Fani „orbi” ai lui Michael Jackson

Idolii… când pronunţăm cuvântul idoli probabil ne gândim la anumite pasaje din Vechiul Testament, precum viţelul de aur şi negăm faptul că aceştia sunt atât de prezenţi în viaţa noastră. Nu ne mai facem tot felul de zeităţi cărora să ne închinăm, dar ne închinăm în fata semenilor noştrii, a uneltelor create de noi precum televizorul sau orice alt mijloc tehnologic care încetul cu încetul ne transforma din oameni în zombi, în nişte maşinării care au pierdut gustul rugăciunii, al trăirii în armonia şi iubirea care ne învăluie în prezenţa Divinului.

Şi eu cad de multe ori prada acestor curse diavoleşti şi îmi este ruşine fiindcă îl dezamăgesc pe Dumnezeu, însă El, prin bunătatea şi iubirea lui nemăsurată are grijă să ne ridice pe fiecare din mocirla păcatului dacă îi întindem mâna.

Am făcut marea prostie să cad în patima idolatriei, până când, comentariile altor fani m-au trezit la realitate. Era vorba despre Michael Jackson. După moartea acestuia ProFM a creat un nou radio online dedicat în totalitate acestei personalităţi. Intrând pe acel site, erau tot felul de ştiri cu privire la idolul a milioane de oameni, iar eu, curioasă să descopăr tot mai multe informaţii le accesam. Comentariile lăsate în urma acestor ştiri m-au trezit la realitate chiar dacă timp de câteva luni eram oarbă şi prinsă în cursa idolatriei. Citeam comentarii precum: “tu eşti îngerul pe care Dumnezeu L-a trimis pe pământ , fără tine viaţa mea nu mai are nici un sens” şi alte multe asemenea, mulţi oameni punându-şi capăt zilelor când au auzit că starul lor s-a stins. La început m-am întrebat cum pot afirma aşa ceva, cum pot să îşi ia propria viaţă, peste care nu ei sunt stăpâni, după care mi-am propus să încerc să le deschid ochii cât este cu putinţă.

Am început să scriu comentarii în care afirmam că era doar un simplu om, un om bun care a făcut probabil multe fapte bune, dar un simplu om, nu un înger trimis de Dumnezeu să scape lumea de răutăţi şi multe asemenea aberaţii. Bineînţeles au început acuzele împotriva mea, cum pot să afirm aşa ceva când chiar eu îi port numele. O fată, fană şi ea a fost interesată de comentariile mele şi din câte îmi amintesc mi-a cerut o părere în legătură cu Michael Jackson, persoana-idol. Eu am scris din nou un comentariu, dar am renunţat în cele din urmă fiindcă nu am reuşit să conving pe nimeni că idolul lor era doar un om, însă m-am schimbat pe mine.

Din acel moment am început să fac distincţia între artist şi om, încetând să îl idolatrizez. Şi azi mai ascult piesele lui, dar doar atât, îmi plac versurile şi mesajele pe care le transmite prin intermediul lor, însă nu mai fac colecţii de poze şi nu mai sunt un fan orb.

A fost o adevărată lecţie pentru mine. Când am citit despre zeii cărora li se închinau, în Vechiul Testament mi se părea că au făcut ceva absurd.. Nu puteam concepe cum te poţi închina unui lucru pe care tu însuşi l-ai făcut sau ai contribuit la realizarea lui, dar acum ştiu cât de uşor poţi cădea în patima idolatriei şi cât de greu este să te ridici, consecinţele neîntârziind să apară.

Este un sentiment oribil să ai un idol… este ca şi cum ai fi dependent de droguri şi nu te-ai putea lăsa şi oricât ar încerca ceilalţi să îţi deschidă ochii tu refuzi să accepţi ajutorul, contemplându-te în mocirla proprie.În majoritatea timpului asculţi numai muzica lui, începi să faci colecţii de poze cu vedeta adorată, chiar şi visele tale se creează în jurul idolului.

Dumnezeu să ne ajute să ieşim biruitori din aceste curse ! Viaţă adevărată este viaţa întru Hristos, restul e minciună !

(Mihaela)