Nașterea Domnului

Nașterea unui om nou (I) - Pr. Arsenie Boca

Ca să ne dăm seama de semnificația cosmică pe care o are Nașterea din Betleem, o integrăm între marile referințe ale lui Dumnezeu la întreaga creație. Patru mari intervenții ale lui Dumnezeu fac lumea să aibă o noimă, o explicație și un Sens. Acestea sunt următoarele:

citește mai departe

Nașterea unui om nou (II) - Pr. Arsenie Boca

Nașterea Veșnicului în timp, Atotputerniciei în dulama smereniei, a Celui mai presus de ființă, prunc în brațele Fecioarei, nu poate rămâne un fapt divers în finele timpului. Nașterea lui Iisus nu e un fapt care să poată fi ros cu dintele timpului, un fapt sortit învechirii.

citește mai departe

Cine se naște în Betleem? - Pr. Arsenie Boca

Noaptea Învierii! Ne risipim pe galerii, la locurile de muncă, dar aproape nimeni nu lucrează. Venirea lui Eisenhower la putere în America ne dă curajul de a ne manifesta mai liber. Numai cei timoraţi încearcă să-şi realizeze norma.

citește mai departe

De ce era nevoie de o stea, dacă magii ştiau locul naşterii

Ca să le fie arătat şi Pruncul. Asta n-o ştiau! Casa nu era mare; iar Mama Pruncului era lipsită de strălucire şi necunoscută. Trebuia, deci, ca steaua să-i ducă chiar la locul unde S-a născut. De aceea, îndată ce-au ieşit din Ierusalim s-a arătat steaua şi nu s-a oprit înainte de a ajunge la ieslea naşterii. Minunea a urmat minunii.

citește mai departe

Naşterea Domnului în cele 4 Evanghelii

Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.

citește mai departe

Omenirea nu va fi salvată niciodată de un politician

Toţi avem probleme şi nemulţumiri. Nu există ţară-n lumea această care să spună că populaţia ei trăieşte într-o societate perfectă. Ne confrutăm toţi cu fel de fel de constrângeri, începând de la slăbiciunile noastre până la greşelile celor din jur care ne afectează în mod direct.

citește mai departe

Diferenţa dintre icoana naşterii Domnului şi tabloul religios al naşterii

Pe întinderea golaşă a unui munte stâncos, presărat ici-colo cu smocuri de iarbă, un furnicar de persoane, deopotrivă cereşti şi terestre, se agită în jurul unei peşteri scobită în piatră. Înăuntrul acesteia, două dobitoace - un măgar şi un bou – îl „asistă” pe Cel de neîncăput, circumscris miraculos în făptura gingaşă a unui prunc înfăşăţel.

citește mai departe

Generalizarea Crăciunului

"Pe pământ pace! Între oameni binevoire!" este o urare comună care se poate găsi pe felicitările din timpul Crăciunului. Acestea sunt, desigur, cuvintele ce au fost cântate de îngeri la Naşterea Domnului în Betleem (Luca, 2,14). Deasemenea, este o frază care permite diverse interpretări.

citește mai departe

Ce-i în peşteră ?

Peştera Bethleemului seamănă cu Peştera Iadului, în care Hristos se coboară la moartea Sa. De asemenea seamănă cu spaţiul încadrat de pietre în majoritatea icoanelor ce înfăţişează Botezul Domnului.

citește mai departe

De ce s-a născut Hristos în sărăcia lucie a unui grajd?

Să fie nașterea lui Iisus într-un grajd doar un fapt banal? Doar o coincidență nefericită? Oare nașterea din acest loc să nu aibă și înțelesuri mai adânci?

citește mai departe

Prin nașterea Sa, Iisus dovedește lumii că este Dumnezeu

Cu toții am învățat, cu toții știm și cu toții vedem că istoria lumii și trecerea timpului se măsoară după două coordonate simple și clare: ”Înainte de Hristos” (î. Hr.) și ”după Hristos” (d. Hr.) . Există și varianta seculară a acestor două coordonate, altfel spus ”înaintea erei noastre” ( Î.e.n.) și ”era noastră” (e.n.) dar lucrul acesta nu schimbă cu nimic evenimentul care a produs împărtirea timpului în două, oricum am face prescurtările: nașterea unui anume Iisus, într-un grajd de vite!

citește mai departe

"Dacă Maica Domnului şi Domnul Hristos vor veni la dumneavoastră, să îi rugaţi, vă rog, să treacă şi pe la casa mea."

Fulgii mari de zăpadă dansează prin văzduh, acoperind pământul cu un veşmânt de un alb imaculat. Străzile pe care, în urmă cu o jumătate de oră, domina pustietatea, erau acum pline de copilaşii ce, veseli de sosirea zăpezii, au ieşit afară pentru a se bucura de clipa pe care au aşteptat-o vreme îndelungată.

citește mai departe

Naşterea Mântuitorului sau reînnoirea lumii, nicidecum sfârşitul ei

...Mă întorc acum la întâmplarea mea de Paşti. Mă pregăteam pentru sărbătoare. Îmi purificam sufletul pe cât puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat împotriva foamei, încălzit de o rugăciune interioară.

citește mai departe

Hristos se naşte pe pământ în fiecare zi

Uitându-ne la agitaţia ce se creează în fiecare an în preajma Crăciunului, avem certitudinea că şi astăzi, ca şi atunci, omul freamătă după orice, numai de primirea lui Hristos nu se frământă. Şi credem că nicicând nu a fost altfel.

citește mai departe

Patima alcoolului este aşa de răspândită în întreaga lume şi aşa de mult promovată în filmele pe care le vedem încât aproape că ţi se pare imposibil să mergi la o petrecere fără să bei.

Cei care stau în spatele industriei de filme americane poartă o mare vină din acest punct de vedere. Probabil vă amintiţi că nu de mult timp a apărut pe ecrane la cinema un film numit Hangover (tradus mahmureala) în care câţiva bărbaţi s-au îmbătat într-un asemenea hal încât a doua zi când s-au trezit, nu mai reţineau aproape nimic din ceea ce au făcut cu o seară înainte. Filmul a avut mult succes, fiind primit foarte bine de unii tineri, care probabil abia aşteaptă să imite în viaţa lor ceea ce au văzut.

Vă amintiţi cu toţii şi de seria de filme American Pie în care actorii sunt adolescenţi de liceu, iar subiectele principale ale filmului sunt sexul şi băutura, sau mai diplomatic spus: cum se distrează tinerii în timpul liceului . Cu greu poate egala un alt film numărul de păcate şi de urâciuni promovate de American Pie în doar două ore.

Exemplele pot continua la nesfârşit, sexul şi băutura fiind o constantă a filmelor venite de peste ocean.

Tot ce am văzut în filme ne-a schimbat, creând o percepţie greşită în mintea noastră. Imaginaţi-vă care sunt primele lucruri care-i vin în minte unui tânăr când aude de un baieram: distracţie, dans, băutură, ţigări şi sex. Sau când aude de balul bobocilor sau de un banchet: băutură multă, haine de fiţe, dans şi agăţat.

Mai nou acum filmele relatează tot felul de întâmplări în care tinerii se droghează pe la petreceri sau prin cluburi şi bineînţeles că în acest fel dau exemplu greşit şi parcă transmit adolescenţilor următorul mesaj: "Ce poţi să faci într-un club sau la un baieram? Să te simţi bine, să bei, să fumezi o marijuana, să dansezi, să fii în altă lume..."

Privită în acest context, al unei educaţii primite din filmele americane, pe bună dreptate tinerii se întreabă:  "Cum poţi să te distrezi la o petrecere fără să bei?"

Întrebarea aproape că primeşte un răspuns unanim: N-ai cum, fără băutură.

De fapt întrebarea ar trebui pusă altfel: "Cine dă petrecerea şi de ce o dă?" Totul depinde de anturajul în care se va desfăşura.

Sunt persoane care fac o petrecere special pentru a se îmbăta cu prietenii, sunt alţii care o fac doar pentru a se aduna toţi împreună şi a se bucura unii de ceilalţi. Spre exemplu, am participat la un Revelion în care mai mult de zece persoane am băut 6 beri la cutie şi jumătate de litru de vin fiert, dar ne-am simţit foarte bine unii cu alţii. La fel mi-aduc aminte de revelioane unde băutura era la discreţie şi era foarte clar pentru ce ne adunasem acolo.

Cum poţi să te distrezi la un grătar fără să bei? Mergând cu prieteni care ştiu să se distreze fără să se ameţească sau să se îmbete. Cine se poate simţi bine cu prietenii doar când este plin de băutură acela e un om limitat, constrâns de patima sa. A te distra cu prietenii la pădure, la un grătar nu înseamnă doar să dansezi, să mănânci şi să bei, ci de multe ori înseamnă să discuţi ore în şir un subiect interesant, sa faci planuri cu ei, să joci ceva, să construieşti ceva, să explorezi, etc.

Mi-a aduc aminte că acum jumătate de an eram la munte şi seara, la cabana unde stăteam, ne-am apucat să facem un grătar. Eram şapte persoane. Şi la un moment dat din vorbă în vorbă am ajuns să-i spun unui prieten că: Dumnezeu l-a pedepsit pentru un lucru anume din cauza unor fapte pe care el le-a făcut în trecut. El s-a supărat puţin şi a început să mă contrazică. În discuţie au intervenit şi ceilalţi cu păreri pro şi contra, iar din acel moment discuţia a devenit aşa de interesantă şi atrăgătoare, chiar şi pentru cei care n-aveau nicio treabă cu Biserica, încât am discutat 2-3 ore în continuu. Era un subiect de interes maxim pentru că pe toţi ne mustra conştiinţa de greşeli din trecut şi normal că apărea şi frica unei pedepse în prezent.

Am întâlnit mulţi oameni în viaţa mea şi Dumnezeu m-a dus să cunosc, probabil intenţionat, multe tipuri de anturaje şi să observ diferite tipuri de comportament. Concluzia mea cu privire la acest lucru este următoarea:

Oamenii cu şcoală, sau cu experienţă de viaţă, cu înţelepciune şi cu credinţă în Dumnezeu, au ce discuta şi pot să se simtă bine şi fără să facă abuz de alcool. În mijlocul unui asemenea anturaj discuţiile apar imediat şi timpul trece fără să-ţi dai seama. Temele discuţiilor sunt variate, limbajul este unul decent iar tonul este unul empatic şi ne-acuzator.

Oamenii cu mai puţină şcoală, sau necopţi la minte, sau fără frică şi credinţă în Dumnezeu, se distrează cu mâncare şi băutură multă, discutând gălăgios, folosind adesea un limbaj vulgar şi un ton acuzator. Astfel de oameni cu greu se pot simţi bine într-un anturaj cu oameni care se comportă normal adică moral.

În tinereţe adolescenţii se adună la petreceri în număr mare fără să ţină cont prea mult de anturaj, de felul de a fi a celor care participă. Cu trecere timpului, în special după vârsta de 20 de ani anturajul se micşorează la câţiva prieteni după principiul: "cine se aseamănă se adună!".  Treptat, treptat ne maturizăm şi nu mai vrem să ne pierdem vremea în locuri şi cu oameni care prin firea lor nu te folosesc cu nimic, ba dimpotrivă te influenţează negativ.

Astfel, la întrebarea "Cum să te distrezi la un grătar, la o petrecere sau la o nuntă fără să bei?" răspunsul este simplu: cu oamenii potriviţi.

A fi creştin înseamnă a trăi şi a respira în anturajul Bisericii, în braţele lui Dumnezeu, şi alături de oameni demni, morali. Un creştin adevărat nu poate merge la orice petrecere şi nu se poate distra oricum.

Harul lui Dumnezeu dobândit în inimă prin lupta împotriva patimilor, prin rugăciune şi prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ne va părăsi atunci când vom ajunge în locuri în care păcatele se săvârşesc fără ruşine.

Dumnezeu vă va grăi mereu în inimă şi prin glasul conştiinţei atunci când vă veţi afla într-un loc în care mai mult vă veţi vătăma sufleteşte decât vă veţi folosi.

(Claudiu)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Caută articole în site » Caută articole în site »

Crăciunul în temnițele comuniste

Crăciunul anului 1951 în temnița de la Târgu-Ocna, cu Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide și Pr. Gherasim Iscu

Era o iarnă liniştită, cu zăpadă, fără ger. Dealurile dimprejur încărunţiseră. Clopotele de la schit ne vesteau rugăciunile călugărilor şi ne uneam cu ei şi cu toată suflarea creştină într-o rugăciune mută. Este cu neputinţă ca rugile tăcute revărsate în văzduh de oamenii aceia încolţiţi între moarte şi tortură să nu fi fost primite. 

citește mai departe

Crăciunul anului 1948 cu Dumitru Bordeianu, în temnița comunistă de la Suceava

Oamenii milostivi și buni creștini din Suceavași satele din jur aveau frumosul obicei ca sâmbăta și la sărbători mari, să vină la poarta închisorii să aducă deținuților tot felul de alimente și îmbrăcăminte. Din prima sâmbătă, când închisoarea a început să se umple cu noi, cei arestați la 15 mai, acesti pioși creștini au venit la poartă cu alimente

citește mai departe

Crăciunul anului 1952 la Aiud cu Atanasie Berzescu și Radu Gyr

Iisus se naşte şi-n spatele zidurilor reci şi groase, în spatele gratiilor şi uşilor ferecate. În ajun de Crăciun lucram în fabrică. Aşteptam cu înfrigurare scurgerea timpului, ca să mergem în Celular. Ne pregăteam cu toţii de colindul ce avea să fie în noaptea de Ajun.

citește mai departe

Crăciunul, noaptea în care Părintele Gherasim Iscu l-a repus pe Hristos în inima torționarului său

Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu.

citește mai departe

Crăciunul anului 1941 în temnița de la Sibiu cu dr. Flor Strejnicu

Nici una dintre sărbătorile creștine nu este atât de mult legată de copilărie ca sărbătorirea nașterii pruncului Hristos. Venirea pe lume a copilului Iisus, vestit și slăvit de colindele cântate de copii, darurile aduse de ”Moș Crăciun” copiilor, petrecerea sărbătorii în familie, unde preocuparea centrală o formează copiii, toate acestea fac din acest sfânt praznic motivația nostalgiilor de mai târziu. 

citește mai departe

Crăciunul anului 1950 la colonia de muncă Capul Midia cu academicianul Paul Păltănea

”Am început munca silnică în condiții peste măsură de aspre. De la colonie și până la șantier, câțiva zeci de kilometri, eram duși cu mașini basculante. Înghețam bine și vântul, care nu contenea, trecea năvalnic printre zdrențele noastre, înfășurându-ne scheletul cu straie de gheață. Munca începea la 6 dimineața […] și dura 12 ore, până la 6 seara, cu o pauză de o oră, pentru a primi ceea ce administrația lagărului numea ”mâncarea” noastră zilnică de prânz, niște lături de fapt.

citește mai departe