Skip to content

78 Comentarii

  1. Kore
    martie 10, 2014 @ 9:57 pm

    Si eu am crezut pana nu demult ca e bine sa fii curat cand il primesti pe celalalt in viata ta, ca abstinenta si curatenia trupului si a sufletului te fac sa fii de dorit pt un viitor sot. Ei bine, am ajuns la amara concluzie ca lucrurile nu stau deloc asa!

    Nu stiu cum se face ca toti cei care si-au inceput viata sexuala inainte de nunta au parte de la Dumnezeu (tot Dumnezeu a ingaduit asta pt ca nimic nu misca fara stirea Lui) de sot/ sotii, afectiune, implinire in pereche, copii, casa, masina, loc de munca bine platit, calatorii prin strainataturi, sanatate etc.
    Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu aplica aceleasi reguli pt toti. Unii pot avea de toate nesacrificand nimic ca sa aiba ceea ce au, iar altii, care probabil or fi mai prosti, au luat de bune si in serios ceea ce Dumnezeu a dat ca indicatii pt viata, si-au sacrificat tineretea crezand ca e bine sa traiesti frumos, ca e bine sa astepti, sa ai rabdare, sa nu te arunci cu capul ininte in rapa, dar nu primesc in schimb decat singuratate, singuratate si iar singuratate…

    Sunt atat de satula de tot felul de sfaturi si imi vine uneori sa-mi dau palme la cat de proasta am putut fi sa cred ce citeam in cartile Sf Parinti despre cum e bine sa intri in viata in doi, ca e bine sa te pregatesti, din foarte vreme, cu intelepciune si cu emotie. Ca e bine sa te rogi de Dumnezeu sa-ti mijloceasca intalnirea minunata cu cel care sa-ti fie sot/ soata, ca e bine sa fii atent la ce faci in anii tineretii ca-ti va pasa la batranete, samd. Nimic mai fals; tot cel care incalca toate pe cate le stie si pe cate nu le stie, ajunge sa bifeze ce e esential pana la urma in viata si daca da de greu, iaca, intr-un final da pe la popa, Dumnezeu ii iarta pacatele si viata merge mai departe pt ca, nu-i asa, Dumnezeu il primeste pe om si in ceasul al 15-lea.

    Sunt tot mai dezamagita pt ca imi dau seama ca am crezut in himere iar ceea ce e mai trist e ca tot ce am construit in mine ca om dpdv emotional, intelectual, sufleteste, afectiv, ce am pastrat neintinat, e de fapt ceea ce creaza repulsie chiar si oamenilor pe care ii intalnesc in biserica: e o rusine sa ajungi dupa 30 de ani asa, e impotriva firii, e maladiv.
    Problema nu e ca mi-ar pasa de ce spun ceilalti, desi as fi o ipocrita sa spun ca nu ma doare… doare si doare rau, ceea ce simt ca letal e ca Dumnezeu nu face nimic bun pt mine in privinta asta, ma cunoaste cel mai bine, stie ca mi-e greu si totusi, nu face NIMIC. Si asta ma raneste cel mai adanc.

    Reply

  2. Boitos
    martie 11, 2014 @ 7:44 am

    Ce e cu site-ul vostru?
    Atat de frumos i-am scris la Kore, si mi-i sa sters tot, cand l-am trimis.
    Nici nu stiu unde sa caut comentariu.
    In fine.

    Reply

  3. Dan Tudorache
    martie 11, 2014 @ 10:40 am

    Simona, în mod sigur comentariul nu a fost salvat în baza de date. Dacă comentariul a fost destul de lung, înseamnă că a trecut timpul sesiunii de logare până l-ai terminat de redactat și fiind cu logarea expirată, nici comentariul nu a mai fost trimis.
    Îmi pare rău de situație dar n-avem ce face. Și eu am pățit asta de câteva ori. Sfatul meu este, ca atunci când scrii mai mult, să scrii într-un fișier word (.doc) și apoi să te loghezi pe site și să dai copy-paste în formularul de comentarii. E mult mai sigur așa.

    Reply

  4. Dan Tudorache
    martie 11, 2014 @ 11:06 am

    Corina,tu nu de sfaturi ai nevoie, pe care dealtfel le știi prea bine, ci efectiv de un prieten, de un viitor soț. De aceea, nici nu cred că ar fi de bun augur ca cineva să-ți dea vreun sfat. În plus, cine ar avea dreptul să-ți dea sfaturi în afară de cineva care a trecut prin același cumplit amar ca și tine? Și eu cred că astfel de persoane sunt o raritare. Dar nu pentru că tu sau alte creștine, aflate în aceeași situație, ați avea vreo problemă ci pentru că în genere, majoritatea celor din jurul vostru dă dovadă de handicapuri sufletești.
    Mă întreb însă, la modul cel mai serios, dacă nu cumva trece pe-aici vreun bărbat creștin, serios, singur, cu gând de însurătoare și mântuire, și vâzându-ți răbufnirea îndreptățită să-ți facă o propunere delicată de cunoștință.

    Nimeni dintre noi, cei de-aici, nu ne-am fi descurcat mai bine în locul tău! Mărturie ne stau căderile. De aceea, te rog frățește, nu te coborî cu câteva niveluri mai jos pentru că în căderile noastre nu afli nimic vrednic de a fi dorit.

    Reply

  5. Boitos
    martie 11, 2014 @ 12:19 pm

    Auzi la Dan, raritate.
    Imediat o sa ajungem sa fim impanati la muzeu.
    Dupa cum merge lumea s-ar putea.O sa ne viziteze nepotii nostri si ghizii o sa zica : priviti-l acest speciment: s-a casatorit tarziu, asteptand un barbat ideal, …, sau si-a pastrat fecioria pana la casatorie, sau s-a luptat din rasputeri sa promoveze credinta si bunele moravuri crestine.
    Deci prin urmare , Dan, s-ar putea sa ne vedem la muzeu, cam toti de pe aici.

    Kore, atitudinea ta nu imi place.Deloc.
    Noi privim casatoria din afara.Fara sa stim ce e inauntru.
    Intrebarea care se pune este daca putem duce ceea ce altii duc.
    Deci tu spui ,,Nu stiu cum se face ca toti cei care si-au inceput viata sexuala inainte de nunta au parte de la Dumnezeu „- esti sigura ca doresti sa faci compromisuri pe care le fac altii?
    Esti sigura ca vrei sa dai totul pt un barbat , sa lupti pt el din rasputeri, sa fii inselata, parasita, sa induri umilinte si jigniri.
    Nu te supara ce iti spun , dar un om care a trecut prin ,,n” paturi foarte greu poate duce o viata cu o singura persoana.

    ,,de fapt ceea ce creaza repulsie chiar si oamenilor pe care ii intalnesc in biserica: e o rusine sa ajungi dupa 30 de ani asa, e impotriva firii, e maladiv.”
    – sa inteleg ca cineva te catalogheaza asa?
    Sau ti-a spus asa ceva? La mine daca cineva imi spunea asa ceva se trezea cu o genata peste cap sau ii dadeam ceva replica de nu ma mai intreba nimic in veac.
    Ma intreaba daca am pe cineva? Da, am.
    Pe cine? O, este asa si asa si asa.
    Pe moment le-am inchis gura.
    Daca se apuca sa imi spuna ca este rusine sa ramai asa si pe dincolo, am eu ce sa le spun.

    Deci, draga mea, privirea inainte, capul sus, spatele drept ,tinuta frumoasa, ai grija ce vorbesti si cu cine, haine adecvate varstei , trebuie sa te considere o doamna, ca nu mai esti o domnisoara ( ai 30 de ani – varsta impune un anumit respect ).Te comporti ca o doamna.Zambetul si vorba buna sa nu lipseasca.Apoi mai vezi tu.
    Si sa nu lasi garda jos.Ai luptat pana acuma, numai inainte.Nu renunta pt nimic si nimeni.
    Cine te iubeste te iubeste asa cum esti.Nu cum ar vrea el sa fii.
    Practic te lupti pt sufleul tau, de el sa ai grija, sufletul este a lui Dumnezeu ( trebuie sa il dam inapoi).
    O regina a spus unui navigator :,, Daca nu vei intalni pamant, sigurat Dumnezeu va creea unul pt tine, pt nazuinta si vitejia ta.”- si daca Dumzeneu modeleaza un sot pt tine, si tu vrei sa cedezi asa repede?
    Succes si sa auzim de bine.
    De fapt numai de bine putem auzi, nu avem voie sa auzim de rau.

    Reply

  6. Razvan - Gabriel Boboc
    martie 11, 2014 @ 12:40 pm

    Kore, eu cred ca nu trebuie sa te dai batuta. Striga in continuare, ia-te la ‘cearta’ cu Dumnezeu si El iti va raspunde intr-un final. Dar nu trebuie sa cedezi. Cine stie de ce te-a ferit pana acum! Dupa felul in care scrii, oricine isi da seama ca ai o inteligenta peste medie si cred ca e o falsa impresie de-a ta faptul ca provoci repulsie celor din jur. Ce poate fi mai fals decat sa iti para rau ca ai dus o viata curata din toate punctele de vedere? Crezi despre altii ca sunt impliniti, chiar daca au facut lucruri mai putin placute in fata lui Dumnezeu. Da.. sunt multi de felul acesta, dar eu cred ca e o falsa senzatie. Sunt multumiti in confortul lor, in starea lor materiala, in patimile lor, dar acestea nu sunt suplinesc golul pe care il lasa lipsa dragostei dumnezeiesti.
    Si eu ma gasesc in aceeasi situatie, ca tine, ca autoarea articolului si ca multe alte mii de tineri din Romania. E adevarat, sunt baiat si de varsta putin mai mic (pana in 30), dar din punctual meu de vedere nu e mai usor pentru un baiat sa isi gaseasca pe cineva in ziua de azi. Sansele sunt aceleasi, atat pentru fete, cat si pentru baieti. Nici eu nu am avut nici o relatie pana la varsta aceasta, dar gandirea mea era (si inca mai este) ca nu are rost sa iti pierzi timpul cu tot felul de relatii de ocazie, cheltuind timp si bani de pomana . Ca in afara de experienta, nu stiu daca te alegi cu ceva. Ma gandesc ca fiecare are perechea lui pusa deoparte si, la momentul potrivit, daca ARE RABDARE si cand ESTE PREGATIT, va iesi la iveala si va constata ca se potrivesc de minune si ca a meritat asteptarea.
    Stiu, aceste lucruri le-ai auzit de mii de ori si deja te-ai scarbit de ele, dar sunt sigur ca vei primi ceea ce cautai si asta cand nici nu te astepti.
    Dumnezeu sa iti ajute!

    Reply

  7. pantelimon
    martie 11, 2014 @ 2:47 pm

    Nu as vrea sa dau sfaturi, asa cum foarte bine a punctat domnul Dan. As vrea doar, sa spun , din experienta proprie ca si casatoria e grea , chiar si atunci cand cei doi soti incearca sa fie placuti lui Dumnezeu. Este adevarat ca e mult mai usor in 2 , dar e si o lupta continua . Daca ma gandesc mai bine , dupa 9 ani de casnicie pot sa spun ca sunt putine zilele in care am fost linistiti si fericiti. Spun toate astea in conditiile in care imi iubesc foarte mult sotia .

    Reply

  8. nova
    martie 11, 2014 @ 3:41 pm

    [quote name=”Simona”]
    Noi privim casatoria din afara.Fara sa stim ce e inauntru.
    Intrebarea care se pune este daca putem duce ceea ce altii duc.[/quote]
    Simona, ai atins un punct la care eu una m-am gandit des in ultima vreme. Tot aud expresii de genul „casatoria e cruce grea” sau „casatoria e ca o cetate din care cei dinauntru ar vrea sa iasa (…)”. Dimpotriva, cand ma uit in jurul meu (in situatiile din public) cuplurile par sa se inteleaga bine, apar mereu tinandu-se de mana, fac totul impreuna, iau decizii de comun acord, etc, si plecand de la imaginea asta nici nu e greu sa incepi sa idealizezi casnicia si sa incepi sa te simti nedreptatit atunci cand vezi ca tu n-ai parte. Oare in privat totul se rastoarna si ce afiseaza ei in public e de multe ori doar de fatada? Oare ar trebui sa ne gandim ca, in secret, cei casatoriti ii invidiaza pe cei necasatoriti? Nu prea vezi vorbindu-se despre asta, desi poate n-ar fi rau.

    Si ca sa raspund si la titlul articolului de fata, cu care nu sunt de acord, nu-mi place ca referirea la daruirea fetei se refera doar la trup, oare la atat se limiteaza o fata intr-o relatie? Iar la dragostea pe care se presupune ca o ofera baiatul intr-o relatie nu sunt calificata sa ma pronunt 🙂

    Reply

  9. Irina
    martie 11, 2014 @ 6:08 pm

    Simt nevoia să scriu și eu ceva, legat de ce a spus Kore. Sper din tot sufletul să fi fost niște vorbe spuse la greu și să îți dai seama că nu e bine și nu vrei să îți schimbi concepția de a trăi și TOT CE AI CÂȘTIGAT PÂNĂ ACUM. Atâta luptă de a trăi pe placul lui Dumnezeu se poate pierde într-o clipă. Chiar și vorbele astea… of :(.
    Când eram și eu foarte preocupată de aspectul ăsta (al căsătoriei), părintele meu mi-a spus că noi, fetele, suntem precum niște flori în grădină. Trebuie să fim Frumoase, plăcute Grădinarului, pentru ca la final să ne culeagă și să ne recunoască fiind ale lui. Scopul aici nu e să ne împrietenim neapărat cu o altă floare din grădină… Chiar dacă așa viața poate părea mai ușoară/frumoasă.
    Crede-mă că știu cât de greu poate fi, dar asta atunci când pierzi din vedere adevărata luptă de pe Pământ.. și adevărata frumusețe. Împlinirea nu vine din familia în sine, niciodată soțul sau un alt om nu ne va împlini. Doar Harul lui Dumnezeu poate face asta. Și, fără răutate, nu știu câți din cei care au familiile de care vorbești, au trăit Harul și fericirea dată de El. Deseori mă gândesc..la ce înseamnă viața pentru cei mai mulți: să faci cumpărături, să mergi în parc, să te uiți la televizor sau să faci lecții, să muncești. Atât? Așa ni se scurg anii… Dar la bătrânețe și, mai ales, la moarte, va conta un singur lucru: cât de aproape am ajuns de Dumnezeu și ce am făcut pentru asta.
    Pe scurt, toți avem nevoie de un singur sfat: ”Luptă!” – dar lupta e cea mai frumoasă, deși cea mai grea.
    Da, putem rămâne singure toată viața. E o realitate pe care poate uneori o intuim dureros. Nu știm dacă Dumnezeu ne-a pregătit altceva. La cât ne iubește, cu siguranță ne vrea doar binele. Numai că binele nu e cel gândit de noi. Știe El de ce suferim și mângâierea Lui e cea mai dulce și frumoasă iubire. Când Îl ai pe Dumnezeu, nu-ți mai dorești NIMIC, dar NIMIC altceva. Oh, Doamne! Păcat că deseori Se depărtează sau Îl depărtăm… Doar asta e durerea. Singura.

    Reply

  10. Dan Sorin
    martie 11, 2014 @ 7:01 pm

    @Kore: Mă simt dator să postez și eu ceva aici deoarece mă regăsesc în anumite lucruri pe care le spui. Și mie îmi vine să îmi dau palme când aud de povești frumoase cum X a întâlnit-o pe Y și cum Dumnezeu i-a ajutat în dragoste și tot felul de chestii de genul ăsta. Oricât m-am nevoit pentru Dumnezeu, oricât i-am cerut să mă scape de păcate ( îi ceream să mă scape de patimi fără să îmi trebuiască familie, loc de muncă și restul ) parcă vorbeam cu pereții. Niciodată nu m-a auzit. Am fost pe la mănăstiri, am vorbit și cu părinți îmbunătățiți, am avut parte și de ispite din partea familiei și din jur din cauza dorinței mele puternice pentru Hristos ( mă simt cu totul străin față de părinții mei din cauză că de la un moment dat am observat că au renunțat să comunice cu mine deoarece eram prea fanatic în cele ale Bisericii) și totuși parcă e tăcere de la Dumnezeu. Îți spun că sunt destule momente când am ispite foarte mari, când strig la Dumnezeu și când Îl simt că e acolo, că e fix în fața mea dar nu spune nimic. Doar stă și tace. Știu că la un moment dat (acum câțiva ani) întrebasem pe o persoană care avea rugăciunea inimii și vorbea cu Doamne-Doamne și întrebam dacă are un cuvânt Dumnezeu pentru mine în legătură cu toate problemele mele (aceste gânduri întunecate mă bat de mult timp) și persoana respectivă mi-a spus că răspunsul lui Dumnezeu e să am încredere în El. Nu a fost o chestie mare pentru mine deoarece ori de câte ori aveam momente mari de îndoială, de război împotriva Lui primeam tot timpul în minte un cuvânt: „ai încredere în Dumnezeu”. Și de câțiva ani mi s-a tot spus să am încredere în El și văd că lucrurile în viața mea merg din rău în mai rău. Ba mai mult au avut loc anumite evenimente ce m-au făcut să mă simt că am fost înșelat de Dumnezeu.
    Atât de mult doream și doresc să îmi găsesc pe cineva și nimic. Întâi doream să am o familie și restul și la un moment dat mi se părea că Dumnezeu m-a ascultat, că mi-a trimis pe cineva (primisem și anumite semne că respectiva persoană e acel cineva) ca apoi să se termine totul și acea persoană să o apuce pe drumul călugăriei. Pur și simplu m-am simțit trădat de Dumnezeu cu chestia asta. Mai ales că acea persoană (care îmi știa sentimentele față de ea) îmi spunea să nu Îl văd pe Dumnezeu ca un concurent pentru inima ei ci că El vrea să mă ajute pe mine să îi câștig inima. Și uite că El mi-a furat-o. :p Nu cred că trebuie să îți mai spun cât de înșelat m-am simțit de El. De la atât de multe dezamăgiri din punct de vedere sentimental parcă am ajuns să simt o anumită ură față de persoanele de gen feminin.

    Totuși nu pot să fiu de acord cu faptul că cei necredincioși sunt mai buni și totul le merge bine. Am cunoscut pe forum-uri oameni necredincioși care sunt la fel de singuri și ratați ba chiar și mai ratați ca mine. Îmi dau seama că problemele pe care le am pentru a fi cu cineva ține mai mult de firea mea, de faptul că nu sunt o persoană nesociabilă și destul de dificilă ( și fiind băiat e foarte rău să fii nesociabil că nici o fată nu te va invita în oraș…. sau dacă ar fi una totuși asta se întâmplă foarte rar și tu trebuie să ajungi atât de extraordinar încât ea să fie gata să facă orice pentru a fi cu tine ). Am cunoscut băieți care aveau aceleași interese ca orice băiat păcătoșii dar nu puteau să își găsească pe cineva că nu știau cum să socializeze cu femeile ca alții. Deci problema asta nu ține de credință cât ține de felul fiecăruia de a ști a socializa și a atrage pe alții.

    Nu pot spune că am găsit un răspuns. Pentru că toate gândurile de singurătate, de frustrare, de supărare față de El mă bat de multe ori. Sunt momente când îmi spun că trebuie să mă izolez și să ucid orice relație cu ceilalți că până la urmă tot singur rămân ( nu că aș avea mulți prieteni ). Și totuși… Nu știu dar simt că în momentul când am astfel de gânduri mă izolez, parcă ceva în mine creează un zid în jurul meu, un zid al singurătății. Și descopăr că, deși Dumnezeu m-a trădat de multe ori, în momentul în care fac voia Lui, în momentul în care mă deschid față de alții, în momentul în care încerc să Îi ascult poruncile vine o anumită pace, o anumită bucurie în inima mea, o anumită deschidere față de alții. Nu pot să exprim foarte clar sentimentele. E ca și cum atunci când vreau să mă izolez, să mă închid în ura față de Dumnezeu simt că mă autodistrug, că mă automutilez. În momentul în care mă smeresc și mă las călcat de alții în picioare, când fac rugăciuni și mă duc la slujbe, când stau cu orele la moaște de marile praznice, când mă nevoiesc să ajut pe alții deși am alte de făcut ceva în mine îmi dă viață.

    Și îmi dau seama că indiferent de cât de mult Îl urăsc și indiferent cât de mult aș vrea să mă autodistrug și să dispar totuși e sănătos să fac voia Lui. Dar nu din cauză că așa vrea El ci din cauză că asta îmi dă viață, că asta îmi dă o gură de aer proaspăt în ființa mea. Și de asta te-aș sfătui să continui să ajuți pe alții, să te păstrezi cu sufletul curat, să te păstrezi în poruncile Lui. Și nu o fă pentru El ci pentru tine, pentru sănătatea ta sufletească, fizică și psihică.

    Să nu crezi că relația mea cu El e doar ce am spus. E mult, mult mai complexă. E un paradox. Deși am făcut păcate foarte mari în legătură cu cele sfinte din furie față de El, deși de multe ori L-am hulit și m-am lepădat de El în durerile mele totuși în momentul în care cineva glumește față de El, de Biserica Lui sau de oricine ține de El simte o durere puternică pentru El. Simt că niciodată nu mi-a fost alături și în același timp simt că Îl iubesc din toată inima.

    Sunt multe de spus și e foarte greu să descriu relația cu El. Totuși vreau să cred ( deși am fost dezamăgit de multe ori de El ) că El îmi privește durerea și că ține cont de fiecare suferință. Îmi aduc aminte de ce spunea Ellen DeGeneres despre Dumnezeu și homosexuali: ea zicea că ea nu crede pe nimeni care îi zic că Dumnezeu îi va băga în iad pe homosexuali și tot ce mai spun creștinii până ce nu o aude de la El. Mai zicea că fiind în industria mass-mediei s-a învățat să nu creadă niciodată atunci când cineva vorbește în numele altuia. Așa că mă gândesc și eu că încă Dumnezeu nu a spus nimic. Așa că până ce nu vine El să vorbească trebuie să Îi mai dau o șansă. Până la urmă eu nu știu ce spune El despre toată viața mea ci doar ce au spus alții sau chiar gândurile mele despre mine.

    Reply

  11. Darko
    martie 11, 2014 @ 7:09 pm

    Nu uita niciodata acest adevar:
    „Rabdarea are radacini amare, dar fructe dulci ! „

    Reply

  12. nova
    martie 11, 2014 @ 10:01 pm

    Dan-s, e de admirat curajul tau de a-ti descrie starile, nu cred ca multi dintre noi ar avea taria sa faca publice genul asta de trairi. Desi cred ca cu totii trecem prin asta, la intensitati diferite. Sa te miluiasca Domnul si sa te ajute sa gasesti ce cauti, pe tine si pe toti cei ce cauta.

    Eu am remarcat la mine ca starile de liniste si pace interioara alterneaza cu cele de razvratire, si nu-mi pot da seama cum o stare de lucruri pe care o accept cu seninatate intr-o zi, poate sa ma chinuie si sa ma deprime asa de tare ziua urmatoare. Ma conving, pentru a cata oara, ca totul e relativ, incerc sa ma educ ca starile distructive sunt false si improprii mie si sa-mi gasesc echilibrul. Uneori imi iese, alteori nu, dar macar am identificat pattern-ul asta si lucrez in sensul asta.

    In final, sper ca n-ai vorbit serios cand ai luat de bun exemplul lui Ellen deGeneres 🙂

    PS: toate sfaturile de aici mi s-au parut minunate si de folos!

    Reply

  13. Kore
    martie 11, 2014 @ 10:59 pm

    Multumesc pentru incurajari.
    Ca sa raspund celor care m-au intrebat: nu, nu doresc sa fac compromisuri pe care le-au facut altii, vreau un sot dar nu renunt la pricipiile mele de esenta pt a trai oricum; da, mi s-a spus ca faptul ca sunt neinceputa la anii astia nu e normal, ca astfel a fost odata dar ca in ziua de azi nu mai are nimeni timp sa ma cunoasca, sa stam de vorba, sa ma descopere ca om in primul rand, sa vada daca ii plac. Ori eu cu aceasta gandire nu ma potrivesc! Nu sunt o bucata de carne cu ochi care face schimb de fluide cu unu’ sau cu altu’, clar nu! Incerc sa inteleg din ce mi s-a spus si din ce am gasit si la voi ca gandire ca a mea, rara avis in ziua de azi; ce nu mai inteleg (nu vreau de fapt sa inteleg) e ca Dumnezeu care transcende TOT nu face un om si pentru mine… ce hiba oi avea, ce oi mai avea de invatat pana sa-l primesc, ce mai trebuie sa schimb la mine? De renuntat la feminitate, la tot ceea ce cu ajutorul lui Dumnezeu am pus in mine, asa cum am putut, nu renunt. Am tot asteptat si astept sa ma pretuiasca si pe mine cineva ca femeie ca de mizeriile unora m-am saturat.
    Cred ca am mai spus intr-o postare aici: nu vreau un sot ca al altora, vreau ceea ce mi-e bun numai mie si sunt convinsa ca numai Dumnezeu e cel cu care trebuie sa vorbesc, dar se pare ca tin un monolog si ori de cate ori ma revolt si ne certam (mai mult eu ma ratoiesc bineinteles, ca nu mai pot!) ma linistesc si o luam (tot eu desigur) de la capat. Am ajuns sa cred ca sunt luata peste picior, si m-am saturat!
    Mi se pune un ghem in gat cand ma gandesc ca poate Dumnezeu a hotarat sa nu ma marit niciodata. I s-o fi parand lumea mai buna cu o fata care e chinuita de singuratate?
    Sunt satula de privirea condescendenta amestecata cu mila ca pt un caine oropsit a unora care-mi cunosc situatia (si incerc cat pot sa-mi ascund durerea).
    Ma simt data la o parte, trecuta cu vederea, dusa cu zaharelul.
    Apropos de ceea ce spuneam in prima postare si ceea ce discutam cu cineva deunazi cum ca Dumnezeu ii iubeste si pe cei buni si pe cei rai dar nu-i confunda niciodata (Pr Staniloae)… n-am gasit nicaieri explicatia pt aceasta neconfundare, ea inseamna ce, se traduce cum? Ca daca stam sa cugetam, cei care se cunosc la pat inainte de altar, ajung sa se si casatoreasca si au si copii, de Dumnezeu trimisi, ceea ce-i indrituieste pe parinti sa afirme ca ei sunt o familie cum nu se poate mai onorabila si ca eu sigur am ceva defect de nu ma iubeste nici un barbat.
    E greu.

    Reply

  14. Razvan - Gabriel Boboc
    martie 12, 2014 @ 9:08 am

    @Kore: Am gasit pe Doxologia fragmentul acesta, care cred ca se potriveste pt starea ta:

    ,,Tu ai viața în mâinile tale. Oprește-te, rămâi măcar pentru un timp singur și pune-ți întrebarea capitală: de ce trăiesc eu? Aici stă cheia valorii tale! Ce s-ar fi întâmplat dacă și Hristos s-ar fi conformat legilor și oamenilor timpului în care a trăit pe acest pământ? De aceea îmi permit să te îndemn la nonconformism; acest pas este primul și unul absolut necesar în descoperirea propriei tale valori. Nonconformist nu înseamnă a fi obraznic și stupid, ci un copil care sfidează balaurii acestei vieți cu un simplu băț.

    Singura ta lege să fie Hristos; restul este deșertăciunea deșertăciunilor. Și să nu te lași călcat în picioare de nimeni și de nimic; să înveți demnitatea, curajul, dar împletite cu răbdare și cu îngăduință față de slăbiciunile oamenilor. Să sfidezi viața și să nu te intereseze batjocura și prostia care vor încerca inevitabil să te lovească. Iar toate acestea să le împletești cu postul și cu rugăciunea. Dacă valoarea înseamnă veșnicie, atunci doar veșnicia va rămâne veșnic cu noi. Omul este singura ființă veșnică, singura care poate duce valorile sale dincolo de mormânt. Caută să accepți veșnicia în viața și în timpul tău ca și Veșnicia să accepte viața și timpul tău în cadrele ei. Cucerește-ți inima, căci nimic nu este mai greu. Stăpânește-ți instinctul și vei câștiga un război aproape imposibil.”
    Monahul Neofit, Rugăciuni către tineri

    Reply

  15. Ana
    martie 12, 2014 @ 11:21 am

    Cine nu a trecut prin ce trece Kore, sa dea cu piatra sau sa ridice mana:). Toti avem suisuri si coborasuri, insa este adevarat ca la ora actuala din cauza desfraului, baietii nu mai cer fetele in casatorie. In urma cu 50 de ani o fata era ceruta in petit de multi baieti si avea de unde alege, putea sa cocheteze cu ideea maritisului. Astazi fetele cuminti sufera. De altfel mai mult decat ele sufera baietii cuminti si asta ptr ca o fata are mai multe preocupari. Ispite insa exista si de-o parte si de alta.

    Nu ai idee cate se mai pot derula in viata ta. Insa sa tii minte ca acest timp este un timp al RABDARII. vorba parintelui Nicolae Tanase, azi nu mai trebuie sa murim ptr Hristos pe roata, ci trebuie doar sa rezistam. [b]Iti doresc rezistenta, putere si rabdare sa rezisti in fata celor din jur care nu stiu sa incurajeze si sa apreciere tineretul de azi. [/b]

    Dumnezeu te iubeste mult de te-a ferirt pana acum de o casnicie esuata sau de cine stie ce alte probleme! Ce este ptr tine, v-a veni. Stai fara grija in directia asta!

    POst usor

    Reply

  16. stefanita
    martie 12, 2014 @ 12:36 pm

    buna kore, TEORIA o stii asta e clar, nu mai ramane decat sa iti misti propria persoana in stanga si in dreapta pana se concretizeaza ceva. De exemplu poti sa frecventezi asociatii crestin-ortodoxe gen ASCOR, LTCOR etc sau oricare ONG ce se ocupa cu activitati ce nu contravin moralei crestine de ex : Crucea Rosie, AISEC etc, unde poti intalni multi baieti dintre care poti sa alegi.

    E un banc cu o persoana care vroia sa castige la loto si tot se ruga lui Dumnezeu sa o ajute sa castige (nu recomand nimanui sa joace la loto 🙂 ) si tot se ruga ani si ani si nu castiga, deodata o voce ii spune sa traga si un bilet daca vrea sa castige.

    Reply

  17. stefanita
    martie 12, 2014 @ 12:45 pm

    @admin: daca e posibil o setare pe site care sa permita unui user sa isi modifice sau sterge propriul mesaj, ms

    Reply

  18. Dan Tudorache
    martie 12, 2014 @ 1:17 pm

    Elena, teoretic ar trebui să-ți apară un buton de editare (un pătrat mic cu o steluță în colțul din stânga sus) la fiecare dintre comentariile tale după ce te loghezi. Apăsând acel buton, intri în formularul cu vechiul comentariu și-l poți reedita.
    Să-mi spui te rog dacă ai reușit să te descurci.

    Reply

  19. stefanita
    martie 12, 2014 @ 7:35 pm

    am gasit, ms

    Reply

  20. Nikolai Popa
    martie 12, 2014 @ 8:07 pm

    Kore, as vrea sa te ajut, dar nu stiu cum.

    Reply

  21. Kore
    martie 12, 2014 @ 9:54 pm

    Multumesc razvan_13 pt fragment.
    Din pacate, nu ma poate ajuta decat Dumnezeu trimitandu-mi pe cine stie El ca mi-e bine. Problema e ca daca mi-l trimite la 80 de ani (cine stie daca apuc atatia), degeaba.

    Am trecut si prin stadiul in care cineva bine intentionat mi-a facut cunostinta cu cineva tot singur, dar n-a fost sa fie, pur si simplu. Si chiar daca nu ti se spune ca ti se face cunostinta cu omul respectiv in vederea unei prietenii care ar putea duce la o casatorie, iti dai seama imediat, cel putin eu miros de la o posta situatia. Hristos este singurul care are delicatetea necesara pt astfel de treburi. Sunt convinsa ca la capitolul asta lucrurile trebuie sa decurga firesc, nu fortat, nu premeditat, nu vanat.
    In ceea ce priveste implicarea mea in alte proiecte, organizatii, pentru unele mi-a trecut vremea, m-as simti ca magarul intre oi iar pe de alta parte nu vreau sa ajung paranoia sa vad in fiecare om pe care-l cunosc un posibil viitor sot. Si nici nu vreau sa cersesc afectiune, nu vreau mila nici unui barbat. Iubirea sanatoasa dintre un barbat si o femeie exclude categoric cersetoria afectiva sau alte tertipuri proferate in lucrari de specialitate mai mult sau mai putin de duzina. Cand Dumnezeu lucreaza, stie cum sa faca si ce dar in cazul meu nu stiu de ce intarzie atat sau poate o fi anulat complet orice incercare… Nu stiu.
    Gustul amar si dezamagirea pe care am spus ca le am e pentru ca viata imi trece, oamenii ranesc voit prin atitudine sau chiar direct: “eu am sot, tu nu”, “eu am afectiune, tu nu”, “eu am copii, tu nu”, “mergem in vacanta la x destinatie, tu unde mergi in concediu/ pleci undeva anul asta?”, “de sarbatori am fost la x, tu?”, altii etaleaza o superioritate in a fi casatoriti facandu-ma sa ma simt o exclusa dintr-o casta a firescului in care ei sunt aflati, plus privirea de “saraca de tine”. Pana la urma, mi-e lehamite de ce spun, cred, teoretizeaza sau infereaza altii si nu ma simt bine cand incasez rafalele de mai sus nu pentru ca sunt ei nesimtiti si nesimtitori ci pentru ca eu imi doresc un sot vrednic care tot intarzie, eu vreau sa iubesc si sa fiu iubita si nu sunt, si anii trec… iar ce nu ai facut la vremea potrivita, e pierdut pentru totdeauna.

    Reply

  22. Dan Tudorache
    martie 13, 2014 @ 9:17 am

    Corina, eu ți-am mai spus și altă dată că admir foarte mult cum pui problema.
    Totuși, în ciuda situației, ceea ce îmi doresc foarte mult este ca măcar aici, în această comunitate virtuală, să găsești un sprijin sufletesc, o minimă oază de prietenie, cât și cum se poate; să poți vorbi firesc, cu oameni care ”emit pe aceeași frecvență”, să poți să-ți spui oful și să fii înțeleasă și încurajată frățeșete.
    Mai departe știe Domnul.
    Îți doresc o zi cu inima senină!

    Reply

  23. nova
    martie 13, 2014 @ 10:05 am

    [quote name=”Un om Pe Pamant”]Kore, as vrea sa te ajut, dar nu stiu cum.[/quote]
    Un mod de a-i ajuta pe ceilalti este de a ne ruga pentru ei, atunci cand nu stim ce alt ajutor le putem oferi 🙂

    Reply

  24. Kore
    martie 13, 2014 @ 2:13 pm

    Va multumesc tuturor!

    Pentru cine iubeste oamenii, frumosul, cuvantul dat, viata asa cum e ea, cu dulce si cu amar, cu placeri pentru care se plateste cu timp din viata, cu durere sufleteasca, a ta sau a altora, va recomand un film: [i][b][b]Ce que le jour doit a la nuit[/b][/b][/i]. Povestea e foarte frumoasa, muzica e deosebita si imaginile sunt extraordinare. Daca l-ati vazut, ma iertati.

    Cu o singura precizare: luati ce e bun si va foloseste din acest film si incercati sa-l vedeti tot odata, desi e lung! Il puteti gasi aici:

    http://www.dvideo.ro/ce-que-le-jour-doit-a-la-nuit-ceea-ce-ziua-datoreaza-noptii-2012-online-subtitrat/

    Daca nu e permisa punerea de link-uri aici, rog administratorul sa stearga conexiunea, iar cine doreste sa vada filmul, sa-l caute online.

    Seara binecuvantata tuturor!

    Reply

  25. Stefan Viorel Cristian
    martie 13, 2014 @ 2:36 pm

    Cred ca v-am mai povestit asta dar o mai fac si acum cu mare placere.
    De mult timp am obiceiul ca seara cand ma asez in pat, gata de culcare, sa pun capul pe perna si sa ma gandesc la diverse lucruri.
    Intr-o seara am ales ca subiect de discutie (cu mine insumi) „iubirea; ce este iubirea?”. La inceput, privind cu mintea catre cei din jur am spus ca exista 2 tipri de iubire:
    1- cea intalnita intre rude, intre frati crestini ba chiar si intre un adevarat crestin si Dumnezeu;
    2-cea intalnita intre barbat si femeie inainte si dupa casatorie.
    Privind mai atent catrea cel de-al 2-lea tip de iubire (intre barbat si femeie) mi-am zis „dar iubirea are urme de sentiment, nu de manifestari (mangaiere, sarut, declaratii, acte sexuale)” si astfel n-am fost de acord ca ceea ce se afla intre barbat si femeie se numeste „iubire”. Si atunci nefiind multumit de rezultatul la care ajunsesem m-am intrebat din nou „deci ce sa fie iubirea? Se poate definii iubirea intr-un mod valabil pentru oricine si orice caz?”.
    „Luptand” eu cu gandurie mele si incercand sa definesc iubirea am luat ca puncte de repere 3 principii, una apartinand fotografilor, iar celelalte 2 apartinand crestinilor:
    1-„o imagine face cat 1000 de cuvinte” => 1000 de cuvinte= o imagine;
    2-„iubirea vine de la Dumnezeu;
    3-nu exista unitate de masura cu care poate fi masurata puterea Domnului ba chiar e un mare pacat sa-ti doresti si sa incerci a face acest lucru.
    Din toate aceste 3 principii am ajuns la urmatorul raspuns: noi oamenii, cu cele mai frumoase cuvinte/vorbe spuse despre iubire am crea o imagine de valoare net inferioara iubiri care intr-adevar are urme de sentiment dar care mai degraba e un dar divin ce nu trebuie definita pentru ca nu poate fi definita sau masurata, ea trebuie doar primita si daruita celor din jur (iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti). Dar pe langa asta mai pot spune ca a iubi cu adevarat inseamna sa uiti de tine si sa traiesti in folosul celui iubit, iar la aceasta ultima teorie a mea va pot da exemplu chiar pe Domnul nostru Iisus care, in sensul figurat al expresiei, a uitat ca este „Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat”si s-a lasat batjocorit, biciuit si rastignit nu in folosul Lui ori a credinciosilor ci chiar in folosul pacatosilor pe care totusi El ii iubea.
    Iata deci cat de mare poate fi o iubire si care sunt roadele acestui dar divin venit de la Domnul.
    De ceva zile am inceput sa citesc „Teologia dogmatica ortodoxa” scrisa de parintele Dumitru Staniloae. Citind acolo despre revelatia naturala si cea supranatrala care ne sunt necesare pentru a cunoaste pe Domnul, apoi aducandu-mi aminte de ideea ca iubirea e un dar divin, as spune ca omul din ziua de azi se rezuma la revelatia naturala si asta il face sa uite sau sa nu cunoasca ce e iubirea si cum trebuie sa iubeasca.Ba mai mult, incercand s-o priveasca si s-o cunoasca se uite spre ea, cu spunea odata Iisus, „ca intr-o oglinda”. Din cauza acestui lucru, pe omul de rand il intereseaza mai mult rezultatele iubirii ce consta in fapte, vorbe ori ganduri, lucruri pe care omul le poate percepe cu ajutorul celor 5 simturi insa se lipseste de cel de-al 6-lea simt ascuns in adancul inimii lui cu care ar fi in stare sa perceapa si caldura sufleteasca ce se transmite prin iubire. Omul din ziua de azi e mult mai interesat de lumea materiala decat de cea spirituala. Astfel as spune ca in randul multor tineri din ziua de azi „te vreau” e confundat cu „te iubesc” cu toate ca sunt diferite. Multi tineri nu cauta decat satisfactii sexuale, aventura sau incep relatii de cuplu cu intentii financiare lucru care, daca stam bine si ne gandim, nu a aparut de curand ci din vechi timpuri aducandu-ne aminte de filmul „Pe aripile vantului”. Trist dar adevarat. Nu degeaba scria cineva ca „In lumea noastra nepereche/ Pe rand uitarile se-astern/ Azi dragostea-i poveste veche/ De-acuma sexul e modern”.

    Reply

  26. romeo
    martie 16, 2014 @ 8:38 pm

    Frumos filmul Kore si intradevar „Omul care lasa sa-i scape dragostea vietii sale ,va ajunge singur cu regretele sale si toate suspinele lumii nu-i pot aduce alinarea sufletului „..Omul iubeste cu adevarat doar o singura data in viata,si poate ca cei cu adevarat norocosi au parte si de o a doua sansa ,din punctul meu de vedere ..

    Reply

  27. Ana
    martie 17, 2014 @ 6:16 pm

    Romeo
    „Omul iubeste cu adevarat doar o singura data in viata,si poate ca cei cu adevarat norocosi au parte si de o a doua sansa ,din punctul meu de vedere”.
    Parintele Nicolae Tanase spunea ca fetele nu pot iubi de mai multe ori, cac ele se daruiesc total unei si iubiri si atat. Insa baietii nu iubesc niciodata total si din cauza asta ei pot trece usor mai departe.

    Insa ceea ce la om nu este posibil, la Dumnezeu este. Am vazut cum o fata s-a daruit total intr-o iubire si cand iubirea n-a mai mers, s-a despartit, a suferit mult si nu a mai dorit nimic. Insa dupa un timp de rugaciune, spovedire si facut canon, Dumnezeu i-a adus in viata ceea ce ea numeste acum: cel mai bun barbat din lume:). Si asa si este:). [b]Copii, Dumnezeu nu ne lasa. Aveti nadejde in El.[/b]
    Dar ptr ca sa traim astfel de povesti frumoase, trebuie sa ne punem increderea in Dumnezeu.

    Doamne ajuta

    Reply

  28. romeo
    martie 22, 2014 @ 2:19 pm

    Ana,
    [quote]Parintele Nicolae Tanase spunea ca fetele nu pot iubi de mai multe ori, cac ele se daruiesc total unei si iubiri si atat. Insa baietii nu iubesc niciodata total si din cauza asta ei pot trece usor mai departe. [/quote]…Eu unul nu sunt de acord deloc cu aceasta afirmatie.Fiecare om este in felul lui ,atat barbat cat si femeie..exista si barbati care pot iubi total cum de altfel exista si femei care pot fi opusul

    Reply

  29. Ioana
    martie 22, 2014 @ 4:42 pm

    Draga Kore, Aceleasi lucruri ma framanta si pe mine, daca asteparea asta a fost in zadar, daca de fapt nu va aparea nimeni si voi ajunge la 30 de ani tot singura. Insa in ultimul timp am inceput sa ma gandesc ca cel mai bine imi asez viata cum pot eu mai bine singura fiind, iar daca Dumnezeu ma va invrednici sa am la un moment dat pe cineva alaturi voi fi cu atat mai fericita. Important este sa nu ma concentrez asupra acestei „asteptari”, ci sa incerc sa randuiesc lucrurile cat mai bine si sa am un plan B in cazul in care nu se materializeaza „asteptarea”. De exemplu, mi-ar placea foarte mult sa am macar un copil, dar daca Dumnezeu nu imi trimite persoana potrivita cu care sa ma casatoresc ca sa pot avea propriul copil, mi-as dori ca macar la un moment dat sa pot sa adopt unul. Sa ne dea Dumnezeu multa rabdare si intelepciune!

    Reply

  30. Kore
    martie 22, 2014 @ 8:38 pm

    @Bebeblue,

    Asa gandeam si eu inainte de 30 de ani si iata ca am sarit de pragul de 30 si nimic. Si in continuare imi duc viata asa cum pot, insa afectiv simt ca imi lipseste ceva, ca nu mi-e bine pe de-a-intregul. Nu neg ca m-a invatat multe lucruri bune asteptarea asta dar daca ea se va prelungi pana la sfarsitul vietii mele? Ma infioara gandul asta.

    Oarecum legat de asta, daca raportam viata omului pe pamant la vesnicie, anii de aici sunt un vis scurt. Daca e asa, atunci de ce conteaza asa de mult ceea ce facem in viata asta? Sau pana la urma nu conteaza, si revenim iar la ceea ce scriam mai sus: aici poti face orice, poti practica orizontala inainte de casatorie, pe urma vezi cum scoti camasa, te mai duci la o spovedanie, iti mai pui tarana in cap ca doar Dumnezeu e bun si milostiv si intelegator cu pacatele oamenilor!

    Cat despre adoptarea unui copil, nu vreau sa imi asum singura cresterea lui pentru ca stiu foarte bine ce inseamna sa fii parinte singur; un copil are nevoie de o mama si un tata. Am in familia extinsa rude care au adoptat un copil si nu imi place ce vad – asta nu inseamna ca ei nu sunt multumiti de ceea ce au – din afara, mie nu imi place. Si apoi cred ca e si putin egoist sa adopt un copil doar ca sa nu fiu singura, mai bine-mi iau o pisica. Apoi, daca dorul meu de a iubi un barbat si de a fi iubita de el nu e atins, nu cred ca as fi o mama adoptiva buna pentru ca iubirea pentru sot/ sotie e diferita de cea a unui parinte pentru copilul sau. As fi o ipocrita sa spun ca iubirea unui copil mi-ar anihila dorinta de a fi iubita si pretuita ca femeie de catre un barbat. Poate altele/ altii pot, eu nu.

    Am ales sa nu fiu saltea pentru nimeni pentru ca Dumnezeu a spus ca asa e bine sa faci ca femeie, din orice punct de vedere pe care vrei sa-l iei (exista si temeiuri stiintifice in sensul asta, am citit despre asta si am intrebat pe altii mai luminati decat mine), pentru ca sunt absolut convinsa ca Dumnezeu e o Fiinta superioara mie si stie de ce a spus asa si nu altfel. Partea incurcata e ca vad ca unii fenteaza cum vor si le merge, mult si bine, n-au nici o strabatere iar Dumnezeu nu le face nimic, ba le trimite si alte multumiri. La asta mi s-a spus ca astia cine stie daca o sa guste Imparatia, asa ca Dumnezeu le da bine macar in viata asta. Pe mine nu ma incalzeste si nu ma bucura cu nimic faptul ca un om mege la iad, sau ca poate mai tarziu in viata isi culege roadele amare ale tineretii – din contra, s-ar putea ca intr-o buna zi sa ma afecteze dezordinea materiala si spirituala a unora si asta ar adauga inca o incarcatura la ceea ce deja duc; poate par feroce de egoista, dar ma intereseaza viata mea, eu sa nu am bucuria de a trai iubirea in doi plus Hristos aici pe pamant (in Imparatie chiar nu stiu cum o fi)?

    In mod cert, pentru mine viata e mai mult decat patul, masa si tras apa. Singuratatea prea indelunga n-a bucurat pe nimeni, oricate alte bucurii ar primi.
    Multumesc pentru incurajari, Bebeblue. Si tie, numai bine!

    PS Cu referire la ceea ce spunea Nova mai sus, ma intreb si eu: chiar atat de ipocriti sa fie multi din cei casatoriti incat sa tot sustina ca e greu cu casnicia, ca e urat, ca mai bine fara? Pai fratilor, daca ati intrat in ea cu picioarele, va cred ca e greu si ce mai spuneti. Dar, eu stiu oameni care au casnicii facute in biserica asa cum trebuie si carora, de fapt doamnei i-am spus odata (la revolta si suparare dupa ce imi spunea ce greu e sa fii maritata) ce-ar fi sa nu mai aiba sot de a doua zi… s-a schimbat la fata si replica a fost ca daca Dumnezeu asa o hatari, bine… desi numai bine nu se citea pe fata-i.

    Reply

  31. Ioana
    martie 22, 2014 @ 9:13 pm

    Draga Kore,intr-o situatie asemanatoare cu tine sunt si eu,numai ca am sub 30 de ani.Si eu am asteptat ani buni sa gasesc pe cineva,iar de la un timp am renuntat in a mai cauta.
    De-a lungul timpului am observat ca a te casatori nu este pentru oricine.Unii pur si simplu sunt facuti pentru viata profesionala.
    Cine ti-a spus mai sus sa te implici in diverse organizatii a avut dreptate.La Crucea Rosie spre exemplu se organizeaza actiuni in care voluntarii merg la orfelinate si ofera din timpul lor copiilor.Alt ONG de acest tip este organizat la Fundeni pentru copii bolnavi de cancer.Te poti implica deasemenea si in a face voluntariat la azile de batrani.In acest fel iti vei face noi prieteni care vor mai umple golul pe care il simti acum.

    Reply

  32. Dan Sorin
    martie 22, 2014 @ 9:39 pm

    @Kore: Eu am sub 30 de ani dar dacă e să fiu realist nu cred că am șanse să îmi găsesc pe cineva vreodată. Tu știi ce mă sperie cel mai tare? Faptul că voi muri și nu voi ști bucuria unei relații cu femeia iubită. Mulți vor spune că dacă ajung în Rai nu îmi va mai păsa de asta și altele. Eu sunt puțin diferit. Nu vreau nici un Rai sau ceva de genul ăsta. Consider că sunt multe minunății în lumea asta de care vreau să mă bucur: de a cunoaște bucuria îmbrățișării, iubirii a unei persoane de sex opus, să mă bucur de natură, de animale, de peisajele din lumea asta, de tot felul de descoperiri din lumea asta, de această creștere a mea în greutăți și necazuri, de a cunoaște tainele persoanei și multe altele. Raiul în care ți se dă totul pe tavă nu mă atrage deloc. Aici e frumos când poți suferi cu persoana iubită ca să crești împreună cu ea și să te unești cu ea astfel încât să se ajungă o ființă în două trupuri. În veșnicie unde totul e bine și frumos nu mai există acea creștere cum e în lumea reală când e lupta cu tot felul de greutății și orgolii. Știu că acum poate unii se vor lua de mine că zic că nu vreau Raiul. Dar așa sunt eu. Sunt lucruri de care vreau să mă bucur și mă doare sufletul cu fiecare an care trece și care pecetluiește anumite stări de a nu le mai trăi niciodată. Nici în veșnicie, nici nicăieri.

    În legătură cu copii faci bine că nu adopți. Nu pot spune că am adoptat un copil dar am o soră care acum are 10 ani. Pot să zic că atunci când mă apuca durerea după o persoană iubită nu mă prea mângâia statul cu sora mea ci îmi sporea depresia ( deși îmi iubesc sora foarte, foarte mult ).

    Nu sunt de acord cu ideea de a ne păcăli spunând că cei păcătoși care sunt fericiți vor ajunge în iad sau vor fi pedepsiți. Hai să fim serioși. Să ajungă oamenii aceia în iad dar asta nu schimbă că eu pot să ajung din cauza depresiei să mă sinucid și să ajung și eu acolo. Dar eu mi-am trăit toată viața în chin pe când ei au avut parte măcar de unele bucurii. Nu zic că nu vor trage anumite necazuri de la păcate. Dar până la urmă și starea asta de singurătate și durere ce o simt e clar că o trag tot de la niște păcate. Cred că Dumnezeu știe mai bine care e viața fiecăruia. Poate un om care zic că e păcătos și are tot ce dorește a luptat mai mult decât mine pentru a obține ceea ce dorește. Așa că nu mă ajută cu nimic dacă mă apuc să cârtesc.

    Cred că e important de reținut că pe cât de greu e singurătatea, pe atât de grea e căsătoria. Ambele sunt foarte dificile deși este o suferință diferită. Până la urmă nu există fericire în lumea asta. Fericirea te oprește din a crește spiritual. Necazul este hrana sufletului așa că omul care ajunge la o fericire constantă e ori în înșelare, ori la măsura în care nu mai contează dacă e căsătorit sau nu că nu mai trăiește în lumea asta.

    Reply

  33. Kore
    martie 22, 2014 @ 10:35 pm

    [i]Unii pur si simplu sunt facuti pentru viata profesionala.[/i] Cu alte cuvinte, iubirea e facuta numai pentru unii nu pentru toti; imi aduc aminte ca Dumnezeu a spus ca nu e bine sa fie [b]omul [/b]singur, nu [b]unii oameni[/b].

    [i]Cine ti-a spus mai sus sa te implici in diverse organizatii a avut dreptate.[/i] Prin prisma profesiei, sunt implicata pana in gat in a-i ajuta pe altii chiar mai mult decat prevede fisa postului, insa la sfarsitul zilei tot intru pe usa casei tacand.

    [i]iti vei face noi prieteni care vor mai umple golul pe care il simti acum.[/i] Cand vrei apa, mancatul nu-ti va astampara setea. Ambele au rolul lor, la fel de important si necesar.

    [i]Tu știi ce mă sperie cel mai tare? Faptul că voi muri și nu voi ști bucuria unei relații cu femeia iubită.
    Consider că sunt multe minunății în lumea asta de care vreau să mă bucur: de a cunoaște bucuria îmbrățișării, iubirii a unei persoane de sex opus, să mă bucur de natură, de animale, de peisajele din lumea asta, de tot felul de descoperiri din lumea asta, de această creștere a mea în greutăți și necazuri, de a cunoaște tainele persoanei și multe altele.
    Sunt lucruri de care vreau să mă bucur și mă doare sufletul cu fiecare an care trece și care pecetluiește anumite stări de a nu le mai trăi niciodată. Nici în veșnicie, nici nicăieri.[/i] De acord!

    Reply

  34. romeo
    martie 22, 2014 @ 10:37 pm

    Mai demult auzisem o povestioara care era ceva de genul ,sau asemanator: era un barbat care vroia sa se insoare si se ruga la Dumnezeu ca in urmatoarea zi ,cand va merge sa isi caute aleasa calul sau sa se opreasca in dreptul casei celeea pe care Dumnezeu o alesese pentru el.Si se intamplara intocmai..a doua zi plecand in cautarea viitoarei sotii ,la un moment dat calul se opreste in fata unei case saracacioase.Si s a gandit el ca trebuie sa fie o greseala,ce sa caute el la petit la cineva care nu era pe masura lui (fiind un barbat bogat) asa ca a mers mai departe..Si la un moment dat apare in calea lui o casa superba ,asa ca decide sa intre acolo si sa ceara de sotie pe fata acelei familii cu care se casatoreste..Finalul nu a fost prea fericit ,nici nu mi l amintesc cum era dar ideea este ca Dumnezeu nu ne ofera dupa cum ne dorim fiecare .Poate ca de multe ori am trecut pe langa ceea ce El alesese pentru noi (ca si cel din povestioara) datorita ca acel om nu corespundea cu ceea ce ne doream noi.Suntem atenti dupa nenumarate lucruri pe care le dorim de la cel (cea ) pe care dorim sa fie langa noi ,incat uitam esentialul . De multe ori am auzit fete care gandesc in felul : vreau ca viitorul sot sa fie medic sau colonel sau etc…sa aiba casa masina si etc …sa fie cu maxim doi ani mai mare ca mine sau 5 sau 7 …sa aiba facultate si nu mai stiu cate alte fleacuri de genul..Si ca sa fiu corect ,si barbati cu astfel de idei. Uitati va la lucrurile care conteaza cu adevarat .
    In viata trebuie sa primesti ceea ce ti se ofera ,atunci cand ti se ofera de la Dumnezeu

    Reply

    • Dan Sorin
      martie 23, 2014 @ 5:52 am

      [quote name=”R.Romeo”]Mai demult auzisem o povestioara…[/quote]
      Povești….

      Și eu am auzit multe povești. Era o poveste cu o femeie care se ruga la icoana Sf. Haralambie să întâlnească un băiat și după o perioadă o apucă disperarea și aruncă icoana pe geam. Bate apoi la ușă un tânăr și îi spune că a găsit icoana în fața ei și că îl cheamă Haralambie și apoi cei doi se iubesc și trăiesc fericiți până la adânci bătrânețe. Morala: fetelor aruncați cu icoane pe geam și poate vă vine dragostea.

      Mai era o poveste cu un băiat care a zis Paraclisul Maicii Domnului 40 de zile și apoi s-a dus în gară și prima fată ce i s-a părut că îi este aleasa i-a spus că vrea să se căsătorească cu ea și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe. Morala: băieți, indiferent cât de urâți și înfricoșători arătați, faceți Paraclisul 40 de zile și apoi cereți în căsătorie în Gara de Nord fata care vi se pare că vă e hărăzită și ea sigur va accepta.

      Sper că observi sarcasmul. Astea sunt povești frumoase care te mai păcălesc. Dar la un moment dat ajungi la punctul în care nu mai crezi nici aceste povești și realizezi că trebuie să te împaci cu gândul că nu vei avea parte de anumite lucruri niciodată.

      În legătură cu ce am spus în mesajul anterior… Mi se pare puțin ironic faptul că un Dumnezeu atât de atotputernic, care ne promite marea cu sarea, nu poate să ne dea în Împărăția Lui și în atotputernicia Lui lucruri mici din lumea asta. Și să dau câteva exemple. Un copil care a avut părinți alcoolici sau divorțați sau care se certau tot timpul nu se va putea niciodată bucura de iubirea unor părinți iubitori. Un copil căruia poate i-au murit bunicii când era foarte mic niciodată nu va putea ști cum e ca în acele povești în care bunicul/bunica îi spune la gura focului povești copilului. Și sunt multe lucruri de care mulți nu se vor bucura: nici aici, nici dincolo. Și sunt mai multe probleme ce le am în legătură cu Dumnezeu și Împărăția Lui dar prefer să le țin pentru mine ca să nu strecor anumite îndoieli sau tulburare în viața unora.

      Reply

  35. romeo
    martie 23, 2014 @ 7:19 am

    dan-s ,exista povesti si povesti unele sunt adevarate ,altele gen scufita rosie sau cu fat frumos inventate pentru a invata ceva din ele..daca vrei sa o luam asa totul este o poveste,viata oricarui om este o poveste,Biblia este o poveste,toate pildele lui Hristos sunt povesti….sta in puterea fiecaruia din noi sa creada si sa invete ceva din ele..fiecare lucru care se intampla in lumea asta este o consecinta a ceva ce ai facut..Noi oamenii uitam si ne intrebam mai tarziu de ce se intampla asta,insa Dumnezeu nu uita ! ne da sansa sa ne indreptam,sa regretam pacatul ;insa cati din noi isi aduc aminte faptele rele infaptuite ?! Condamnam pe Dumnezeu pentru ceea ce noi am facut .El este vinovat pentru ca se naste un copil bolnav ,cu un handicap dar uitam faptul ca poate acel copil a fost conceput cand nu trebuia ,in zile de post sau la betie sau amestearea sangelui de acelasi neam si exemple pot fi multe…Vedem ca se intampla ceva rau dam vina pe Dumnezeu ,dar stie careva din noi cu ce a gresit acel om caruia i se intampla nenorocirea ,in fata lui Dumnezeu ? Eu zic ca nu..Daca fumezi mai tarziu poate aparea o consecinta ,daca bei te droghezi si etc de asemenea ..Asa sunt si cu faptele noastre..Intotdeuna va exista o consecinta a ceea ce facem ! Daca cineva vrea sa afle de ce i se intampla ceva ,raspunsul este la el insusi si nu la Dumnezeu ! Undeva ,acolo ceva este putred ! 🙂

    Reply

  36. Ana
    martie 23, 2014 @ 8:42 am

    Dan-s
    „Mi se pare puțin ironic faptul că un Dumnezeu atât de atotputernic, care ne promite marea cu sarea, nu poate să ne dea în Împărăția Lui și în atotputernicia Lui lucruri mici din lumea asta.”

    Tu observi ce gandesti? Asta-i hula

    Reply

  37. Ana
    martie 23, 2014 @ 8:43 am

    R Romeo

    ” Daca cineva vrea sa afle de ce i se intampla ceva ,raspunsul este la el insusi si nu la Dumnezeu ! [b]Undeva ,acolo ceva este putred ![/b] :)”

    Ai pus punctul pe i si cu ce este mai sus, si cu tot mesajul tau. Frumos

    Reply

  38. Kore
    martie 23, 2014 @ 10:44 am

    „Tu observi ce gandesti? Asta-i hula”
    Ana dragă, omul spune ce gândește și Dumnezeu oricum îi cunoaște gândul înainte de a-l pune omul pe hârtie. Poate că nu e bine, de acord cu tine, dar poate în momentul ăsta Dan-s trece printr-o perioadă mai grea și asta simte, și oricum realitatea îl cam ajută. Eu una prefer întotdeauna oamenii sinceri și cu bun-simț iar nu ipocriții care sub credință ascund de fapt un formalism crâncen. Iar dacă Dan-s a ajuns pe site-ul ăsta înseamnă că i s-a cam urât de ce vede în jur și caută altceva. Lui Hristos i-au plăcut întotdeauna oamenii care pun întrebări pentru că înseamnă că nu sunt morți și că pot fi recuperați. Acuma, important e pe cine întrebi atunci când ești revoltat și când nu mai poți.

    „Daca cineva vrea sa afle de ce i se intampla ceva ,raspunsul este la el insusi si nu la Dumnezeu ! Undeva ,acolo ceva este putred ! :)”
    Nu e universal valabil. Eu personal cred că m-am analizat și-n dungă (de atâta analiză nu o să mai știu cine sunt), și culmea, cei care habar nu au cum sunt ei de fapt, ce să mai vorbim de analiză, de una retrospectivă în neam nici gând, au parte in viață de bucurii și celelalte. Iar genetic, se poate ca unii care conștientizează anumite lucruri sa fi reușit să schimbe ceva, nu zic nu, dar i-a costat întreaga viață! Crezi că au fost bucuroși? Nu cred; s-au adaptat unei nevoințe și au luat situația ca un dat neschimbabil dar bucuroși nu au fost. Adevărul e că dacă îl ai pe Hristos cu tine, e mai ușor, oareșce, dar asta nu e viață, se cheamă supraviețuire.

    Pentru cine nu a văzut, îi recomand filmul [b]God on Trial[/b], îl găsiți online sau descarcabil, e extrem de interesant! Mie mi se pare că prinde o esență a condiției umane, una deloc fericită.

    Pâna la urmă, la toți ni-i greu dar nu la toți la fel iar șmecherașii fentează cum vor, taie din cruce până ajunge breloc, îi zeflemisesc pe alții care dupa capul lor sunt fanatici ortodocși și care habar nu au cum merg treburile în viață, și nu li se întamplă nimic grav care să le afecteze integritatea, niciodată.
    De povești ca cele menționate de băieți sunt și eu arhisătulă.

    Reply

  39. sdaniel
    martie 23, 2014 @ 12:57 pm

    @Kore
    Parerea mea e intr-un fel similara cu a ta.
    Consider ca fiecare dintre noi avem o mentalitate, o cultura, o educatie si o mostenire genetica pe care trebuie sa o cunoastem (prin analiza cum faci tu) sau sa o simtim (instinctiv cum fac unii). Daca stii cine esti din aceste puncte de vedere important e sa alegi in functie de caracteristicile tale. Daca alegerea facuta si caracterul personal se pupa, omul acela va trai fericiti toata viata. La fel este si cu iubirea. Sunt fete carora le place schimbarea, noutatea, curiozitatea, atata timp cat isi vor satisface aceste lucruri vor fi fericite/implinite. Sau sunt fete carora le place monogamia si stabilitatea, cat timp o vor avea vor fi fericite/implinite. Bineinteles ca fiecare stil de viata implica si unele riscuri. Ca o persoana care incearca ceva nou sa dea peste un partener distuctiv, sau ca o fata ce vrea stabilitate sa astepte pana i se lungesc ochii pana gaseste un partener la fel ca ea.
    Un alt element de luat in considerare este faptul ca oamenii au puterea de a se schimba (inclusiv categoria din care fac parte), ideea este ca schimbarea dureaza, nu se face peste noapte si nu e bine sa arzi etapele.
    In fine, e bine sa respectam alegerea fiecaruia si sa intervenim atunci cand oamenii au gresit-o si ne cer parerea. Kore, sper sa iti gasesti calea, sa descoperi cum poti fi mai compatibila cu societatea anului 2014 si sa fii fericita. Toate cele frumoase!

    Reply

  40. romeo
    martie 23, 2014 @ 1:26 pm

    Kore ,oamenii despre care tu vorbesti si consideri ca au de toate ,nu au nimic de fapt.Sufletul lor este pierdut ! Diavolul o data ce te -a castigat are tot interesul sa te tina pe vecie si te amageste cu tot felul de bunataturi..Am vazut si eu multi oameni in situatia asta ,am si amici,care chiar au de toate si aceleasi intrebari mi le-am pus si eu ,la fel ca tine..Nu cu mult timp in urma am cunoscut pe cineva care de asemenea are de toate ,isi permite absolut orice ..si chiar ma intrebam cum a reusit..raspunsul l -am aflat la scurt timp intr-o discutie pe care am avuto..nu crede in Dumnezeu ! Nici nu ma surprins lucrul asta ..era doar o alta confirmare.Atunci cand ai niste principii sanatoase si incerci sa faci lucrurile pe placul lui Dumnezeu ai o lupta de dus cu diavolul ,care va incerca cu orice mijloc sa te faca sa te abati de la ale tale „reguli”..Ai ales un drum greu dar cu siguranta rasplata va fi pe masura.Este o pilda pe care o stiam mai de demult si azi am auzito din nou :era un om care se tot plangea la Dumnezeu de crucea pe care o are de dus ..si Dumnezeu a trimis un inger l a luat pe acel om si la dus intr-o incapere unde erau diferite cruci ,mai mari mai mici ,din fier ,din plumb etc..si l a pus pe om sa aleaga pe cea pe care vrea sa o duca .Si omul nostru a ales una mai usoara asa dupa puterea lui.Ingerul i a spus sa o intoarca si sa vada ce scrie pe ea;era trecut numele lui..Deci Dumnezeu da fiecaruia dupa puterea lui

    Reply

  41. sdaniel
    martie 23, 2014 @ 1:33 pm

    Un singur lucru mai vroiam sa iti scriu referitor la fericire/implinire, ce spun
    studiile despre stilul de viata ce poate fi adoptat pentru a-ti creste sansele:
    :: Dăruirea: a face lucruri pentru alţii
    :: Relaţionarea: a te conecta cu oamenii
    :: Emoţia: a avea o abordare pozitivă
    :: Aprecierea: a remarca contribuţia celorlalţi
    :: Semnificaţia: a fi parte din ceva mai mare
    :: Rezilienţa: a găsi modalităţi rapide de a-ţi reveni în urma unei situaţii adverse
    :: Încercarea: a face, a realiza ceva, a învăţa continuu lucruri noi
    :: Direcţia: a-ţi fixa obiective de atins
    :: Exerciţiul fizic: a avea grijă de propriul corp
    :: Auto-acceptarea: a te simţi confortabil cu cine eşti.

    Reply

  42. Kore
    martie 23, 2014 @ 2:10 pm

    Multumesc, sdaniel!
    Seara frumoasa si saptamana binecuvantata!

    Reply

  43. Meiloiu
    martie 23, 2014 @ 9:31 pm

    In primul rand , daca intr-adevar L-am iubi pe Dumnezeu nu am fi atat de revolati , atat de ”impatimiti ” de ideea de casatorie si nu ne-am mai compara cu altii , fiind un pic invidiosi.( Aici ma refer in primul rand la mine ).
    Asta o spune o persoana care timp de 5 ani de zile (am 30 de ani) a fost foarte revoltata de ideea ca este singura si ca Dumnezeu nu ii vrea binele , ca numai unii sunt fericiti etc.
    In al doilea rand , nu stim noi in ciuda analizelor noastre „superinteligente „ cum suntem cu adevarat si ce putem sau nu sa ducem.
    Nu stim crucea pe care o duc altii si daca noi suntem sau nu in stare s-o ducem ACUM , IN ACEST MOMENT cel putin.
    Vrajmasul ne face sa vedem doar poza fericita a unor casatoriti ,dar stim sau suntem noi pregatiti sa ne jertfim pentru celalalt asa cum o fac ei sau cunoastem adevarata stare a lucrurilor , suferintele lor ?
    Dumnezeu urmareste in primul rand mantuirea noastra , nu „binele „ nostru asa cum il percepem si cum il dorim fiecare .
    „Adevărul e că dacă îl ai pe Hristos cu tine, e mai ușor, oareșce, dar asta nu e viață, se cheamă supraviețuire. „
    Hristos chiar e Viata, e Fericirea pe care o cautam atat de mult in ceilalti si prea putin in El.
    Iertati-ma daca v-am suparat , nu asta imi era intentia .Recunosc ca aceste comentarii mi-au adus aminte de cum imi plangeam de mila fara nici un rezultat si cat de mult mi-a trebuit sa inteleg ca Dumnezeu mi-a vrut /imi vrea binele.
    *Ptr.Kore si Sdaniel : viata nu s-a terminat , nu stiti ce va rezerva viitorul .
    Dumnezeu sa va ajute si pe voi si pe mine in ceea ce ne este e folos cu adevarat.

    Reply

  44. Meiloiu
    martie 23, 2014 @ 9:52 pm

    http://www.sfintiiarhangheli.ro/intrebari/20100213/vrea-sa-stiu-si-eu-cum-poate-cineva-sa-nu-deznadajduiasca-daca-este-singur

    Raspunsul Maicii Siluana e valabil in primul rand pentru mine si pentru fiecare dintre noi cred .Undeva noi am gresit (gresim ) .

    Reply

  45. Ioana
    martie 23, 2014 @ 10:52 pm

    Eu nu as adopta un copil din motivul egoist de a nu fi singura, ci pentru a putea oferi cuiva iubirea mea si tocmai pentru a nu fi egoista si sa traiesc doar pentru mine, sa muncesc doar pentru mine. Daca mi-as lua o pisica nu ar fi la fel, nu as investi in educatia ei, nu as invata-o despre Hristos si cu siguranta nu m-as simti cu nimic mai buna.
    Pe mine m-au fericit intotdeauna copii, chiar ai altora fiind si adesea cand stateam in linistea casei si ii priveam cum dorm si ce fetisoare au nu putea sa nu ma cuprinda duiosia, iubirea si pacea si sa ma gandesc ce minuni sunt. Recunosc, sunt si momente grele, dar merita.
    Motivul asta ca nu ar avea tata nu mi se pare inutil de mentionat, un copil abandonat risca sa nu aiba nici una nici alta, asa ca este evident ca ar fi preferabil sa aiba macar mama decat nimic. Nu spune nimeni ca asta este solutia de a trece peste durerea de a fi singur, dar pentru unii ar putea fi o mangaiere la un moment dat.

    Reply

  46. Kore
    martie 24, 2014 @ 6:51 am

    @ Monica Daniela,

    Sunt satula de astfel de atitudine si texte generalizate spuse doar pentru a duce cu zaharelul, indiferent de la cine vin. Cunosc multi oameni casatoriti care daca azi le-ar muri sotul/ soata ar fi intr-o stare vecina cu a-si lua zilele. Asta se cheama dependenta de o alta persoana si e patologic. Nu-mi doresc asa ceva, nu vreau ce au altii, vreau ceea ce mi se potriveste doar mie, cred ca am fost mai mult decat clara in postarile mele! Foarte interesant ca pe toti astia nu i-a iubit Dumnezeu de i-a facut cu familie, ii mentine intr-o stare de dependenta fata de celalalt, unii habar nu au pe ce lume traiesc, numai pe mine ma iubeste (atentie: stiu de ce m-a ferit Dumnezeu pana la anii astia si-I multumesc cate zile oi mai avea). Sa fim seriosi!

    In plus, m-am saturat sa ma tot analizez, asta sunt si in fiecare zi lucrez cu mine insami, iar invinuirea permanenta pentru o situatie de viata e maladiva, cine stie lucruri profunde despre om stie ce spun. Pe toti peretii ortodoxiei e scrisa, desenata si pictata iubirea, pentru toti. Realitatea este ca nu pentru toti: cei care s-au cunoscut la pat, cu oricine, ca le-a devenit persoana sot/ soata sau nu, au intaietate in fata lui Dumnezeu. Prostii care asteapta, sa mai astepte, daca au asteptat aproape jumatate de viata, ce mai conteaza cealalta jumatate, oricum au antrenament si sunt caliti, nu?

    Reply

  47. Boitos
    martie 24, 2014 @ 7:34 am

    De dimineata va citesc comentariile.
    Unii sunteti foarte dezamagiti, altii mai optimisti.
    Unii va acceptati situatia , altii nu.
    In fine pe fiecare cum ne-a lasat Domnul.
    Eu as propune urmatorul lucru: haideti sa ne punem toti basma neagra in cap sa ne impracam in doliu, ca poate a murit Dumnezeu.
    Il rog sa ma ierte, dar nu am ce face,trebuie sa iesiti din starea asta.

    Kore, eu nu inteleg.
    Daca crezi ca e asa de bine si numai asa te poti casatori, de ce nu incerci aceea varianta? A concubinajului.
    ,,Realitatea este ca nu pentru toti: cei care s-au cunoscut la pat, cu oricine, ca le-a devenit persoana sot/ soata sau nu, au intaietate in fata lui Dumnezeu. Prostii care asteapta, sa mai astepte, daca au asteptat aproape jumatate de viata, ce mai conteaza cealalta jumatate, oricum au antrenament si sunt caliti, nu?”

    Eu personal nu ma consider proasta deloc.Dimpotriva ma consider poate mai desteapta decat altii.Asa sunt eu.Imi cultiv in mintea mea lucruri bune despre mine, ca destul imi spun altii lucruri rele despre mine.
    Nu stiu care cum au intaietate unii inaintea lui Dumnezeu, adica nu stiu ierarhia cum ne plaseaza.Eu cred ca este loc pt toti, si locruile se pot schimba oricand.
    Si daca Dumnezeu nu te-a dat nici unui barbat pana acuma , inseamna ca te-a pastrat pt El. Are alte planuri cu tine.

    Chiar ieri se vorbea la Evanghelie si la predica despre crucea fiecaruia.
    Oare nu ati auzit nimic sau nu doriti sa intelegeti ?

    Sigur ca nu e usor sa fii singur, dar poate ca este mai demn.
    Eu personal nu as accepta orice si oricum.In casatorie trebuie sa faci compromisuri: este pregatita sa faci ? Poti ierta ca s-ar putea sa calce pe ,,afara”.Se pot intampla multe , inclusiv moartea.Ce faci singura din nou?
    Te recasatoresti sau traiesti asa?
    In fine sunt intrebari retorice.

    Iti recomand site-uri cu mesaje optimiste, sa vorbesti cu un preot, sa dai de 40 de slujbe, sa te rogi, si vezi ce Acatist iti aduce pacea sufleteasca si te tii de el.Nu conteaza cat ( chiar si ani – zi de zi ). Sa nu intelegi ca te critic sau iti spun din rautate.
    Dar am fost si eu in aceasta faza ca si tine ( exact asa ) si am iesit , slava Domnului.Nu este bine sa stai prea mult asa.

    Reply

  48. Meiloiu
    martie 24, 2014 @ 9:18 am

    Kore
    Nu stiu daca atitudinea ta este cea corecta. Nu neaparat fata de mine ( care nu vorbesc din carti si nici nu duc cu „zaharelul„ , ci vorbesc din experienta proprie) , cat fata de Dumnezeu.
    Inteleg nemultumirea ta , chiar o inteleg ,dar nu stiu daca te ajuta atitudinea asta .Pe mine sigur nu m-a ajutat.
    Ptr.Simona -Ma bucur ca gandesti asa „Eu personal nu as accepta orice si oricum.In casatorie trebuie sa faci compromisuri: este pregatita sa faci ? Poti ierta ca s-ar putea sa calce pe ,,afara”.Se pot intampla multe , inclusiv moartea.Ce faci singura din nou?„. Cu exceptia variantei de concubinaj.(Doamne fereste ).

    Reply

  49. Boitos
    martie 24, 2014 @ 9:37 am

    ,,Si eu am crezut pana nu demult ca e bine sa fii curat cand il primesti pe celalalt in viata ta, ca abstinenta si curatenia trupului si a sufletului te fac sa fii de dorit pt un viitor sot. Ei bine, am ajuns la amara concluzie ca lucrurile nu stau deloc asa!”
    -Kore, esti curata pt tine si Dumnezeu !

    Nu pt sot, nici pt parinti, nici pt copii.In primul rand pt tine ca om si femeie.
    Tu trebuie sa te pretuiesti pe tine, tu esti centrul universului tau, doar tu si Dumnezeu.
    Si ce daca nu ai sot sau nu vei avea.Inseamna ca nu te merita nimeni.Esti prea buna.Singuratatea este cumplita, musca in fiecare zi din suflet pana nu mai ramane nimic, depinde doar de noi daca o ,,dresam”- adica sa o folosim in ajutorul nostru, sa ne folosim de ea.
    Noi trebuie sa inflorim unde ne-a pus Dumnezeu, nu unde vrem noi.

    Fiecare zi , in care gandesti pesimist, negativist, deznadajduit, este o zi spre mai rau.
    Crezi ca te ajuta sa iti plangi de mila, sau sa le spui cuiva ca nu ai iubit ( dintre prietenii tai sau colegii tai).
    Iti inchipui ca o sa iti ridice cineva o statuie ca esti curata?
    Dintre oamenii de langa noi nu prea sunt asa ceva.

    Tu trebuie sa iesi din aceasta stare, sa lupti singura, sa iti doresti sa nu mai suferi asa.Nu ar trebui sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne de-a ceva anume, ci sa ne rugam sa putem duce ce ne da.Indiferent ce.
    Chiar dimineata am citit al 2-lea Acastist al Sf Nectarie- ti-l recomand cu caldura.

    Reply

  50. Boitos
    martie 24, 2014 @ 9:42 am

    Da, Monica.
    Probabil ca noi care am trecut prin asa ceva, stim foarte bine cat de inselatoare este acesta deznadejde si ce ape adanci si tulburi te asteapta.

    Reply

  51. Meiloiu
    martie 24, 2014 @ 10:06 am

    Simona ,
    Daca Dumnezeu nu m-ar fi ajutat si nu ar fi intrat in viata mea si azi as fi fost la fel.

    Reply

  52. Boitos
    martie 24, 2014 @ 10:24 am

    Asa e, Monica.
    Daca nu cumva am fi fost mai rau.
    Pt ca asa cum speranta, credinta, nadejdea, faptele bune, te inalta si iti inalta sufletul, asa si deznadejdea te trag in jos , spre mai rau.
    Si de acolo incep concubinajul, droguri, patimi, bautura, lacomia pantecelui, etc… , si la sfarsit moartea sufletului.

    Reply

  53. Kore
    martie 24, 2014 @ 12:10 pm

    “Daca crezi ca e asa de bine si numai asa te poti casatori, de ce nu incerci aceea varianta? A concubinajului.”
    Acum ceva ani, am avut de ales intre concubinaj si relatii cu barbati casatoriti. I-am trimis iute la plimbare pe toti!!! Daca asta e alternativa la casatoria bine facuta si randuita pe care mi-o doresc, imi pare rau, nu sunt omul ala! Nu credeam ca Dumnezeu da de ales astfel: doua colturi la fel de imputite!
    Daca nu mi-am batut joc de mine si consider ca n-am trecut pana acum prin viata ca si cand ai traversa o curte, n-am de gand sa o iau pe miriste acum. Nici nu mai pot. Mi-am dat seama de prea multe.

    „Eu personal nu as accepta orice si oricum.”
    Nici eu nu am acceptat si nu accept orice, ca de-asta sunt in dezolarea asta a singuratatii.

    „In casatorie trebuie sa faci compromisuri: este pregatita sa faci ? Poti ierta ca s-ar putea sa calce pe ,,afara”.”
    Nu fac compromisuri care-mi sapa caverne in suflet si la temelia familiei! Nu stiam ca o casatorie randuita de Dumnezeu vine la pachet cu astfel de vicii. Eu din Scriptura am inteles cu totul altceva.

    „Iti recomand site-uri cu mesaje optimiste, sa vorbesti cu un preot, sa dai de 40 de slujbe, sa te rogi, si vezi ce Acatist iti aduce pacea sufleteasca si te tii de el.Nu conteaza cat ( chiar si ani – zi de zi ).”
    Nu sunt adepta computerului (il folosesc doar ca instrument de lucru) sau a site-urilor care promoveaza dezvoltarea personala de suprafata. Vreau un om de calitate, vrednic si capabil de iubire adevarata in viata mea nu de surogate. Am duhovnic insa cheia nu e la el, viata si implinirea mea ca om si femeie de deciziile lui Hristos depind. Apoi, nu sunt deloc in favoarea a tot felul de imbunari sau fortari de mana ale lui Dumnezeu, cu 40 de liturghii, slujbe peste slujbe, etc. Nu cred ca Dumnezeu e ghiseu de relatii cu publicul.

    „Sigur ca nu e usor sa fii singur, dar poate ca este mai demn.”
    Poate ca atunci ar trebui sa nu se mai casatoreasca nimeni, daca admitem ca demnitatea e ceva bun, si e bun, contribuie la imbogatirea duhovniceasca a omului pentru ca ea presupune si alte esente bune si de dorit.

    „Si daca Dumnezeu nu te-a dat nici unui barbat pana acuma , inseamna ca te-a pastrat pt El.”
    Nu vreau sa ma calugaresc, nu mi-ar placea deloc atmosfera permanenta de manastire; imi place si ma bucur sa merg in vizita ori de cate ori pot dar nu sa traiesc asa tot restul vietii.

    „Inseamna ca nu te merita nimeni.”
    Mi-e cam greu sa cred ca a incheiat Dumnezeu lumea cu mine.

    „am fost si eu in aceasta faza ca si tine ( exact asa ) si am iesit , slava Domnului.Nu este bine sa stai prea mult asa.”
    Nici eu nu ma bucur de starea pe care o am, stai linistita.

    „Crezi ca te ajuta sa iti plangi de mila, sau sa le spui cuiva ca nu ai iubit”
    Nu am scris pe site-ul asta ca sa-mi plang de mila in public, sa fiu pusa la zid, sa ma victimizez, sa mi se raspunda sarcastic si nici sa mi se ridice statuie! Am scris pt ca aveam nevoie sa imi spun durerea, pt ca am nevoie de intelegere, de o incurajare (pe care unii mi le-au oferit si carora le multumesc), pt ca imi place viata, nu imi place sa ma afund in tristete, pt ca simt ca nu mai pot si ca nu ma aude nimeni, pt ca Dumnezeu tace!

    Pun punct final aici discutiei.

    Reply

  54. Boitos
    martie 24, 2014 @ 12:40 pm

    Kore, nu cred ca cineva de aici te-a pus la zid sau te-a acuzat cu ceva.
    Si daca tu crezi ca nu il auzi pe Dumnezeu, asta nu inseamna ca tace.

    „Crezi ca te ajuta sa iti plangi de mila, sau sa le spui cuiva ca nu ai iubit”
    -eu nu m-am referit aici la acest site, sa nu scrii, ci in lumea de langa tine.
    De ce unii cred despre tine ca esti curata? Le-ai spus tu?
    ,,Nu aruncati margaritare porcilor”

    ,,Apoi, nu sunt deloc in favoarea a tot felul de imbunari sau fortari de mana ale lui Dumnezeu, cu 40 de liturghii, slujbe peste slujbe, etc. Nu cred ca Dumnezeu e ghiseu de relatii cu publicul.”- nimeni nu forteaza mana Lui Dumnezeu cu asa ceva,
    Ci doar il rugam sa iesim din starea aceasta, de deznadejde.

    Imi cer scuze ca iti spun , dar poate ca tu nici nu ai ajuns asa de rau incat sa crezi ca doar Biserica te mai scapa de stare aceasta.

    Nimeni nu ti-a spus sa te duci la manastire, sa te calugaresti.
    Poti foarte bine sa fii de folos celorlalti si singur( necasatorit ).

    Reply

    • Dan Sorin
      martie 24, 2014 @ 2:09 pm

      [quote name=”Simona”]Kore, nu cred ca cineva de aici te-a pus la zid sau te-a acuzat cu ceva.[/quote]
      Da, sigur…. Și marmota învelea ciocolata în staniol…

      Reply

  55. Meiloiu
    martie 24, 2014 @ 12:49 pm

    Dumnezeu sa te ajute Kore .
    Imi cer iertare si eu daca te-am ranit prin cea ce am spus.

    Reply

  56. Boitos
    martie 24, 2014 @ 2:15 pm

    Scuza-ma Dan-s, dar eu nu prea inteleg lucrurile astea.
    Daca poti traduce e ok.

    Reply

  57. Dan Tudorache
    martie 24, 2014 @ 3:01 pm

    Corina, eu ți-am citit ultimul mesaj zâmbind iarăși. Odată de bucurie pentru modul curajos și lucid de a privi lucrurile și în al doilea rând pentru umorul tău negru. Sigur, poate nu-ți este în intenție asta, dar așa am perceput eu cuvintele tale.
    Te rog să mă ierți că zâmbesc în timp ce ție nu-ți este bine. Aș vrea tare mult ca și tu să fii bucuroasă măcar că prin felul tău de a fi ai adus iarăși o bucurie.
    Domnul să te aibe în pază!

    Reply

  58. Dan Tudorache
    martie 24, 2014 @ 3:03 pm

    Monica, nu ți-am mai ”auzit” glasul demult!
    M-aș bucura să te știu bine.

    Reply

  59. Dan Tudorache
    martie 24, 2014 @ 3:04 pm

    Simona, sper că nu ai rămas cu resentimente de pe urma dojenirii la articolul cu construirea bisericilor.
    O zi cu pace îți doresc!

    Reply

  60. romeo
    martie 25, 2014 @ 7:35 am

    Kore ,desi ai zis ca pui punct discutiei as vrea sa mai adaug ceva..Cei care iti doresc binele intotdeauna vor incerca sa iti arate greselile ,sa te critice constructiv.. Acei oameni care nu iti doresc binele si carora nu le pasa intotdeauna iti vor sustine ideile chiar si atunci cand ele sunt gresite.Esti o femeie puternica ,ai ales un drum greu..In ziua de azi mai sunt putine femei, ca si barbati de altfel ,cu principiile tale..Femeile prefera sa „experimenteze ” cat mai mult..Eu te felicit pentru felul tau de a fi ,mi-ar face placere sa vorbim in privat ,si nu lasa revolta ta sa inchida toate usile si ferestrele ..

    Reply

  61. Boitos
    martie 25, 2014 @ 9:57 am

    ,,Simona, sper că nu ai rămas cu resentimente de pe urma dojenirii la articolul cu construirea bisericilor.” – nu am nici un resentiment.
    Avem pareri diferite si ne respectam parerile.Simplu.

    Dar chiar nu mi-i s-a parut normal ca cineva sa spuna ca Dumnezeu tace.
    El niciodata nu tace, nu il auzim noi, asta e altceva.Trebuie sa vedem noi insine de ce nu il auzim.
    Oare nu citim Scriptura ? Dumnezeu tot timpul vorbeste cu oamenii( daca nu direct atunci prin Maica Domnului si prin Sfinti). Este in glasul constintei noastre.

    ,,nu sunt deloc in favoarea a tot felul de imbunari sau fortari de mana ale lui Dumnezeu, cu 40 de liturghii” – sunt persoane care frecvent dau de slujbe, sau citesc ele timp de 40 de zile cate un Acatist .Nu mi-i se pare o fortare, ci o jertfa, o umilinta, o rugaminte inaintea lui Dumnezeu.
    Cand ai un copil bolnav, sau un parinte nu te rogi pana se face bine, si treci de 40 de slujbe ?

    Reply

  62. Kore
    martie 25, 2014 @ 9:28 pm

    Scrisoarea Parintelui Sofronie de la Essex catre o doamna din Cipru

    Sunt cincizeci si sapte de ani de cand port rasa si, pe cat imi pare, nu am dorit a-mi neglija mantuirea, ci totdeauna cu mare teama si lacrimi am rugat pe Dumnezeu sa se milostiveasca de mine, sa-mi ierte pacatele si sa nu ma lepede de la asternutul picioarelor Sale.

    Am incercat, cred, dupa puterile mele, sa nu nedreptatesc nici o persoana de pe Pamant; mai mult chiar, sa-mi dea Dumnezeu barbatia de a sluji cat mai multor oameni cu putinta, fara sa astept de la ei nici o plata materialnica sau duhovniceasca, ci asteptand doar de la Dumnezeu darul iertarii pacatelor mele.

    Si totusi, in tot acest rastimp de mai mult de jumatate de veac, nu am cunoscut perioade de pace sau siguranta, ci totdeauna am simtit in jurul meu amenintari ori cel putin stari potrivnice. In tot ceea ce incerc sa fac, chiar si in cel mai mic lucru, intalnesc intotdeauna piedici de netrecut. Aproape toate portile lumii acesteia sunt mereu inchise pentru mine. Am imbatranit si nu am inteles sensul acestor incercari. Adica: sunt ele semnul urgiei lui Dumnezeu fata de mine, pacatosul, sau altceva se intampla? De nenumarate ori am rugat pe Dumnezeu sa-mi descopere pentru ce lucrurile merg asa, iar Dumnezeu imi raspunde necontenit cu tacere.

    De aici veti intelege ca nu sunt in masura sa va dau explicatii la dramatica incercare prin care treceti. Dar va avem totdeauna in rugaciunile noastre, cu durere si dragoste.

    Greu este noua sa invinovatim pe Dumnezeu si sa ne indreptatim pe noi insine, dar iarasi, nu este usor sa facem nici invers, ca prietenii lui Iov, care doreau sa se faca aparatorii dreptatii lui Dumnezeu, uitand de infricosatele chinuri prin care a trecut Iov.

    Astfel, [b]tace Dumnezeu[/b], tacem si noi.

    Arhimandritul Sofronie, 1984

    Reply

  63. Dan Sorin
    martie 25, 2014 @ 9:38 pm

    @Kore: Mulțumesc pentru acest comentariu. Mă regăsesc foarte tare în această scrisoare.

    Reply

  64. Boitos
    martie 26, 2014 @ 8:33 am

    Vorba lui Dan: sa mai incerc o data.
    Deci , eu nu cred si nu voi crede in veci ca Dumnezeu nu ne asculta sau nu ne raspunde la ceea ce il intrebam sau cand il chemam.
    Depinde doar de noi ce vrem.
    Mie de exemplu mi-i s-a intamplat ca sa ma rog pt ceva anume si sa se rezolve alta treaba.La inceput am fost f. suparata, dar apoi analizand m-am gandit ca aceea treaba a fost mai urgenta decat ceea ce L-am rugat eu.

    Daca va faceti un scop din casatorie s-ar putea sa cadeti in deznadejde.
    Bucurati-va de fiecare zi, de soare, de flori, incercati ceva nou,multumiti-va cu viata pe care o aveti pt ca poate fi mai rau.
    Ceea ce se intampla acuma nu se mai intampla si maine.Si nu cumva sa ne para rau ca nu ne-am bucurat de ziua de azi.
    Plus de asta trebuie sa ne bucuram si pt faptul ca Dumnezeu ne incearca: prin asta ne arata ca ne iubeste, ca ne vrea aproape de El.
    Eu nu am inteles o vreme de ce trebuie sa imi vizitez bunicii, in loc sa ma duc cu prietenii si sa imi cau si un sot ( de exemplu ).Bunicii nu se mai intorc niciodata, pe cand pt prietenii si pt un viitor sot am toata viata inainte.

    Eu, de exemplu, printre altele, mi-am pus in ghivece ceva seminte de flori pe care nu le-am mai pus niciodata: intr-un ghiveci am plantute de 0.5 cm, in altul aproape nimic.Dar nu e nici o problema, daca vad ca nu ies sapt viitoare mai pun iarasi aceleasi seminte.
    Deci lucruri simple, asta fac viata frumoasa si putem merge mai departe.

    Ti-am recomandat site-uri : de exemplu: ,, o zi buna.net-adevarul despre esec”
    Daca trebuie sa faca legatura adminii , ii rog sa faca ca eu nu ma pricep.

    Reply

  65. Dan Tudorache
    martie 26, 2014 @ 9:32 am

    Simona, tu ai dreptate în tot ceea ce spui.
    Dar și Corina are nevoie de înțelegere, de sprijin. Nu toți se descurcă la fel cu singurătatea. Firile pasionale foarte greu se descurcă pentru că simt imperios nevoia să se dăruiască și să primească afecțiune cu intensitate. Mai ușor este celor înclinați spre contemplație. Eu dacă eram singur la vârsta asta cred că făceam și depresie.

    Foarte bine ai făcut că ai început să te bucuri de lucrurile simple și elementare și mai ales să te bucuri de bunicii tăi. Să ia aminte și alți tineri la exemplul tău.

    PS: Când vrei să pui link în comentariu, copie linkul respectiv din browser și după ce-i dai paste selectează tot linkul (doar linkul) li apasă butonul de URL din rândul de butoane pentru editarea comentariului.

    Reply

  66. Boitos
    martie 26, 2014 @ 9:44 am

    Bunicii mei nu mai sunt, din pacate, si daca nu m-as fi bucurat de ei, toata viata as fi regretat.

    Multumesc pt PS, dar parca vorbesti in alta limba.Data viitoare o sa incerc.

    Reply

  67. Dan Tudorache
    martie 26, 2014 @ 9:58 am

    Fii atentă, e foarte ușor, numai să încerci. Hai să faci acum un test și eu îți voi șterge comentariile test până reușești.
    Imediat deasupra cadranului în care scrii se află un rând de butoane cu care editezi textul. Unul din butoane, mai spre mijloc, are inscripția URL pe el.
    Copie te rog un link de pe net și dăi paste în formularul de comentarii.
    După asta selectează cu cursorul mouse-ului tot textul linkului (până se face fundalul textului cu o bandă albastră) și apoi apasă pe butonul URL.
    După ce vei apăsa, resectivul text va fi afișat cu următoarele simboluri la capete:
    La început cu [ url ]
    La sfârșit cu [ /url ]
    Apoi apeși Trimite la mesaj și asta-i tot.

    Reply

  68. Stefan Viorel Cristian
    martie 26, 2014 @ 11:29 am

    @Dan, legat de afirmatia ta: „Firile pasionale foarte greu se descurcă pentru că simt imperios nevoia să se dăruiască și să primească afecțiune cu intensitate. Mai ușor este celor înclinați spre contemplație.”-eu nu stiu sa zic in ce grupa m-as afla (pasional sau cu inclinatii spre contemplatie) pentru ca pe de-o parte simt si eu la randu-mi nevoia sa daruiesc si sa primesc afectiune cu intensitate dar pe alta parte rabd, accept realitatea, tin in mine supararea asta, ba chiar de curand mi s-a nascut in minte ideea ca burlacia ce-o traiesc este de fapt implinirea rugaciunii mele din fiecare seara: „….si nu ne duce pe noi in ispita ci ne izbaveste de cel rau”.

    Reply

  69. Dan Tudorache
    martie 26, 2014 @ 2:36 pm

    Cristi, de multe ori bărbatul se descoperă mai ales în relație cu femeia, și invers.
    Însă tu, Simona, Corina, Monica-Daniela și toți ceilalți creștini care duceți crucea singurătății nu de explicații aveți nevoie ci de sprijin concret, de o îmbrășișare frățească, de rugăciunea, compasiunea și prezența noastră reală.
    Dacă am fi fost din același oraș, te invitam bărbătește la o bere (sau la un suc acum), mai vorbeam, te încurajam dar așa, dată fiind situația nu am ce să fac mai mult decât să mă rog pentru tine, pentru voi.
    La fel îi îndemn pe toți cei de-aici să facă pentru voi și voi pentru noi, cei care avem familii sau suntem pe cale.
    Deasemenea, vă îndemn să vă mai destindeți puțin un pic din tensiunea singurătății participând la taberele organizate de Claudiu. Nu o să vă pară rău.

    Reply

  70. Stefan Viorel Cristian
    martie 26, 2014 @ 3:30 pm

    Multumesc Dan! Pe rugaciuni m-am bazat si eu anul asta, in special Paraclisul Maicii Domnului, maslul care la mine-n oras se tine doar lunea seara, vecernia s.a.
    A fost o vreme cand ascultam de nenumarate ori melodia „Dau viata mea pentru o iubire- Monica Anghel” insa cu timpul am realizat ca devenisem dependent de ea, ca ma aduce in tristete si-mi aprofundeaza sentimentul de singuratate. Anul trecut am apelat online la 9 psihologi intrebandu-i daca pe lumea asta mai exista femei ISFJ pentru ca o astfel de personalitate caut. Din cei 9 doar unul mi-a raspuns (era o doamna) iar pe langa asta a creat si un material pe baza discutiilor noastre, un material intitulat „Idealizarea iubirii”.
    Asa ca nu ramanae decat sa astept si sa ma rog in continuare macar sa-mi dea puterea de-a rabda.
    Imi pare rau ca nici de data asta nu pot participa la tabara organizata in aprilie deoarece pe 27 luna respectiva voi pleca o saptamana in Israel.

    Reply

  71. Dan Tudorache
    martie 26, 2014 @ 4:02 pm

    Cristi, sigur vor mai fi ocazii.
    Pleci la Sf. Mormânt?

    PS: eu în momentele de singurătate mă chinuiam cu ”I wanna know what love is”. Acum știu că dragostea nu-i doar bucurie, e și jertfă 🙂
    Dar nu-mi pare rău deloc.

    Reply

  72. Stefan Viorel Cristian
    martie 26, 2014 @ 4:17 pm

    Da, e o excursie in Tara Sfanta. Mi se zbarleste pielea pe mine numai cand ma gandesc ca voi calca pe pamanturile pe care odata a calcat si Domnul nostru Iisus Hristos. Poate credinta in El provoaca astfel de sentimente.

    PS: nici nu trebuie sa-ti para rau. Cand iubesti cu adevarat abia realizezi ca dai/renunti la ceva pentru persoana iubita, cu alte cuvinte esti lipsit de remuscari.

    Reply

  73. Meiloiu
    martie 26, 2014 @ 6:00 pm

    „Însă tu, Simona, Corina, Monica-Daniela și toți ceilalți creștini care duceți crucea singurătății nu de explicații aveți nevoie ci de sprijin concret, de o îmbrășișare frățească, de rugăciunea, compasiunea și prezența noastră reală.„

    *ptr Dan

    Povestea mea e un pic mai „bizara.„
    Dumnezeu m-a ajutat foarte mult -de fapt treaba a facut-o El.
    Efectiv dupa ani de chin sufletesc si razvratire mi-a aratat ca de fapt nu stiu ce inseamna o casatorie .Eu aveam o dorinta egoista de afectiune si atat , nu-mi vedeam pacatele , lipsurile, egoismul etc .
    Nici acum nu stau mai bine .Nu stiam ca o casatorie presupune jertfa , smerenie , notiuni straine mie .
    Si acum nu pot sa spun ca sunt pregatita pentru acest pas si nici nu mai simt aceasta dorinta .
    Problemele mele sunt altele -ma intereseaza sa ma ajute Dumnezeu pe plan spiritual mai mult , mai ales ca eu am un trecut greu .Eu am fost impotriva lui Dumnezeu cu buna stiinta cativa ani din viata .
    Crucea singuratatii pentru mine nu mai e o cruce.Dumnezeu a transformat-o in binecuvantare si leac si mi-a deschis alt drum.El m-a ajutat sa merg la slujbe si in pelerinaje (Grecia , Israel , aproape toata tara).
    Iar la mine El trebuie sa mai lucreze foarte mult , in cazul in care voia Sa ar fi sa am o casatorie binecuvantata de El.
    Deci , daca ma pomeneste careva in rugaciune -as prefera sa se roage sa ma ajute Dumnezeu cu ceea ce imi trebuie mie ,cu ceea ce stie El ca am nevoie , mai ales pentru vindecarea sufleteasca.
    As vrea sa ma inscriu si eu la seara de miercuri de rugaciune , dar a disparut rubrica aceea cu formularul parca.
    PS: Daca administratorul considera ca acest comentariu este poate smintitor sau nefolositor poate sa-l stearga, fara nicio suparare.

    Reply

  74. Dan Tudorache
    martie 27, 2014 @ 9:52 am

    Monica, fii te rog fără griji, cum să smintească mesajul tău?
    Îmi pare rău că n-am putut să-ți răspunde de aseară. De rugăciunea de seară, care are loc miercurea, începând cu ora 10:30 seara, se ocupă Claudiu iar eu n-am avut tematica în față ci doar am citit-o ieri dimineață și n-aș fi vrut să-ți povestesc aduceri aminte.
    Te poți înscrie la această adresă, făcând o scurtă solicitare: searaderugaciune@ortodoxiatinerilor.ro
    Claudiu e plecat acum din oraș dar îți va răspunde cu siguranță, chiar dacă cu întârziere.
    După ce te înscrii, vei primi un mail în fiecare marți, cu tematica pentru miercuri.

    Mulțumesc și pentru mesajul tău către mine. Mă gândesc că și așteptarea asta în singurătate, chiar dacă e grea, e ca o coacere a sufletului. Te coci pentru vremea potrivită sau aștepți ca și cel rânduit de Dumnezeu să se coacă. Ca odată gustând unul din sufletul altuia, să fiți dulci la gust.

    Te voi pomeni și eu în rugăciune, cu mare drag.

    Reply

  75. Ion
    martie 27, 2014 @ 8:04 pm

    Reply

  76. Stefan Viorel Cristian
    martie 28, 2014 @ 8:40 am

    Haideti sa va spun ceva comic, cel putin pentru mine. Ieri am facut un studiu asupra femeilor si domnisoarelor moderne. La mai multe dintre acestea le-am spus urmatoarele cuvinte: „ma gandeam ca intr-o zi, cand ne vom intalni si vom fi mai singuri, sa-mi dai voie a-mi deschide ceva si sa-ti arat ceva… as fi curios cum ai reactiona cand o vei vedea cat e de mica si daca o vei accepta asa mica cum e ea sau vei depune eforturi sa-mi creasca, pentru ca numai cu ajutorul unei femei poate creste”.
    Cateva dintre aceste femei/domnisoare zambeau usor dar putin incordate de parca mi-ar ascunde ceva dar erau de acord cu propunerea mea. Altele m-au privit serioase pe sub sprancene de parca m-ar fi luat la palme. Mesajul este intradevar unul interpretabil si poate fi inteles in mai multe feluri, de aceea multe s-au gandit si la prostii. Insa adevaratul mesaj pe care intentionam sa le transmit lor era urmatorul: „ma gandeam ca intr-o zi, cand ne vom intalni si vom fi mai singuri, sa-mi dai voie a-mi deschide sufletul si sa-ti arat speranta mea de a gasi o femeie ce are-n cap si altceva in afara de sex si aventura…as fi curios cum ai reactiona cand vei vedea cat de mica-mi e speranta si daca o vei accepta asa mica cum e ea sau vei depune eforturi sa-mi creasca, pentru ca numai cu ajutorul unei femei poate creste, numai o femeie adevarata ma poate convinge ca azi mai exista astfel de femei adevarate, demne de respect”.
    Rezultatul final a fost unul haios iar concluzia la care am ajuns n-a fost prea clara deoarece motivul pentru care am reusit sa fac atatea femei sa se gandeasca la prostii nu e doar unul ci doua:
    -fie femeile moderne doar la asa ceva viseaza (sex si aventura), asa cum spunea un poet „In lumea noastra nepereche/ Pe rand uitarile se-astern/ Azi dragostea-i poveste veche/ De-acuma sexul e modern”;
    -fie barbatii moderni le-au afectat mentalitatea, majoritatea din ei cautand femei sexi cu port USB liber pentru transfer se informatie genetica.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *