Skip to content

7 Comentarii

  1. Veronica
    noiembrie 23, 2009 @ 7:57 pm

    Daca nu este iubire , nu este nimic; spune Sfantul Apostol Ioan; care stia ce-nseamna iubirea; doar o traia. De aceea il iubea Domnul Iisus pe el atat de mult. Sa-l rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne umpla si noua inimile cu iubire pentru El [intai] ,si pentru toti oamenii de pe pamant.Amin!

    Reply

  2. D
    noiembrie 23, 2009 @ 9:06 pm

    Poate daca am avea constiinta micimii,nimicniciei noastre, rautatea n-ar mai avea sens.

    Reply

  3. florinm
    noiembrie 23, 2009 @ 10:37 pm

    E greu, D, foarte greu.
    Cel mai greu este sa realizam cat suntem de mici, cat suntem de pacatosi.

    Reply

  4. maria
    noiembrie 24, 2009 @ 10:14 pm

    foarte frumos ….. este pentru prima oara cand aud si un indemn spre gustul dragostei. sa ne ajute Domnul sa ne doara inima de cel de langa noi! mi-a mers la inima articolul!

    Reply

  5. Ioana
    noiembrie 25, 2009 @ 7:04 pm

    AMIN.
    Dar, te rog sa ma ierti, generalizezi fara mila. Spui „noi”, referindu-te la dumneata, sau la toti oamenii? Sau la generatia dumitale? Aceasta din urma varianta imi pare mai de crezut, ca desenele animate cu care ati crescut, in ultimii 20 de ani, asta cultiva ! Gustul rautatii !
    Nu va mai uitati la asa ceva, nu va lasati copiii sa priveasca asa ceva, pentru ca celor care vin din urma, sa nu le placa din ce in ce mai mult gustul rautatii.
    Chiar daca pareti celorlalti naivi, chiar prosti pot sa va faca altii, nu-i nimic; important este sa nu cultivati placerea pentru rautate. Asta face televiziunea prin desenele animate pe care le transmite.
    Si, cand ai prins bine gustul rautatii, ma tem ca foarte greu te mai poti opri.
    Nu intru in categoria de varsta respectiva, asa ca pot sa vorbesc detasat, dar cu foarte multa durere, caci am patit-o pe pielea mea, aici pe net, si mi-e mila de cei care s-au specializat in lansarea de rautati.
    Iar despre cei care se bucura de raul altuia, nici nu mai vorbesc, sper sa existe cat mai putini; singura rezolvare, cand te prinzi cu asa ceva, este sa fugi repede la biserica si sa te bagi sub primul patrafir, si sa te marturisesti, sa te caiesti ca ai facut-o ! Dar oare cine face asa ceva mai poate constientiza ? ca apoi sa faca ce este de facut, pt vindecare ? Nu sunt sigura !
    Domnul sa va ajute ! AMIN.

    Reply

  6. lama
    noiembrie 26, 2009 @ 12:02 am

    Si mie imi place gustul rautatii.
    E ca o otrava dulce : ‘Las ca i-am ziso.Am facut dreptate’
    Dar apoi vin perioade in care ma abtin,si imi dau seama cat de rau eram inainte.
    Primul pas e sa iti para rau….
    Raul vine din sufletul nostru rau,la fel cum e o ura de ceilalti,e o ura si de noi insine

    Reply

  7. Ioana
    noiembrie 26, 2009 @ 2:04 pm

    Una este placerea rautatii, si alta este sa-i spui omului adevarul in fata, ceea ce se cere uneori facut. Rautate nu se exprima in fata, ci subtil, subteran, „lucrul ce umbla in intuneric” (Psalm 90), pe cand adevarul se spune in fata, chiar daca este dureros si raneste, dar poate ca celalalt te-a condus pana acolo incat sa i-l spui, caci toti avem nevoie de adevar, si pentru al putea primi, trebuie sa fim puternici.
    Si ca sa nu ne indepartam de adevarul lui Dumnezeu, deci de Dumnezeu, nici intrun caz nu trebuie sa cultivam placerea rautatii, intepand in dreapta si in stanga intr-ascuns si bucurandu-ne de raul produs, ca aceasta ne indeparteza de Dumnezeu, si din acest haos, nu se stie daca mai poti iesi. Domnul sa va indrume pe cei care ati cultivat asa ceva !

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *