Bogații nemilostivi și săracii Lazări

Cuvintele Evangheliei, veșnice precum Cel care le-a insuflat, își găsesc corespondența în fiecare generație de oameni și în fiecare ins în parte, cu maxim de precizie, până la sfârșitul veacurilor. Asemenea se întâmplă cu bogatul nemilostiv și săracul Lazăr. Deci, care-i bogatul nemilostiv și unde-i sărmanul Lazăr, în contextul lumii de astăzi?

Pe Ionica o găsești în jurul catedralei episcopale din Galați. Are peste 30 de ani, dar este greu să-i apreciezi vârsta, din pricina chipului mutilat de multele bătăi primite de la frații, bețivi notorii. Deși vorbește stâlcit, semn al unui handicap psihic, femeia aceasta este o blândețe de om. De câte ori intri în discuție cu ea are privirea senină, zâmbește și se bucură ca un copilaș de orice i-ai da.

Ionica este un Iov și un Lazăr al secolului XXI. Un Iov pentru că îndură atâta sărăcie, umilință și singurătate cu o răbdare și seninătate care nu par a fi din lumea aceasta. Apoi este un Lazăr pentru că trăiește asemeni câinilor și împreună cu câinii, din mila Domnului și din firmiturile de aducere-aminte ale trecătorilor.

Nu poți să o privești pe Ionica în ochi și să nu te simți vinovat câtuși de puțin că nu o ajuți să se ridice din mizeria în care-și duce existența. Privirea ei plină de bunătate îmi este o dreaptă mustrare. Eu la căldură, în haină de vison, ea tremurând chircită pe cimentul înghețat. Eu ospătând la mese întinse, ea răbdând de foame. Eu, înconjurat de dragostea prietenilor, ea ducând amarul singurătății. Eu plin de slavă și laudă lumească, ea umilită de nepăsarea din jur. Dar Ionica tace, și rabdă, la fel ca Lazăr. Un suflet frumos ca un crin, ascuns într-un trup chinuit ce poartă patimile Mântuitorului.

Am convingerea neclintită că la Judecata de Apoi o vom vedea pe Ionica îmbracată în Slava lui Hristos și strălucind asemenea Lui. Pe când bogatul…

Deci unde-s Lazării și cine-s bogații? Ca Ionica sunt mulți sărmani, dar și mai mulți suntem noi, cei bogați pe lângă ei.

(Dan)

„Lazării de la porţile bogaţilor nu ridică o pretenţie, ci o răbdătoare rugăminte. Bogaţii ăştia sunt ei sănătoşi la minte? Le-a zis Dumnezeu „nebuni” pe degeaba? Căci acestor două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu nebuni: celor ce leapădă pe Dumnezeu şi celor ce leapădă pe oameni din inima lor.” (Pr. Arsenie Boca)