Un creştin adevărat ia un sărac în casă
Eu şi familia mea suntem creştini ortodocşi. Mergem la Biserică, ne spovedim, ne împărtăşim, participăm la Sfânta Liturghie şi la celelalte slujbe cu mare drag, avem un părinte duhovnic, citim despre Dumnezeu, vorbim despre Dumnezeu dar nu cred că e de ajuns. Cred că de fapt toate acestea sunt doar începutul, sunt abia baza pe care trebuie construită temelia, adică mântuirea, împreună cu Dumnezeu.
Aseară pe la 11 şi ceva noaptea plecam de la servici şi treceam pe lângă nişte blocuri în construcţie, şi mi-am adus aminte de cei ce stau pe străzi. Ştiu că ei stau de obicei prin blocurile neterminate pentru că acolo sunt mai la adăpost, de acolo nu prea-i goneşte nimeni. Şi mă gândeam cum ar fi fost ca eu acum să mă duc să stau într-un bloc ca ăsta. Era tare demoralizant, era întuneric, umezeală, frig, curent, şi ar fi trebuit să dorm pe jos, sau pe cartoane cum ştiu că dorm unii din ei, sau pe haine vechi.
Mi-am revenit repede şi m-am gândit că eu mă duc acasă, unde e căldurică, lumină, unde mă aşteaptă Iulia şi Sofia. Mă aşteaptă mâncare bună, un pat moale, o baie caldă….
Şi mă gândeam cum pot să fiu eu creştin adevărat, dacă eu dorm în lux şi-n tot confortul şi ei dorm pe ciment, în frig, fără nimic, şi chiar singuri. Eu am de toate şi ei n-au nimic. Pâna la urmă ce e creştinismul ? pentru ce a venit Dumnezeu pe pământ şi s-a făcut om ? Doar ca noi să mergem la Biserică şi să ne arătăm a fi creştini având aşa o oarecare atitudine morală faţă de alţii.
Oare a fi creştin înseamnă doar să nu înjuri, să nu fumezi, să vorbeşti frumos despre Dumnezeu şi să citeşti despre El ? A fi creştin nu înseamnă să fiu doar aşa „mai bun” şi mai smerit.
Dacă sunt creştin adevărat de ce nu iau un sărac din frig, de pe stradă şi-l bag în casă să doarmă la căldură, măcar o noapte ? Dacă sunt creştin de ce nu chem şi eu câţiva dintre cei necăjiţi de pe stradă, la masă în casa mea, să le dau de mâncare ? Cum pot suporta ca eu să am absolut tot ce-mi trebuie şi să mă bucur de toate astea, iar cel de pe stradă să sufere în mizerie, în singurătate, în frig, uitat de toată lumea.
Vă spun sincer că nu sunt creştin, sunt aproape nimic, sunt zero. Cum pot spune eu că-L iubesc pe Dumnezeu pe care nu-L văd, iar pe săracul de lângă mine, pe care-l văd nu-l iubesc, şi nu mă doare sufletul pentru el ? Dacă mă durea îl luam în casă, îi dădeam o mâncărică caldă şi-un pahar cu apă. De aceea zic sfinţii că iubirea de străini e cea mai mare faptă bună.
Trebuie să ţinem minte că între criteriile judecăţii universale pe care le pretinde Dumnezeu de la noi sunt şi următoarele:
(Balan Claudiu)
Dinny
octombrie 9, 2008 @ 11:38 am
Pai cam ai dreptate „credinta fara fapte moarte este”; nu trebuie sa fii crestin practicant ca sa stii / simti asta si sa faci ceva, cat de putin, in afara de a merge la Biserica si a duce o viata corecta, dar confortabila. Crestinismul nu-i confortism.
Balan Claudiu
octombrie 9, 2008 @ 12:14 pm
Nu stiu pe nimeni sa fi luat un sarac in casa sa doarma. Dar stiu mai multi care au invitat la masa pe cei saraci.
florin
octombrie 9, 2008 @ 4:06 pm
Nu stiu daca a de ceva de mancare, cativa banuti sau a lua in casa un sarac pentru o noapte doua, trei rezolva problemele saracului respectiv. Cred ca e mai indicat sa il ajuti in mod constant daca poti.
corina
octombrie 10, 2008 @ 9:34 am
Mai acum ce sa spun, nu pot sa spun ca nu am suflet, sau ca nu ma impresioneaza cand vad oameni saraci.Cel putin cand vad copilasi slabi, neglijent imbracati si infometati chiar mi se rupe sufletul, insa pentru cei maturi nu le gasesc nici o scuza.(atata tp cat sunt intregi si nu au nici un handicap care sa-i impiedice sa munceasca).
si o sa dau un exemplu…un vecin de-al meu de la tara , care isi construieste o casa avea nevoie sa faca un sant de 5 m lungime si nici un metru adancime iar pentru asta oferea 3 mil uniu om sarac.Din cati amarati sunt pe acolo prin zona nici unul nu a vrut sa-l ajute…contra cost bineinteles, avand ca pretext faptul ca este prea greu.si exemplele de genul asta pot continua (din experienta proprie)
corina
octombrie 10, 2008 @ 10:03 am
Claudiu vreau sa spun ca tu daca dormi in lux si pentru faptul ca tu muncesti, te trezesti in fiecare dimineata la 6 sa pleci la munca, faci ture de noapte etc…faci ceva sa-ti asiguri traiul decent.eu nu cred ca iti pica totul din cer…ai avut nopti pierdute incatand sa faci o facultate…sau doua, iar in tp asta ai mai si muncit.
Nu vreau sa fiu rea, dar eu nu prea am vazut om major muncitor dar sarac, sincer.
Nu as vrea sa-mi mai otravesc sufletul judecand pe altii
Balan Claudiu
octombrie 10, 2008 @ 10:09 am
Da, e adevarat, dar nu putem sa-i lasam asa, pentru ca pana la urma cel care e sarac la noapte tot in frig doarme, tot in umezeala, tot pe ciment, chiar daca e lenes sau nu. Sunt cazuri cand nu e vina lor ca au ajuns pe strada. Si un alt lucru foarte important este ca noi cei care avem de toate ii marginalizam pe cei saraci. Noi nu vrem sa ne afisam langa ei.
viorel dudau
octombrie 12, 2008 @ 9:18 am
Fiecare om isi merita soarta. Si bogatul, si saracul.
Dan
octombrie 12, 2008 @ 10:10 am
Perfect adevarat. Cel mai bine se vede asta din pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar. Amandoi si-au meritat soarta pe deplin in final: http://eblogs.ro/ortodoxie/2007/09/29/pilda-bogatului-nemilostiv-si-saracului-lazar/
ioana
iulie 5, 2010 @ 1:35 pm
Este periculos sa chemi pe cineva in casa.In primul rand,chiar daca acea persoana este saraca,nu ii cunosti intentiile.Eu mai repede as ajuta pe cineva dandu-i mancare sau haine decat sa chem in casa.
Jamaica
iulie 6, 2010 @ 6:45 am
este cu adevarat foarte frumos mesajul articolului, DAR in ziua de zi nu e tocmai un lucru intelept sa iei in casa oameni de pe strada… (poate batranii…) , e periculos sa iei si autostopisti dar sa stai in casa cu un om oarecare. :-?:
Catalin
august 22, 2010 @ 1:13 am
Crestinul s-a izolat astazi chiar si de propria comunitate parohiala. in primele veacuri cand aveau totul in comun ei primeau si pe cei saraci in comunitatea lor.Astazi un camin intretinut de parohie ar rezolva aceasta problema a comunitatii si nu a fsmiliei.