„Faceţi milostenie, ca şi vouă să vă fie milostiv Domnul”
Întru aceasta să cunoaşteţi, fiilor, cât de mare lucru este milostenia, pentru că şi în acest veac ajută şi întru cel de dincolo, de bucurie duhovnicească umple, spre Dumnezeu apropie şi asemenea cu îngerii ne face. Că despre ea se zice în Scriptură: „Faceţi milostenie, ca şi vouă să vă fie milostiv Domnul. Daţi, zice, şi vi se va da vouă. Că scris este: „Pe focul cel aprins îl stinge apa, iar milostenia curăţeşte păcatele.”
Şi iarăşi zice: „Să ascundeţi milostenia în sânurile săracilor, că aceştia se roagă pentru voi.” Şi iarăşi, ne învaţă pe noi, bunul Dumnezeu, zicând: „Dacă ai îndestulare multă, apoi mult să dai, iar dacă ai mai puţin, apoi după putere să te sârguieşti a da cu bucurie.” Că, fraţilor, mare este puterea postului şi a primirii de străini, precum se scrie: „Cela ce primeşte pe prooroc în nume de prooroc, plata proorocului va lua şi cela ce primeşte pe cel drept, în nume de drept, plata dreptului va lua.”
Deci, acestea să ne fie ştiute, iubiţilor fraţi, şi să ne silim a face mai ales milostenie, care este vârful tuturor bunătăţilor, ca să câştigăm viaţa cea veşnică, intru cereştile lăcaşuri, Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea.
(Proloage, luna martie, ziua 11, Întru aceastã zi, cuvînt al Sfântului Grigorie, despre milostenie)
Roxana
martie 11, 2015 @ 8:32 am
[i]”Faceţi milostenie, ca şi vouă să vă fie milostiv Domnul. Daţi, zice, şi vi se va da vouă.”[/i]
Dragilor, daca tot va obositi sa faceti milostenie, faceti-o pentru ca generozitatea este propria rasplata. Nu asteptati nimic nici aici nici pe lumea cealalta. Nici macar recunostinta celui miluit.
Nu faceti milostenie ca sa va curatati pacatele. Acest tip de troc este imoral, la fel ca si indulgentele vandute pe bani. Pacatele se curata prin iertarea celor carora le-ati gresit, nu prin milostenia pe care o dati saracilor.
[i]”Cela ce primeşte pe prooroc în nume de prooroc, plata proorocului va lua şi cela ce primeşte pe cel drept, în nume de drept, plata dreptului va lua.”[/i]
Primiti sau nu primiti straini, cum doriti. Dar daca o faceti, nu asteptati plata cereasca.
Occidentul cel anti-crestin, pornografic, libertin, militant-ateist, departat de traditii si toate celelalte…. a facut multe puscarii si niciun centru de recompensare a facatorilor de bine. Pentru ca noi cu recompense dresam caini, nu crestem oameni.
Claudiu Balan
martie 11, 2015 @ 11:41 am
Roxana,
Dumnezeu se coboară la nivelul fiecărui om.
Dumnezeu Însuși este iubire și pentru aceasta S-a făcut Om, pentru ca toți să ne iubim unii pe alții.
Dar pentru omul căzut, depărtat de Dumnezeu, sau căldicel, fără credință, pentru omul încă împătămit de cele materiale, a-i spune să împartă cu cel sărac cele ale lui, este adesea peste puterile lui. Măsura lui este încă: fac fapte bune pentru răsplată.
Făptuind cele bune va învăța că de fapt iubirea și bucuria celuilalt, atunci când primește, este mai mare decât orice răsplată.
Cred că te-ai grăbit să critici. Iată ce scrie în articol:
„Milostenia… şi în acest veac ajută şi întru cel de dincolo, de bucurie duhovnicească umple, spre Dumnezeu apropie şi asemenea cu îngerii ne face.”
Deci n-a spus Sf. Grigorie să dăruim 1000 de lei ca să așteptăm 100.000 înapoi ci a spus că ajută milostenia și în acest veac. Adică, fiind tu bun vor fi și alții buni cu tine. Fiind tu milostiv, vor fi și alții cu tine la nevoie, cândva, nu imediat.
Apoi a vorbit de răsplata din cer ca fiind: bucuria duhovnicească, deci o răsplată spirituală, o îmbrățișare a lui Dumnezeu, dacă vrei, pentru toții fiii Lui.
A vorbit de faptul că ne face asemenea cu îngerii, adică total independenți de cele materiale.
Pe viitor, să știi că eu personal nu voi mai accepta să arunci la comentarii critici doar așa de dragul de a arăta că ești împotrivă. Citește mai atent și apoi exprimă-ți opinia.
Mi se pare că te arați a fi mai bună și mai îngăduitoare decât Cel Bun. Occidentul, cu toate câte are bune, să știi că și le trage din creștinismul care i-a luminat pe oameni în întreaga Europă.
sharbinsk
martie 11, 2015 @ 12:11 pm
[i]„Occidentul […] a facut multe puscarii si niciun centru de recompensare a facatorilor de bine. Pentru ca noi cu recompense dresam caini, nu crestem oameni.”[/i]
Însuși sistemul educațional e prevăzut după modelul muncă autodidactă-recompensă,toate notele,bursele,diplomele distincțiile și medaliile sunt niște recompense.
Mie nu mi se pare nimic neînregulă în a stimula procesul de învățare prin metode non-punitive și non-coercitive, altfel nu văd de ce s-ar mai ține olimpiade dacă oamenii n-ar urmări o recompensă chiar și onorifică.
Absurditate mi se pare ca un fir de praf să conteste Creatorul sau să bolească de mândrie intelectuală în care-i desconsideră pe toți ceilalți până la el, pentru credința lor trăită.
La fel de bine s-ar putea zice că oamenii cu botnița(pușcăria) dresează câinii,iar sistemul de recompense e mai puțin costisitor și mai convenabil statelor decât rația lunară per cap de întemnițat.
E de 1000 de ori mai convenabil să formezi un tânăr să deprindă competențe prin recompense decât să-l sperii că dacă nu face ceva îl așteaptă gratiile.
Chiar și în pușcăriile Occidentului se practică sistemul muncă-recompensă-reducerea pedepsei în ideea de a deprinde ceva util supraviețuirii licite în societate și integrării mai ușoare.
Până și acolo scopul nu e gratia ci să corijeze mai repede acolo unde se poate, exclud cei închiși pe viață, dar și față de ei se fac eforturi de consiliere psihologică.
[i]„”Cela ce primeşte pe prooroc în nume de prooroc, plata proorocului va lua şi cela ce primeşte pe cel drept, în nume de drept, plata dreptului va lua.”
Primiti sau nu primiti straini, cum doriti. Dar daca o faceti, nu asteptati plata cereasca.”[/i]
[b]Hristos și Părinții Patristici doar ne informează că omul își poate acumula comori în cer, deci pentru un creștin catehizat, așteptarea aceasta nu este una deplasată.[/b]
[i]„Nu faceti milostenie ca sa va curatati pacatele. Acest tip de troc este imoral, la fel ca si indulgentele vandute pe bani. Pacatele se curata prin iertarea celor carora le-ati gresit, nu prin milostenia pe care o dati saracilor.”[/i]
[b]Nu este bine să se confunde lucrurile! în primul rând indulgențele nu erau făcute săracilor ci erau niște „donații” pentru ridicarea Catedralei Sf.Petru, acesta e contextul istoric în care au apărut.[/b]
Luther doar a speculat acest aspect ca un agitator de profesie ca să mai semene niște nemulțumire dar rezultatul e că protestanții au continuat să clădească edificii uneori la fel de mari ca ale catolicilor.
[b]Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr,din Evanghelia după Luca capitolul 16 versetele 19-31 e destul de clară.[/b]
Dintre Iisus Hristos și o eticiană de care foarte probabil nu va mai auzi nimeni în afară de familia ei, pe cine să cred ?
Grea decizie, nu e nimic imoral în a face milostenie cu gândul la Împărăția Cerurilor, pentru că [b]un alt aspect al milosteniei e să aduci Împărăția Cerurilor în mijlocul săracilor chiar și pentru fracțiuni de secundă ca o prefigurare a unei societăți în care inechitatea dispare. [/b]
Deci nu doar nădăjduiești la Împărăția Cerurilor făcând milostenie ci [b]apropii[/b] Împărăția Iubirii de oamenii care uneori n-au atâta nevoie de bani cât de o mână caldă întinsă și de o privire față către față.
Observi că n-a redus nimeni milostenia doar la bani,ca și cum aștepți o dobândă proporțional cu suma, fac mențiunea pentru că mi se pare că se exagerează premeditat în discursurile secular-umaniste pe caracterul bănesc al milosteniei pentru a se face procese de intenție Bisericii.
Milostenia autentică formează oamenii atât pe cel ce dăruiește cât și pe cel ce primește.
Roxana
martie 11, 2015 @ 12:49 pm
[i]Mi se pare că te arați a fi mai bună și mai îngăduitoare decât Cel Bun.[/i]
Claudiu, cu totii suntem mai buni si mai ingaduitori …
Cand vrei sa cresti oameni in jurul tau, vei observa ca cei carora le acorzi increderea ta din start si pe care ii consideri egali cu tine, cu exceptia cazului cand ai de a face cu ticalosi (care sunt putini), acei oameni vor face mai mult decat cred ei ca le sta in putinta pentru a fi demni de increderea ta. Se vor depasi pe ei. Aceasta este experienta mea cu oameni de toate credintele, culorile, denominatiile, sexele si varstele in echipe conduse pe 4 continente.
Cand vrei sa conduci si sa inspiri oameni pornind de la premisa ca ei nu pot pentru ca asta e nivelul lor si a astepta de la ei orice „este peste puterile lor” si de aceea trebuie motivatie sub forma de rasplata, ceea ce nu vei vedea niciodata de la ei este tocmai acest „peste puterile lor”. Ei nu isi vor depasi niciodata conditia, tu nu vei fi niciodata un model, nu vei avea respectul lor si nu ii vei inspira niciodata.
„Faceţi milostenie, ca şi vouă să vă fie milostiv Domnul” – nu inspira la fapte bune de dragul faptelor bune, inspira la fapte bune sub adierea unei amenintari subtile.
Spui:
[i]”…omul căzut, depărtat de Dumnezeu, sau căldicel, fără credință, pentru omul încă împătămit de cele materiale, a-i spune să împartă cu cel sărac cele ale lui, este adesea peste puterile lui…”[/i]
Judeci la modul general pe toata lumea, din prisma unui credincios pentru care „credinta” este virtutea absoluta si cine nu o are nu e capabil de nicio alta. De fapt asta este cruxul, nu? Orice fapta buna, orice milostenie, orice generozitate, orice act de curaj nu e nimic daca nu este credinta. Credinta in Dumnezeu, in nemurirea sufletului, in Rai, in Iad. Asta il face pe un credincios superior si evident faptele lui bune sunt cele care conteaza. Pentru toti ceilalti faptele bune sunt peste puteri.
Un copil mic nu este nici cazut, nici caldicel, nici impatimit de bunuri materiale. Este oare peste puterile lui sa faca o fapta buna? Cum inspiri tu un copil sa faca fapte bune? Cum stie el ce este aia?
Am scris postarea pentru ca milostenia este predicata si se spune ca trebuie facuta ca e fapta buna si celelalte. Eu cred exact pe dos si de asta am criticat articolul.
Uite un indemn la milostenie de la un ateu:
[b]Dragilor, daca faceti milostenie, sanse sunt sa nu primiti nici macar recunostinta celui miluit, poate chiar sa va injure; nu veti primi rasplata de la nimeni in nicio lume, in unele cazuri chiar veti fi prigoniti. Daca faceti fapte de milostenie vi se vor intampla in continuare lucruri rele, vi se vor intampla in continuare nedreptati si nu vi se vor sterge din pacate. Fiti milostivi oricum.[/b]
Dan Tudorache
martie 11, 2015 @ 1:08 pm
Ziua bună, Roxana!
Mi-au luat-o Claudiu și Ioan (Sharbinsk) înainte cu explicațiile și sunt bucuros de asta pentru că au dat explicații mai bune decât aș fi putut să fac eu dar pe lângă ceea ce au spus ei, mă aplec asupra acestei afirmații: [i]”Pentru ca noi cu recompense dresam caini, nu crestem oameni. ”[/i]
Afirmația aceasta are și o implicație logică: aceea de a desconsidera/contesta principiul recompensei (și pedepsei) în educarea copiilor.
Pentru că acest principiu, stă la baza educației copiilor (http://blog.senzokids.ro/?p=89) dar este și un principiu de bază în educația creștină. Mai mult chiar, recompensa-pedeapsa este un principiu aplicat în orice sistem de învățământ din lumea aceasta.
Dacă acest principiu al recompensei nu este demn de a fi folosit pentru educarea copiilor, mă întreb de ce sistemele educaționale din întreaga lume sunt bazate pe recompensă, cum ar fi: note, burse de merit, premii școlare (premiul I, II, III), premii în bani, nota la purtare, etc.
Dacă stau bine și mă gândesc, cred că tu însăți ai avut parte de recompense în educația primită de la părinții tăi concretizată fie în încurajare, laudă, jucării, haine sau alt mod prin care să-ți fie stimulat interesul pentru a învăța la școală, pentru a ajuta la gospodărie, pentru a te purta frumos cu cei din jur ori pur și simplu pentru a face binele.
Mă îndoiesc că ai avut din naștere conștiința de a face binele de dragul binelui.
Tot așa procedează și Dumnezeu cu noi, ca un Părinte. Ne dăscălește cum să facem binele dezinteresat folosindu-se de recompensă.
Apoi, dat fiind că ești atee, în baza cărui fapt ai declarat ca troc imoral milostenia interesată de răsplată? Cum s-ar explica imoralitatea aceasta d.p.d.v al viziunii atee?
Și mai interesantă este afirmația ”Pacatele se curata prin iertarea celor carora le-ati gresit, nu prin milostenia pe care o dati saracilor.”… pentru că afirmația girează/validează un concept care nu aparține ateismului, respectiv ideea de păcat. Cum adică păcatele se curăță? Există noțiunea de păcat în sistemul ateist? Se pare că ai împrumutat ceva din creștinism, ceea ce arată inconsecvență în propriul crez.
În concepția creștină păcatele personale nu se curăță prin iertarea acordată de cei cărora le-am greșit, ci prin săvârșirea binelui în locul răului făcut. În creștinism răul nu are natură proprie în sine ci este lipsa binelui. De aceea, curățirea personală de rele presupune a acoperi lipsa binelui prin lucrarea binelui (condiție necesară dar insuficientă, pentru că mai aven nevoie și de iertarea venită din partea lui Dumnezeu)
Dacă iertarea dată de cineva unui vinovat ar fi suficientă pentru spălarea/îndreptarea păcatelor celui iertat, atunci ar rezulta că violatorii, hoții, criminalii și toți derbedeii să se îndrepte/curețe prin simpla iertare acordată de victimă. Ori realitatea arată că din contră, nu este suficientă iertarea acordată de victimă ci e nevoie de pocăința/îndreptarea celui vinovat și schimbarea vieții lui prin lucrarea de fapte bune în locul celor rele. Iar milostenia este o formă de a înlocui obiceiurile rele cu iubirea/compasiunea față de oamenii cei mai năpăstuiți.
Dan Tudorache
martie 11, 2015 @ 1:21 pm
Roxana, deloc subtil, cauți să arăți ”superioritatea” ateismului în fața creștinismului.
Mie unuia, pentru că am trăit și ateismul, îmi repugnă ideea.
Îndemnul acela de milostenie de la un ateu este dovada unui plagiat din gândirea creștină, luat parcă dintr-un manual de religie din care s-a extrapolat partea transcendentă. Cuvinte și expresii precum ”milostenie”, ”veți fi prigoniți”, ”lucruri rele” sau ”nedreptăți” pe lângă faptul că sunt expresii tipic creștine… nu au nici un fundament în sistemul de gândire ateist. Ateismul nu poate explica dreptatea/nedreptatea, binele/răul, deși le folosește din plin în discurs.
Prin acel citat bolduit nu reiese decât că acel ateu a crescut în cultura/educația creștină pe care o reprobă acum folosindu-se chiar de reperele educației primite.
Roxana
martie 11, 2015 @ 4:41 pm
Draga Dan,
Acelasi lucru il faci si tu. Tu nu crezi ca sa fii un bun crestin este superior starii de ateu? Nu crezi ca aceasta cale pe care ai ales-o este cea corecta si superioara acelei „ateiste”? Eu cred ca da si este normal sa fie asa. Toti alegem calea pe care o consideram superioara.
Daca noi amandoi facem fapte bune, ducem vieti similare, crestem copii frumosi la inima, puternici, destepti, virtuosi, educati. Daca aducem bucurie celor din jurul nostru in aceeasi masura, miluim in aceeasi masura, care este diferenta intre noi doi? Viata mea este risipa pentru ca nu ma duc in Rai?
Da, in scoala, am primit recompense la fiecare pas, pentru fiecare examen luat, pentru fiecare olimpiada, pentru rezultate la matematica, informatica, chimie, istorie, biologie. Da, lucrez pentru bani, primesc recompensa lunara pentru munca pe care o prestez, apoi o recompensa anuala speciala pentru faptul ca excelez, strangeri de mana, multumiri, flori, recunoastere. Le-am acceptat pe toate si ma mandresc cu ele. Sa inveti la biologie sau sa faci in fiecare zi treaba pentru care esti platit se numeste ca faci munca, nu fapte bune.
Recompensa in educarea copilui este esentiala atunci cand trebuie sa depuna eforturi pentru a invata lucruri care nu ii fac nicio placere deosebita. Ce altceva decat o nota mare si recunoasterea il poate impulsiona pe un copil sa invete la istorie, daca lui nu ii place sa invete la istorie?
Dar ce este mai important in educatie, Dan? Un profesor care face un copil caruia nu ii place istoria sa invete pentru un zece? Sau unul care insufla dragostea de istorie in el? Tu crezi ca dragostea de a invata se insufla cu metoda, daca inveti iei nota mare, uite ce recompensa iti dau?
Recompensa copilului trebuie sa fie placerea sa personala care vine din interior nu o rasplata pe care i-o poate acorda cineva din exterior. Daca el va descoperi ca sa invete ii face placere, atunci va invata istorie mai mult decat ii cere oricine. Pentru el, sa invete nu va fi munca, iar rasplata nu va fi scopul.
Si vorbind de fapte bune, se cheama ca daca eu fac milostenie in scopul „ca si mie sa imi fie milostiv Domnul”, dar nu imi place in mod deosebit sa miluiesc saraci, sunt virtuos?
Cine nu face milostenie din placere personala si o face cu gandul la o rasplata, eu nu il consider generos.
Cum pot sa imi dau eu seama daca un crestin, in orice fapta buna pe care o face, este cu adevarat virtuos sau nu, cand rasplata cereasca pentru fapta buna este intotdeauna pe masa? Cum imi dau seama care este onest si care nu?
Citatul a fost un exemplu de indemn pentru crestini, cu elemente care rezoneaza in mintea si in inima lor. Si este un contraexemplu la articolul asta despre milostenie. Un exemplu care poate inspira, nu doar educa.
Oamenii isi depasesc conditia si fac peste puterile lor, nu[b] pentru ca[/b] ci [b]in ciuda[/b]. Faptul ca pot face lucruri mai mari decat ei inspira oamenii sa fie mai mult decat ceea ce sunt, nu recompensa promisa.
Roxana
martie 11, 2015 @ 4:47 pm
[i]Ne dăscălește cum să facem binele dezinteresat folosindu-se de recompensă.[/i]
Cu asta m-ai terminat.
Dan Tudorache
martie 11, 2015 @ 5:30 pm
Roxana, în primul tău comentariu ai concluzionat patetic că ”… [i][b]noi cu recompense dresam caini, nu crestem oameni[/b][/i]”.
Ca mai apoi, în urma observațiilor mele și ale lui Sharbinsk, să afirmi că [i]”[b]Da, in scoala, am primit recompense la fiecare pas[/b], pentru fiecare examen luat, pentru fiecare olimpiada, pentru rezultate la matematica, informatica, chimie, istorie, biologie. Da, lucrez pentru bani, primesc recompensa lunara pentru munca pe care o prestez, apoi o recompensa anuala speciala pentru faptul ca excelez, strangeri de mana, multumiri, flori, recunoastere. [b]Le-am acceptat pe toate si ma mandresc cu ele.[/b]”[/i]
și în continuare să afirmi că [i]”[b]Recompensa in educarea copilui este esentiala[/b] atunci cand trebuie sa depuna eforturi pentru a invata lucruri care nu ii fac nicio placere deosebita. Ce altceva decat o nota mare si recunoasterea il poate impulsiona pe un copil sa invete la istorie, daca lui nu ii place sa invete la istorie?”[/i]
Cu alte cuvinte, RECUNOȘTI că recompensa face parte din educarea oamenilor (și în special a copiilor), și că acest principiu nu este doar apanajul dresajului de câini.
RECUNOȘTI că ai primit o educație bazată pe principiul recompensei și că asta este ceea ce a consolidat aproape toată formarea ta ca om, în timp ce contești dreptul lui Dumnezeu de a învăța oamenii să iubească dezinteresat pornind de la recompensă.
Eu zic că puteai, mai simplu, să-ți recunoști afirmația greșită fără să dai N explicații prin care să arăți ceea știam prea bine. Dar, orgoliul, bată-l vina. Sau, o fi o dovadă de superioritate?
PS1: te rog, ”nu rata” nicio ocazie de a-ți arăta meritele/realizările/capacitățile de viață. E și asta altă dovadă de superioritate.
PS2: dacă simți că am dreptate dar și că sunt în cale-afară de antipatic, îmi recunosc inferioritatea. Față de modelul creștin.
Roxana
martie 11, 2015 @ 6:45 pm
Dan,
Deci, in concluzie este bine sa facem milostenie si alte fapte bune, atunci cand nu avem nicio inclinatie spre fapte bune, pentru ca ni se ofera o recompensa.
[i]…contești dreptul lui Dumnezeu de a învăța oamenii să iubească dezinteresat pornind de la recompensă.[/i]
Recompensa si dezinteresul sunt doi termeni contradictorii.
Ca sa demonstreze pe unul din ele, un dascal il pune i-l pune elevului in contradictie pe celalalt. De exemplu, foloseste razboiul ca sa arate de ce e buna pacea. Le flutura razboiul prin fata elevilor, cu toate consecintele lui si spune „Asa nu!”
La fel cu fecioria. Le arata promiscuitatea si toate efectele ei si spune „Asa nu”!
Eu nu contest dreptul Lui Dumnezeu de a ne dascali asupra dezinteresului. Critic felul cum o face. Cum foloseste El recompensa? Va spune, Asa NU? Sau oferind-o pe cea vesnica va ia sansele de a fi vreodata dezinteresati?
Poti oferi recompensa pentru a preda orice concept pe care omul nu vrea sa il invete de buna voie, pentru a-l face sa faca orice, dar nu vei preda niciodata dezinteresul oferind recompensa.
Uita-te in jur, la Occidentul care si-a pus bazele pe crestinism si care isi bazeaza moralitatea pe concepte crestine si spune-mi daca lectia asta a avut vreun efect in ultimii 2000 de ani. Daca lumea a inteles ceva din ea. Sa fim surprinsi ca ceea ce a invatat lumea de fapt este interesul?
sharbinsk
martie 11, 2015 @ 8:50 pm
Nu Dan și Claudiu au deviat de la subiect ci tu prin lozinca ”… noi cu recompense dresam caini, nu crestem oameni”.
Omul ți-a pus în față eficiența sistemului pedagogic muncă-recompense subînțeles de orice specialist în domeniu, tu ai recunoscut indirect că ai fost un cățeluș când te-ai împăunat de merite, conform raționamentului tău inițial exprimat.
Altă bălărie :
„Roxana
Occidentul […] a facut multe puscarii si niciun centru de recompensare a facatorilor de bine.”
În aceeași frază ai batjocorit și Occidentul, când în afară de ironiile cu care l-ai enumerat [ca și cum ar fi subînțelese din partea noastră], ai [b]sugerat[/b] că sistemul e îndreptat spre pușcării nu spre recompensarea binefăcătorilor.
Ca și cum în Occident ar fi un sistem penal inchizitoriu, care nu are nicio etapizare intermediară a valorilor și cumva abia așteaptă să prindă oamenii cu ceva să-i arunce direct în pușcărie.
Nimic mai fals, dacă vreunul din „casnicii” site-ului zugrăveau Occidentul într-o astfel de lumină tu cred că erai prima care-i arăta cu degetul pentru anti-occidentalism, „închistare ortodoxistă” sau cine știe „pan-slavism” și altele.
Țările Occidentale au reglementat „n” situații în care anumiți oameni care ajută în campanii umanitare să fie decorați, cred că și Crucea Roșie acordă distincții.
Nu doar că n-au făcut un centru de recompensare dar [b]au reglementat prin Instituția națională a decorațiilor și prin distincțiile atribuite de fundații umanitare internaționale- meritele,faptele și muncile pentru care oamenii care contribuie deosebit la ajutorarea umaniății pot fi decernați.[/b]
Chiar și pentru[i]„ făcătorii de pace” [/i]se dă nobelul (nu pun acum că sunt discutabile unele atribuiri).
Deci Fals că Occidentul nu premiază făcătorii de bine, chiar și cei care donează milioane Universităților sau milostivesc cu burse tineri isteți aflați în precaritate, intră într-o galerie selectă.
Apoi toată analogia cu serviciul și demotivarea oamenilor cărora nu li se acordă încredere:
[b]N-a zis nimeni ca din milă să nu ceri omului să facă anumite lucruri și să-l desconsideri că e peste puterile lui, nu genul acesta de „milă” s-a promovat pe site.
Iar răsplata nu se dă pentru înjosire ci pentru că a executat o muncă în condiții grele și pentru merit.[/b]
Nu mai veni cu exemple din astea pe lângă subiect că nu se simte nimeni jignit când e plătit în plus pentru că muncește în condiții dificile.
Spui că un copil nu face fapte bune, din contră le face mai bine decât adultul pentru că e curat doar că există și copiii care fac fapte rele văzute la părinți.
Copilul face niște fapte de iubire necondiționate în care își încredințează total sufletul părintelui, de aceea, vai! de cei care distrug caractere umane la vârste fragede.
[i]Roxana
„Am scris postarea pentru ca milostenia este predicata si se spune ca trebuie facuta ca e fapta buna si celelalte. [b]Eu cred exact pe dos si de asta am criticat articolul.”[/b][/i]
Ai grijă la exprimare că-ți dinamitezi singură demersul, tu crezi exact pe dos ce ?
Că nu e bine ca omul să predice milostenia ?
Că milostenia nu e faptă bună care trebuie făcută ?
[b]În fond cu ce încurcă societatea faptul că un om face fapte bune pentru A FI în Împărăție încă din viața aceasta, o fi mai bun exemplul Sodomei în care milostenia era interzisă, sărmanul care cere pedepsit prin mutilare și străinul luat în furci cu gloata ?[/b]
Îmi vine în minte o maximă antică amintită cu fiecare ocazie de Părintele Constantin Necula : [b][i]„Cine se pregătește ESTE deja ”[/i][/b]
Ți-am mai semnalat odată un aspect pe care l-ai ignorat :
[b]Milostenia e făcută și cu scopul de a coborî Împărăția Cerurilor la omul defavorizat, cum odinioară Iisus apropia împărăția prin minuni către cei care se pocăiau, deci nu e făcută doar cu interesul personal al autorului ci și spre a-l bucura pe celălalt cum ar fi făcut și Hristos.
Când ai să te uiți prin Noul Testament mai bine ai să vezi că Hristos nu înmulțește niciodată avuțiile.
De ce ?
Odată pentru că Hristos nu e nici Mammona sau Midas.
Și a doua oară pentru că așteaptă de la om să-și ajute material aproapele și chiar binecuvântează aceasta.
Pentru ce poate face omul, Dumnezeu nu forțează minuni !
Tânărului bogat chiar îi pune în vedere :
„Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie.”[/b]
Nu e nimic greșit în a face milostenie pentru binecuvântare, nu e oportunism în chestia asta dat fiind că Părinții Patristici atenționează [dinainte cu secole ca tu să fi spus], că omul nu trebuie să aștepte nimic înapoi și că poate fi chiar denigrat de persoanele pe care le ajută și că [b]NICIODATĂ drept credinciosul nu trebuie să se considere îndreptățit din faptele sale până când nu se pune judecata finală.[/b]
În ortodoxie nu există concepția „mântuitului” din timpul vieții, pe sistem- intrii în piscina sectarilor gata ești mântuit, nu !
[b]Niciun ortodox trăitor nu se consideră mântuit în timpul vieții, nu se laudă cu milosteniile sale, de aceea reproșurile tale sunt depășite și supradimensionate.[/b]
Poate mergeau să le adresezi celor care spun despre ei că sunt mântuiți imediat după botez.
Chiar nu văd ce rost au avut atâtea postări din partea ta odată ce ți-ai exprimat părerea, înțeleg să mai răspunzi la niște întrebări punctuale puse dar mi se pare aiurea să tot deviezi.
Mare lucru nu era de comentat la un articol cu titlul „Faceți milostenie ca și vouă să vă fie milostiv Domnul” , asta dacă nu doreai să mai pui în umbră creștinismul și să faci procese de intenție Bisericii „că e o adiere de amenințare în mesaj”.
Așa putem scoate amenințări și victimizări din orice, am văzut deja procedeul aplicat de R.Cernea chiar și când nu era cazul.
Nu ți se scria atât dacă nu colonizai iarăși primul comentariu al articolului cu sofisme ca să pui în umbră cuvântul Sfântului Grigorie.
Intervenția ta la articolul acesta este exemplul perfect despre cum să scoți fum din nimic și să arunci în discuție false direcții.
Dan Tudorache
martie 11, 2015 @ 8:57 pm
Roxana, în concluzie, cinstit ar fi fost să-ți recunoști afirmația greșită asupra căreia am dedicat un întreg comentariu, înainte de a porni iarăși discursul prin care să demonstrezi superioritatea ta față de Dumnezeu.
Recompensa și dezinteresul nu sunt doi termeni contradictorii ci complementari pentru că primul termen reprezintă o metodă de educație iar al doilea termen reprezintă o stare sufletească. Deci nu comparăm merele cu perele. Mai mult chiar, omul dezinteresat de a face binele poate primi recompensa în ciuda dezinteresului său. Fie primește un mulțumesc, fie i se poartă recunoștință, fie i se întoarce binele de la persoana miluită (chiar dacă el nu a căutat asta), etc.
Deci și cel dezinteresat este sau poate fi recompensat. Iar asta demonstrează că nu există antagonism/contrarietate între cele două.
Cât privește recompensarea în educație, ea se face nu doar pentru a preda ”concepte” pe care omul nu vrea să le învețe de bună voie, ci și pentru a învăța lucrurile care nu pot fi înțelese (suficient). De exemplu, un copil nu înțelege că trebuie să respecte oamenii mai mari și să-i salute. Atunci el este învățat de părinți să facă asta și este lăudat (recompensat) când reușește. Nu că nu vrea copilul să salute, ci că nu înțelege, de aceea este nevoie de recompensă, ca o încredințare că este pe calea cea bună, că face ceea ce trebuie.
Același rol îl are recompensa și în sens transcendent: Dumnezeu se milostivește de cel milostiv ca să-l încredințeze că este pe calea cea bună, că face ceea ce trebuie, până ce lucrarea binelui neîntrerupt devine firea omului.
Așadar, exemplul cu promiscuitatea ori cu războiul… este așa… de bețe-n roate.
Roxana, e ușor a scrie versuri… dar dacă tu ai ajuns la măsura dezinteresului în tot ceea ce faci atunci fie-ți milă de noi și ai înțelegere că nu suntem la măsura ta. Suntem la abecedarul credinței. Chiar suntem.
sharbinsk
martie 11, 2015 @ 10:34 pm
[i]Roxana
„Deci, in concluzie este bine sa facem milostenie si alte fapte bune, atunci cand nu avem nicio inclinatie spre fapte bune, pentru ca ni se ofera o recompensa.”
[/i]
[b]Asta nu e o concluzie transmisă la acest articol ci e o deducție forțată, menită să arunce în derizoriu actul de milostenie prezentându-l drept act oportunist.[/b]
O concluzie ar fi : Sfinții Părinți învață omul dinainte de apariția „eticienilor” secular-umaniști să ajute oameni care nu pot reîntoarce, să nu facă caz de milosteniile lor, să se aștepte la dispreț chiar din partea celui pe care îl ajută și să nu se considere îndreptățiți din faptele lor până când nu se dă verdictul definitiv la judecata lui Hristos.
Când faci lucrurile de fățărnicie, Dumnezeu oricum vede și condiția subînțeleasă este să se dea cu voie bună sau deloc dacă inima lui nu socotește.
Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola a doua către Corinteni, capitolul 9 :
[i]„7.Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună.”[/i]
[i]Roxana
„Recompensa si dezinteresul sunt doi termeni contradictorii”[/i]
FALS! Recompensa și Pedeapsa sunt termenii contradictorii iar dezinteresul este intermediar.
Schema e recompensă-dezinteres-pedeapsă, depinde de tutore pe care dintre cele două capete le folosește pentru a scoate discipolul din zona dezinteresului.
[i]„Ca sa demonstreze pe unul din ele, un dascal il pune elevului in contradictie pe celalalt. De exemplu, foloseste razboiul ca sa arate de ce e buna pacea. Le flutura razboiul prin fata elevilor, cu toate consecintele lui si spune „Asa nu!””[/i]
Dacă prezintă caracterul oripilant al războiului în antiteză cu beneficiile păcii, el pune de fapt în antiteză pedeapsa cu recompensa.
Treaba cu fecioria repede ai învârtit-o ca să ataci un alt punct de misionariat al site-ului, așa în treacăt.
Având în vedere că toată mass media și multă lume o prezintă ca factor negativ, schema majoritară e feciorie=caracter infamant, lipsă de feciorie= așteptări mentale pentru recompensă.
[i]„Eu nu contest dreptul Lui Dumnezeu de a ne dascali asupra dezinteresului. Critic felul cum o face. Cum foloseste El recompensa?
Va spune, Asa NU?
Sau oferind-o pe cea vesnica va ia sansele de a fi vreodata dezinteresati?”[/i]
Știi cum sună ? „eu nu contest dreptul lui Dumnezeu să dăscălească dar mai bine să nu folosească niciuna din tehnicile clasice de învățare.
Orice ar face Dumnezeu,fie că promite recompensa sau că atenționează asupra întunericului cel dinafară nu e bine.”
Dacă Dumnezeu ți-ar fi luat dreptul de a fi dezinteresată prin oferirea recompensei, nici tu nici alții nu ar fi problematizat de nivelul ăsta, că doar erați condiționați.
Observ cele două berbece ale secular-umanismului – când Dumnezeu nu „amenință”, „promite”, nicicum nu e bine.
[i]„Uita-te in jur, la Occidentul care si-a pus bazele pe crestinism si care isi bazeaza moralitatea pe concepte crestine si spune-mi daca lectia asta a avut vreun efect in ultimii 2000 de ani. Daca lumea a inteles ceva din ea. Sa fim surprinsi ca ceea ce a invatat lumea de fapt este interesul?”[/i]
Occidentul pe care-l vezi tu acum nu era așa și înainte de schismă și a păstrat mulți oameni de bun simț cum ar fi Jean Claude Larchet de exemplu.
Interesul și materialismul e caracteristic secularismului în dezvoltare și oamenilor care se agață de chestiuni efemere, nu creștinismului care presupune jertfirea de sine pentru a trăi încă din această viață Împărăția lui Dumnezeu.
[b]În Occident se studiază la greu și ETICĂ, nu doar religie dacă s-a ajuns la nivelul imoral de acum acesta reprezintă de fapt falimentul global al sistemului de învățământ în primul rând, în care nu se predă în niciun caz creștinism al Bisericii Primare ci câteva noțiuni abstracte amestecat printre sute de filosofii.
Apropo de atot-trâmbițatele beneficii ale eticii, în Occident se studiază de vreo 60 de ani, dar s-a văzut ce înseamnă manifestări anarhiste acolo.
[/b]