Fecioara – concentrare a frumuseților și a excelenței întregii creații

„Căci vrând Dumnezeu să înalţe o icoană a toată frumuseţea şi să arate în jurul acestora în chip curat atât îngerilor, cât şi oamenilor, icoana Lui Însuşi, a făcut astfel încât să fie cu adevărat atât de frumoasă, concentrând toate cele prin care le-a împodobit când le-a divizat pe toate, dând subzistenţă unei lumi/podoabe comune din lucruri bune văzute şi nevăzute sau, mai bine zis, arătându-o un amestec comun al tuturor frumuseţilor dumnezeieşti, îngereşti şi omeneşti şi o frumuseţe şi mai înaltă care împodobeşte amândouă lumile, una începută de pe pământ, dar care a ajuns până la cer şi l-a întrecut pe acesta prin ridicarea ei acum din mormânt la cer, care a legat cele de jos cu cele de sus şi prin lucrurile minunate din jurul ei conţine totul; întrucât chiar şi faptul că la început s-a zis că e cu puţin mai prejos decât îngerii [cf. Ps 8, 6] — mă refer la faptul că a gustat moartea — sporeşte excelenţa în toate a Mamei lui Dumnezeu. De aceea pe drept cuvânt astăzi toate aplaudă şi conlucrează la prăznuirea făcută cu acest prilej.”

Sfântul Grigorie Palama – La Atotvenerata Adormire a Maicii Domnui – Omilia 37

Sursa: Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 427.
 

(Visited 1 times, 1 visits today)