Gândești răul? Gândește-te mai bine!

Când vine vorba despre cum vom fi judecați, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne înștiințează grav:

„Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

Mai mult decât atât, nu numai că vom fi judecați de toate ale noastre, dar judecata universală va fi publică, în fața tuturor oamenilor: „nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri.”

Părintele Arsenie Boca ne detaliază cât de plenară și profundă va fi judecata Domnului Hristos: „În ziua acelei înfricoşate cunoştinţe cu Dumnezeu va fi o vedere minunată: toate faptele fiecăruia, pe care le-a făcut întru ascuns, acum sunt date pe faţă şi le vede nu numai cel ce le-a făcut, ci toţi oamenii, dimpreună cu îngerii, văd deodată întreolaltă toate faptele lor şi ale tuturora.”

Cu toate că ni s-a adus la cunoștință scoaterea tuturor lucrurilor noastere  la lumina dreptății, oricât de intime și neștiute ne-ar fi, noi am rămas în obiceiul de a gândi răul în tihna intimității noastre. Ne mâniem pe ascuns, bârfim și osândim pe la spate, înjurăm printre dinți, ne imaginăm toate mizeriile și nimicurile crezând că universul nostru intim nu va fi judecat și tras la răspundere. Ba tocmai că micro-universul gândurilor este fundamentul și izvorul tuturor cuvintelor și faptelor din viața noastră. Defapt gândurile și întențiile noastre sunt prima expresie a manifestărilor noastre exterioare. Și tocmai de aceea judecata universală va cuprinde toată interiorizarea noastră căci nimic necurat nu va intra în împărăția cerurilor.

Din păcate, gânduri rele cu care ne delectăm în intimitatea noastră prind atât de mult prilejul de a se manifesta în noi deoarece nu avem conștiința faptului că Dumnezeu este prezent în viața și intimitatea noastră pâna la „despărțitura sufletului de trup”.

Avem adeseori o percepție îngustă despre prezența lui Dumnezeu în lume, gândind că El stă undeva sus, la balconul ultimului etaj din împărăția cerurilor, iar noi stăm liniștiți cu ale noastre la parterul creației Sale. Noi ne vedem de treaba noastră, iar când mai dăm ne necaz facem o rugăciune ca să-L „înștiințăm” pe Dumnezeu să răspundă promt la necesitățile noastre. Avem percepția unui Dumnezeu prestator de servicii, nu a unui Dumnezeu personal care ne însoțește clipă de clipă, oriune am fi și orice am face. De aceea și facem răutăți câte facem, cu bună știință sau nu. Dar nu, să nu ne înșelăm, Dumnezeu este mai prezent în lume decât simțim noi nevoia de a respira.

Toate relele pe care le săvârșesc oamenii pornesc de la gândurile rele cu care s-au învoit, căci gândurile sunt prima formă de existență a oricărei trăiri emoționale, fapte sau vorbe. Fericitul stareț Tadei de la Vitovnița explică pe scurt această lege duhovnicească universală:„Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața”.

Dacă am conștientiza în fiecare clipă că la judecata finală vom da socoteală pentru orice gând deșert, nu am mai ajunge să spunem nici vorbe de rușine și nici nu am mai face fapte de osândă. Nu ne-am mai învoi cu gândurile care ucid dragostea de semeni ci le-am alunga pe toate ca pe niște gânduri ucigașe ale sufletului nostru. Toate gândurile rele despre semeni le-am vedea așa cum sunt: niște pietre aruncate pe la spate în semeni, care iată că la sfârșitul veacurilor le vom ține noi în spate.

Dacă am avea o conștiință vie, trează și lucrătoare în permanență, atunci nu am mai gândi în sinea noastră că șeful e un ticălos, că profesorul de mate e un idiot,că vecina e o partidă bună de sex, că șoferița din fața noastră e o proastă, că cerșetorul care se milogește este un puturos, că amica prietenului nostru este o urâtă, și câte și mai câte. Ne-am rușina și ne-am îngrozi să avem vreun gând strâmb față de oamenii din jurul nostru, bine știind că odată și-odată ni se vor descoperi toate răutățile pe care le-am gândit despre ei. Deci am lupta la sânge cu toată începătura răutății care nu este alta decât gândul cel rău cu care ne-am învoit.

Și dacă am lupta cu gândurile noastre rele și nefolositoare, atunci nici n-am mai cunoaște stresul și toate bolile generate de stres, nu am mai cunoaște nici gustul depresiei și multe alte tulburări psihologice.

Pentru a scăpa de gândurile rele conștientizează că Dumnezeu este mereu cu tine și adu-ți aminte că mai târziu toți oamenii îți vor vedea toate gândurile pe care le-ai avut despre ei. Și atunci te vei rușina și nu vei mai gândi răul. Gândește despre oameni așa cum ai vrea ca ei să gândească despre tine. Fă rai din gândurile tale și rai va fi și în jurul tău.

La judecată nimeni nu se va rușina de gândurile bune, dar toți ne vom scârbi și ne va părea rău de gândurile rele.

(Dan)