Ce sentiment împlinitor și odihnitor este să știi că soțul/soția și-a dăruit întreaga ființă doar ție

Cine poartă sentimentul de iubire profundă față de o persoană, simte nevoia stringentă de a se desfăta în exclusivitatea iubirii reciproce. Cine iubește însetează după o iubire fidelă, continuă și care se dăruiește în totalitate. De aceea, dacă iubești profund simți că fecioria este dovada fidelității față de ființa cu care vrei să împarți totul, mai înainte de a vă fi știut.

Fecioria este dovada de iubire a persoanei care a așteptat să se ofere în exclusivitate, cu maxim de dăruire posibilă; este dovada că nu a fost rușinată de niciun sentiment trecător și dovada că intimitatea și curăția trupului nu au fost știrbite de nicio faptă necugetată. Fecioria este dovada iubirii statornice, este dezideratul exclusivității pe care o cere dragostea dintre un bărbat și o femeie.

Deci sămânța iubirii dintre doi tineri nu apare atunci când aceștia încep să se îndrăgească ci apare/trebuie să apară mai înainte ca ei să se cunoască. Această sămânță a iubirii se naște prin conștientizarea, asumarea și păstrarea fecioriei pentru o singură ființă, aceea cu care nădăjduiești să te legi pe viață, deși nu o cunoști încă, dar care speri să nutrească aceleași sentimente de dăruire ca și tine.

Dragostea curată așteaptă persoana potrivită la momentul potrivit iar prin credința în pronia lui Dumnezeu, aflăm care este această persoană după care tânjește intenția noastră. Însă orice grăbire este un risc de a pierde fecioria și toate roadele pe care le da ea în sânul căsătoriei.

Numai angajamentul prin credința în Dumnezeu face ca fecioria să fie o garanţie a iubirii viitoare căci păstrarea ei neștirbită este un act de încredere și încredințare totală față de o singură persoană; este jarul iubirii autentice care mocnește în mod latent până să izbucnească cu maxim de potențial atunci când își găsește corespondentul în persoana mult așteptată din fața altarului.

Fecioria este mai-nainte cinstirea persoanei iubite ce se cade a fi reciprocă, cinstire a cărei însemnătate și rodnicie va fi deplin înțeleasă abia mai târziu, când soții se vor bucura că s-au dăruit unul altuia în deplinătatea ființei lor.

Ce sentiment împlinitor și odihnitor este să știi că soțul/soția și-a dăruit întreaga ființă doar ție; că nu a fost altul/alta în afară de tine, în inima persoanei pe care o iubești; că nimeni altcineva nu s-a mai împărtășit de ființa căreia îi porți cele mai tainice și profunde sentimente de iubire!

Și din păcate cât de puțini tineri se mai bucură de acest mare dar!…căci puțini au rămas cei care se mai ostenesc pentru o asemenea cinste. Dar nu vor rămâne rușinați cei care și-au pus nădejdea în Dumnezeu, fie că au căzut fie că nu.

Nu vă pot spune ce sentimente au femeile când ştiu că soţul li s-a dăruit doar lor, dar vă pot spune ce simt eu ca bărbat fiind căsătorit cu o femeie care şi-a păstrat fecioria pâna la căsătorie pentru mine, pentru noi defapt. Spre deosebire de bărbaţi, femeile se raportează altfel la relaţiile intime, trăirile şi sentimentele implicate în toată această relaţie trupească fiind mult mai puternice şi mai răscolitoare. Legătura aceasta trupească între soţ şi soţie îi uneşte foarte mult, dându-le un plus de energie în planul iubirii sentimentale. Iar femeile în mod special se ataşează foarte mult de bărbatul cu care au avut relaţii intime. Aşa a lăsat Dumnezeu lucrurile în această lume, şi asta se întâmplă pentru că femeia a fost luată din bărbat, cum zice Scriptura, şi pentru că bărbatul este slava (lauda, bucuria, împlinirea) femeii iar bărbatul este slava lui Dumnezeu.

Din acest motiv dacă soţia ta a avut relaţii intime cu alte persoane înainte de căsătorie, tu ca bărbat pierzi un ascendent moral foarte important, un avantaj sentimental care ar fi putut solidifica foarte mult relaţia (căsătoria). Femeile în special, dar şi bărbaţii într-o măsura mai mică, nutresc chiar şi după multă vreme sentimente aparte pentru persoanele cu care au avut relaţii trupeşti.

Eeeei ! Acum gândiţi-vă cum este ca tu să fii singurul bărbat căruia soţia ta s-a dăruit!

Pentru mine răspunsul e simplu, şi-l vi-l spun după 10 ani de când am întâlnit-o pe soţia mea şi după 5 ani de căsătorie: eu, Claudiu, în ochii Iuliei, indiferent ce s-ar întâmpla, indiferent pe cine ar vedea, sau indiferent de câte exemple de bărbaţi de succes, sau de cupluri minunate ar vedea în jur, eu rămân pentru ea bărbatul care o cunoaşte şi o iubeşte aşa cum este ea şi căruia i s-a dăruit cu mult drag în totalitate, iar această dăruire a adus multe roade. Nu prea pot exprima în cuvinte ce vreau să spun, dar eu simt în privirea Iuliei că eu sunt şi voi fi mereu aparte.

Cu mare drag vă zic că şi invers lucrurile stau la fel. Orice s-ar întâmpla pentru mine Iulia este şi va fi mereu apare, femeia care mă iubeşte aşa cum sunt și persoana care a ajuns la inima mea, văzându-mi şi cele mai ascunse gânduri şi năzuinţe.

Fecioria este o garanţie fidelităţii în căsătorie, dar asta doar când soţii sunt bine ancoraţi în viaţa Bisericii. Altfel, fecioria, ca şi alte daruri primite de la Dumnezeu se murdăresc şi se pierd în mocirla păcatelor lumii acesteia. Doar Duhul Sfânt ne poate curăţi iarăşi şi iarăşi prin Botez, Spovedanie şi Euharistie, până când ajungem în Împărăţia Cerurilor când nu va mai fi nevoie, căci acolo nu vor mai fi ispite, nici întristări, nici poftă şi nici păcat. Iar acolo unde nu este păcat nu există nici murdărie.

(Claudiu)