Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Idee de la care a plecat articolul nostru, Banul și covrigul nu sunt destul pentru sărmani este următoare: eu îi povesteam lui Dan cum m-am întâlnit ieri cu Gina, o fată necăjită care stă mereu în fața Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. Gina era mereu bucuroasă şi te întâmpina cu un zâmbet plăcut, te întreba ce faci şi te binedispunea... şi parcă cu drag îţi venea s-o ajuţi cu ceva.

Ieri, când am reîntâlnit-o, era tristă, fața îiera strâmbă, dinţii ieşiţi în afară, stătea ghemuită şi parcă o bătuse cineva. Purta un pulover înnegrit de atâta murdărie şi se scărpina pe piele, pentru că probabil nu mai făcuse de foarte mult timp o baie.

Nu mai zâmbea, era îngândurată şi zicea: "Sunt supărată pentru că nu ştiu unde este Marin, bărbatul meu."

Faţă de acum două luni Gina era mult schimbată. Sărăcia, frigul şi murdăria au schimonosit-o şi parcă suferinţa îi stingea încet, încet pofta de a trăi.

Eu şi mulţi colegi de la teologie am ajutat-o cu ceva de mâncare, cu câte un bănuţ, dar nimic deosebit. Totuşi Gina avea nevoie de mult mai mult: de un pat pentru a dormi, de o baie caldă, de înţelegere şi afecţiune.

Acest om se stinge sub ochii studenţilor teologi, sub privirea noastră, a celor pe care Hristos i-a învăţat să vândă tot şi să dea averea săracilor. Bănuţul şi covrigul sunt abia un palid început de întrajutorare a săracilor, dar nici pe departe ajutorul real şi consistent de care au nevoie aceşti oameni.

Ce vreau să spun este că noi creştinii ar trebui să slujim intereselor celor săraci nu doar la nivel individual ci şi la un nivel mai mare: instituţional şi organizaţional.

Când am fost în Spania n-am văzut oameni ai străzii dormind sub cerul liber. Acestor oameni, înainte de toate, ar trebui să li se asigure măcar minimul de subzistenţă, minimul cu care fiecare fiinţă umană poate supravieţui: mâncare, apă, casă, căldură şi curăţenie corporală. Și abia apoi să ne ocupăm de reintegrarea lor în societate prin educație și muncă.

Ideal ar fi să-i luăm pe oamenii străzii în casele noastre, să-i tratăm ca pe niște frați și să le oferim tot ce le lipsește. Problema e delicată, unii au credință îndeajunsă pentru a face acest lucru, alții în schimb se tem. Se tem că acea persoană străină adusă în casă va strica armonia casei și vor apărea tot felul de probleme. Pe de o parte această temere este reală și lucrurile sunt foarte delicate, întrucât există și oameni ai străzii care își complică singuri existența. Soluția pentru oamenii străzii este, cred eu, construirea unui centru social pentru persoanele fără adăpost, unde un personal calificat și angajat să îi îngrijească tot timpul oferindu-le tot sprijinul necesar.

Mulți dintre voi sunteți tineri și veți ajunge să lucrați în diferite locuri ale societății. Nu uitați, oriunde v-ați duce, să slujiți și interesele oamenilor săraci. Iată câteva exemple:

- dacă vedeți că firma la care lucrați are de gând să strângă cadouri de Crăciun pentru persoanele defavorizate, amintiți-le de oamenii străzii și ajutați-i să conștientizeze cât de oropsiți sunt.

- dacă lucrați în instituţiile statului și aveți această posibilitate propune-ți înființarea unui centru social pentru oamenii străzii, sau măcar sprijinirea lor cu haine groase sau cu un adăpost temporar.

- pentru că statul român nu mai poate face multe, ne-mai-având fonduri, atunci poate înființați o asociație prin care să-i ajutați pe acești oameni fără adăpost. Puteți accesa și fonduri europene pentru un proiect dedicat în întregime lor, oamenilor străzii. Uniunea Europeană sprijină necondiționat proiectele sociale.

- dacă aveți o firmă sau dispuneți mai mulți bani, aduceți-vă aminte și de cei care își ling bubele în stradă asemenea lui Lazăr, așteptând mila trecătorilor.

- dacă aveți un apartament care stă gol și neînchiriat, ar fi minunat dacă ați putea primi în el, măcar temporar, oameni ai străzii.

- dacă aveți teren agricol, hrăniți din recolta voastră și pe cei pentru care o pâinea reprezintă un lux.

- dacă aveți o funcție de conducere într-o companie, încercați să sponsorizaţi asociații sau ONG-uri care se ocupă cu ajutorarea oamenilor străzii.

- dacă cunoașteți oameni cu bani din străinătate care sunt deschiși la astfel de inițiative (ex: centru sociale, cantine pentru săraci) încurajați-i să vină în România, unde oamenii străzii sunt cu miile.

Exemplele pot continua dar ideea este una simplă: promovați interesele oamenilor săraci oriunde ați fi și orice ați face, atât la nivel instituțional, la nivel privat cât și la nivel organizațional.

Am discutat destul, teorie știm multă, ar trebui să mai punem și mâna la treabă, să facem ceva concret.

V-am mai spus și o să o spun de câte ori am ocazia: când ies seara în balcon și văd ce frig e afară, iar eu intru înăuntru la căldurică și mă bag în plapumă, mă ia frica.

Am făcut destul oare pentru cei care dorm în ger? N-am făcut aproape nimic, nici cât negru sub unghii. Credeți că Dumnezeu nu vede asta? Credeți că El nu vede că ne mințim singuri, înșelându-ne conștiința atunci când dăm doi bănuți și plecăm deși am putea mult mai mult?

Fraților, lumea în care trăim ține partea multor categorii de oameni, dar cine ține partea săracilor? În occident latura filantropică este mult mai dezvoltată decât la noi. Nu sărăcia e problema în România, ci lăcomia banului și hoția.

Sfântul Ioan Gură de Aur zice așa: "Fii cinstit ca să poți ajuta și pe ceilalți !" nu ca să-ți mărești averea și mai mult.

Un miliardar american se scoală în fiecare dimineață la ora 4 și se roagă două ore la Dumnezeu ca să-l ajute să chivernisească spre bine banii, fără să-i risipească aiurea. Nu e de ajuns să ai bani, ci trebuie și multă înțelepciune, muncă, răbdare și oameni dedicați care să știe să-i folosească eficient pentru ajutorarea săracilor.

Care e scopul vieții? Îndumnezeirea, asemănarea noastră cu Dumnezeu. Noi nu dăm bani săracilor pentru a-i ajuta să trăiască în plăceri, dar nici nu-i lăsăm să trăiască în gunoaie și mizerie ca să se mântuiască doar în suferință. Pentru creștini acesta poate fi de multe ori un gând reconfortant: chiar dacă sunt săraci, ei se vor duce în rai pentru că au suferit aici mult. Dacă putem să facem ceva atunci s-o facem...

Ne iertați dacă noi vorbim pe acest site prea mult despre oamenii străzii, dar o facem pentru că am observat că e o lipsă mare a interesului față de ei. O plimbare prin București de 1-2 ore vă va arată imediat cât de acută e sărăcia printre români.

Vorbim de săraci pentru a trezi conștiințele adormite de nepăsare.

Dumnezeu se identifică cu fiecare dintre ei. Vom vedea asta în mod desăvârșit la Judecata de apoi. Până atunci, a-i ajuta pe sărmani înseamnă a fi slujitor al lui Dumnezeu, fiu al celui Preamilostiv și Bun.

Fiți apostoli ai săracilor în fiecare zi a vieții, oriunde ați trăi și orice ați face! Multă bucurie vă va aduce acest lucru în suflet. Împlinirea îndelung căutată de lumea modernă în lux și slavă lumească, e ascunsă de fapt în mâinile săracilor. Toate scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe vă vor confirm asta.

(Claudiu)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești