar trebui să trimită către întâlnirile reale ale oamenilor, la fel și rețelele de socializare, dar în realitate de multe ori ele devin scop în sine, idol. Și devine pagina de facebook a Ortodoxiei Tinerilor mai importantă decât parohia unui tânăr, decât familia și prietenii lui.
Simt că pentru mine aceste 5 zile la Muntele Athos au însemnat mai mult decât toate articolele de pe net care le-am citit despre Dumnezeu.
Explozia blogosferei ortodoxe, a informațiilor ortodoxe în mediul virtual, cred că este un pogorământ făcut omului căzut, dar care dacă e permanentizat, adică “instituționalizat” depărtează omul de Dumnezeu și Biserica lui Hristos.
Punctul culminant al unirii omului cu Dumnezeu, e cât se poate de palpabil, nici decum virtualo-filosofic, e gustarea din Dumnezeu, la Sfânta Liturghie, gustare din Trupul și Sângele Domnului.
Cred că noi cei din biserică am ajuns să citim sute de articole duhovnicești, să ascultăm sute de predici, conferințe și să vedem filme ortodoxe, dar fără să mai aplicăm mare lucru din ceea ce primim în cuvânt.
Suntem înconjurați de informații despre Ortodoxie dar pierdem esențialul: pacea sufletului, retragerea din cele tulburi ale lumii, smerenia, rugăciunea, comuniunea cu ceilalți oameni și mai ales cu cei în suferință.
Și ca să închei cu gândurile starețului Efrem Vatopedinul, problema nu e a facebookului ci a mea, Vina e mea și soluția revenirii în realitate e tot la mine. Nu vreau să-i acuzăm pe fondatorii acestui mediu și nici să-i considerăm responsabili pentru răul făcut, Dumnezeu va judeca cele ascunse ale cugetelor noastre. Eu sunt de vină pentru tot răul pe care mi l-am făcut stând în acest mediu, și tot eu vreau să ies acum…
Doamne ajută!
(Claudiu Balan)
Ioan
februarie 22, 2017 @ 2:09 pm
Facebookul ajuta de fapt o companie privata sa culeaga informatii despre orice persoana, chiar si despre cei care nu au cont acolo dar care sunt etichetati, cica in scopuri de marketing.
Din ce stiu toti dictatorii de la cei din Babilon pana in prezent au vrut sa controleze total orice persoana pana la gandurile cele mai intime, acum tehnologic e posibil.
Nu cred ca Facebookul isi va pierde influenta, din contra s-ar putea ca la angajare sa ti se ceara si contul facebook si a nu fi pe facebook sa fie considerat o forma de alienare de catre angajatori si psihologia modernista.
[b]Vi se pare normal ca mai nou si pe la scoli, licee, facultati se fac grupuri de facebook de sport, hobbyuri, evenimente, pagina banchetului de final[/b], unde se comunica tot note, materii, informatii despre orare si examene si practic ei te obliga sa-ti faci facebook daca nu vrei sa faci cativa km pana la avizierul institutiei sau sa tot suni pe altii care au conturi.
In cativa ani facebook va deveni norma, asta doar daca oamenii nu vor parasi urgent si in masa orice platforma de tip facebook, ca nu sunt doar ei in industria asta uriasa.
Practic orice chat unde cunosti oameni noi si discuti in privat iti poate distruge familia, de la vechile mirc-uri pana la tot ce s-a dezvoltat, facebookul e mai pervers doar pentru ca foloseste si imaginea pentru ca oamenii pot ascunde sub aparenta hobbyurilor si a dezvoltarii personale pretexte prin care se mint in primul rand pe ei.
marius
februarie 22, 2017 @ 5:33 pm
Doamne Ajuta! Pe zi ce trece, lumea incepe sa se trezesca si sa intelega nocivitatea FB-ului. Retea FB a fost conceputa cu alte scopuri (manipulare, dependenta, indosariere, monitorizare) Pt cei ce vor sa se documenteze despre asta pot gasi mai multe informatii in link-ul acesta
http://www.activenews.ro/stiri-mass-media/Fondatorul-Source-Institute-%E2%80%9ETineti-i-pe-cei-dragi-DEPARTE-de-facebook-.-O-pledoarie-care-ne-da-fiori-140447
Victor Mihail
februarie 23, 2017 @ 1:12 am
Ai mare dreptate Claudiu! Ca, adancindu-ne fara control in mediul virtual, ne pierdem parti importante din viata reala (de ex: timpul pe care nu-l recuperam niciodata).
Si spun viata reala, pentru ca, in opinia mea, viata din mediul virtual nu este reala, ci este doar o creatie a ratiunii umane (limitate) care imita partial elemente din viata reala.
Un exemplu interesant despre aceasta perceptie: internautii din generatia mIRC (mijlocul anilor ’90) foloseau termenul „in real life” (scurt IRL) pentru intalniri sau activitati ce implicau prezenta fizica a oamenilor unii langa altii.
Mai tarziu, in timpul generatiei Hi5 si apoi Facebook (mijlocul anilor 2000), cineva a nascocit ideea ca notiunea IRL este o desconsiderare la adresa Internetului, deoarece sugereaza ca, pe Internet, nu este viata reala. Prin urmare IRL a fost treptat inlocuit cu conceputul de „away from keyboard” (scurt AFK).
In opinia mea, evolutia acestei perceptii spune multe.
Foarte fain articolul si ma bucur tare mult pentru ca ai ajuns la Muntele Athos! Sa fie spre folosul intregii tale familii!
va doresc spor duhovnicesc tuturor!
Claudiu Balan
februarie 23, 2017 @ 7:15 am
Marius, am publicat și noi pe site articolul pe care-l recomanzi. Acel articol m-a luminat și pe mine și mi-a dat curaj.
Victor, cred că fiecare mediu de comunicare își are durata lui de viață, după voia lui Dumnezeu. În timp noi oamenii ne lămurim treptat de efectele pe care le-a avut asupra fiecăruia personal și asupra tuturor.
Poate va veni o vreme când și facebook-ul va dispărea, așa cum au dispărut și mirc-ul și yahoo messenger și hi5.
Internetul oferă oportunități extraordinare dar și multe capcane și riscuri. Să ne dea Dumnezeu dreapta socoteală pentru viața noastră și timpul nostru.
Boitos
februarie 23, 2017 @ 8:11 am
Felicitari pt excursie !
Sunt convinsa ca a fost minunata.
Si mai sunt convinsa ca daca vrei sa nu mai intri pe facebook, vei reusi.
Daca eu am putut, poti si tu.
andrei123
februarie 23, 2017 @ 12:03 pm
As vrea sa-mi exprim si eu parerea vis-a-vis de subiect.
Am avut pana acum 2 ani setat la telefon sa primesc alerta cu livrarea mesajului.
M-am gandit intr-o zi cum ar fi sa dezactivez optiunea ca prea ma uitam mereu daca s-a trimis nu s-a trimis etc.
Primele mesaje de dupa dezactivare au fost chinuitoare. Dar m-am obisnuit foarte repede cu schimbarea. Mai liniste asa.
Cam la fel a fost si cand am incheiat cu contul de facebook – desi nu prea il foloseam- totusi acum ma simt mai linistit si mai adunat.
Ca sa fac o comparatie (nu stiu cat de fortata este) facebook-ul este uneori ca o revista pentru adulti unde gasesti un articol folositor despre gatit si restul prostii.
Si nu cred ca merita pierdut timpul pe lucruri care au mult prea putin continut
O zi binecuvantata va urez.
brindau cristina
februarie 23, 2017 @ 1:01 pm
Doamne Ajjuta!Este foarte important sa ne dam seama cat de nociv este fb si sa avem vointa sa renuntam la el. Eu foarte greu am reusit sa ma dezactivez, nu intram foarte des dar era curiozitatea foarte mare sa aflu ceva nou.
Ludmila Doina
februarie 23, 2017 @ 9:46 pm
Foarte bun si folositor articolul, si multumim pentru el!
Va marturisesc si eu experienta FB:
Copiii mei(3), generatia voastra si mai mari, ratacindu-se prin lume, cunoscand si cele ale lumii, care li s-au parut mai distractive, au cam dat la spate si uitarii educatia primita, mai conservatoare si traditionalista, pe care le-am dat-o; si bineinteles ca avand desteptaciunea oului care invata gaina (ajutati si de studiile superioare pe care am avut grija sa le faca) mi-au pus pumnul in gura la orice am mai vrut sa le spun, ca, in cele din urma am devenit ,,muta,,-tacere totala.
Si ce n-am mai putut sa le spun personal, le-am comunicat prin fb ! Succes total !
Comunicat in sensul ca distribuiam articole foarte bune, care sa-i conduca la esenta lucrurilor, si sa-i deblocheze din plutitul la suprafata.
Succes in sensul urmator: acuma nu-mi mai pun pumnul in gura, ci mi-au devenit de-a dreptul dusmani ! Pe bune ! Dar nu-i nimic, a fost precum un tratament foarte puternic pe care l-am administrat, si care inainte de a-si face efectul benefic, agraveaza simptomele bolii.
Iar boala era grea, de exemplu: fata cea mare, profa de engleza, n-a mai sarbatorit cu fast mare Halloweenul, ca pana mai ieri, si altele …
Si daca inca nu s-au intors la radacini si traditie, cel putin n-au inaintat in progressul americanesc.
Si desigur ca astept rezultate mai bune, in timp, si nu neaparat folosid aceeasi metoda, adica fb.
Dragii mei, folositi fb-ul voi, si nu lasati fb-ul sa va foloseasca !(marian.liane)
Carol
februarie 25, 2017 @ 12:48 pm
Salutari fratesti Claudiu si celorlalti cititori, acum in apropierea postului mare !
Ma bucur mult pentru tine ca ai ajuns acolo in Sfantul Munte.
Asa cum ai spus, acolo se reprogrameaza duhovniceste inimile crestinilor, si eu as vrea sa ma reintorc intr-o zi pentru o astfel de reprogramare la normalitate.
Cand am venit de aacolo, cateva zile am renuntat la computer si voiam sa renunt definitiv la el.
Eu am inchis odata facebook, pentru un an si mi-a facut foarte bine. Simptomele care le descrii le traiesc si eu, si foarte multi oameni la ora actuala. E un rau care ni-l facem singuri. Creste dezbinarea, revolta, se fac razboaie, revolutii cu acest facebook, la nivel macro, dar si la nivel micro se duce un razboi sufletesc teribil.
Am foarte multe poze aici si amintiri, poate oameni care nu i-am cunoscut si nu-i voi cunoaste personal, dar mai bine cativa prieteni reali cu care sa reactionezi, decat cu cateva mii si totul ramane virtual.
Am scos treptat jocurile alea care ma zapaceau. A fost mare usurare, la fel cum v fi daca voi inchide si facebook. E vorba sa scot o seama de poze care nu le mai am in PC ori pe telefon, cateva numere de telefon si gata.
As reusi sa imi adun mai usor gandurile si revolta interioara, pe lucruri serioase. Poate as fi reusit profesional si intelectual mult mai mult daca nu ma franam cu facebook, si poate si pentru OT faceam mai multe, scriind articole frumoase si ajutand si radioul cu emisiuni folositoare.
Nici acum nu e tarziu, si e potrivit cu inceputul postului mare.
In acest timp am inceput sa adun toate cartile, filmele si documentarele bune pe un Hard Disk extern. Asa ar fi chiar mai usor, in puzderia asta de internet. Vrei sa intrii sa vezi una, intrii in 7 locuri, dintr-un film, sau documentar vezi 5, sau parti trunchiate din 10, in loc sa dormi la ora cuvenita, te pierzi si iti pierzi si juma de noapte aiurea.
Atatea carti bune acum PDF, si unele care nu le gasesti in biblioteci sau librarii. Te apuci de citit si hop, gasesti ceva interesant, un personal, o anumita regiune sau tara si vrei sa cauti despre, si dai google si mai intrii si pe facebook. Si uite un lant al slabiciunii.
Doamne ajuta fratilor si va doresc toate cele de mantuire.
Rog iertare la toti.
Claudiu Balan
februarie 25, 2017 @ 5:29 pm
Să trăiască fratele Carol,
Ce mai faci? Mi-e dor de tine. Te așteptăm într-o tabără…
Nu e târziu nici acum să pui început bun, mai ales că este începutul Postului Mare.
Să ne revedem cu bine!
Tot în Germania ești?
sdaniel
februarie 27, 2017 @ 6:14 pm
E o parere exagerata ca Facebookul ar dauna si ar „distruge multe familii”. Oamenii fac probleme nu programe pe calculator.
Si Facebook este la fel ca orice lucru bun, folosit in exces devine nociv.
Un pahar de vin, consumat rar e recomandat medical, daca bei in fiecare zi devii alcoolic;
Mananca o lingurita de miere zilnic si esti mai sanatos, mananca un borcan zilnic si devii obez/diabetic.
Eu am gasit Facebookul un instrument util. Am regasit prieteni din copilarie, am comunicat cu prieteni plecati definitiv din tara etc.
Unii oameni si-au intemeiat o familie cunoscandu-se pe Facebook. Si parca si societatea e mai bine informata, mai sanatoasa si reactioneaza mai usor.
Totul este sa ai o limita si sa nu devii un zombie care e dependent de Facebook 6 ore pe zi. Dar probabil ca orice lucru la inceput, cu timpul oamenii vor gasi un echilibru in a folosi acest programel. Nu mai vorbesc de faptul ca nu e obligatoriu. Nu vrei sau nu iti place nu folosi acest program.
Claudiu Balan
martie 1, 2017 @ 7:48 am
Daniel,
Există și lucruri benefice pe care facebook-ul le are, dar e construit în așa fel, încât oferă un grad mare de dependență și îndeamnă la un „consum” excesiv. E practic tipul de proiect global care parcă ar vrea să înlocuiască tot internetul și să atragă toată atenția.
Faptul că societatea e mai bine informată nu înseamnă că e mai sănătoasă… Facebook-ul este o unealtă foarte bună și de manipulare și dezinformare. Pe lângă acest aspect, sănătatea societății are ca izvor sănătatea fiecărui om, iar omul se face sănătos atunci când face voia lui Dumnezeu și este ancorat în viața plină de har a Bisericii.
Binele adus de facebook este amestecat și cu mult rău… și asta cere mult discernământ omului. Ori astăzi, omul depărtat de Dumnezeu nu mai are putere să discearcă și să aleagă binele…
Eu cred că per total facebookul ne îngroapă și mai mult în „relațiile” virtuale, neaducând un spor real în relațiile reale dintre oameni.
Claudiu Balan
martie 4, 2017 @ 6:18 pm
Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill i-a rușinat pe utiliazatorii rețelelor sociale pentru goana după „like-uri.
„Astăzi, în rețelele noastre sociale, ne confruntăm cu o boală reală, specifică îndeosebi tinerilor, care merg la orice faptă nechibzuită doar pentru faptul ca fotografia postată de ei, să fie pe plac altora. Pentru definirea acestui sprijin este folosit cuvântul englezesc „Like”.
Unii tineri nu mai văd alt scop în viață, decât strângerea acestor aprecieri, iar dacă ele nu există, o percep ca pe o tragedie personală.
Mândria este unul dintre păcatele care trezește în om o sensibilitate incredibilă faţă de cum îl apreciază oamenii şi atunci unicul scop al vieții devin faptele, cuvintele și acțiunile care vizează obținerea aprecierii oamenilor.”
Traducere şi adaptare Natalia Lozan
sursa interfax.ru
Traducere: Altarul Credinţei