Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

În urmă cu câțiva ani, zic să tot fie vreo optsprezece sau nouăspreceze de atunci, am intrat, însoțit de un amic, într-o duminică în biserică. Aud o pericopă evanghelică. Nu înţeleg mare lucru. Poate nu am prins textul de la început. Ştiu că de regulă, cuvântul evanghelic e mai lung. Se vorbeşte despre doi oameni antitetici. Mă uit în jur, din instinct, sperând să văd vreo reacţie penitenţială. Sporadic. Înţeleg că textul abia începe a fi „rumegat” de noi toţi.

Furat de peisaj, de reacţia oamenilor, de glasul părintelui (care între noi fie spus) m-a uns pe suflet, mai mult decât textul, nu realizez ce mi se întâmplă. Şi, totuşi, de ce mă aflu în biserică? Aud un glas: „Tu fariseu”. Mă uit în dreapta, mă uit în stânga. Nimic. Toată lumea se roagă. Poate mi s-a părut. Prietenul de lângă mine, cu care am venit la slujbă, se roagă intens. Încep şi eu să rog: „Doamne dă-mi sănătate…Ce bine Doamne dacă aş câştiga azi la loto…aş da la toţi săracii (uite aşa prosperă Loteria Română)….Doamne tare mă enervează X de la școală, e un nenorocit, îmi face zile fripte….nu pot să-l mai suport…Am un examen Doamne săptămâna asta şi un drum lung de făcut, ajută-mă să trec cu bine…poate îmi ies şi ceva bani…”.

Aud a doua oară: „Tu fariseu”. Dar, parcă avea altă intensitate şi alt timbru. Cu o intensitate pe „tu”. Şi mă hotărăsc să zic, tot în gând: „Cine, eu?”
Atunci prietenul se uită la mine. Îmi face semn cu privirea să îngenunchez. Părintele venea spre noi cu Sfintele Daruri. Mă obseda întrebarea: „Cine, eu?” „Da”, aud din nou vocea. „Ascultă aici”, îmi zice: „Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.” (Luca 18, 11- 12).

M-a trecut un fior. Fără să vreau am zis: „Eu fariseu!!!!!!?????? Dar, de ce nu vameş, Doamne?????” Şi atunci l-am auzit, în gând, pe prietenul meu:

„Doamne îţi mulţumesc că m-ai ajutat….Doamne miluieşte…Ţie Doamne…Că mi-ai dat sănătate şi înţelepciune ca lui Solomon….Doamne miluieşte….Tatăl nostru…După voia Ta Doamne….Amin…Şi Duhului Tău…Iartă-mă Doamne…Ţie Doamne…”
„Acum înţelegi?”, îmi zice vocea.
„Da. Doamne. Eu fariseu”.
„Eu fariseu…eu vameş….eu fariseu…eu vameş….eu fariseu…”
Şi am ajuns acasă.

Sebastian Cătălin Hogea, preot
Parohia Ortodoxă Română Albacete
”Sfântul Dionisie Exiguul”

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești