Nașterea Domnului

Nașterea unui om nou (I) - Pr. Arsenie Boca

Ca să ne dăm seama de semnificația cosmică pe care o are Nașterea din Betleem, o integrăm între marile referințe ale lui Dumnezeu la întreaga creație. Patru mari intervenții ale lui Dumnezeu fac lumea să aibă o noimă, o explicație și un Sens. Acestea sunt următoarele:

citește mai departe

Nașterea unui om nou (II) - Pr. Arsenie Boca

Nașterea Veșnicului în timp, Atotputerniciei în dulama smereniei, a Celui mai presus de ființă, prunc în brațele Fecioarei, nu poate rămâne un fapt divers în finele timpului. Nașterea lui Iisus nu e un fapt care să poată fi ros cu dintele timpului, un fapt sortit învechirii.

citește mai departe

Cine se naște în Betleem? - Pr. Arsenie Boca

Noaptea Învierii! Ne risipim pe galerii, la locurile de muncă, dar aproape nimeni nu lucrează. Venirea lui Eisenhower la putere în America ne dă curajul de a ne manifesta mai liber. Numai cei timoraţi încearcă să-şi realizeze norma.

citește mai departe

De ce era nevoie de o stea, dacă magii ştiau locul naşterii

Ca să le fie arătat şi Pruncul. Asta n-o ştiau! Casa nu era mare; iar Mama Pruncului era lipsită de strălucire şi necunoscută. Trebuia, deci, ca steaua să-i ducă chiar la locul unde S-a născut. De aceea, îndată ce-au ieşit din Ierusalim s-a arătat steaua şi nu s-a oprit înainte de a ajunge la ieslea naşterii. Minunea a urmat minunii.

citește mai departe

Naşterea Domnului în cele 4 Evanghelii

Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.

citește mai departe

Omenirea nu va fi salvată niciodată de un politician

Toţi avem probleme şi nemulţumiri. Nu există ţară-n lumea această care să spună că populaţia ei trăieşte într-o societate perfectă. Ne confrutăm toţi cu fel de fel de constrângeri, începând de la slăbiciunile noastre până la greşelile celor din jur care ne afectează în mod direct.

citește mai departe

Diferenţa dintre icoana naşterii Domnului şi tabloul religios al naşterii

Pe întinderea golaşă a unui munte stâncos, presărat ici-colo cu smocuri de iarbă, un furnicar de persoane, deopotrivă cereşti şi terestre, se agită în jurul unei peşteri scobită în piatră. Înăuntrul acesteia, două dobitoace - un măgar şi un bou – îl „asistă” pe Cel de neîncăput, circumscris miraculos în făptura gingaşă a unui prunc înfăşăţel.

citește mai departe

Generalizarea Crăciunului

"Pe pământ pace! Între oameni binevoire!" este o urare comună care se poate găsi pe felicitările din timpul Crăciunului. Acestea sunt, desigur, cuvintele ce au fost cântate de îngeri la Naşterea Domnului în Betleem (Luca, 2,14). Deasemenea, este o frază care permite diverse interpretări.

citește mai departe

Ce-i în peşteră ?

Peştera Bethleemului seamănă cu Peştera Iadului, în care Hristos se coboară la moartea Sa. De asemenea seamănă cu spaţiul încadrat de pietre în majoritatea icoanelor ce înfăţişează Botezul Domnului.

citește mai departe

De ce s-a născut Hristos în sărăcia lucie a unui grajd?

Să fie nașterea lui Iisus într-un grajd doar un fapt banal? Doar o coincidență nefericită? Oare nașterea din acest loc să nu aibă și înțelesuri mai adânci?

citește mai departe

Prin nașterea Sa, Iisus dovedește lumii că este Dumnezeu

Cu toții am învățat, cu toții știm și cu toții vedem că istoria lumii și trecerea timpului se măsoară după două coordonate simple și clare: ”Înainte de Hristos” (î. Hr.) și ”după Hristos” (d. Hr.) . Există și varianta seculară a acestor două coordonate, altfel spus ”înaintea erei noastre” ( Î.e.n.) și ”era noastră” (e.n.) dar lucrul acesta nu schimbă cu nimic evenimentul care a produs împărtirea timpului în două, oricum am face prescurtările: nașterea unui anume Iisus, într-un grajd de vite!

citește mai departe

"Dacă Maica Domnului şi Domnul Hristos vor veni la dumneavoastră, să îi rugaţi, vă rog, să treacă şi pe la casa mea."

Fulgii mari de zăpadă dansează prin văzduh, acoperind pământul cu un veşmânt de un alb imaculat. Străzile pe care, în urmă cu o jumătate de oră, domina pustietatea, erau acum pline de copilaşii ce, veseli de sosirea zăpezii, au ieşit afară pentru a se bucura de clipa pe care au aşteptat-o vreme îndelungată.

citește mai departe

Naşterea Mântuitorului sau reînnoirea lumii, nicidecum sfârşitul ei

...Mă întorc acum la întâmplarea mea de Paşti. Mă pregăteam pentru sărbătoare. Îmi purificam sufletul pe cât puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat împotriva foamei, încălzit de o rugăciune interioară.

citește mai departe

Hristos se naşte pe pământ în fiecare zi

Uitându-ne la agitaţia ce se creează în fiecare an în preajma Crăciunului, avem certitudinea că şi astăzi, ca şi atunci, omul freamătă după orice, numai de primirea lui Hristos nu se frământă. Şi credem că nicicând nu a fost altfel.

citește mai departe

Stau şi privesc pe geam pierdută. Plouă. Privesc stropii de ploaie cum cad banal pe trotuare făcând un zgomot scurt care se repetă la distanţă de câteva milisecunde.  Soarele e ascuns pe undeva,  păsările stau zgribulite printr-un colţişor al lor, oamenii stau şi ei în casele lor. Unii. Mă gândesc că în acest minut sigur cineva stă ud, murdar, obosit, deprimat într-un şanţ, iar oamenii trec nepăsători şi chiar cu o atitudine de respingere pe lângă acel om. Familia? Poate că nu mai cunoaşte demult acest cuvânt. Prieteni? O amintire îndepărtată. Şi atunci? Cine îi este alături? Deodată se aude un zgomot, priveşti în spate. Era doar o sticlă goală care se rostogolea la picioarele omului respectiv. Doar o sticlă, care sigur are o poveste. O poveste strâns legată de viaţa acelui om.

- În acest minut într-un colţ din lumea asta mare şi haotică cineva se zbate între viaţă şi moarte pentru a ieşi din comă alcoolică.
- În acest minut nişte tineri vomită la colţ de stradă pentru că au băut prea mult.
- În acest minut doi oameni se luptă, iar viaţa unuia este curmată, poate dintr-o bătaie în care este implicată o sticlă…o simplă sticlă. Goală.
- În acest minut o femeie tremură de frică deoarece nu ştie unde îi este soţul, dar mai mult tremură când se gândeşte că nu ştie ce va fi atunci când soţul va ajunge acasă.
- În acest minut un copilaş plânge speriat fără să-şi dea seama de ce mama / tatăl se închide minute în şir în baie, ţipă la el să-l lase în pace, nu mai merge la serviciu şi ascunde lucruri prin şifoniere, iar când uşile sunt deschise, nu este nimic deosebit, doar nişte sticle. Nişte sticle goale. Nişte sticle care s-au golit şi înainte să fie ele goale au golit sufletul oamenilor care le-au băut. Au golit omul de conştiinţă, raţiune, de suflet.

De ce omul acela stă trist şi murdar în şanţ?... Când ar putea fi cu soţia şi copiii într-o casă călduroasă.
De ce omul acela se luptă pe o masă de spital pentru a trăi?... Când ar putea să se plimbe într-un parc.
De ce tânărul acela vomită în stradă?... Când ar putea să o ţină de mâna pe prietena lui.
De ce acei doi oameni se luptă pe viaţă şi pe moarte?... Când ar putea fi prieteni.
De ce femeia aceea tremură de frică ?... Când ar putea să privească la un film împreuna cu soţul ei.
De ce copilaşul acela plânge?... Când ar putea să stea în braţele mamei lui şi să asculte o poveste.

Răspunsul? - Din cauza unei sticle…

Suntem tineri. Avem impresia că suntem invincibili, că nu există durere, suferinţă, moarte pentru noi. Că suntem cei mai puternici. În acelaşi timp încercăm să învăţăm cât mai puţin, să ne distrăm cât mai mult, să fim cât mai departe de părinţi şi de moralitate, să avem cât mai mulţi prieteni, să fim cei mai cool, cei mai apreciaţi, să cucerim lumea.
Dar…
Ce facem atunci când în loc să cucerim noi lumea, ne cucereşte şi asupreşte viaţa o sticlă?
Ce facem atunci când în loc de distracţie, plăcere, relaxare dăm peste durere, nevoie de ajutor, deznădejde?
Ce facem atunci când în loc să auzim morala părinţilor auzim lacrimile lor, strigătul lor de disperare când văd că propriul copil moare încet şi lent?
Ce facem atunci când în loc să fim cât mai fericiţi şi liberi stăm pe jos într-un şanţ, pe o plajă, într-o cameră de dezintoxicare închisă, încercând să supravieţuim?

Ne certăm cu părinţii, facem tot ce-i nepermis pentru a ne simţi cât mai liberi, fără să ne dăm seama că alcoolul ne răpeşte strop cu strop libertatea, conştiinţa, raţiunea, sufletul.

Ajungem să ne întrebăm: cine suferă mai mult? Noi sau cei care ne iubesc? Cei care ştiu cum eram şi acum văd că suntem nişte epave? Cei care ne iubesc şi vin acasă şi descoperă că le lipsesc din casă dvd player-ul, frigiderul, banii sau bijuteriile? Unde sunt? La persoana pe care ei o iubesc…

Cine suferă mai mult? Noi, care stăm pe jos ca şi morţi sau cei care-s nevoiţi să vadă cum copiii lor se luptă pentru a supravieţui, cum copiii lor s-au transformat în nişte fiinţe sălbatice care trebuie luate pe sus de nişte tipi în halate albe şi “închise” pentru o perioadă nedeterminată de timp?

Cum începe totul? Nici noi nu mai ştim, nu ştim unde-i începutul şi ne este o teamă imensă de ceea ce presupune finalul.

Începutul se află într-un club, plin de fum în aer, plin de pahare de whisky şi de tequila pe masă. Sau în casa unui prieten, sau pe o stradă întunecoasa plină de cutii de bere.

Ce ştim înainte de a porni pe drumul ăsta? Nimic…ştim doar că suntem tineri şi vrem să ne distrăm, să facem tot ce-i posibil. Da, atât ştim. Nu este suficient.

Înainte să porneşti pe acest drum gândeşte-te la anumite lucruri:

- Ai parte de 1-2-3-4-5 nopţi de distracţie, de aşa-zisă “libertate” şi poate 1-2-3-4-5-10 ani de durere, disperare, iar la final tot “jocul” acesta se încheie cu moartea, poate.
- Ai parte de libertate, fugi de “sclavia ” părinţilor, atunci de ce cazi de bună voie în braţele sclaviei alcoolului?
- Ai prieteni, eşti unul dintre cei mai buni /una dintre cele mai bune la şcoală, ştii la ce facultate vei da, eşti pasionat(ă) de chitară, lumea te îndeamnă să-ţi urmezi talentul şi atunci de ce părăseşti totul de bună voie? De ce renunţi la tot în favoarea unei sticle? 
- Vei avea cândva o soţie, și de ce când altul ar ţine-o în braţe, tu o vei bate? De ce când altul i-ar şopti cuvinte dulci tu o vei înjura şi jigni? De ce când altul ar mângâia-o tu o vei brusca? De ce când altuia i s-ar părea cea mai frumoasă femeie, tu nu o vei putea vedea clar din cauza aburilor de alcool?

De ce să alegi această cale?

La început este distracţia…

bei pentru a te distra, pentru starea de euforie
bei pentru că asta fac prietenii tăi,
bei pentru că eşti în club şi ce altceva să faci decât să bei şi să dansezi?
bei pentru că doar nu vei sta doar tu “pe uscat” în timp ce prietenii tăi sunt “pe val”
bei pentru că “eşti adolescent, e vârsta la care toate trebuiesc încercate! Orice are o vârsta”
bei pentru că pur şi simplu îţi place!

Apoi este destinderea…

bei pentru că te-ai certat cu părinţii,
bei pentru că ai nevoie de “un pahar” pentru a uita cearta cu prietena/prietenu’,
bei pentru că te face să uiţi de restul lumii iar tu fix asta vrei să faci,
bei pentru că te simţi neînţeles,
bei pentru că alcoolul îţi creează o lume perfectă în care tu domini şi capeţi încredere în tine,
bei pentru că alcoolul devine singurul calmant, singurul lucru care te linişteşte,

Apoi este distrugerea…

- bei pentru că-ţi cere organismul.
- bei pentru că altfel spargi tot până găseşti ceva care conţine alcool,
- bei pentru că simţi că înnebuneşti fără alcool,
- bei pentru că simţi că mori lent dacă nu simţi cum îţi intră alcoolul în organism, cum îţi ajunge-n sânge.
- bei pentru că nu mai ai altceva ce să faci,
- bei ca să uiţi că i-ai rănit pe cei pe care-i iubeai şi ţi-ai distrus sufletul din cauza băuturii.


Poate că aceste cuvinte nu ajută pe nimeni, pentru că este uşor să spui cuvinte în timp ce un tânăr moare din cauza alcoolului.

Însă aş vrea ca toţi adolescenţii care termină sticle de Jack Daniels, Alexandrion, Tequila, să se gândească la faptul că ei termină nişte sticle, în timp ce acele sticle îi seacă pe ei de viaţă. Le seacă sufletul, le anihilează orice dorinţă, orice vis, orice sentiment.

Nu am fost şi nu sunt împotriva alcoolului cu măsură. Dar oare, adolescenţii ştiu unde-i măsura în alcool? Oare ce înseamnă pentru ei “măsura”, ”limita”?

Este ok dacă eşti la o cină, undeva cu cineva să bei un pahar de vin/şampanie. Sau dacă eşti la nişte prieteni şi sărbătoriţi ceva.
În schimb nu mi se pare bine să faci o petrecere unde băutura să fie fără număr.
Nu mi se pare bine ca de sărbători iar de 1 Mai coşurile de la supermarket-uri să fie pe jumătate pline doar cu sticle cu alcool.
Nu mi se pare bine ca la majorate toţi să strâmbe din nas când văd că nu prea este alcool.

Petrecerile şi majoratele în general nu se mai fac pe motiv de veselie/bucurie ci pentru a bea cât mai mult, pentru a uita de tine. Așa că totuşi unde este distracţia?

Se poate distracţie fără să bei până cazi lat(ă)? Se poate! De ce? Pentru că în mod firesc, distracţia vine dintr-o stare de spirit veselă şi fericită, iar fericirea vine din relația cu oamenii, nu poate apărea prin metode artificiale precum alcoolul.
Alcoolul nu-ţi oferă fericire, banii nu-ţi oferă fericire, o haină  nu îţi oferă fericire, doar oamenii din jur sunt capabili să îţi ofere fericire la acest lucru adăugându-se şi o conştiinţă liniştită şi pace în suflet.

Înţelege că alcoolul nu are puterea de a-ţi rezolva problemele, doar de a ţi le ascunde temporar sub nişte aburi şi de a crea în scurt timp altele, mai mari. Doar tu ai puterea de-a le rezolva. Pentru asta trebuie să ţi le înfrunţi.

Înţelege că nu alcoolul în sine este ceva rău ci cantitatea pe care o bem şi atitudinea noastră faţă de el.

Încearcă să nu porneşti pe acest drum, sunt mulţi şi nu toţi se reîntorc. Fii echilibrat(ă) în toate şi nu căuta ca lucrurile din jurul tău să-ţi ofere fericirea. Fericirea ţi-o oferă oamenii şi o găseşti în sufletul tău, nu în alcool, droguri, ţigări, cluburi. ;)
Liniştea pe care o cauţi în alcool o poţi găsi doar printr-o relaţie bună cu tine însuți/însăţi, cu Dumnezeu şi cu oamenii din jur.

Recomand un film: When a man loves a women. Are legătură directă cu ceea ce-am vorbit eu în articolul acesta.
Aveţi grijă de voi, pentru că aveţi o viaţă ce merită trăită din plin, nu irosita din plin!

(Lili)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Caută articole în site » Caută articole în site »

Crăciunul în temnițele comuniste

Crăciunul anului 1951 în temnița de la Târgu-Ocna, cu Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide și Pr. Gherasim Iscu

Era o iarnă liniştită, cu zăpadă, fără ger. Dealurile dimprejur încărunţiseră. Clopotele de la schit ne vesteau rugăciunile călugărilor şi ne uneam cu ei şi cu toată suflarea creştină într-o rugăciune mută. Este cu neputinţă ca rugile tăcute revărsate în văzduh de oamenii aceia încolţiţi între moarte şi tortură să nu fi fost primite. 

citește mai departe

Crăciunul anului 1948 cu Dumitru Bordeianu, în temnița comunistă de la Suceava

Oamenii milostivi și buni creștini din Suceavași satele din jur aveau frumosul obicei ca sâmbăta și la sărbători mari, să vină la poarta închisorii să aducă deținuților tot felul de alimente și îmbrăcăminte. Din prima sâmbătă, când închisoarea a început să se umple cu noi, cei arestați la 15 mai, acesti pioși creștini au venit la poartă cu alimente

citește mai departe

Crăciunul anului 1952 la Aiud cu Atanasie Berzescu și Radu Gyr

Iisus se naşte şi-n spatele zidurilor reci şi groase, în spatele gratiilor şi uşilor ferecate. În ajun de Crăciun lucram în fabrică. Aşteptam cu înfrigurare scurgerea timpului, ca să mergem în Celular. Ne pregăteam cu toţii de colindul ce avea să fie în noaptea de Ajun.

citește mai departe

Crăciunul, noaptea în care Părintele Gherasim Iscu l-a repus pe Hristos în inima torționarului său

Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu.

citește mai departe

Crăciunul anului 1941 în temnița de la Sibiu cu dr. Flor Strejnicu

Nici una dintre sărbătorile creștine nu este atât de mult legată de copilărie ca sărbătorirea nașterii pruncului Hristos. Venirea pe lume a copilului Iisus, vestit și slăvit de colindele cântate de copii, darurile aduse de ”Moș Crăciun” copiilor, petrecerea sărbătorii în familie, unde preocuparea centrală o formează copiii, toate acestea fac din acest sfânt praznic motivația nostalgiilor de mai târziu. 

citește mai departe

Crăciunul anului 1950 la colonia de muncă Capul Midia cu academicianul Paul Păltănea

”Am început munca silnică în condiții peste măsură de aspre. De la colonie și până la șantier, câțiva zeci de kilometri, eram duși cu mașini basculante. Înghețam bine și vântul, care nu contenea, trecea năvalnic printre zdrențele noastre, înfășurându-ne scheletul cu straie de gheață. Munca începea la 6 dimineața […] și dura 12 ore, până la 6 seara, cu o pauză de o oră, pentru a primi ceea ce administrația lagărului numea ”mâncarea” noastră zilnică de prânz, niște lături de fapt.

citește mai departe