Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Am fost de curând la o conferinţă despre percepţie – subiectivitatea percepţiei, unicitatea ei, diferenţa dintre percepţii, bolile percepţiei. Pe scurt: despre cum o sută de oameni care asistă la acelaşi eveniment au o sută de păreri diferite despre evenimentul la care au asistat; despre cum fiecare persoană a reţinut experienţa în mod unic, absolut diferit de toţi ceilalţi 99 de oameni care au trăit acelaşi lucru.

Nici n-am ieşit bine din sală şi teoria se confirma: unii trăiam bucuria exuberantă a unor descoperiri, rezonasem perfect cu tema şi conferenţiarul, aflasem atâtea lucruri noi şi revelatoare. Alţii erau în uşoară derută, nu ştiau unde să aşeze prezentarea, nu rămăseseră cu ceva folositor. Percepţii diferite ale aceluiaşi eveniment.

Nu e metaforă şi nici vorbă în vânt: suntem unici şi trăim în mod unic fiecare clipă, decodificăm diferit fiecare experienţă a vieţii. Harta percepţiei mele e diferită de harta percepţiei oricărui alt om. Percepţia mea, filtrul meu, e rezultatul educaţiei, experienţelor, rănilor, moştenirilor genetice, greşelilor şi reuşitelor mele (şi atâtor alte lucruri – ştiute sau neştiute, conştiente sau nu).

Uneori avem percepţii asemănătoare cu ale altor persoane; identice – niciodată. Şi e minunat că e aşa, până la un punct – punctul de la care avem impresia că percepţia este adevărul absolut, nu un adevăr relativ şi subiectiv. Când cred că harta mea de decodificare a vieţii şi a lumii e cea unic adevărată, nu mai las loc dialogului, comunicării şi comuniunii.

Aşa încep disputele. Devin preocupat (sau obsedat) să-i îndes celuilalt pe gât harta mea, să îl conving că percepţia mea e adevărată, iar a lui greşită. Nu mă mai pot uimi şi bucura în faţa hărţii celui de lângă mine, nu mai pot accepta percepţia lui. Iar viaţa devine o bătălie tristă în care ne dăm unii altora cu opiniile în cap. Eu am dreptate! Ba eu – va spune celălalt! Nu e adevărat – susţinem atât de des. Nu a fost aşa, nu a spus asta, nu aşa se face…. iar lista poate continua la infinit.

Am crescut fără să ne spună nimeni că ceea ce simţim şi credem e diferit de ceea ce simt şi cred cei din jurul nostru, dar că e minunat că e aşa.

E ok să nu fim de acord. Asta cred că e cea mai mare provocare a maturităţii. Când poţi să îţi păstrezi pacea şi bucuria în timp ce nu eşti de acord cu cineva, ai reuşit să mai urci o treaptă a maturizării, ai mai crescut puţin. Să nu fii de acord cu cel de lângă tine şi să ţi se pară un lucru minunat. Să te bucuri şi să te uimeşti în faţa percepţiei lui. Iar dacă e o percepţie bolnavă, să îţi aduci aminte de boala ta şi să rezişti impulsului de a-l vindeca pe celălalt, (eventual cu forţa).

E ok să nu fim de acord şi e ok să ne respectăm libertatea de a percepe diferit. Dacă am reuşi să înţelegem acest lucru atât de simplu, am înceta să ne otrăvim reciproc, am învăţa să ne ascultăm cu adevărat şi să ne bucurăm de diferenţele dintre noi.

(Ioana H.)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești