Nașterea Domnului

Nașterea unui om nou (I) - Pr. Arsenie Boca

Ca să ne dăm seama de semnificația cosmică pe care o are Nașterea din Betleem, o integrăm între marile referințe ale lui Dumnezeu la întreaga creație. Patru mari intervenții ale lui Dumnezeu fac lumea să aibă o noimă, o explicație și un Sens. Acestea sunt următoarele:

citește mai departe

Nașterea unui om nou (II) - Pr. Arsenie Boca

Nașterea Veșnicului în timp, Atotputerniciei în dulama smereniei, a Celui mai presus de ființă, prunc în brațele Fecioarei, nu poate rămâne un fapt divers în finele timpului. Nașterea lui Iisus nu e un fapt care să poată fi ros cu dintele timpului, un fapt sortit învechirii.

citește mai departe

Cine se naște în Betleem? - Pr. Arsenie Boca

Noaptea Învierii! Ne risipim pe galerii, la locurile de muncă, dar aproape nimeni nu lucrează. Venirea lui Eisenhower la putere în America ne dă curajul de a ne manifesta mai liber. Numai cei timoraţi încearcă să-şi realizeze norma.

citește mai departe

De ce era nevoie de o stea, dacă magii ştiau locul naşterii

Ca să le fie arătat şi Pruncul. Asta n-o ştiau! Casa nu era mare; iar Mama Pruncului era lipsită de strălucire şi necunoscută. Trebuia, deci, ca steaua să-i ducă chiar la locul unde S-a născut. De aceea, îndată ce-au ieşit din Ierusalim s-a arătat steaua şi nu s-a oprit înainte de a ajunge la ieslea naşterii. Minunea a urmat minunii.

citește mai departe

Naşterea Domnului în cele 4 Evanghelii

Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.

citește mai departe

Omenirea nu va fi salvată niciodată de un politician

Toţi avem probleme şi nemulţumiri. Nu există ţară-n lumea această care să spună că populaţia ei trăieşte într-o societate perfectă. Ne confrutăm toţi cu fel de fel de constrângeri, începând de la slăbiciunile noastre până la greşelile celor din jur care ne afectează în mod direct.

citește mai departe

Diferenţa dintre icoana naşterii Domnului şi tabloul religios al naşterii

Pe întinderea golaşă a unui munte stâncos, presărat ici-colo cu smocuri de iarbă, un furnicar de persoane, deopotrivă cereşti şi terestre, se agită în jurul unei peşteri scobită în piatră. Înăuntrul acesteia, două dobitoace - un măgar şi un bou – îl „asistă” pe Cel de neîncăput, circumscris miraculos în făptura gingaşă a unui prunc înfăşăţel.

citește mai departe

Generalizarea Crăciunului

"Pe pământ pace! Între oameni binevoire!" este o urare comună care se poate găsi pe felicitările din timpul Crăciunului. Acestea sunt, desigur, cuvintele ce au fost cântate de îngeri la Naşterea Domnului în Betleem (Luca, 2,14). Deasemenea, este o frază care permite diverse interpretări.

citește mai departe

Ce-i în peşteră ?

Peştera Bethleemului seamănă cu Peştera Iadului, în care Hristos se coboară la moartea Sa. De asemenea seamănă cu spaţiul încadrat de pietre în majoritatea icoanelor ce înfăţişează Botezul Domnului.

citește mai departe

De ce s-a născut Hristos în sărăcia lucie a unui grajd?

Să fie nașterea lui Iisus într-un grajd doar un fapt banal? Doar o coincidență nefericită? Oare nașterea din acest loc să nu aibă și înțelesuri mai adânci?

citește mai departe

Prin nașterea Sa, Iisus dovedește lumii că este Dumnezeu

Cu toții am învățat, cu toții știm și cu toții vedem că istoria lumii și trecerea timpului se măsoară după două coordonate simple și clare: ”Înainte de Hristos” (î. Hr.) și ”după Hristos” (d. Hr.) . Există și varianta seculară a acestor două coordonate, altfel spus ”înaintea erei noastre” ( Î.e.n.) și ”era noastră” (e.n.) dar lucrul acesta nu schimbă cu nimic evenimentul care a produs împărtirea timpului în două, oricum am face prescurtările: nașterea unui anume Iisus, într-un grajd de vite!

citește mai departe

"Dacă Maica Domnului şi Domnul Hristos vor veni la dumneavoastră, să îi rugaţi, vă rog, să treacă şi pe la casa mea."

Fulgii mari de zăpadă dansează prin văzduh, acoperind pământul cu un veşmânt de un alb imaculat. Străzile pe care, în urmă cu o jumătate de oră, domina pustietatea, erau acum pline de copilaşii ce, veseli de sosirea zăpezii, au ieşit afară pentru a se bucura de clipa pe care au aşteptat-o vreme îndelungată.

citește mai departe

Naşterea Mântuitorului sau reînnoirea lumii, nicidecum sfârşitul ei

...Mă întorc acum la întâmplarea mea de Paşti. Mă pregăteam pentru sărbătoare. Îmi purificam sufletul pe cât puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat împotriva foamei, încălzit de o rugăciune interioară.

citește mai departe

Hristos se naşte pe pământ în fiecare zi

Uitându-ne la agitaţia ce se creează în fiecare an în preajma Crăciunului, avem certitudinea că şi astăzi, ca şi atunci, omul freamătă după orice, numai de primirea lui Hristos nu se frământă. Şi credem că nicicând nu a fost altfel.

citește mai departe

Mă bucur tare mult pentru lansarea acestei campanii [Există distracție și fără alcool n.n.] deoarece cred ca va fi folositoare multor tineri, și nu numai.

Răspunzand la titlu articolului cred că poate exista distracție fără alcool însă doar acolo unde se dorește aceasta și unde se cere ajutorul Domnului. Deși pare mai greu, cred că ar fi posibil, cu rugăciune și prieteni care au aceeași dorință de a nu consuma alcool.

Spun toate acestea deoarece eu nu sunt obișnuită cu aceasta. Deși nu consum deloc alcool, cei de lângă mine nu văd o întâlnire fără a se consuma și alcool. Până aici nimic rău, s-ar putea spune, numai că bând mereu se uită că există o limită.

Acum cred că a venit momentul să scriu câte ceva și despre cum m-au marcat pe mine toate acestea:

Tatăl meu consuma alcool, destul de mult îndrăznesc să spun, iar de aici se înțelege că până la certuri și bătăi nu trecea foarte mult. Deoarece eram copil, nu știam care era motivul, însă mă durea destul de tare când vedeam cearta din jurul meu, când de cele mai multe ori se ajungea la bătaie, când noapte fiind, eram bătuți și goniți din casă fără să știu ce rău am făcut iar a doua zi totul părea normal ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Cu trecerea timpului deja se ajunsese ca lucrul acesta să fie ceva normal, iar cu prilejul unei sărbători noi să avem altfel de "sărbătoare". Singurul lucru care ne mai încuraja era că mergeam la biserică chiar dacă înțelegeam destul de puțin ce se petrece acolo.

Perioada cea mai grea pentru mine a fost în adolescență, când trebuia să am pe cineva care să mă îndrume, însă tatăl avea prea puțin timp pentru mine și continua să ne trateze la fel. Pe lângă toate acestea trebuia să mai înfruntăm și rușinea că mereu era scandal, că mereu deranjam pe cineva la ore nepotrivite.

Deși anii au trecut, deși am și eu o familie, aceste amintiri m-au marcat, m-au făcut să devin o persoană rece, căreia îi este mereu frică, o persoană care cu greu se poate apropia de cei din jur, care niciodată nu o să facă ea primul pas spre a lega o prietenie, care datorită celor trăite în copilărie, îi este destul de greu să înțeleagă persoanele din jur care consumă alcool.

Deși la vremea în care ne-am căsătorit soțul meu nu consuma prea mult alcool, totuși pe parcursul anilor situația s-a mai schimbat și într-un timp consuma destul de mult iar eu aveam din ce în ce mai puțină răbdare cu el. Poate că dacă nu ar fi fost obișnuințele din copilărie nu l-aș fi înțeles prea mult, însă mă doare când văd că oricât își propune să nu mai consume, nu reușeste prea mult să se abțină.

A fost o perioadă în care am dorit să divorțez, să plec cât mai departe, însă nu reușeam aceasta deoarece știam că în Biserică nu este permis divorțul chiar dacă nu înțelegeam de ce. Era nevoie de ajutor însă nu știam de unde. Mereu mă rugam Domnului să-mi trimită pe cineva în ajutor, iar ajutorul nu a întârziat să apară. Mulțumesc Doamne, mi-ai trimis un duhovnic cu multă răbdare, care mereu găsește, cu ajutorul Domnului, răspuns la întrebările mele! Eu doar trebuie să am curajul să merg ca să recunosc ceea ce fac greșit și să încerc să îndeplinesc ceea ce primesc ca sfat.

Destul de greu am învățat cam cum ar trebui să mă port cu persoane care consumă alcool mai mult decât ar trebui, însă cred că a meritat. Acum pot să spun că nu mai doresc divorțul, că vreau să învăț să-mi iubesc soțul așa cum este.

Știu că mai este destul drum de parcurs, însă faptul ca nu sunt singură, că Domnul mereu este alături de mine, mă motivează să merg mai departe.

Mai sunt desigur și zile mai înnorate, când simt că nu mai am putere, răbdare și putere de înțelegere, dar atunci cer ajutor iar până acum am primit mai mult decât am sperat. Mulțumesc Doamne!

Deoarece s-a spus ceea ce trebuia, privind în urmă cred că a fost într-adevăr greu ceea ce am dorit să scriu însă nădăjduiesc că după această experiență să pot să am un pic mai mult curaj în tot ceea ce fac și să las la o parte teama care mereu apare.

(Albinuța)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Caută articole în site » Caută articole în site »

Crăciunul în temnițele comuniste

Crăciunul anului 1951 în temnița de la Târgu-Ocna, cu Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide și Pr. Gherasim Iscu

Era o iarnă liniştită, cu zăpadă, fără ger. Dealurile dimprejur încărunţiseră. Clopotele de la schit ne vesteau rugăciunile călugărilor şi ne uneam cu ei şi cu toată suflarea creştină într-o rugăciune mută. Este cu neputinţă ca rugile tăcute revărsate în văzduh de oamenii aceia încolţiţi între moarte şi tortură să nu fi fost primite. 

citește mai departe

Crăciunul anului 1948 cu Dumitru Bordeianu, în temnița comunistă de la Suceava

Oamenii milostivi și buni creștini din Suceavași satele din jur aveau frumosul obicei ca sâmbăta și la sărbători mari, să vină la poarta închisorii să aducă deținuților tot felul de alimente și îmbrăcăminte. Din prima sâmbătă, când închisoarea a început să se umple cu noi, cei arestați la 15 mai, acesti pioși creștini au venit la poartă cu alimente

citește mai departe

Crăciunul anului 1952 la Aiud cu Atanasie Berzescu și Radu Gyr

Iisus se naşte şi-n spatele zidurilor reci şi groase, în spatele gratiilor şi uşilor ferecate. În ajun de Crăciun lucram în fabrică. Aşteptam cu înfrigurare scurgerea timpului, ca să mergem în Celular. Ne pregăteam cu toţii de colindul ce avea să fie în noaptea de Ajun.

citește mai departe

Crăciunul, noaptea în care Părintele Gherasim Iscu l-a repus pe Hristos în inima torționarului său

Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu.

citește mai departe

Crăciunul anului 1941 în temnița de la Sibiu cu dr. Flor Strejnicu

Nici una dintre sărbătorile creștine nu este atât de mult legată de copilărie ca sărbătorirea nașterii pruncului Hristos. Venirea pe lume a copilului Iisus, vestit și slăvit de colindele cântate de copii, darurile aduse de ”Moș Crăciun” copiilor, petrecerea sărbătorii în familie, unde preocuparea centrală o formează copiii, toate acestea fac din acest sfânt praznic motivația nostalgiilor de mai târziu. 

citește mai departe

Crăciunul anului 1950 la colonia de muncă Capul Midia cu academicianul Paul Păltănea

”Am început munca silnică în condiții peste măsură de aspre. De la colonie și până la șantier, câțiva zeci de kilometri, eram duși cu mașini basculante. Înghețam bine și vântul, care nu contenea, trecea năvalnic printre zdrențele noastre, înfășurându-ne scheletul cu straie de gheață. Munca începea la 6 dimineața […] și dura 12 ore, până la 6 seara, cu o pauză de o oră, pentru a primi ceea ce administrația lagărului numea ”mâncarea” noastră zilnică de prânz, niște lături de fapt.

citește mai departe