Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Mai întâi de toate aș vrea să știți că limbajul agresiv este o formă a violenței, uneori resimțită mai acut de oameni decât violența fizică. Limbajul violent are diferite forme, începând de la glume ușoare cu aluzie (cu o țintă precisă), bârfe, și continuând cu ironii, sarcasm, critici, acuze, și ajungând până la calomnie, injurii, blesteme și în final ură. De fapt în limba engleză acest limbaj poartă denumirea de „hate speech” care în traducere directă ar însemna limbaj de ură.

Pentru că noi oameni suntem creați după chipul lui Dumnezeu, reacționăm pozitiv sau negativ la cuvintele celor din jurul nostru. De fapt întreaga noastră viață este un proces continuu de comunicare cu oamenii, cu Dumnezeu, cu natura, cu sufletul nostru. Cuvintele ne definesc universul vieții. Fără cuvinte n-am putea exista.

Cuvintele celorlalți ne încurajează, ne înfricoșează, ne dau bucurie, ne întristează, ne ridică, ne coboară, ne transmit Harul lui Dumnezeu... cuvintele toate poartă în ele duhul fiecărui om. Iată de ce pentru noi oamenii mesajul transmis prin cuvinte este așa de important.

Limbajul agresiv, răutăcios, ironic, calomniator, vulgar, discriminatoriu, rănește sufletele celorlalți foarte mult, așa de mult încât pe unii îi poate dărâma și împinge chiar spre sinucidere. Așa cum Dumnezeu a zidit cu Cuvântul întreaga creație și prin Cuvânt a creat totul, la fel și noi oamenii putem prin cuvintele noastre să zidim sau să distrugem sufletul aproapelui nostru.

Ca să vedeți ce putere au cuvintele vă voi da un simplu exemplu pe care l-a povestit Maica Siluana aseară la conferința din București. Încercați să scrieți pe o hârtie toate defectele și slăbiciunile dumneavoastră (de exemplu: Sunt mândru, Sunt lacom, Sunt egoist, Sunt prefăcut, etc.) și fiți sinceri în tot acest demers. Apoi mergeți la o persoană apropiată și dați-i lista cu slăbiciunile dumnevoastră și spuneți-i să v-o citească la persoana a doua (de exemplu: Ești mândru, ești egoist, ești prefăcut, etc.) și veți vedea ce simțiți.

E ușor să te autoblamezi, dar când defectele tale îți sunt expuse de o altă persoană atunci simți ceva diferit în suflet, te doare mai mult, te atinge mai profund. Paradoxal, un text făcut chiar de noi, dar citit de altcineva ne poate afecta așa de mult sufletele. Și asta pentru că acele cuvinte provin de la o persoană, un altcineva decât mine, și sunt încărcate de un alt duh decât al meu.

Limbajul agresiv poate îmbrăca și forme pozitive. De exemplu atunci când vrem să convingem pe cineva cu toată puterea noastră, ne folosim de toate argumentele pentru a-i schimba percepția celui din fața noastră, dar adesea fără voia lui, fără să-i așteptăm reacția, fără să vedem dacă el înțelege ceea ce spunem. Încercăm să-l schimbăm pe loc, ca și cum un om s-ar putea schimba instant doar prin vorbe și nu prin fapte.

În râvna mea de a-L propovădui pe Dumnezeu oamenilor m-am trezit adesea făcând apologii de zeci de minute în fața celorlalți, contrazicându-mă și luptând cu fel de fel de argumente pentru a-mi susține poziția, dar am uitat de blândețe, de iubire și de respectarea voinței aproapelui meu. Am intrat cu bocancii în sufletul lui, cum ar zice Dan. Și ce credeți că s-a întâmplat? N-am reușit nimic, ba dimpotrivă mai rău am făcut, pentru că ale mele cuvinte erau încărcate de mânie, de o dorință acerbă de a-l schimba pe celălalt fără măcar a-i cere permisiunea și a-i aștepta răspunsul.

De o săptămână la noi pe site au apărut tot felul de discuții în contradictoriu cu oameni care nu cred în Dumnezeu, care nu frecventează Biserica, și a apărut mereu ispita aceasta de a ne apăra credința și de a dezvălui Adevărul. Aprinși de supărare, văzând adesea minciuni sau interpretări greșite, am avut tendința să sărim pe ceilalți cu toate armele pentru a-i ”anihila”.

Sunt ispite de care probabil n-a scăpat mai nimeni. Aș vrea să știți că în orice discuție cu un om pe aceast pământ, interlocutorul va percepe mai întâi duhul mesajului și abia apoi mesajul textual.

Sunt cazuri când un „Te iubesc” spus pe un anume ton poate să insulte cealaltă persoană decât s-o împace. Și invers, sunt cazuri când mesaje ironice sau glume spuse pe un ton sunt împăciutoare și blânde.

Fiți mereu atenți la duhul pe care-l transmiteți prin cuvintele voastre.

Chiar dacă nu veți reuși să răspundeți complet și corect la o provocare, și per total aveți impresia că a avut câștig de cauză celălalt, totuși rețineți că bunătatea și blândețea pot schimba mai mult omul din fața dumnevoastră decât toate argumentele din lume. De ce oare acest lucru?

Pentru că duhul mesajului este cel care arată câtă iubire aveți față de persoana din fața dumnevoastră. Ori asta ne interesează pe toți până la urmă: Cât de mult îi pasă celui din fața mea de mine? Cât mă apreciază? Cât mă respectă? Cât mă iubește? Duhul discursului dezvăluie iubirea pe care o aveți față de toți oamenii.

Gândiți-vă la un om care atunci când începe să comunice cu un copil imediat își schimbă tonul și atitudinea. De ce? Pentru că acel copil nu i-a făcut niciun rău și îl privește cu ochi curați, și omul nu simte amenințare din partea lui, deschizându-se bucuros față de el.

Când vorbesc de limbaj și de duhul limbajului mă refer nu doar la discuțiile față în față ci și la cele la telefon și pe internet, prin mesaje, scrisori, bilețele, sau alte forme scrise. Fiecare cuvânt al noastru poartă în el duhul blândeții, al indiferenței sau al urii față de celălalt.

Gândiți-vă acum puțin la scrierile Sfinților Părinți. De ce oare atunci când citim câteva cuvinte din operele lor începe să ardă inima în noi? De ce au atâta putere cuvintele sfinților încât să ne schimbe viața, să ne atingă sufletul așa de consistent? Pentru că în viața lor pe pământ s-au apropiat așa de mult de Dumnezeu, iar cuvintele lor vin dintr-o inimă curată, blândă, iubitoare, necritică... cuvintele lor poartă duhul nevoinței lor, adică chiar pe Duhul Sfânt, cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi.

Orice ați face, cu oricine ați discuta, indiferent că este ateu, homosexual, transsexual, indiferent religios, hoț, țigan, cerșetor, sărac, viclean, păcătos, sau în alt fel, purtați-vă cu blândețe. Toți acești oameni pe care eu îi etichetez greșit ca nevrednici de mila lui Dumnezeu, vor simți blândețea glasului meu și vor fi mai atrași de aceasta decât de toate argumentele din această lume.

Iisus Hristos, Domnul nostru, nu a intrat în dispute cu cărturarii și fariseii atunci când a fost condamnat. I-ar fi învins cu siguranță la nivelul disursului, dar inima lor tot nu L-ar fi primit pe Dumnezeu în ea, și până la urmă tot îl omorau. Mântuitorul nu a intrat în dispute cu Irod sau Pilat, n-a încercat să se dezvinovățească, nu și-a susținut cauza... a considerat că e mai bine să tacă uneori și să se roage pentru ei.

Când Sfinții Apostoli Iacov și Ioan L-au rugat pe Mântuitorul să pogoare foc din cer peste un sat de samarineni care nu îngăduia propovăduirea Evangheliei, Domnul i-a certat spunându-le: „Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Şi s-au dus în alt sat." (Luca 9, 49-56)

Propovăduirea Evangheliei trebuie să aibă la temelie voința oamenilor de a o primi și disponibilitatea lor de a asculta mesajul până la capăt, altfel e muncă în zadar.

Evanghelia și Adevărul nu se propovăduiesc cu forța, cu agresiune verbală, cu presiune asupra celorlalți ci cu iubire și blândețe.

Evanghelia Domnului Hristos înfățișează iubirea lui Dumnezeu față de lumea întreagă, față de toți cei păcătoși.

De aceea, oricând ne facem avocați ai lui Dumnezeu și ai Bisericii, să nu uităm că Duhul Domnului e bun, blând și smerit.

Smerenia și iubirea sparg cele mai mari bariere mentale ale interlocutorilor noștri. Cel mai mare ateu, cel mai mare dușman al lui Dumnezeu, dacă va simți duhul blând al unui sfânt și smerenia sa se va topi ca în fața unui mare foc... va gusta din iubirea nemărginită și necondiționată al lui Dumnezeu.

Și mai este un aspect. Chiar de ne vom chinui să fim blânzi și buni, dar persoana noastră e stăpânită de multe patimi, atunci duhul cuvintelor noastre va transmite mai departe această distanțare a noastră față de Dumnezeu, această răceală parțială de Izvorul iubirii.

Rugați-vă pentru cel din fața voastră atunci când vorbește!

 

(Claudiu Balan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești