Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Adesea se vorbeşte despre mândrie ca fiind cel mai mare păcat din lume. Pare ciudat gândindu-ne că raportat la ucidere, desfrânare, furt, înşelăciune şi multe altele, mândria pare doar un exces de personalitate. Când ne mândrim încercăm să ne arătăm oamenilor aşa cum nu suntem de fapt, dar am vrea să fim.

 

Adeseori ne mândrim că facem, că dregem, că avem o casă frumoasă, că ne-am cumpărat nu ştiu ce maşină, că am reuşit, că am ajuns nu ştiu unde, că avem salariu atât,  că suntem mai buni decât alţii, că suntem mai inteligenţi, mai smeriţi, mai fără de păcat. Mândria poate fi foarte evidentă dar se poate manifesta şi foarte subtil, doar ca un gând, ca o idee. Nimeni nu scapă de ispita mândriei, nici cei mai păcătoşi, nici cei mai apropiaţi de Dumnezeu. Sfinţii părinţi ne spun că lupta cu această patimă se dă până la moarte, ea fiind o patimă nelegată direct de trup ci mai mult de comportamentul sufletului. Chiar dacă nimic din cele trupeşti nu te mai leagă de pământ totuşi păcatul mândriei (conştientizarea că eşti bun, că ai ajuns fără pătimire) o să te bântuie clipă de clipă.

Tot sfinţii părinţi spun că mândria este rădăcina tuturor răutăţilor, din ea apar toate celelalte patmi şi păcate.

Când văd o maşină frumoasă trecând pe stradă îmi doresc şi eu una asemenea. Când văd pe cineva îmbrăcat cu haine frumoase, când văd pe cineva că a dobândit un serviciu la o companie foarte bună, când văd că alţii îşi permit anumite lucruri, când aud că prietenii mei vor pleca în vacanţă într-un loc exotic, când văd că unii părinţi pot să le ofere copiilor anumite lucruri, sau orice altceva, atunci vreau şi eu.

 

Deşi îmi doresc toate astea şi mult mai mult totuşi nu le pot avea. Tocmai de aceea le vreau foarte mult pentru că pe moment sunt intangibile pentru mine. Şi pentru că nu le pot avea pe termen scurt, în mine se creează o frustrare. Această frustrarea la un moment dat va răbufni într-un fel sau altul. Când voi avea sansa voi face tot posibilul să dobândesc ceea ce nu am putut până acum, chiar făcând şi diverse compromisuri.

Acumulăm foarte multă frustări zilnic uitându-ne la cei din jurul nostru, ajungând chiar să-i invidiem şi să-i urâm pe cei ce au.

Frustrăile acumulate vor izbucni prin vorbe urâte, prin violenţă, prin deznădejde, prin neîncrederea în ajutorul lui Dumnezeu.

Când eram mic mă uitam dimineaţa la desene animate pe canalul Italia 1; în pauza desenelor erau foarte multe reclame, mare parte din ele îndreptate către copii. Acum 15 ani eu vedeam reclame la Snickers, Mars, Bounty, la îngheţata Magnum, la crochete din peşte şi la jucării pe care eu nu le puteam avea. Nu existau în România, dar efectul reclamelor asupra mea a fost foarte puternic. După aproape 15 ani acele mici frustări au izbucnit; când merg la supermarket îmi zboară mereu ochii în căutarea batoanelor de ciocolată de la televizor sau a crochetelor de peşte ale căpitanului Nemo.

Poate e un exemplu pueril dar totuşi asta arată cât de adânc sunt înfipte frustările în inimile noastre şi mai arată că la un moment dat ele vor răbufni într-un fel sau altul.

Când de mândrim în faţa celorlalţi prin fapte sau vorbe le aducem suferinţă, le creem o frustrare, o poftă care se vrea a fi satisfăcută. Dar o poftă pe care noi oamenii nu conştientizăm că trebuie eliminată prin rugăciune, ci credem că trebuie satisfăcută prin plăceri.

Cei frustraţi care nu pot avea tot ce doresc vor încerca să le dobândească prin furt, violenţă, înşelăciune, prin desfrânare, etc. Din cauza mândriei noastre există atât de mult rău în lume. Dacă tu ca om bogat de afişezi cu o maşină de câteva zeci de mii de euro iar alţii nu au ce mânca atunci e normal ca cei din jur să fie revoltaţi.

Ar trebui să fim mai atenţi la comportamentul nostru pentru că zi de zi şi oră de oră îi influenţăm pe cei din jurul nostru prin felul nostru de a fi. Data viitoare când vrei să le arăţi prietenilor tăi realizările tale, fii rezervat în a o face pentru că s-ar putea să-i răneşti.

Din acest motiv smerenia e cea mai mare virtute, pentru că aşa cum mândria e izvorul tuturor răutăţilor pentru societate, dezbinând oamenii, aşa smerenia este izvorul iubirii şi al înţelegerii, unindu-i pe oamenii.

E de ajuns doar un cuvânt pentru a crea o frustrare, nu e nevoie să te mândreşti cu lucruri mari.

(Claudiu)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești