Skip to content

10 Comentarii

  1. Georgel Chiriac
    august 13, 2012 @ 8:45 am

    Claudiu, sunt de acord ca este foarte importanta credinta in Dumnezeu in viata noastra si nu este important cat castigi si unde lucrezi. Insa, la un moment dat, oricat de mult ai incerca sa rezisti, tot te cuprinde intrucatva deznadejdea ca nu reusesti sa te angajezi undeva pentru a avea un venit minim.

    Reply

  2. Claudiu Balan
    august 13, 2012 @ 9:11 am

    Eu sunt de părere că dacă ai credință în Dumnezeu și-L rogi să te ajute, dacă ești cinstit și harnic, până la urmă sigur vei găsi ceva. Chiar dacă va trece un an, doi, până la urmă tot va rândui Dumnezeu un loc.

    Cel credincios niciodată nu duce lipsă de cele necesare vieții!

    Reply

  3. Mya
    august 13, 2012 @ 6:59 pm

    Si totusi este trist ca astazi un profesor are acelasi salariu cat un gunoier sau medicul incepator mai mic decat al asistentei cu care lucreaza. De aceea multi tineri aleg calea strainatatii in cautarea unui trai mai bun si aprecierii la adevarata valoare.

    Reply

  4. aurelian
    august 13, 2012 @ 9:36 pm

    Mya care este definita ta ptr un trai mai bun? Sa inteleg ca banul? Din cate stiu eu un bun crestin trebuie sa fie modest.

    Reply

  5. Mya
    august 14, 2012 @ 6:39 pm

    Este vorba de tot ceea ce inseamna viata de zi cu zi. De conditiile de lucru, de respectul celor din jur, de posibilitatea de a avea un trai decent. Nu cred ca tinerii care aleg calea strainatatii se asteapta ca ajungand acolo sa devina milionari, multi au ales aceasta cale pentru ca nu aveau alta alternativa. Cunosc multi tineri cu studii superioare care lucreaza in Spania de exemplu ca soferi sau chelnerite, prestand o munca onorabila dar sub nivelul lor de pregatire si in ciuda salariilor multumitoare ei simt o anumita frustrare pentru ca nu au reusit sa-si gaseasca in tara o slujba in meseria in care sunt calificati.
    In ceea ce ma priveste am avut posibilitatea de a munci in strainatate in meseria pe care am ales-o pe un salariu mult mai mare decat cel pe care il am acum dar am renuntat pentru ca pentru mine nu banul are prioritate ci din fericire am alt sistem de valori.

    Reply

  6. Meiloiu
    august 14, 2012 @ 8:29 pm

    In acest articol eu nu vad acel loc lasat lui Dumnezeu , acel „Faca-Se voia Ta„.

    Reply

  7. Meiloiu
    august 14, 2012 @ 8:31 pm

    Ma refer la articolul „Surprinde-L cu credința ta și te va surprinde cu ajutorul Lui.„ Am postat eu gresit comentariul.

    Reply

  8. Claudiu Balan
    august 14, 2012 @ 8:58 pm

    Doamne ajută Mihaela!

    Înțeleg ce spui, dar a crede și a cere cu dârzenie ceva lui Dumnezeu nu intră în conflict cu „Facă-se voia Ta”. Și știi de ce?

    Pentru că, așa cum spuneam în articol, chiar dacă ai avea credință să muți și munții dar vei cere ceva nefolositor, Dumnezeu nu-ți va împlini cererea. Prin urmarea rugăciunea și credința noastră sunt căi de a afla voia lui Dumnezeu, de a ști exact ce planuri are cu fiecare din noi. Dar asta nu înseamnă că suntem predestinați, ci înseamnă doar că dacă vrem să ascultăm de Dumnezeu și să mergem pe drumul vieții împreună cu El, trebuie să fim pregătiți să vedem așa cum vede El lucrurile, nu ca noi.

    Reply

  9. Meiloiu
    august 15, 2012 @ 5:07 am

    Eu sunt Monica(nu Mihaela).
    Inteleg ce spui oarecum.Eu adaugasem comentariul dintr-o perspectiva personala.
    In momentul in care Dumnezeu nu implineste o anumita cerere ajungi sa te gandesti ca poate nu e voia Sa (inca).

    Reply

  10. Adia Marin
    septembrie 10, 2013 @ 8:44 pm

    Salut! Ani de zile i-am cerut Bunului Dumnezeu sa ma ajute in gasirea unui loc de munca mai bun, in regula cu contract de munca….nu-i usor sa pleci de la munca de birou din Bucuresti la ingrijit batrani si facut curatenie in strainatate. Am 8 ani de cand sunt aici si inca muncesc la negru. Uneori imi venea sa urlu de durere si suferinta, departe de familie, de prieteni, umilinte si nedreptati din partea italienilor. Toate acestea pana in momentul in care m-am resemnat si mi-am acceptat crucea. Atunci am inceput sa simt o chemare, o ravna pentru cele sfinte, pentru biserica. Cand aveam biserica la coltul blocului in Bucuresti nu ma duceam la slujbe sau la spovedanie. Aici de abia gasesti una pe o raza de 50 km. Acum inteleg ca este voia Domnului ca eu sa parcurg aceasta strada, ma ajuta sa raman umila, cu capul plecat. Cum pot eu sa ma plang de toate nedrepatile si rautatile de care am avut parte, cand Iisus a patimit atatea, a fost umilit, tradat, ranit din toate punctele de vedere si asta ca sa ne dea exemplu de cum sa ne purtam crucea in viata. Sunt in pace acum dar sunt de abia la inceput de drum. Un drum foarte greu de parcurs, o lupta crancena impotriva mandriei si sper ca Domnul sa aibe mila si sa-mi dea putere, nu vreau altceva decat sa-mi dea puterea de a rabda si de a ma lasa in mainile Sale fara a mai pretinde altceva de la viata. Doamne ajuta tuturor!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *