Despre singurătate
Am mers ieri în Cişmigiu cu o prietenă dragă, cu care nu mă mai văzusem demultişor, ne-am plimbat şi ne-am hotărât să ne odihnim pe o bancuţă. Cum stăteam şi ciripeam vesele, un băiat a venit la noi şi a lăsat un bileţel cu datele sale de contact, câteva detalii despre el, impreună cu numărul lui de telefon. Rugămintea sa, exprimată in scris, era sa nu aruncăm bileţelul în caz că nu suntem interesate, ci să-l transmitem cuiva care poate, spera el, va fi interesată de oferta lui.
Rememorând acum întamplarea, stau şi ma intreb…oare atât de mare şi apăsătoare să-i fi fost singurătatea acestui băiat, încât să fi recurs la aşa ceva…la aceasta se vor reduce in viitor relaţiile interumane… să suni şi să dai curs astfel invitaţiilor de prietenie ?!
Nici măcar nu ne-a adresat un salut, iniţial am crezut că este mut şi că imparte flyere din acelea cu alfabetul, un fel de cerşetorie mascată… stau şi mă gandesc cu tristeţe… deci tot ce trebuie sa faci e sa ai un număr de telefon, să-ţi placă filmele de dragoste si îngheţata de vanilie şi gata, viitorul soţ e doar la un apel distanţă !
Cum te poţi simţi singur, când ştii că Dumnezeu te iubeşte, când ştii că îngerul tău păzitor e atât de aproape, când tot ceea ce trebuie să faci e să te rogi mereu, mereu cu credinţă si nădejde si Mult Milostivul Dumnezeu îţi va rândui tot ceea ce îţi este de folos ?!
Aşa după cum îţi este milă de o cămaşă şi n-o arunci dacă s-a rupt, ci o coşi si o porţi în continuare, tot aşa si Bunul Dumnezeu se milostiveşte in Mare Mila Lui si nu te va alunga de la El, pe tine cel ce reprezinţi Creaţia Sa cea mai de preţ, zidirea Lui!
Să avem nădejde aşadar, să fim încrezători si încredinţaţi că la Dumnezeu găsim toată alinarea şi folosul !
Poate că aceste rânduri sunt şi pentru tine, băiatule din parc, poate le vei citi şi le vei înţelege rostul, rugându-te lui Dumnezeu pentru Mila Sa si pentru purtarea lui de grijă!
(Elena)
admin
septembrie 29, 2009 @ 9:16 am
Elena, cam cati ani avea baiatul ?
Elena
septembrie 29, 2009 @ 10:27 am
Sa tot fi avut vreo 24-26…nu era vreun jmecheras sau asa ceva, imbracat curatel..atata cat am avut timp sa-l zaresc..
Mare e gradina Ta, Doamne!
admin
septembrie 29, 2009 @ 10:33 am
Saracii oameni. Stii ce rau imi pare… pentru ca ei au ajuns asa din cauza indiferentei noastre!
Saurian
septembrie 29, 2009 @ 11:10 am
Apropo de articol… Faza că ştii că Dumnezeu te iubeşte şi restul… nu ştiu dar dacă nu eşti ceva sfântă nu cred că poţi simţi uşor asta ( sau poate eu sunt mai păcătos de felul meu ).
Din puţin mea experienţă de om păcătos ştiu că astfel de oameni dacă ar fi să se îndrepte spre Dumnezeu ar avea nevoie de o dragoste puternică, prezentă. Iar la Dumnezeu nu e aşa. La El trebuie să lupţi, să te smereşti, să te jertfeşti şi să faci foarte multe ca să poţi ajunge să-I simt dragostea Lui covârşitoare. Pentru cineva care are prieteni şi care nu se simte singur nu i se pare sfârşit de lume dacă nu Îl simte pe Dumnezeu total de la început dar pentru cel singur… E mult mai uşor să simţi dragostea unei fete decât cea a lui Dumnezeu iar asta e deoarece Dumnezeu nu acceptă astfel de oameni cam rataţi ( recunosc că e cam grav cuvântul ). Dar de ce nu acceptă? Pentru că ei ar deveni dependenţi de dragostea Lui, ar ajunge ca nişte drogaţi iar Hristos ne vrea liberi. De asta până când ne va umple de iubirea Lui întâi trebuie să facă din nou oameni adevăraţi şi puternici ceea ce poate fi destul de greu. Cum spuneam şi într-un articol: i-ar ajuta mult pe astfel de oameni o viaţă de mănăstire pentru câteva luni. Mi s-a spus într-un mesaj personal că poate ar fi şi alte soluţii nu doar mănăstirea dar eu cred că singura soluţie e mănăstirea. Motivul e că atunci când ajungi la o astfel de singurătate e şi din cauză că te izolezi singur printr-o mândrie foarte fină. Cunosc astfel de oameni care sunt disperaţi după o fată dar care nu sunt în stare să facă mare lucru dacă i se cere. Ei vor o fată şi atât. Nu au răbdare să se schimbe ei, să facă ei ceva cu viaţa lor ca să fie atrăgători şi doriţi de vreo fată. Tot timpul repetă că sunt nişte rataţi dar de fapt sub masca asta ascund faptul că ei nu vor să facă nimic. Ajungând la o astfel de mănăstire ( dacă omul e cât de cât sincer în dorinţa lui ) ei vor da cu capul de pereţi puţin. Sunt destui călugări care se vor lua de ei atunci când greşesc cu ceva ( nimeni nu poate face orice ascultare perfect… eu unul nu am întâlnit decât în cazul sfinţilor ) şi vor fi foarte duri sau alţii îşi vor bate joc de ei. La început se vor împotrivi la asta şi în cel mai rău caz vor pleca acasă. Dar dacă rămân acolo, încetul cu încetul mândria se mai domoleşte, harul din rugăciuni şi Sfintele Slujbe pătrunde în sufletul lor, dragostea fraţilor de mănăstire şi a unor călugări îi vor face să înceapă să capete încredere în ei înşişi iar lucrurile se vor schimba ( nu m-aş mira ca marea majoritate din aceştia să se călugărească apoi ). În mănăstiri au loc taine, taine dumnezeieşti pe care nu le poţi vedea stând 2-3 zile acolo.
Ana
septembrie 29, 2009 @ 12:26 pm
admin @ „Saracii oameni. Stii ce rau imi pare… pentru ca ei au ajuns asa din cauza indiferentei noastre!”
Ai facut un rezumat asupra situtiei in care ne aflam azi. Pai cum sa mai faci noi cunostinte azi daca nu ai internet, daca nu mergi la ceva cursuri, daca nu ai o viata sociala?
Toti tinerii (si nu numai) care sunt in fata ecranului de tv sau calculator sunt LIPSA din viata societatii, din viata familiei cu care traiesc. Un tanar fara internet si fara Dumnezeu e singur.
Probabil timpurile astea te arunca ori total spre rau, ori pe Cale.
florinm
septembrie 29, 2009 @ 1:04 pm
Saurian, adevar grait-ai cu manastirea, cu linistirea, cu ascultarea si mandria!
Dar si din manastire pleaca unii mai mandri decat au intrat, chiar dupa ani de zile…
Elena
septembrie 29, 2009 @ 1:20 pm
@Saurian..depinde cum te raportezi tu la Dumnezeu, eu simt dragostea Mult-Milostivului in fiecare zi cand ma trezesc, ma dau jos din pat si-mi pot face semnul crucii cu propria mana…sunt atat de departe a ma numi om credincios si cu toate ca stiu ca nu merit Sf Impartasanie, mi-o doresc…Dragostea lui Dumnezeu fata de oameni este infinit mai mare, mai adanca, mai adevarata decat orice iubire pamanteasca ce-i poate lega pe oameni. Vad iubirea Lui in lucrurile mici, in soarele ce rasare dimineata, in asta vad dragostea lui Dumnezeu, nu fata de mine, in special; ci fata de toti oameni, in general.
carla
septembrie 29, 2009 @ 1:21 pm
Un tanar fara internet si fara Dumnezeu e singur.
Probabil timpurile astea te arunca ori total spre rau, ori pe Cale.
Ei bine si cu internet si cu colegi si prieteni la urma urmei tot singur esti, eu ma confrunt cu singuratatea si e ingrozitor , zilele trecute am fost bolnava si nu am putut sa ma duc pana la farmacie sa iau un medicament, asa ca la ce ma ajuta internetul?
Si cunostintele care erau la munca sau prea ocupate ca sa vina pana la mine sa ma vada…?
Si cred in Dumnezeu si ma rog si stiu ca ma iubeste si stiu ca ingerul pazitor e langa noi, si totusi ma simt singura…, de ce? pentru ca sunt om si nu am ajuns la masura sfinteniei sa nu mai simt durerea singuratatii…,
e normal ca si noi ce singuri sa ne dorim o familie cineva care sa ne iubeasca …, dar din pacate nu primim intotdeauna si ne ducem crucea singuratatii, pentru ca numai cei singuri simt durerea aceasta, restul care se bucura de familie si sunt inconjurati de afectiune mai putin inteleg…
Asa ca referitor la baiatul de mai sus, de unde stiti ca nu se roaga si nu crede si el in Dumnezeu?
Poate ca nu cunoaste pe nimeni si are nevoie de o vorba buna…, poate ca nu mai are pe nimeni, stiti ce inseamna sa iti pierzi parintii? de ce il priviti asa cu indoiala…, in loc sa il ascultam noi privim indiferenti si plecam mai departe…
Tavi
septembrie 29, 2009 @ 1:23 pm
Zice ceva Saurian acolo. Ma tot intrebam, de ce ma simt totusi singura? Am multe astfel de momente de singuratate. Bine, nu ma duc pe strada sa intreb, hei vrei sa fim preteni?
Si stiu ca inainte sa ma apropii de Biserica, situatia era chiar tragica. Fara Dumnezeu, asta e singuratatea absoluta.
Dar revenind -> nu stiu de cat timp mergeti voi la Biserica si excluzand internetul si prietenii de pe internet, aveti prieteni in Biserica? Aveti un anturaj ortodox? Cum ati reusit? Sunt numai urechi(ochi) :D.
// Personal am feţe cunoscute, dar e cale lunga pana la prietenie
Ana
septembrie 29, 2009 @ 1:49 pm
Carla, hai sa te imbratisez. Suntem multi singuri. La varsta adolescentei tin minte ca ieseam cu prietenele in parc, vorbeam, radeam ne mai suparam, insa nu am suferit de singuratate decat cand mi-am dat seama ca sunt departe de Dumnezeu.
Am stat mult si m-am gandit la acei sfinti care doreau sa traiasca cat mai departe de lume, cat mai mult NU SINGURI, ci cu Dumnezeu. Mai cred ca ne e frica sa ne lasam cu totul in mainile Domnului.
Ana
septembrie 29, 2009 @ 1:53 pm
Tavi, eu mi-am lasat toate prieteniile vechi si am inceput sa leg prietenii numai cu cei care sunt legati de credinta in Hristos. E atat de greu si sunt atat de multe ispite incat cu greu tin astfel de prietenii. Avem insa cativa sfinti care ne ajuta sa ne facem prietenii duhovnicesti: sfintii Serghie si Vah.
Fara rugaciune, e imposibil sa ne gasim prieteni adevarati. Ma uit la cum se traia in inchisorile comuniste. Acolo prietenia era pusa la incercare si ceea ce a trecut acolo prin incercare, aramas. Prietenie in Domnul.
Tavi
septembrie 29, 2009 @ 2:08 pm
Merci Ana, voi cauta info despre sfintii Serghie si Vah.
Chiar imi doresc sa am prietenii adevarate, duhovnicesti. Poate ca acum inca nu-mi este de folos, de obicei Domnul ma ajuta la timp cu ceea ce imi doresc (de exemplu, sotul meu pe care l-am cunoscut in Biserica – e exceptia 🙂 ). Ma gandesc insa si la viitor.. daca Domnul ne va binecuvanta cu cativa copii, mi-as dori sa aiba prieteni tot in anturajul acesta (copiii prietenilor mei).
carla
septembrie 29, 2009 @ 2:21 pm
Ana,
si eu te imbratisez, si caut sa leg prietenii numai cu cei in Hristos, cam greu ce e drept dar nu imposibil la tot pasul sunt ispite si omul se schimba, imi doresc sa-mi intalnesc si eu jumatatea in biserica, dar mai bine ma las in voia Domnului.
Am cunoscut oameni credinciosi prin parintele meu duhovnic, inca nu stiu daca or sa si fie prietenii adevarate, nu ii cunosc atat de bine.
florinm
septembrie 29, 2009 @ 3:00 pm
Dragelor/dragilor, nu va puneti nadejdea in oameni, adica nu ii supra-estimati, nu aveti asteptari prea mari de la ei.
Cu totii suntem oameni, cu totii gresim.
Problema principala este ca noi sa ii intelegem pe ceilalti, sa fim deschisi, sa fim sinceri in primul rand cu noi, pentru ca astfel ii vom putea accepta si pe ei, cu toate ale lor.
Oamenii nu sunt identici, nu gandesc la fel, ci sunt foarte diferiti. In fiecare dintre noi, insa, Domnul a lasat „scanteia” Sa si fiecare dintre noi are acces la mantuire. Sa nu uitam asta.
Ana
septembrie 29, 2009 @ 3:10 pm
Tavi, Carla aici cateva cuvinte despre sfintii Serghie si Vah, sfintii care ne ajuta sa legam prietenii in Domnul. Ei insisi au mers la moarte impreuna:
„Sfîntul Serghie, şezînd în temniţă şi auzind că prietenul lui (Vah)s-a sfîrşit în chinuri, plîngea mult pentru despărţirea de el, zicînd: „Vai mie, fratele meu, Vah, de acum nu vom mai cînta, zicînd: iată ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună; pentru că m-ai lăsat singur”. Tînguindu-se în acest fel, în noaptea următoare lui Serghie i s-a arătat Sfîntul Vah, într-o lumină cerească foarte strălucitoare şi l-a mîngîiat, spunîndu-i despre răsplata cea pregătită în ceruri şi întărindu-l spre muceniceasca nevoinţă către care va veni în curînd şi va cîştiga de la Hristos Domnul mare milă şi mare îndrăzneală. Sfîntul Serghie s-a bucurat foarte mult de arătarea lui Vah şi întru bucuria inimii cînta lui Dumnezeu.”
Asa pietenii sa ne dea Domnul.
Ana
septembrie 29, 2009 @ 3:11 pm
articolul de aici http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-07-sf_serghie_si_vah.html
robert
septembrie 29, 2009 @ 6:31 pm
cred ca il inteleg. si cu toate ca sunt inconjurat de o multime de prieteni si prietene inca nu am reusit sa imi gasesc jumatatea. Ele vor altceva, eu altceva, eu caut fericirea vesnica, ele doar o distractie de o luna. dar nu e de judecat baiatul daca alta varianta nu este incerci si asa cu toate ca e greu de crezut ca o sa reuseasca
george
septembrie 29, 2009 @ 6:44 pm
In zilele pe care le traim,multi dintre noi am trecut sau mai trecem prin aceasta singuratate,avem momente din aceste de slabiciune, care apare ca urmare a caderii noastre in deznadejde pentru faptul ca am uitat de Dumnezeu.
Personal pot sa spun ca si eu am cazut in partea asta, dar asa cum spunea si parintele Arsenie Boca, dragostea lui Dumnezeu este cu mult mai mare fata de un om pacatos,care se intoarce la Mantuitorul si crede in El,mereu ne asteapta cu bratele deschise,doar sa ne deschidem inimile si sa-i cerem ajutorul si ne va odihni.
Sa dam vointa si ne va da putere sa ne ridicam din pacatele noastre, pentru ca ceea ce ne biruieste aceea ne si robeste cum spunea Sf Apostol Pavel.
Tot Sf Apostol Pavel spunea in epsitolele sale : sa ne slujim unii altora fratilor, pin iubirea unuia fata de altul.
Ana
septembrie 30, 2009 @ 12:16 am
Robert, la cati mai multi baieti ca tine.
cin
septembrie 30, 2009 @ 11:57 am
„nu stiu de cat timp mergeti voi la Biserica si excluzand internetul si prietenii de pe internet, aveti prieteni in Biserica? Aveti un anturaj ortodox? Cum ati reusit? Sunt numai urechi(ochi) 😀 .”
Si eu cand eram in liceu aveam aceasta durere : mergeam la biserica dar nu reuseam sa ma imprietenesc cu ceilalti tineri pe care ii vedeam pe acolo.Dar cand am inceput facultatea am aflat de ASCOR.Vroiam sa merg la ASCOR pentru ca prin aceasta asociatie puteam sa-mi pun credinta in practica dar mi-am dat semama ca aici mi-am facut multi prieteni din Biserica…tineri credinciosi si minunati!…Tineri care nu au prieteni s a mearga la ASCOR filiala din orasul lor.
PS:La inceput a fost mai greu,caci nu cunosteam pe nimeni,dar asta nu dureaza mult…
robert
septembrie 30, 2009 @ 12:59 pm
multumesc Ana. eu unul asa am vazut problema si nu cred ca e de judecat, dar astazi traim intr o lume in care pacatul e virtute si e aproape imposibil sa gasesti pe cineva catusi de cat bun care sa te inteleaga si impreuna sa dobanditi Imparatia cerurilor…
Tavi
septembrie 30, 2009 @ 5:31 pm
eh, am terminat facultatea 🙂
Ana
septembrie 30, 2009 @ 8:15 pm
Robert, asa este. Ce copii minunati se cresc intr-o astfel de familie. Ferice de cei care pleaca la drum asa.
Eu cred ca in biserica noastra tinerii care fac pasul spre casatorie ar trebui sa mearga macar de 3 ori sa se spovedeasca la acelasi parinte. Un parinte bun poate intelege daca e bine sa mai astepte.
robert
septembrie 30, 2009 @ 10:06 pm
Ana sa stii ca eu stiu cateva cazuri de casatorii plinde de credinta. nu e chiar imposibil cum am zis dar stiu ca e tare frumos
Viorel
septembrie 30, 2009 @ 10:13 pm
@ robert
fiule nu e DELOC imposibil ba mai mult, e foarte recomandat. Parintele Arsenie Boca, atunci cand venea la el un barbat sa se planga de faptul ca nu se intelege cu sotia il intreba: Ai luat-o din biserica? Nu? Atunci rabd-o!
florinm
septembrie 30, 2009 @ 10:20 pm
Viorel, dar daca raspunsul era „da”? 🙂
Banuiesc ca atunci discuta cu amandoi.
robert
septembrie 30, 2009 @ 10:22 pm
Viorel sa fim serios ca nici usor nu e
florinm
septembrie 30, 2009 @ 11:03 pm
Robert, daca te referi la afirmatia asta a ta „e aproape imposibil sa gasesti pe cineva catusi de cat bun care sa te inteleaga si impreuna sa dobanditi Imparatia cerurilor” – afla, te rog, ca nu e deloc asa. E EXACT cum a spus Viorel: SIMPLU.
De-asta a scris el „recomandat”, pentru ca e recomandat sa-ti doresti, sa-ti cauti pe cineva cu care sa mergi impreuna spre mantuire – acesta e scopul casatoriei: MANTUIREA.
Crede-ma ca e simplu. Pot da marturie aceia care si-au dorit asta, au cerut si au avut rabdare. Pentru rabdarea lor si insistenta cu care au cerut in rugaciune, i-a miluit Domnul cu sotul/sotia potrivit/a. Dar si rabdarea si insistenta aceea au avut-o tot de la Dumnezeu, caci El le-a vazut doar inima – daca e sincera sau „nu prea”. Nimic nu avem de la noi, poate numai un strop de vointa.
Dan
octombrie 1, 2009 @ 12:27 am
…care vointa, tot de Dumnezeu este eliberata si „incalzita” ca sa se urneasca din stramtorarea patimilor cu care am incatusat-o, ca sa spuna „Da…Doamne” dupa cuviinta 🙂
robert
octombrie 1, 2009 @ 7:08 am
hei florine poate ca aveti dreptate dar intrebatii pe cei care nu au avut sansa sa gaseasca pe cv cu care sa se inteleaga si apoi au divortat ca sigur nu o sa va impartaseasca ideea.
robert
octombrie 1, 2009 @ 7:10 am
dar nici imposibil nu e. trebuie multa rabdare si credinta si suflet bun.
florinm
octombrie 1, 2009 @ 8:51 am
Robert, e simplu.
Nu te ascunde dupa deget, ca sa-ti poti justifica mai tarziu nu stiu ce esec. In viata nu e vorba de hazard sau destin. Viata ti-o faci singur, cu conditia sa vrei. Dumnezeu ne-a facut liberi, putem alege oricand, niciodata nu e prea tarziu.
VREI o sotie, o familie dupa placul Domnului? Roaga-te sincer si insistent.
Cei care au gasit pe cineva cu care sa se inteleaga si apoi au divortat – IN CE ANUME s-au inteles, la pat si la bani, cumva? Ca la asta se cam reduc „relatiile” in lumea de azi. Si ai zis bine ca n-or sa ne impartaseasca „ideea”, pentru ca ei au cautat altceva decat pe Dumnezeu, in familie – si nu e vorba de o idee a noastra, ci chiar de recomandarea Bisericii.
Intr-un cuplu, in afara de bani si pat mai sunt muuuuuuulte in care cei doi trebuie sa se inteleaga, mult mai importante. Daca cei doi il lasa intre ei pe Dumnezeu, adica daca merg la biserica impreuna, se spovedesc, se impartasesc, se roaga impreuna, vor trece peste toate incercarile. Ce mare este Taina Impartasaniei si ce conditii trebuiesc indeplinite ca sa fie careva vrednic sa o primeasca! Ce mare si importanta este Taina Spovedaniei! Ce importante sunt binecuvantarile primite in timpul Sfintei Liturghii! Fara neparticiparea sotilor la acestea, se indeparteaza harul de la ei.
FIECARE divort vine din uitarea Lui Dumnezeu.
robert
octombrie 1, 2009 @ 6:30 pm
teoria e simpla, dar din pacate practica ne omoara.
george
octombrie 1, 2009 @ 8:13 pm
@robert
marturisesc ca impartasesc sfaturile fratilor de mai sus,rabdare, rugaciune, smerenie,daca esti in afara lui Dumnezeu, in afara voii Lui si nu respecti poruncile Lui Hristos atunci de aceea se ajunge la divort si pot spune acest lucru pentru ca sunt divortat si stiu ce fel de viata am dus,in faradelege, deci daca respecti legea lui Dumnezeu, iti vei gasi jumatatea, cum nadajduiesc si eu,iar impreuna sot si sotie sa mergem spre mantuire
Doamne ajuta!
Ana
octombrie 1, 2009 @ 9:51 pm
Robert asa este, practica ne omoara. Eu as continua si ca LENEA ne omoara, gandurile ne omoara, mandria ne omoara.
Oare cum ne este viata cand ne facem rugaciunile de dimineata si un acatist, rugaciunile de seara si Paraclisul Maicii Domnului, cateva matanii si de.a lungul zilei sa stam cu Doamne Iisuse?
Pare mult?
P Ioanichie Balan spunea ca asta este minimul. Pare descurajant acum?:-).Sa nu ne descurajam. Sa incepem cate putin, pana ajungem si la cantitate si la calitate.
Si eu impartasesc sfaturile de mai sus, la care as adauga si post si spovedanie deasa.
Doamne ajuta
dumbravioara
octombrie 1, 2009 @ 11:27 pm
off…:sad: ma regasesc in articolul asta. am 21 de ani,sunt singura cuc..nu prea am prieteni..de fapt nu am deloc, daca vreau sa ies la un suc cu cineva..nu am pe cine sa sun, iar de prieten nu poate fi vorba.am avut 2 care vroiau sa se culce cu mine iar ultimul , alaturi de care m-am simtit asa de bine si ma indragostisem,era insurat si mi-a ascuns lucrul asta. am plans, si nici acum nu inteleg de ce mi l-a scos dumnezeu in cale.il rog mereu sa imi arate voia lui, si sa imi inteleg rostul in lumea asta.as vrea sa gasesc pe cineva, care sa ma iubeasca si sa ma respecte..un barbat fidel si credincios.mai credincios decat mine;-)ar e foarte greuuu…nu mai sunt oamnei cu frica de dumenzeu.Tot ce stiu barbatii e numai sex, sex, sex, sex…offf uneori am impresia ca mi-e dat sa raman singura.poate asta mi-e crucea pe care mi-o lasa Hristos:singuratatea.Bine ca si merit..nu cred ca sunt o pereche prea buna..si nici frumoasa nu sunt..iar de complexe..nu mai zis: sunt pana la Dumnezeu…poate daca stau intr-o manastire…la anul dupa ce termin cu facultatea, mai devreme nu am cum,poate imi va fi mai bine…daca ma ajuta doamne doamne poate ma calugaresc.zic eu din gura…dar e grea calugaria.numai ei stiu, calugarii la cate ispite sunt supusi .oricum, cert e ca eu om normal nu sunt si o zic cu mana pe inima si cu regret.atata izolare sau mai bine zis retragere sociala, nu e buna. imi pierd mintile.am nevoie de oameni. dar oamenii astia sunt asa de rai. mi-e si frica unepri sa ies in lume. vorbesc urat, injura, lovesc. mi-e teama .. mi-e teama de ei..dar mi-e teama si de mine. nu am suficient curaj sa le fac fata. sunt ca un copil neprotejat. asa am fost si voi fi mereu. nu mai am 12 ani, am 21. si nu sunt schimbata cu nimic fata de varsta de 12 ani(ma refer la comportament, si felul de a-i privi pe oameni). eu ii vad prin prisma mea. ma gandesc ca daca eu nu sunt in stare sa ii mint, sa ii fur, sa ii vorbesc de rau , sau sa le fac rau , nici ei nu ar putea! si cat gresessssccccc of cat am gresit pana acum. numai lovituri am primit(moral).sper sa ma ajute dumnezeu , sa imi inteleg rostul si…sa fac fata tuturor obstacolelor si ispitelor. amin:-)
Dan
octombrie 2, 2009 @ 12:06 am
Hai curaj sora Dumbravioara 🙂 Ce…a intrat si mila lui Dumnezeu in criza?! Sau e pe terminate?! Sau nu-ti stie El lacrimile si toate ofurile?! Stie toate necazurile si toate dorintele tale, desigur. Desigur ca si tu stii asta…dar pentru ca singuratatea este ca o carie ce roade usor usor toata rabdarea noastra, incepem sa deznadajduim si sa ne simtim parasiti. Dar tu nu te lasa rapusa de ispita aceasta si foloseste singuratatea aceasta ca prilej de a te slefui sufleteste si a te apropia mai mult de Domnul. Toate la timpul lor. Are Domnul un baiat bun si pentru tine si intotdeauna daruieste mai mult decat am fi sperat si intotdeauna doar atunci cand este momentul. Tu fii in continuare un copil inocent (dpdv moral) si nu te lua cu lumea. Pastreaza-ti fecioria si ai sa vezi ca nu ramane rabdarea ta fara roade. Decat sa ai acum 5 prieteni care vor sex de la tine mai bine sa ai unul si bun mai incolo. Hai nu te mai necaji ca dupa Golgota vine si bucuria invierii 🙂
Saurian
octombrie 2, 2009 @ 7:29 am
@Dumbravioara: ai totuşi doar 21 de ani. ştiu prin ce treci şi ştiu cât e de greu dar trebuie să renunţi la dorinţa asta ( ce mi se pare puţin pătimaşă ) de a fi cu un băiat ci să te concentrezi de a fi cu Hristos. Şi asta nu ţi-o spune cineva care are iubită ( sau e căsătorit ) sau are mulţi prieteni ci unul care e la fel de singur ca şi tine. Am trecut şi eu prin iadul pe care îl treci tu iar chestia e că probabil Dumnezeu nu îţi dă un băiat cum vrei din cauză că l-ai idolatriza puţin şi prin asta l-ai îndepărta de tine iar tu ai suferi foarte tare. Lucrurile la mine nu mai sunt aşa de rele cum au fost la tine dar asta s-a întâmplat după ce am fost dezamăgit de toţi şi m-am lăsat cu totul în mâna lui Dumnezeu. Iar după asta Dumnezeu a început să lucreze puţin. Nu spun că acum viaţa mi-e super frumoasă dar cât de cât e mai bine. Şi îmi dau seama că viaţa ar putea să-mi fie şi mai frumoasă dacă m-aş lăsa cu totul în mâinile Lui şi m-aş concentra mai mult să fiu cu El. Aşa că nu deznădăjdui ( şi să-ţi spun un secret: lui Dumnezeu chiar îi pasă când eşti distrusă că nu ai pe cineva cu care să-ţi împărtăşeşti bucuriile şi necazurile aşa că se grăbeşte să facă ceea ce doreşti… dar nu îşi are nici rostul să îţi dea pe cineva pe care să-l sufoci iar apoi să suferi mai tare ).
robert
octombrie 2, 2009 @ 7:43 am
multumesc george si ana. o sa tin minte!
Tavi
octombrie 2, 2009 @ 9:49 am
Dumbravioara, ca tot a inceput scoala, daca in orasul in care studiezi se afla si un sediu ASCOR, mergi la ei. Vei gasi oameni minunati si baietii sigur nu vor dori sex de la tine 🙂
Fii cuminte in continuare si Domnul care este mult milostiv, sigur are pe cineva potrivit pentru tine.
Ai rabdare. Cauta mai intai Imparatia Cerurilor si toate celelalte ti se vor da. Inclusiv un sot minunat si credincios. Lasa lumea si ispitele ei, lumea e trecatoare, Dumnezeu e vesnic.
carla
octombrie 2, 2009 @ 12:04 pm
Doamne ajuta!
Draga Dumbravioara speranta moare ultima, si eu sunt ca si tine singura si nu mai am 21 de ani, ci am trecut de 30.
Cand aveam 21 de ani toata lumea imi spunea la fel ca si tie, ca intr-o zi o sa intalnesc un om care o sa aprecieze fecioria si o sa isi doreasca alaturi de mine o familie, din pacate acest lucru nu s-a intamplat, toti au vrut doar aventuri si sex pentru ca aratam bine ziceau ei, doar asta conta , nu ce e in capul meu…, sau in suflet,
si numai cand auzeau ca vreau sa ma pastrez pana la nunta, a doua zi nu ma mai cautau si ma mai si jigneau ca nu am experienta…, si de-a lungul anilor m-am scarbit de toate astea…
Ma intreb de ani de zile de ce femeile cuminti intalnesc numai oameni neseriosi? De cate ori ai incredere in cineva te dezamageste…? De ce nu intalnim oameni care sa ne aprecieze…, greu de raspuns.
Cel mai bine e sa te rogi si sa cauti doar Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, ca daca te consumi si necajesti ca esti singura si tot timpul te gandesti ca la acest lucru ca nu ai un sot, o sa te imbolnavesti cu nervii.
Spitalele sunt pline de oameni cu caderi nervoase din cauza singuratatii si deceptiilor.
Fii tare si cu credinta!
Crede-ma ca stiu ce spun, la un moment dat devine obsesie si e foarte greu sa te mai aduni.
Imbatranesc tot asteptand omul care sa fie alaturi in drumul spre mantuire…, poate ca nu o sa fie niciodata, si eu ce am facut in acesti ani?
In loc sa ma gandesc la sufletul meu nemuritor si la curatia de pacate am stat si mi-am plans de mila ca sunt singura!
Asa ca draga mea, nu fa gresala asta, fii fericita in singuratatea ta , poti sa te rogi sa mergi la Sfanta biserica, sa citesti carti religioase, nu iti face nimeni program, poti sa profiti de aceasta singuratate, sa fii aproape de Mirele Ceresc si ai sa vezi ca El o sa aiba mila si de noi!
O sa iti dea exact ceea ce ai nevoie pentru mantuire trebuie sa deschizi ochii sufletului si inima ta catre Iisus Hristos!
florinm
octombrie 2, 2009 @ 2:53 pm
Citesc, citesc si punand laolalta cu cele aflate intr-o viata de om, ma minunez cate intelesuri ne pune Domnul inainte, de cat de mare este, de fapt, Domnul!
Sunt destul de putini cei care multumesc Domnului pentru momentele de singuratate CU EL, de care au posibilitatea sa se bucure acum! Caci cine stie peste o vreme daca vor mai avea timp. In familie sau cine stie unde – viata ne sta inainte, atata cata este ea.
Oamenii sunt atat de diferiti intre ei, chiar si un singur om poate trece prin mai multe stari…
Unii ar prefera sa renunte la ceva sfant, la feciorie, pentru a intra in lume, pentru a scapa de singuratate. Dar odata intrati in lume, acestia constata ca au intrat intr-o valtoare din care cu greu mai pot sa iasa.
Mai sunt unii care nu renunta la feciorie, dar deznadajduiesc si cartesc impotriva Domnului, gandindu-se ca daca ei n-au intalnit persoana potrivita, aceasta nu exista, ca Domnul nu are mila de toti copiii sai, ca pe unii ii lasa sa sufere peste puterile lor. Acestia uita ca Domnul ne da fiecaruia crucea pe care poate sa o duca, si oricum crucea noastra (necazurile, bolile, suferintele de tot felul) e prea mica in comparatie cu Crucea Domnului nostru, Cel care si-a dat viata, pe Cruce, DUMNEZEU fiind, pentru noi, pentru copiii Sai! Caci „aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3: 16)
Mai sunt unii care sufera de singuratate si se mai si mandresc cu asta, complacandu-se in situatia asta, cautand compatimirea celorlalti.
Si sunt si aceia care sufera de singuratate si multumesc Domnului pentru asta, fiind multumitori pentru toate. Acestia se roaga Domnului ca sa le deschida ochii, sa-si afle adevaratul drum, adevarata chemare – spre viata de familie sau spre viata ingereasca, din manastire – ambele mantuitoare.
In afara de cei de mai sus, sunt si cei care nu sunt singuri. Dintre ei, unii nici nu pun pe seama voii Domnului acest fapt. Altii spun ca pentru ca au facut rabdare, pentru ca s-au rugat, pentru staruinta lor le-a rasplatit Domnul, ca si cand ei ar fi facut tot ce trebuie si Domnul a fost obligat sa ii asculte, uitand de MILA SA, cea care covarseste toate. Si mai sunt si aceia care STIU ca s-au rugat, care stiu ca au cerut, care stiu ca AU INCERCAT sa se schimbe, iar Domnul le-a daruit pe cineva langa ei nu pentru meritul lor, ci din mare mila Sa.
Dumnezeu-Tatăl L-a predat pe unicul Său Fiu la moarte pe cruce, si pentru cine a facut asta, fratilor? Pentru noi! indiferent ca suntem singuri sau avem pe cineva alaturi, Domnul ne asteapta pe toti la El, si fiecare are crucea sa in lumea asta. Fiecare ar trebui sa multumim Domnului pentru toate, caci acestea „toate” inseamna crucile noastre, pe care TREBUIE sa le ducem.
Pe de alta parte, Domnul nu vrea ca omul sa se chinuie, si i-a oferit TOTUL, ramane doar ca eu, sau tu, sau el, sa vrem sa intelegem asta. “Nu a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să se mântuiască prin El” (Ioan 3,17), caci omul are pacate si doar MILA Domnului le acopera.
Sa nu fim invidiosi unii pe altii, sa nu ne uram unii pe altii, sa nu ne defaimam intre noi, ca unii au reusit si altii nu, pentru ca in fond, CE au reusit unii si ceilalti nu? SCOPUL este mantuirea, deci pentru ce sa deznadajduim sau sa ne mandrim?
Amintiti-va de pilda celor zece fecioare. TOATE erau fecioare, dar nu toate au intrat la nunta. De ce? Pentru ca unora li s-a terminat untdelemnul, desi au avut fapte bune, nu au avut darurile Duhului Sfant – acesta e untdelemnul. Acest untdelemn trebuie sa ne straduim cu totii, sa-l mentinem, sa nu-l pierdem. Darurile Duhului Sfant se primesc in Biserica Cea Adevarata, fiecare are talantul sau pe care trebuie sa-l inmulteasca, dar cum il poate inmulti cu folos decat in duh si in adevar? Preocupandu-ne de descoperirea si inmultirea talantului, participand la Sfintele Taine, dorind mai intai Imparatia Cerurilor, se va milostivi Domnul de noi, cu siguranta.
Prin cele de mai sus n-am judecat pe vreunul dintre noi, n-am tras concluzii asupra persoanelor, doar mi-a fost intregit un tablou al tipologiilor dintr-un anumit punct de vedere. Cum as putea sa judec eu, care sunt casatorit, care am prieteni, pe cei singuri, cand am scris acelea ca de la suflet la suflet, fiind candva ca voi? Caci „suntem unii altora madulare”, cum spune Sf. Ap. Pavel, toti suntem parti ale aceluiasi Trup.
Ana
octombrie 2, 2009 @ 3:53 pm
Multumesc Florin pentru mesajul tau intelept.
Toata lumea azi se plange de singuratate. Eu cand am decis sa scap de anturajul in care fumam, nu stiam cum sa fug de lume. Ati observat cum este sa va lasati prieteniile care va mentin in patimi? Cand am inceput sa-mi evit grupul (fara sa le-o spun ca sa nu incerce mai aprig sa ma atraga inapoi) ma bucuram in liniste cu Domnul. Am avut o bucurie imensa ca putea sa stau in casa mea si sa ma rog oricand. Mai faceam ceva treaba prin casa, mai trageam o fuga la icoana. Doamne ce singurate placuta!
Noi suntem singuri din cauza ca ne raportam la lume, nu la Dumnezeu. Trebuie sa fiu casatorit, incepand cu varsta de, trebuie sa am casa pana la varsta de, Copii etc si daca nimic din asta, atunci plec la manastire. Pai la manastire mergi daca te cheama Domnul. Chemarea lui e clara, nu-i incerta. Nu mergem la manastire ca nu mai am ce sa fac. ATENTIE cu gandul asta.
Oameni buni TREZIREA. Opriti-va din comparatie si din citit carti romantice. Viata noastra trebuie vazuta prin prisma MANTUIRII. Nimic altceva nu conteaza.
Fetelor, si la 21 si la 30 sunteti tinere. Cine stie din cate nenorociri nu va scapat Domnul.
Dumbravioaro, Domnul ti-a scos in cale acel barbat casatorit ca sa-ti arate probabil ca te poti casatori cu cineva fara sa stii cu adevarat cine este. Incearca sa scapi de starea asta de deprimare si incepe sa-I multumesti Domnului pentru cum te-a facut, pentru ce a daruit in tine. Nici nu stii cate motive de bucurie ai. Dumnezeu nu face greseli. Esti o faptura minunata si Dumnezeu te iubeste exact asa cum esti. Capul sus spre El.
alina
octombrie 2, 2009 @ 3:59 pm
In ziua de azi e mai dificil de gasit persoana dorita!
Ana
octombrie 2, 2009 @ 5:21 pm
Alina, poate ceea ce ne dorim noi, nu ne este folositor:-).
dumbravioara
octombrie 2, 2009 @ 5:55 pm
Tavi, am dat cautare pe Google sa vad daca exista si in Constanta ASCOR, 😀 si uite ca e…numai ca nu prea stiu ce inseamna de fapt si cum m-ar putea ajuta sa ma apropii mai mult de Dumnezeu.desi imi doresc foarte tare o relatie, nu imi doresc nici sa ma indepartez de dumnezeu.si parca vad ca o sa am de ales … in fine, stie dumnezeu ce mi-a oranduit mie si tare mult as vrea sa stiu si eu, dar astept , si daca aici nu gasesc fericirea pe care mi-o doresc, poate o gasesc DINCOLO…sper:D
Tavi
octombrie 2, 2009 @ 8:14 pm
Dumbravioara, uite ce scrie aici: http://ascor-tomis.blogspot.com/search/label/CONTACT
Pentru inscrieri si detalii ne gasiti in fiecare Duminica dupa Sfanta Liturghie in fata Catedralei Arhiepiscopale din Constanta, si in fiecare joi, orele 17-20 la sediul ASCOR din incinta Palatului Arhiepiscopal.
Poti sa mergi sa le ceri mai multe detalii despre activitatile lor si daca ti se par interesante, sa participi.
Si inca ceva Dumbravioara, zici „desi imi doresc foarte tare o relatie, nu imi doresc nici sa ma indepartez de Dumnezeu”. Aici sa fii cu bagare de seama: daca relatia cu cineva te departeaza de Dumnezeu, sa pui piciorul in prag de la inceput!
apostol daniel
octombrie 2, 2009 @ 8:47 pm
va iubesc pe toti.
si eu ca baiat de 26 ani sant neinsotit de o fata.
si vreau sa gasesc dupa cum o randui Domnul o fata bineinteles .asa mi-a zis si preotul care m-a ascultat la spovedanie.toate dupa voia Tatalui.,prin Fiul in Duhul Sfant.sa nadajduim.bucurie tuturor.
george
octombrie 2, 2009 @ 8:57 pm
@dumbravioara
Ascor-Asociatia studentilor crestin-ortodoxi din Romania cu filiale in marile centre universitare din tara- incearca sa-i tina uniti pe tinerii crestini,sa lege prietenii,incearca prin biserica sa-i indrume in viata aceasta,cu privire la ce inseamna viata crestina, familie,viata in Hristos.
Eu sunt la Ascor Bucuresti nu de multa vreme,dar aici poti sa-ti legi prietenii intr-un Hristos.
Asa cum spuneau si ceilalti frati, florin si ana si cum ai spus si tu , stie Domnul pentru fiecare ce a randuit, noi sa-l chemam sa ne ajute, sa ne miluiasca prin rugaciune, cheama-l in inima ta.
Cum spunea Sf Ap Pavel : noi avem mintea lui Hristos, cei care ne-am schimbat conceptia despre viata,ne-am innoit in Hristos si ne-a dat crucea spre mantuire.
Sa-i multumim fiecare pt crucea pe care ne-a dat-o s-o purtam cu dragoste si demnitate nadajduind la Domnul.
Sa ne bucuram pentu fiecare zi, pentru cei care ne sunt alaturi, pentru cei care ne iubesc si-i iubim,sa ne rugam pentru cei rataciti si pierduti.
Fericirea este bucuria de a ajunge la mantuire, la fericirea cu Hristos, cu Maica Domnului si cu toti sfintii,
dumbravioara
octombrie 2, 2009 @ 9:48 pm
@george
multumesc george!:-)
Ana
octombrie 3, 2009 @ 10:13 am
@Apostol Daniel, ai sa.ti gasesti. Ce bine de voi toti care sunteti in biserica Domnului inainte de a intra in casnicie.
alina
octombrie 3, 2009 @ 11:18 am
Buna Ana.Cred ca ai inteles gresit la ce faceam eu referire, nu gasesc un baiat cu credinta sa ne mantuim impruna!
carla
octombrie 3, 2009 @ 12:23 pm
@ Ana.
„Alina, poate ceea ce ne dorim noi, nu ne este folositor:-).”
Am vorbit cu parintele meu duhovnic pe aceasta tema foarte mult si i-am spus:
Parinte nu vreau sa ma mai casatoresc, poate ca nu e bine pentru mine, poate nu imi e folositor pentru mantuire, ( poate ceea ce ne dorim noi, nu ne este folositor:-). pentru ca nu gasesc pe nimeni credincios o sa fiu singura si asta e.
Stii ca parintele nu a fost de acord ?
a zis ca trebuie sa am credinta ca o sa gasesc pe cineva si intotdeauna trebuie sa credem asta, cum adica sa nu fie folositor, sa iti doresti o casatorie binecuvantata? Doar nu am cerut sa traiesc in pacat …
pai atunci de ce a mai facut Dumnezeu lui Adam pe Eva, ca nu era folositor?
iertare!
alina
octombrie 3, 2009 @ 1:00 pm
Multumesc mult, fie voia lui Dumnezeu!
george
octombrie 3, 2009 @ 1:32 pm
@Dumbravioara
Doamne ajuta!
rabdare,rabdare si iar rabdare, cum spunea si parintele nostru Cleopa.
Cum a spus si sora Carla, Dumnezeu toate cu intelepciune le-a facut cum spune si in psalmi, asa si cu barbatul si femeia.
Noi sa cautam sa aducem jerfa, lepadandu-ne de sine prin smerenie.
Hristos este cu noi din veac si pana in veac!
Lui Dumnezeu slava!
Ana
octombrie 3, 2009 @ 2:47 pm
@Alina, Carla sa ma iertati. Cred ca fiecare ne dam cu parerea insa niciunul dintre noi nu poate sa se puna cu adevarat in situatia voastra si sa simta ce simtiti voi de fiecare data cand vedeti ca nu gasiti baieti care sa mearga pe acelasi drum cu voi. Eu sunt mama, am copii si s-ar parea ca am trecut de perioada grea prin care treceti voi acum. Asa se pare, insa traiesc cu emotie situatiile prin care trec copiii mei. Nu sunt inca foarte mari, insa in jurul lor deja e moda sa ai „prieten”. Nu mai exista prietenia fara intimitate decat in casele crestine. Ce altceva sa-i mai tina pe tineri departe de pacat?
Cred insa ca timpul acesta va v-a intari pentru timpul cand ve.ti fi mame. Rabdarea de a rezista tentatiilor de azi, va v-a ajuta sa deveniti mamele de maine. Si uitati bine ce se intampla in tara si intelegeti bine ca pentru ca sa ne revenim, AVEM NEVOIE DE MAME DEMNE, adevarate crestine. Numai asta mai indreapta neamul nostru.
La timpul potrivit, Dumnezeu o sa va scoata in cale la fiecare dintre voi, pe tatal copiilor vostri, pe omul cu care sa mergeti spre mantuire.
Dumnezeu sa va ajute
D
octombrie 3, 2009 @ 7:34 pm
„Citesc, citesc si punand laolalta cu cele aflate intr-o viata de om, ma minunez cate intelesuri ne pune Domnul inainte, de cat de mare este, de fapt, Domnul!
Sunt destul de putini cei care multumesc Domnului pentru momentele de singuratate CU EL, de care au posibilitatea sa se bucure acum! Caci cine stie peste o vreme daca vor mai avea timp. In familie sau cine stie unde – viata ne sta inainte, atata cata este ea.”
O precizare inspirata. Ar trebui sa luam aminte.
Daniel
octombrie 3, 2009 @ 7:45 pm
Raportarea la societate e cea care ne impinge la disperere…(e strategia diavolului);
Hristos ne a facut pe toti la fel asta ar trebuii sa ne dea de gandit, sa avem modele demne in viata si sa ne luptam ca si noi sa devenim exemple pentru ceilalti asemenea Lui Hristos. Hristos e Calea adevarul si Viata!sa fim si noi asemenea Lui.
Daca noi vom reusi sa fim adevarati fi ai Lui Hristos vom rezolva cu ajutorul Său problema noastra de identitate nationala, de origine; Atunci vom fi vrednici a ne numii ROMANI! Asta inseamna ca voi stimate domnisoare, cand Dumnezeu va randuii sa deveniti sotii nu veti apela la metode contraceptive sau la avort si veti da nastere la o acei copilasi care mai tarziu vor alcatuii o societate demna si la care sa se poata raporta cei mai putini credinciosi (asa cum suntem noi astazi), Doamne ajuta!
Am 22 de ani, ma bucur nespus pentru ca mai sunt fete si baieti singui (eu sunt unul din ei si sunt mai pacatos decat toti la un loc), asta inseamna ca Hristos ne iubeste si vrea sa ne daruiasca tuturor ceva de care noi sa fim constienti si sa Îi aducem multumire, Slavit sa fie Domnul;
Va rog sa ma iertati! Multumesc Elenei pentru articol!
Maica Domnului sa ne binecuvinteze!
dumbravioara
octombrie 4, 2009 @ 12:31 pm
multumesc tavi , tarziu am citit ce ai scris:-)
Tavi
octombrie 4, 2009 @ 6:37 pm
Dumbravioara, miercuri se praznuiesc Sf. Serghie si Vah. Poate poti marti seara sa mergi la vecernie sa te rogi la dansii. Nu le-am gasit acatistul pe net, dar poate il gasesti la pangar.
Ei ajuta la prietenii duhovnicesti 🙂 Mi-a zis Ana mai sus 🙂
Doamne-ajuta!
dumbravioara
octombrie 4, 2009 @ 6:53 pm
@tavi sa stii ca o sa incerc sa merg.:-) mai ales ca marti nu am cursuri, am liber. doamne ajuta:-)
alina
octombrie 5, 2009 @ 2:51 pm
Multumesc mult Ana pentru mesaj, Dumnezeu sa ne intareasca si sa randuiasca la fiecare dupa Voia Sa, Doamne ajuta!
Guest
august 21, 2010 @ 2:12 pm
Un articol deosebit de sensibil !
Si comm lui Saurian !
CU DOMNUL !
Bogdan
iulie 15, 2018 @ 1:58 pm
Baiatul care a lasat biletul nu a gresit cu nimica, poate doar ca e un pic timid. Nu stiu daca timiditatea ar fi pacat ? In fine cei care au primit biletul lui nu au procedat bine deloc. Iisus a spus: „IUBESTE PE APROAPELE TAU CA PE TINE INSUTI.” , care este a doua porunca dupa iubirea de Dumnezeu. Voi 2 nu l-ati ajutat cu nimic, doar l-ati criticat, nu ati stat de vorba cu el, nu ati aflat nimic despre el. Chiar daca nu va placea de el puteati sa-i spuneti un cuvant bun, sa-l incurajati.
Si mi se pare ca nici in biserica nu se respecta aceasta porunca a lui Iisus. Adica oamenii vin la biserica, se inchina, si la sfarsit pleaca acasa fara a schimba vreo vorba cu cel de langa el. Nu asa era in biserica primara unde Crestinii erau o comunitate,