Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Am început acest site ca un blog şi mi-am dorit să-i ajutăm pe tinerii din societatea de astăzi prin sfaturile sfinţilor părinţi şi experienţa noastră, a celor care scriem. Am scris multe articole, am discutat multe probleme, dar nu mă simt mai apropiat de Dumnezeu faţă de momentul pornirii în această călătorie virtuală.

Mereu m-am gândit că problematizând, discutând, citind şi studiind toată bogăţia Ortodoxiei voi putea să mă apropii de Dumnezeu şi de oameni. Mă gândeam că dacă voi sta mereu în mediul acesta teologic,  cu siguranţă voi păşi măcar puţin pe calea sfînţeniei.

M-am înşelat.

Astăzi sunt mai îndepărtat de Dumnezeu decât acum 8-9 ani când nu intrasem la Facultatea de Teologie, când nu discutam toată ziua despre moralitatea creştină şi problemele societăţii, când nu scriam niciun articol, când nu aveam atâtea resurse la îndemână.

Am încercat să mă apropii de Dumnezeu prin studiu şi muncă dar n-am reuşit prea mult. Am aflat destul de multe lucruri, dar sufleteşte astăzi sunt secătuit, lipsit de harul lui Dumnezeu, plin de patimi, şi cu din ce în ce mai multe tabieturi (apucături) care mă departează şi mai mult de Hristos şi mă fac mai egoist.

Acum o oră am fost în vizită la părinţii finului nostru. Amândoi profesori, oameni cumsecade, cu mult bun simţ şi cu care poţi discuta orice. Mi-au povestit despre cum au petrecut ei Învierea Domnului în Grecia, şi ce diferit este faţă de Învierea din bisericile noastre ortodoxe româneşti. Am stat 15 minute şi am plecat, dar când am ajuns acasă simţeam în suflet aşa o linişte, o bucurie şi în minte îmi suna vocea ei, vocea mamei finului nostru.

Mama lui este învăţătoare, aproape de vârsta pensionării şi cu toate sinceritatea vă spun, fără să exagerez, este cea mai blândă şi mai înţelegătoare persoană pe care am întâlnit-o. Vorbeşte aşa de liniştit, de frumos, ferindu-se mereu ca în discuţii să nu denigreze pe nimeni, să nu judece sau să bârfească. Tonul vocii este mereu împăciutor şi pare întotdeauna mai interesată de cel de lângă ea decât de ea însăşi. Este o femeie credinciosă, dar fără să epateze prin asta, dar totuşi e atât de specială.

Când mă gândesc la ea mă gândesc cum ar trebui să mă comport, creştin fiind, cu cei de lângă mine. Sfântul Iacob spune în epistola sa din Noul Testament:

„Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.“ (Iacob 1, 26)

„Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. ” (Iacob 3, 6)


Prin felul de a fi şi de a vorbi mi-a dăruit şi mie din liniştea ei sufletească. Nu putem călca pe urmele sfinţenie dacă nu ne păzim limba. Mereu ar trebui să fim cu grija la ce spunem şi la ce transmitem prin gesturile şi comportamentul nostru.

Nu e nevoie să ţii predici grandioase şi bine argumentate teologic pentru a-l mărturisi pe Dumnezeu în faţa oamenilor, ci poţi vorbi despre orice dar cu cucernicie, cu blândeţe, fiind mereu atent ca vorbele tale să nu rănească pe cineva sau să dea exemplu greşit. Cuvintele pe care le rosteşti poartă în ele starea ta sufletească, duhul care te însufleţeşte. Cele ce aude şi percepe mesajul pe care-l transmiţi va simţi şi starea ta sufleească şi se va împărtăşi de ea.

Asta mi s-a întâmplat mie în această seară, am gustat din liniştea sufletului acestei femei ascultând-o vorbind despre lucruri care nu erau legate direct de Dumnezeu.

Cineva îmi spunea la un moment dat că nu mai crede în Biserică, deşi crede în Dumnezeu şi că a fost dezămăgită de slujitorii Bisericii. Eu am întrebat-o dacă a întâlnit vreun preot cu har pâna acum. Ea mi-a răspuns că a fost în vizită la Mănăstirea Sâmbata de Sus şi acolo era Părintele Teofil Părâian care fiind în biserică i-a pus mâna pe cap pentru a-o binecuvânta, fără să-i spună niciun cuvânt. „În acel moment, povestea ea, am simţit o stare aşa pe care n-am mai avut-o niciodătă, un sentiment extraordinar.”

Părintele Teofil a reuşit să-l propovăduiască pe Dumnezeu şi să i-l facă simţit pe Duhul Sfânt, Duhul Care însufleţeşte toată Biserica, printr-o simplă atingere, fără a spune nimic.

Din acest motiv vă spuneam mai sus că studiul teologic, citirea cărţilor creştine, oricât de profundă ar fi, dacă nu este urmată de fapte bune, de renunţarea la sine, de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, de iubirea arătată aproapelui până la jertfelnicie, de participarea la Sfintele Taine ale Bisercii, de rugăciune, ne lasă la fel de reci sufleteşte ca şi la început.

Nimic nu ne bucura mai mult decât atunci când arătăm iubire şi primim iubire!
Ce frumos este atunci când suntem iertaţi, când nu suntem judecaţi ci acceptaţi aşa cum suntem!
Ce frumos este să dăruieşti, să renunţi la tine pentru celălalt!
Ce frumos este să te rogi lui Dumnezeu şi să stai în iubirea lui, cerând ajutor pentru întreaga lume!
Ce dulce şi liniştitor este harul lui Dumnezeu !

Chiar şi faptele bune de le vom face, fără iubire, ele nu ne vor schimba în interior, ne vor lasă la fel de închişi ca şi înainte.

De aceea spune Pavel:

"Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte." (1 Co 13, 3)

Părintele Stăniloae spunea:

„Viaţa deplină este una cu iubirea. Dumnezeu este izvorul vieţii pentru că în calitate de Treime este izvorul iubirii. Cine are în el iubirea, ca relaţie normală unul cu altul, are viaţa.”

Am dedicat mult timp acestui site şi încă voi mai dedica, dar acest lucru nu m-a ajutat să mă apropii de Dumnezeu aşa cum mi-aş fi dorit, şi asta pentru că n-am făcut-o mereu din dragoste, ci din obişnuinţă, obligaţie, mândrie, dorinţă de slavă deşartă, concurenţă cu celelalte site-uri, etc.

Uneori îmi pare rău că nu m-am apropiat mai mult de voi cei care ne citiţi! Pe de altă parte îmi dau seama că mediul virtual limitează destul de mult interacţiunile dintre noi.

Nu faceţi aceeaşi greşeală ca şi mine! Nu-l căutaţi pe Dumnezeu acolo unde nu este. Studiul nu vă poate da ceea ce căutăţi, vă poate folosi doar ca instrument în împlinirea voii lui Dumnezeu.

Pe Dumnezeu îl descoperim în poruncile Sale, atunci când le împlinim.

Hristos a înviat!

(Claudiu)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești