Nașterea Domnului

Nașterea unui om nou (I) - Pr. Arsenie Boca

Ca să ne dăm seama de semnificația cosmică pe care o are Nașterea din Betleem, o integrăm între marile referințe ale lui Dumnezeu la întreaga creație. Patru mari intervenții ale lui Dumnezeu fac lumea să aibă o noimă, o explicație și un Sens. Acestea sunt următoarele:

citește mai departe

Nașterea unui om nou (II) - Pr. Arsenie Boca

Nașterea Veșnicului în timp, Atotputerniciei în dulama smereniei, a Celui mai presus de ființă, prunc în brațele Fecioarei, nu poate rămâne un fapt divers în finele timpului. Nașterea lui Iisus nu e un fapt care să poată fi ros cu dintele timpului, un fapt sortit învechirii.

citește mai departe

Cine se naște în Betleem? - Pr. Arsenie Boca

Noaptea Învierii! Ne risipim pe galerii, la locurile de muncă, dar aproape nimeni nu lucrează. Venirea lui Eisenhower la putere în America ne dă curajul de a ne manifesta mai liber. Numai cei timoraţi încearcă să-şi realizeze norma.

citește mai departe

De ce era nevoie de o stea, dacă magii ştiau locul naşterii

Ca să le fie arătat şi Pruncul. Asta n-o ştiau! Casa nu era mare; iar Mama Pruncului era lipsită de strălucire şi necunoscută. Trebuia, deci, ca steaua să-i ducă chiar la locul unde S-a născut. De aceea, îndată ce-au ieşit din Ierusalim s-a arătat steaua şi nu s-a oprit înainte de a ajunge la ieslea naşterii. Minunea a urmat minunii.

citește mai departe

Naşterea Domnului în cele 4 Evanghelii

Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.

citește mai departe

Omenirea nu va fi salvată niciodată de un politician

Toţi avem probleme şi nemulţumiri. Nu există ţară-n lumea această care să spună că populaţia ei trăieşte într-o societate perfectă. Ne confrutăm toţi cu fel de fel de constrângeri, începând de la slăbiciunile noastre până la greşelile celor din jur care ne afectează în mod direct.

citește mai departe

Diferenţa dintre icoana naşterii Domnului şi tabloul religios al naşterii

Pe întinderea golaşă a unui munte stâncos, presărat ici-colo cu smocuri de iarbă, un furnicar de persoane, deopotrivă cereşti şi terestre, se agită în jurul unei peşteri scobită în piatră. Înăuntrul acesteia, două dobitoace - un măgar şi un bou – îl „asistă” pe Cel de neîncăput, circumscris miraculos în făptura gingaşă a unui prunc înfăşăţel.

citește mai departe

Generalizarea Crăciunului

"Pe pământ pace! Între oameni binevoire!" este o urare comună care se poate găsi pe felicitările din timpul Crăciunului. Acestea sunt, desigur, cuvintele ce au fost cântate de îngeri la Naşterea Domnului în Betleem (Luca, 2,14). Deasemenea, este o frază care permite diverse interpretări.

citește mai departe

Ce-i în peşteră ?

Peştera Bethleemului seamănă cu Peştera Iadului, în care Hristos se coboară la moartea Sa. De asemenea seamănă cu spaţiul încadrat de pietre în majoritatea icoanelor ce înfăţişează Botezul Domnului.

citește mai departe

De ce s-a născut Hristos în sărăcia lucie a unui grajd?

Să fie nașterea lui Iisus într-un grajd doar un fapt banal? Doar o coincidență nefericită? Oare nașterea din acest loc să nu aibă și înțelesuri mai adânci?

citește mai departe

Prin nașterea Sa, Iisus dovedește lumii că este Dumnezeu

Cu toții am învățat, cu toții știm și cu toții vedem că istoria lumii și trecerea timpului se măsoară după două coordonate simple și clare: ”Înainte de Hristos” (î. Hr.) și ”după Hristos” (d. Hr.) . Există și varianta seculară a acestor două coordonate, altfel spus ”înaintea erei noastre” ( Î.e.n.) și ”era noastră” (e.n.) dar lucrul acesta nu schimbă cu nimic evenimentul care a produs împărtirea timpului în două, oricum am face prescurtările: nașterea unui anume Iisus, într-un grajd de vite!

citește mai departe

"Dacă Maica Domnului şi Domnul Hristos vor veni la dumneavoastră, să îi rugaţi, vă rog, să treacă şi pe la casa mea."

Fulgii mari de zăpadă dansează prin văzduh, acoperind pământul cu un veşmânt de un alb imaculat. Străzile pe care, în urmă cu o jumătate de oră, domina pustietatea, erau acum pline de copilaşii ce, veseli de sosirea zăpezii, au ieşit afară pentru a se bucura de clipa pe care au aşteptat-o vreme îndelungată.

citește mai departe

Naşterea Mântuitorului sau reînnoirea lumii, nicidecum sfârşitul ei

...Mă întorc acum la întâmplarea mea de Paşti. Mă pregăteam pentru sărbătoare. Îmi purificam sufletul pe cât puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat împotriva foamei, încălzit de o rugăciune interioară.

citește mai departe

Hristos se naşte pe pământ în fiecare zi

Uitându-ne la agitaţia ce se creează în fiecare an în preajma Crăciunului, avem certitudinea că şi astăzi, ca şi atunci, omul freamătă după orice, numai de primirea lui Hristos nu se frământă. Şi credem că nicicând nu a fost altfel.

citește mai departe

Periculoasă patimă este beţia! Ea este izvorul a multe patimi josnice, păcate grele şi răutăţi ucigătoare sufletelor şi trupurilor omeneşti. „Un mare batjocoritor e băutura beţivă, un zurbagiu alcoolul şi cine se lasă ademenit de acestea, e lipsit de înţelepciune. Nu fi printre cei care se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor, căci beţivii şi desfrânaţii sărăcesc; iar dormitul mereu te face să te porţi în zdrenţe... Ale cui sunt tulburările? Ale cui suspinurile? Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?... Ai acelora care zăbovesc pe lângă vin, şi ai acelora care aleargă să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar, el alunecă uşor, dar pe urmă muşcă ca un şarpe, şi ca o viperă varsă venin. Ochii tăi vor privi la femei străine şi gura ta va grăi prostii. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om adormit pe vârful unui catarg... Dar nu mă doare! M-a bătut dar nu simt nimic. Când mă voi trezi, mai vreau vin!" (Prov. S. 20,1; 23,20-21,29-45).

Amărăciune sufletului, iată ce e: vinul băut peste măsură fie din poftă, fie călcând greşit. Beţia îl întărâtă pe prost până la ceartă, slăbeşte tăria şi deschide răni. La un ospăţ cu vin nu-ţi mustra aproapele şi nu-l dispreţui în veselia lui, nu-i spune vorbe care să-l supere  şi să nu-l sâcâi cerându-i ceva." (I. Sir. 31,34-35).

„Vai celor ce se scoală de dimineaţă şi aleargă după băuturi îmbătătoare! Vai de cei care până seara târziu se înfierbântă de vin! Vai de cei ce beau vin (băuturi îmbătătoare) la ospeţele lor, cu chitară, alăute, timpane, flaute, etc. şi nu iau seama la lucrarea Domnului, şi nu văd lucrul mâinilor Lui. De aceea poporul Meu va fi dus în robie fără să bage de seamă, mai marii lor vor fi doborâţi de foame; iar gloata se va usca de sete! De aceea, iadul îşi deschide de două ori lăcomia sa, şi-şi cască gura peste măsură: acolo se vor pogorî toate mărimile Sionului, gloatele sale şi chiotele cele de veselie. Şi astfel, cei mici vor fi doborâţi, cei mari smeriţi, şi privirile trufaşe vor fi plecate... Vai de cei viteji la băut vin şi de cei puternici în amestecarea băuturilor tari... Iată, şi aceştia se clatină de vin şi rătăcesc drumul din pricina băuturilor beţive. Preotul şi proorocul se poticnesc de băutură, sunt biruiţi de vin, înnebuniţi de spirt, se înşeală în vedenii, şovăiesc în hotărâri. Toate mesele sunt pline de vărsături, nici un loc curat nu mai este. Şi totuşi, zic: „Pe cine vrea acesta să înveţe...?" (Is. 5,5,22; 22,7-8)

„Luaţi aminte de voi înşivă ca să nu se îngreuieze inimile voastre cu saţiul mâncării şi cu beţia şi cu grijile veacului acestuia (lumii deşarte) şi fără de veste să vină asupra voastră ziua aceea. Căci ca o cursă va veni peste toţi cei ce şed pe faţa a tot pământul. Privegheaţi, dar, în toată vremea rugându-vă, ca să vă învredniciţi a scăpa de toate cele ce vor să fie şi a sta înaintea Fiului Omului. (Le. 21, 34-36)

Oare cine este sluga cea credincioasă şi înţeleaptă, pe care l-a pus Domnul său peste slugile sale (Păstorii peste păstoriţii lor, conducătorii peste popor, învăţătorii peste şcolari şi părinţii peste copiii lor) ca să le dea lor hrană, (învăţătură) la vreme? Fericită este sluga aceea, pe care venind Domnul său o va afla făcând aşa. Adevărat grăiesc vouă, că peste toate averile sale o va pune. Iar dacă zice acea slugă rea în inima sa: Zăboveşte Domnul meu a veni! Şi va începe a bate pe cei ce slujesc împreună cu el şi să mănânce şi să bea cu beţivii, veni-va Domnul slugii aceleia, în ziua în care nu-l aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie. Şi-l va tăia pe el în două, şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor." (Mt. 24,45-51)

Sfântul Apostol Pavel sfătuieşte pe creştini a se feri de beţii şi de cortegiul lor de blestemăţii, zicând: „Ca ziua cu bun chip să umblăm, nu în ospeţe şi în beţii, nu în curvii şi în fapte de ruşine, nu în pricini şi în pizmă; ci vă îmbrăcaţi în Domnul nostru îisus Hristos, şi purtarea de grijă a trupului să nu o faceţi spre pofte." (Rom. 13,13-14)

Nu vă faceţi idolatri, precum unii dintr-înşii, precum este scris: „Şezut-a poporul de a mâncat şi a băut şi s-a sculat de a jucat. "  (I Cor. 10,7)

Am scris vouă, să nu vă amestecaţi, să n-aveţi legătură cu acela care, numindu-se frate (creştin), rămâne desfrânat, sau lacom, sau slujitor de idoli, sau grăitor de rău, sau beţiv, sau răpitor; cu unul ca acesta nici să nu mâncaţi împreună". (ICor. 5,11 Comp. Efs. 2.2-3;Filip4,19).

Dumnezeiasca Scriptură ne istoriseşte că Noe şi fii săi, după scăparea din potop şi ieşirea din corabie, „s-a făcut lucrător de pământ" în care semăna seminţe, ca să producă roade bune. El a sădit şi viţă de vie. Scăpat din potop şi împăcat cu Dumnezeu, Care 1-a binecuvântat, Noe cu cei trei feciori ai lui, trăiau în pace şi fericire. Ce s-a întâmplat după aceea? După ce s-au copt strugurii Noe a stors must din ei într-un vas.

Odată, după ce a fiert mustul şi s-a făcut vin, necunoscându-i tăria, a băut mai mult, s-a îmbătat şi după aceea culcându-se a adormit. Pe când dormea, Noe s-a dezgolit. Ham, feciorul său, crud la minte, auzind de la fiul său Hanaan că tatăl său Noe s-a dezgolit, s-a dus şi văzându-1 aşa, a râs de goliciunea tatălui său, spunând aceasta şi celorlalţi fraţi ai săi: Sim şi Iafet. Aceştia fiind cinstitori de părinţi şi luminaţi la minte, au luat o haină şi mergând cu feţele îndreptate în altă parte, au acoperit cu ea goliciunea tatălui lor...

Noe trezindu-se, a cunoscut câte i-a făcut feciorul său cel mai tânăr (nepriceput) şi a zis: „Blestemat să fie Hanaan! Slugă să fie el fraţilor săi!" Apoi binecuvântându-i şi pe ceilalţi fii credincioşi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sim şi Hanaan să fie slugă lui! Să înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să locuiască el în locaşurile lui Sim şi Hanaan să fie slugă lui" (Fac. 9).

Iată ce a izvorât din beţie: greşeală, tulburare, blestem şi asuprire. Blestemul izvorât din beţia lui Noe, a rămas până azi pe spatele lumii. Pofta popoarelor şi a neamurilor de a stăpâni, asupri şi robi unele pe altele, sunt roadele acestui blestem. Noe, al doilea Adam, părintele omenirii, s-a îmbătat o singură dată şi iată, urmările rele ale beţiei au rămas până în ziua de azi.

Din boala beţiei ca şi atunci şi azi, ţâşnesc felurite nelegiuiri şi păcate grele: tulburări, ucideri, hule, mânii, urâciuni şi blesteme, ca dintr-o fântână spurcată. Clocoteşte lumea şi azi de blestemăţii, din cauza beţiilor! Blesteamă părinţii pe copii şi copiii pe părinţi, soţia pe soţ şi soţul pe soţie, frate pe frate şi om pe om. Geme lumea de blestemele izvorâte din beţii. Ea sparge case, căsnicii, frăţii şi prietenii, spulberând până şi bunăvoirea dintre oameni.

Dracii din iad, n-au alte slugi mai credincioase şi harnice, pentru a atrage sumedenii de bărbaţi şi femei din toate ramurile societăţii, în gurile iadului lor vremelnic şi veşnic, ca băutura şi beţia, cu ajutorul căreia a pierdut şi pierde sumedenie de suflete omeneşti.

(Despre patima beţiei - Alcoolismul, o fiară care înghite bărbaţi, femei şi copii - Cezar Salahor)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Caută articole în site » Caută articole în site »

Crăciunul în temnițele comuniste

Crăciunul anului 1951 în temnița de la Târgu-Ocna, cu Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide și Pr. Gherasim Iscu

Era o iarnă liniştită, cu zăpadă, fără ger. Dealurile dimprejur încărunţiseră. Clopotele de la schit ne vesteau rugăciunile călugărilor şi ne uneam cu ei şi cu toată suflarea creştină într-o rugăciune mută. Este cu neputinţă ca rugile tăcute revărsate în văzduh de oamenii aceia încolţiţi între moarte şi tortură să nu fi fost primite. 

citește mai departe

Crăciunul anului 1948 cu Dumitru Bordeianu, în temnița comunistă de la Suceava

Oamenii milostivi și buni creștini din Suceavași satele din jur aveau frumosul obicei ca sâmbăta și la sărbători mari, să vină la poarta închisorii să aducă deținuților tot felul de alimente și îmbrăcăminte. Din prima sâmbătă, când închisoarea a început să se umple cu noi, cei arestați la 15 mai, acesti pioși creștini au venit la poartă cu alimente

citește mai departe

Crăciunul anului 1952 la Aiud cu Atanasie Berzescu și Radu Gyr

Iisus se naşte şi-n spatele zidurilor reci şi groase, în spatele gratiilor şi uşilor ferecate. În ajun de Crăciun lucram în fabrică. Aşteptam cu înfrigurare scurgerea timpului, ca să mergem în Celular. Ne pregăteam cu toţii de colindul ce avea să fie în noaptea de Ajun.

citește mai departe

Crăciunul, noaptea în care Părintele Gherasim Iscu l-a repus pe Hristos în inima torționarului său

Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu.

citește mai departe

Crăciunul anului 1941 în temnița de la Sibiu cu dr. Flor Strejnicu

Nici una dintre sărbătorile creștine nu este atât de mult legată de copilărie ca sărbătorirea nașterii pruncului Hristos. Venirea pe lume a copilului Iisus, vestit și slăvit de colindele cântate de copii, darurile aduse de ”Moș Crăciun” copiilor, petrecerea sărbătorii în familie, unde preocuparea centrală o formează copiii, toate acestea fac din acest sfânt praznic motivația nostalgiilor de mai târziu. 

citește mai departe

Crăciunul anului 1950 la colonia de muncă Capul Midia cu academicianul Paul Păltănea

”Am început munca silnică în condiții peste măsură de aspre. De la colonie și până la șantier, câțiva zeci de kilometri, eram duși cu mașini basculante. Înghețam bine și vântul, care nu contenea, trecea năvalnic printre zdrențele noastre, înfășurându-ne scheletul cu straie de gheață. Munca începea la 6 dimineața […] și dura 12 ore, până la 6 seara, cu o pauză de o oră, pentru a primi ceea ce administrația lagărului numea ”mâncarea” noastră zilnică de prânz, niște lături de fapt.

citește mai departe