Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Fapte ale demnității românești

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua

Ziua Creatorului

food_mainfood_mainEu cred că da. Întodeauna am avut  probleme cu cât şi ce mănânc ? La început când am auzit că e păcat să mănânci mult am rămas foarte surpins. Am citit şi am văzut ca sfinţii vorbeau de lăcomia pântecelui şi mă miram că un lucru aşa de natural poate să fie păcat.

Am înţeles că e păcat să desfrânezi, că e păcat să fumezi, că e păcat să te-mbeţi, dar îmi era greu să cred că “e păcat să mănânci….mult. Începeam şi eu să mă gândesc că poate e cam absurd, poate e o exagerare, poate Sfinţii îi sfătuiesc pe cei mai înaintaţi şi nici de cum pe noi oamenii de rând.

Deşi mi se părea ciudat totuşi începeam să realizez că mâncarea pentru mine este o plăcere, că astept cu nerăbdare să mănânc, că de fapt îmi fac din timp planul în minte (poate mai mult în subconştient) gândindu-mă la ce bunătăţi să mai mănânc. Am observat că şi când ies cu prietenii în oraş primul gând al meu de multe ori este “unde să mergem, şi ce să mâncăm” ca şi cum ar conta mai mult plăcerea pe care o capăt din mâncare decât bucuria de a sta cu prietenii. Sau mai rău, mă gândesc că o seara reuşită cu prietenii are nevoie şi de o masă copioasă.

De doi ani încoace mă mustră conştiinţa de multe ori când mănânc (prea mult sau cu poftă) sau când îmi fac planuri să mănânc. Mi s-a întâmplat de multe ori să mă umflu cu mâncare, să mă simt rău după ce mânânc, pentru că ori am mâncat mult ori am mâncat cu poftă. De câţiva ani mărturisesc acest păcat părintelui duhovnic şi recunosc că e foarte greu de luptat împotriva lui.

Când mănânc mult nu mai pot să mă gândesc la Dumnezeu, uit de El, nu-i cer ajutorul, si cad în alte păcate, mai mici sau mai mari. Lăcomia pântecelui e o patima grea pentru că nu pot renunţa la mâncare definitiv ci trebuie să fiu măsurat, să mănânc nici prea mult ca să păcătuiesc, nici prea puţin ca să mă simt rău.

Am primit un mail cu un filmulet care m-a impresionat şi m-a făcut să-mi dau seama că lăcomia noastră duce la foametea altora. Şi că lăcomia după mâncare este o problemă globală.

Iata câteva ideii din acest filmuleţ:

“Într-o lume a plinătăţii un  miliard de oamenii flămânzesc şi 40 000 de oameni mor zilnic din cauza foametei. Acest lucru nu se-ntâmplă pentru că nu sunt resurse ci pentru că noi folosim cantităţi enorme de cereale pentru a hrăni VACILE, PORCII, GĂINILE şi alte ANIMALE pentru a ne satisface nevoia de carne, lapte şi ouă. Creşterea animalelor pentru hrana noastră ia foarte mult pământ, apă şi alte resurse şi tocmai de aceea Pământul poate susţine doar 2 mld de oameni hrănindu-i în fiecare zi. Acum populaţia lumii are 7 mld de oameni şi tocmai de aceea trebuie să gasim o soluţie ca hrana să ajungă tuturor.

Ecuaţia e simplă:

Cu cât mâncăm mai puţin produse animale <=> cu atât putem hrăni mai mulţi oameni.

Bolile de inimă şi cancerul,  cele mai intâlnite în USA, sunt legate direct de consumul de produse animale. A mânca vegetarian înseamnă a economisi pământ, apă si energie. Una dintre cauzele majore ale încălzirii globale este creşterea animalelor pentru mâncare. Naţiunile Unite au descoperit ca în fapt  creşterea animalelor duce cu 40% mai mult la creşterea încălzirii globale decâ toate avioanele, automobilele si camioanele din lume. Pentru a hrani animalele şi ale adăpa trebuiesc cantităţi enorme de apă.

Pentru 453 g de carne trebuiesc 9450 litri de apă.

3,78 litri de lapte au nevoie de 2812 litri de apă

Motivul numarul unu a defrişărilor în toată lumea este folosirea pământului pentru creşterea animalelor. Un vegetarian economiseşte într-un an aprox. 4000 de m pătraţi de padure. Pescuitul industrial a distrus populaţii întregi de peşti şi a dus la extincţia a numeroase specii. Plase de sute de metri lăsate în apă de vapoare gigantice, pescuiesc mii de tone de peşti dar omoară şi delfini, broaşte ţestoase, balene şi alte specii acvatice. Pentru a satisface dorinţa de mâncare a populaţiei, fabricile trebuie să se mişte foarte rapid, astfel în USA se ucid anual 10 mld de animale crescute în ferma şi 17 mld de animale marine.

Mâncând vegetarian poţi să salvezi milioanele de animale sălbatice care sunt ucise fără milă pentru a putea fi eradicate acele zone şi pentru a se putea construi ferme industriale.”

Noi, cei de azi vrem să consumăm cât mai mult, căutăm bucuria şi fericirea în obiecte în loc s-o căutăm în relaţia cu oamenii. Cumpărăm foarte mult pentru că produsele sunt foarte ieftine, şi produsele au ajuns să fie aşa ieftine pentru că se produc cantităţi foarte mari. Se produc cantităţi foarte mari pentru că noi cumpărăm foarte mult.

Dar dacă unii din noi ne-am mai opri şi n-am mai mânca aşa de mult, dacă am renunţa câteodată la carne, lapte şi ouă. Aşa ne recomandă acest filmulet din secolul XXI, să mai fim şi vegetarieni ca să aibă şi cei săraci ce mânca.

Domnul Iisus Hristos in sec. I şi apoi apostolii şi sfinţii Săi ne-au lăsat ca poruncă postul. Postul material adică renunţarea la carne, lapte şi ouă ne este pus înainte ca un mod de viaţă moderat şi responsabil faţă de semenii noştrii încă de acum 2000 de ani.

Noi tinerii râdem de cei bătrâni că postesc, ne mirăm că preoţii ne-ndeamnă să postim, dar acum vedem că şi companiile mari şi organizaţiile neguvernamentale şi chiar guvernele ţărilor ne recomandă să mâncăm mai puţine produse animale, chiar ele, ne recomandă postul cu gândul de a-i ajuta şi pe cei săraci.

Dar oare Dumnezeu n-a ştiut de ce a instituit postul încă de acum 2000 de ani, n-a ştiut că o să ajungem să consumăm foarte mult, că o să fim câteva miliarde de persoane pe această planetă...?

Εu cred că a ştiut şi din dragoste pentru noi ne-a îndemnat să postim, ca să-l ajutăm şi pe cel sărac.

Cum ar fi să postim toţi toate cele patru posturi din an şi miercurea şi vinerea ?  Am posti jumătate de an şi jumătate de an am mânca de dulce, iar ce am economisi postind am putea da celor săraci.

Ce ar fi dacă Europa şi SUA cu sutele de mii de hiper si super marketuri ar da fiecare jumătate din coşul lui de mâncare copiilor săraci din Africa ?

Ar fi frumos...

“Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică.  Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.” (Lc.12,34)

 

(Claudiu Balan)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabere

Pr. Crăciun Opre

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești