Fecioria: garanţia păstrării loialităţii în timpul căsătoriei
Ştiut este de toată lumea că în cadrul cuplurilor care au relaţii intime, nefiind căsătoriţi, apare o oarecare monotonie, partenerii după o anumită perioadă ne mai fiind aşa de interesaţi. Acest lucru se întâmplă pentru că tinerii asociază mental, în mod greşit, relaţiile intime cu o cunoaştere totală a partenerului. Această greşeală te duce cu gândul că partenerul nu-ţi mai poate oferi nimic nou, nimic surprinzător, dezgolirea trupului fiind „chipurile” cel mai mare secret al acelei persoane. Din acest punct dorinţa de noutate se manifestă prin căutarea unui nou partener.
Această dorinţa va duce la despărţire, cauzându-i suferinţă partenerului. Bineînţeles că cel (cea) care se plictiseşte nu-i va spune niciodată adevărul partenerului, conştientizând că dacă o va face îi va provoca o suferinţă şi mai mare. Cum poţi să te duci să-i spui: „Eu m-am plictisit de tine. Am făcut dragoste de atâtea ori şi nu mi se mai pare aşa interesant.”
Eşti constient(ă) că vei primi o replică de genul: „Deci tu numai sex vroiai de la mine. Eu numai pentru asta sunt bun(ă)? Sentimentele nu contează deloc, eu ca persoană şi toate momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună nu înseamnă nimic pentru tine?…”
Ciudat! dar prin simplu fapt de a refuza să-i spui motivul real al despărţirii conştientizezi că nu te interesează persoana iubită ci mai mult plăcerea pe care o obţii din relaţia cu ea, şi-ţi dai seama cât de josnic poţi să gândeşti și să fii.
Daruirea totală din timpul actului sexual este percepută de partener ca o dăruirea totală pe toate planurile, în tot timpul relației. Fiecare se aşteaptă de la celălalt să fie iubit aşa cum este, cu toate defectele sale, să fie iertat mereu, să fie înţeles mereu, să primească toată atenţia şi tot ajutorul. Mai ales în mintea fetelor apar gânduri de genul: „dacă m-am culcat cu el ca să-i arăt cât de mult îl iubesc, deşi nu vroiam asta în mod deosebit, probabil că şi el mă va iubi mai mult şi relaţia noastră o să se consolideze.”
În realitate nu se întâmpla aşa, partenerul cautând de cele mai multe ori doar plăcerea în celălalt şi nefiind dispus să se dăruiască pe toate planurile. De aici apar neînţelegerile, pentru că aşteptările unuia nu se regăsesc în faptele şi iubirea celuilalt.
Pe de altă partea cuplurile de tineri care-şi păstrează fecioria până la căsătorie se înţeleg mai bine, se alintă mai des, se poartă mai copilăresc, iubirea lor fiind curată şi îndreptată către persoana partenerului şi nu către plăcerea sexuală pe care o pot obţine din relaţia reciprocă. Ei aleg să-şi păstreze fecioria având ca motivaţie dorinţa de a-și maturiza sentimentul de dragoste, de a nu păcătui prin iresponsabilitate și egoism, şi de a nu pierde binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu.
În cazul celor care au relaţii intime înainte de căsătorie, dorinţa de noutate materializată prin căutarea unui nou partener este cultivată încă de la tinereţe, şi este foarte posibil ca această dorință să apară din nou în timpul căsătoriei, numai că de data aceasta lucrurile vor sta mult mai grav în cazul unei despărţiri.
În cazul tinerilor care se păstrează curaţi pâna la cununie, fecioria este o garanţie a păstrării loialităţii în timpul căsătoriei, pentru că partenerul nu pune foarte mare accent pe plăcerea obţinută din relaţiile intime, ci pe sentimentele profunde pe care le au unul faţă de altul.
În familie există o legătură tainică între relaţiile intime şi naşterea copiiilor. Fiecare act sexual dintre cei doi soţi este o şansă de a primi de la Dumnezeu un copilaş. Această legătură tainică este o garanţie a loialităţii partenerului, garanţia venind din iubirea pe care părinţii o arată copilului şi nu din obligaţie morală.
Aşa cum spuneam şi în alt articol relaţiile intime între soţi sunt doar o etapă spre iubirea desăvârşită, şi nu un scop în sine, iubirea carnală dintre ei luând „forma” unei persoane (copiii), a unui suflet, care-i va uni şi mai mult. Uşor uşor soţii încep să-şi arate iubirea unuia celulilat prin copii şi nu trupeşte. Este evidentă înţelepciunea lui Dumnezeu, care reuşeşte prin firea lucrurilor, să transforme dorinţa noastră de plăcere în iubirea arătată oamenilor.
Relaţiile intime sunt o etapă a familiei pentru că soţii trebuie să treacă de la o iubire egoistă în doi către o iubire manifestată către societate şi către lumea întreagă, împlinind astfel porunca: „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Învățând să-ți iubești soția/soțul, defapt înveți să iubești lumea întreagă.
Din acest motiv relaţiile intime în afara căsătoriei n-au ca scop decât obţinerea plăcerii şi nu iubirea adevărată, iubirea bineplăcută lui Dumnezeu şi oamenilor. Astfel căutarea plăcerii prin cealaltă persoană devine păcat şi de multe ori chiar patimă. Iar consecinţele păcatului desfrânării sunt multe şi grave asupra întregii omeniri, având de suferit nu doar cei din jurul nostru ci pe viitor şi generaţiile care vor veni după noi.
Este evident cum dorinţa de plăcere a înaintaşilor noştri se materializează astăzi într-o societate în care sexualitatea şi pornografia se regăseşte în toate aspectele societăţii moderne. Lucrurile pot sta şi mai rău decât atât, dar pot sta şi mai bine, asta depinde doar de noi.
(Claudiu)
Popescu
februarie 15, 2011 @ 1:18 pm
Garantie nu, dar semn bun,da
Fecioria este o garanţie a păstrării loialităţii …
E discutabil, nu este o garantie. Cunosc situatii de tineri care s-au pastrat pana dupa casatorie, dar tot au divortat… dupa 13 ani.
Este adevarat insa ca infranarea este un SEMN BUN, semnifica tarie de caracter si da sperante frumoase pentru viitor.
Claudiu
februarie 15, 2011 @ 1:51 pm
Salut Popescu,
Sunt de acord, expresia corecta ar fi: "Fecioria este o mai mare garantie pentru pastrarea loialitatii partenerului."
Infranarea si pastrarea fecioriei nu este numai un semn bun, ci este o lupta alaturi de Dumnezeu impotriva poftei, lupta rasplatita de Hristos din bel*** in timpul familiei.
Cei ce-si pastreaza fecioria inaintea casatoriei invata infranarea, atat de necesara sotilor intr-o familie. Daca nu te poti infrana de la relatii intime cand fiecare sta acasa la parinti, cum oare te vei infrana in familie, dormind in acelasi pat.
Perioada menstruala, posturile de peste ani, perioada de sarcina si de recuperarea dupa nastere, toate sunt momente in care infranarea este obligatorie in primul rand pentru sanatatea femeii dar si a barbatului.
In familie sunt cateodata luni de zile cand trebuie sa te-nfranezi, si experienta castigata inainte de casatorie te va ajuta foarte mult.
Doamne ajuta!
Emanuela
februarie 15, 2011 @ 3:12 pm
Claudiu,
Depinde de stabilitatea mintala si constientizarea fiecarui om asupra importantei infranarii, pentru ca el daca nu vede beneficiile si face asta numai de dragul sotului, sotiei, prietenului si prietenei nu va fii bine, totul se va sfarsi la un moment dat.
Depinde de raportul fiecarui om cu Dumnezeu, cat de mult intelege toate legile lasate de El si mai ales daca intelege in fine ca aceste legi sunt lasate pentru binele nostru si nu impuse de Biserica ca niste "reguli".
Ceea ce spui tu si foarte frumos spui se aplica celor care traiesc in Dumnezeu si il constientizeaza si il accepta, adica pentru cei care il iubesc in primul rand pe Dumnezeu. Pentru ca daca nu stim sa-l iubim pe Dumnezeu nu vom sti cum sa iubim nici oamenii si pe noi insine.
De aceea nu se aplica ce spunem aici in site tuturor, sa nu ne grabim sa punem etichete caci lumea ne ofera la orice pas surprize.
Da este posibil divortul si intr-o familie care inainte si-au pastrat fecioria pana la casatorie!
Da este posibila si varianta ca totul sa decurga perfect si sa ne imbunatateasca lucrurile!
Da este posibila si varianta ca cei doi sa fii avut relatii intime inainte si totusi sa aiba o familie fericita!
Da exista si posibilitatea ca sa se ia de feciori si apoi el sa o bata pe ea, sau ea sa-l insele apoi…
Exista toate posibilitatile, important este cum il iubim pe Dumnezeu fiecare dintre noi, pentru ca:
Daca il iubim pe Dumnezeu vom vedea beneficiile fecioriei si vom primi rasplata lor, amandoi!
Daca il iubim pe Dumnezeu amandoi nu vom divorta!
Daca il iubim pe Dumnezeu amandoi nicigand bataie sau Doamne Fereste!
Daca il iubim pe Dumnezeu iubim pe noi insine si pe toata lumea dintr-o data! si vom avea si casnicie fericita!
Dar toate astea decat dc AMANDOI iubim pe Dumnezeu! Pnetru ca dc unul trage in SUS si celalalt mai mult in JOS vor ajunge sa constientizeze punctul 0 la care se afla defapt, sau mai rau in minus. Sau vad plusul si atunci cel care il observa se detaseaza si merge singur mai departe.
Exista, exista toate posibilitatile, depinde doar cat de mult iubim pe Dumnezeu si frumos spunea Saurian intr-un articol sau comment, ca Dumnezeu poate da binecuvantare si tinerilor care au facut pacatul asta inainte , pentru ca n-au stiut. Dar atentie nu ca s-au facut ca nu stiu.
Doamne ajuta!
Admin
februarie 15, 2011 @ 4:30 pm
Emanuela, desigur ca [i]"-)epinde de stabilitatea mintala si constientizarea fiecarui om asupra importantei infranarii"[/i] si [i]"-)epinde de raportul fiecarui om cu Dumnezeu, cat de mult intelege toate legile lasate de El si mai ales daca intelege in fine ca aceste legi sunt lasate pentru binele nostru si nu impuse de Biserica ca niste "reguli"."[/i]
Sunt constient de lucrurile acestea. Dar asta nu inseamna sa sustinem ca [i]"-)e aceea nu se aplica ce spunem aici in site tuturor"[/i]… pentru ca e ca si cum am spune ca fecioria pana la casatorie nu este o porunca datatoare de viata care se aplica tuturor, sau in oglinda spus:
desfranarea dinaintea casatoriei nu se aplica tuturor.
Asta ar insemna ca pentru unii e valabila desfranarea ca pacat deci si consecintele, iar pentru altii nu. Deci nu mai avem universalitatea raului si a binelui, indiferent de persoana si timp. Dar lucrurile nu stau asa.
Intr-adevar exista o sumedenie de variante, le vedem si in practica, dar ele nu neaga sau scad cu ceva valoarea fecioriei si a infranarii. Tocmai ca o potenteaza si mai mult. Tocmai aceste variante enumerate de tine arata ca fecioria/infranarea sunt atarnatoare de relatia cu Dumnezeu, dar si de relatia cu oamenii.
Spre exemplu: dat fiind ca avem legea firii, exista si necredinciosi care simt ca e firesc sa ai relatii intime doar cu o singura persoana toata viata. Dat fiind ca necredinciosii il exclud pe Dumnezeu, ei nu se innfraneaza pana la casatorie. De aici exista doua variante:
a) daca partenerul trage mai mult in jos, precum spuneai, atunci lucrurile se strica indiferent cat de firesc i s-a parut celuilalt sa se daruiasca unei singure persoane.
b) daca partenerul trage in sus, s-ar putea sa avem surpriza descrisa de Saurian. Si sunt astfel de cazuri si vor mai fi. Omul nu se naste credincios, ci devine asa prin exercitarea vointei. Doi necredinciosi, prin iubire sincera unul fata de altul il pot descoperi pe Dumnezeu (mai bine zis, Dumnezeu lucreaza prin iubirea lor pentru a se descoperi pe Sine)
Totusi, luand in consideratie posibilitatea variantei a), se vadeste cat de bine-facatoare/pazitoare este fecioria. Pentru ca tocmai prin feciorie ne pazim de cei care trag mai mult in jos si pe care nu-i putem cunoaste decat in timp. Infranarea trupului pana la casatorie (nu ca nu ar mai exista infranare dupa) este cel mai bun test pentru a te feri de oamenii slabi in virtute, care nu au vointa, si nu vor sa aibe vointa de a-si stapani pornirile patimase. Deci ne ferim de oamenii unsi pe buze cu miere…dar inauntru pelin.
In casatorie exista si multe privatiuni ale actului sexual cauzate de urmatoarele situatii pe care le enumar din nou: sarcina si nastere, imbolnaviri prelungite, distanta si timp mare cauzate de servici…etc. Am omis intentionat perioadele de post ca sa intre si necredinciosii in incidenta acestor posibilitati.
Deci, date fiind aceste situatii de netagadiut, e clar ca cel care nu a fost in stare sa se infraneze pana la casatorie, are toate sansele sa cedeze ispitei desfranarii la prima ocazie, dat fiind ca nu si-a exersat vointa…ci a subjugat-o instinctelor la prima persoana cu care a avut posibilitatea.
Repet din nou din experienta de om casatorit un adevar de care se vor lovi toti tinerii pe parcursul casniciei:
Daca nu te infranezi inainte de casatorie, cand fiecare se duce la casa lui, atunci cum poti sa te infranezi dupa casatorie, in aceeasi casa si impartind acelasi pat? (adresarea este generala)
Daca nu constinentizam asta e ca si cum am face cativa pasi pe versantul unui munte, minunandu-ne cat e de frumos peisajul (gustarea sentimentului de dragoste)ca mai apoi sa luam hotararea necugetata si euforica de a urca pana in varful muntelui fara echipament si o pregatire fizica adecvata. O fi frumosi primii pasi, poate si urmatorii…dar drumul pana in varful muntelui e plin si de poteci inguste, de stanci greu de abordat, si alte pericole. Daca nu avem pregatirea fizica necesara si vointa exersata, s-ar putea sa ne intoarcem din drum. Asa fac si cei care au pornit pe drumul casatoriei nepregatiti cu conditia spirituala a infranarii.
Mai mult decat atat, pastrarea fecioriei sau infranarea dupa caderea in pacat, reprezinta o "investitie" sentimentala proprie fata de persoana iubita. Reprezinta un aport de daruire fata de acea persoana, aport care este o mare garantie de incredere reciproca a celor doi. Iar increderea reciproca le va potenta si mai mult iubirea, alaturi de Dumnezeu.
Cam asta am dorit sa se inteleaga.
Emanuela
februarie 15, 2011 @ 6:57 pm
Claudiu,
Ma bucur asa de mult ca putem invata de la oameni ca tine, abordezi problemele cu mult tact:-)
Ceea ce vroiam sa rectific "nu in acest site", pare luat siteul la general si normal te duce cu gandul ca la mine pacatul nu este universal , m-am grabit, ci in acest articol, titlul, pare o eticheta care nu poate fi pusa pe toti oamenii. Ai inceput asa Fecioria:, deci din start te referi la cei care stiu ce inseamna fecioria, constientizeaza si o accepta din dragoste.Ai vizat categoria de oameni pentru care este adresat articolul tau. Trebuie ca sa constientizam in primul rand fecioria ca sa fie valabil ceea ce este scris dupa cele doua puncte. De aceea am spus ca nu se aplica tuturor,ci doar celor care sunt in cunostinta de cauza. Nu poate fi o garantie fecioria pentru cineva care desi fecior nu o constientizeaza, ca si sanatatea. La un moment dat se va lua de la el darul, chiar daca este fecior.
Cam asta vroiam sa spun si eu 🙂
Admin
februarie 16, 2011 @ 7:15 am
Acum am inteles mai bine la ce ai vrut sa te referi Emanuela.
Intr-adevar articolul nu este exhaustiv, si nici nu mi-am propus asta. As fi scris un roman altfel… 🙂
Dar totusi porneste de la niste experiente cunoscute de toate categoriile de oameni, experiente care fac legatura cu ideea de baza a articolului (speram cu succes).
In categoria de articole "sexualitate" avem mai multe abordari asupra fecioriei, abordari care sa vizeze in mod special alte categorii de oameni, precum cei din afara bisericii, cei care nu prea constientizeaza.
Nu putem sa reluam mereu aceleasi idei de baza atunci cand tratam subiectul fecioriei, ci incercam sa dam o continuitate generala…sa construim un fel de puzzle din articole, piesa cu piesa…pana iese imaginea de ansamblu a situatiei.
Pentru asta este nevoie de efort sustinut si din partea noastra, dar este nevoie si de interes din partea tuturor cititorilor.
Nu toti isi vor da interesul, dar suntem convinsi ca cei cu buna intentie au interesul sa descopere cat mai multe lucruri…in mod nepatimas, fara sa fie manati de dorinta de a-si indreptati patimile.
Multumim pentru aprecieri. Rugati-va pentru noi.
elena denisa c
februarie 17, 2011 @ 3:15 pm
Minunat articol!Ai scris foarte frumos Claudiu si cred si eu ca fecioria ar trebui sa fie intr-un fel garantia pastrarii fidelitatii, a loialitatii in cadrul casatorie, deoarece omul e facut sa constientizeze dragostea, s-o simta, s-o daruiasca, s-o impineasca, e facut sa creasca in virtuti si sa se desavarseasca pentru a dobandi mantuirea.Deci, prin faptul ca doua persoane si-au pastrat fecioria pana la casatorie si astfel cer binecuvantarea lui Dumnezeu, ei dau dovada ca doresc sa faca voia Lui si ca in ei arde iubirea ce cauta sa se sfinteasca.Daca au reusit sa fie tari si sa faca fata ispitelor de unii singuri pana in acel moment, cu atat mai mult se vor intari primind binecuvantare si har prin Taina Cununie, cu atat mai mult in dragostea lor se vor uni cu Hristos, Care va face ca iubirea lor sa fie mereu proaspata si vie iar cei doi sa gaseasca un sprijin unul in celalalt pe stramta cale a mantuirii…
Danis
martie 3, 2011 @ 7:04 pm
Crestinismul a condamnat inca de la inceput sexualitatea considerand-o un pacat in sine…Nu e de mirare ca dupa 19 secole de reprimare, aceasta a izbucnit in societatea moderna cu atata putere sub forma pronografiei, a relatiilor ciudate si perversiunilor de tot felul…De altfel, crestinismul a dat dovada si de un misoginism aparte..sa nu uitam ca „de la femeie e inceputul pacatului si prin ea toti murim”-citat din Biblie
Sexul nu e un lucru rau in sine, ci e ceva cat se poate de firesc si natural..Nu are nimic diabolic sau josnic in sine…la fel ca si banii. Nu sunt rai in sine…ci modul in care te folosesti sau ii folosesti poate fi mai bun sau mai rau! A face dragoste cu o persoana pe care o iubesti..nu vad nimic pacat sau rau in asta…A face insa sex pt. bani, intr-o dispozitie proasta, la manie, la betie..etc..asta da..nu are nimic nobil si inaltator.
Bun; care a fost motivul pt. care conducatorii bisericii(si calugarii-mai mult sau mai putin misogini) au decis sa condamne sexualitatea? Pt. a controla turma. -interes cat se poate de pragmatic. Au inoculat otrava-sexul e un pacat- si cum nimeni nu poate trai fara el- se va simti vinovat- nu-i asa?
Apoi va veni la tine …sa-l ierti de pacatul facut..si tot asa..Iata cercul vicios. Bun plan…bine aplicat..Iata rezultatul.
Claudiu
martie 3, 2011 @ 7:27 pm
Doamne ajuta!
Biserica nu a condamnat sexualitatea considerând-o păcat ci a blamat întotdeauna doar relaţiile intime în afara familiei. Biserica condamnă relaţiile intime înaintea căsătoriei şi adulterul, adică relaţiile extraconjugale, pentru că au efecte negative foarte grave asupra individului şi asupra întregii societăţi.
Izbucnirea fenomenului pornografiei a fost impulsionat de televiziune şi internet, dorinţele ascunse ale oamenilor au existat dintotdeauna, păcatul manifestându-se de când lumea sub diferite forme.
Adulterul şi perversiunile sexuale există de mii de ani, abia astăzi le putem vedea filmate şi fotografiate şi distribuite în masă peste tot.
A condamna un păcat înseamnă a feri oamenii de o viitoare suferinţa. Dacă Biserica şi Dumnezeu n-ar încercă să-i ajute pe oameni şi să le recomande o atitudine morală curată şi neegoistă, lumea ar fi de mii de ori mai rea astăzi.
Citatul din Biblie pe care l-ai dat este din memorie, şi nu cuvânt cu cuvânt, şi este extras din context. Biserica n-a acuzat niciodată pe Eva mai mult decât pe Adam, ba mai mult, când s-a referit la prima cădere în păcat a omului a folosit expresia: "căderea lui Adam" şi în niciun caz "păcatul Evei".
Biserica nu poate fi acuzată de misoginism, în primul rând pentru că Fecioara Maria, Maica Domnului, este femeia care a ajuns la cel mai înalt nivel pe care-l poate atinge o femeie, mai cinstită şi mai mărită în cer şi pe pământ decât toţi îngerii şi sfinţii.
Într-adevăr femeia a fost percepută altfel în trecut, dar asta nu din cauza Bisericii, ci pentru că ăsta era nivelul omenirii atunci, atât ştiau oamenii, atât percepeau, astăzi lucrurile s-au schimbat.
Sexul nu e rău în sine, normal, sexul e lăsat de Dumnezeu pentru a-i ajuta pe soţi să se iubească mai mult şi pentru a concepe copii. Dar dacă vorbim de sexul între două persoane care nu sunt căsătorite, care văd sexul doar ca un mod de a se simţi bine, şi apoi se pot despărţi, atunci lucrurile se complică.
Sexualitatea este aşa de mult promovată astăzi tocmai pentru că sexul înainte de căsătorie nu este perceput ca un păcat. Tot de aici sunt şi rădăcinile pornografiei.
Aici poţi găsi mai multe detalii:
Efectele relaţiilor intime dinaintea căsătoriei asupra societăţii ([url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate/relatii-intime-inaintea-casatoriei/14645-efectele-relatiilor-intime-dinaintea-casatoriei-asupra-societatii.html[/url])
Călugării nu condamnă sexualitate, ci de bună voie îşi închină viaţa lui Dumnezeu, trăind în mănăstire, în înfrânare, post şi rugăciune. Călugăria şi familia sunt două căi spre aceeaşi ţintă: Împărăţia cerurilor.
maria
martie 3, 2011 @ 7:29 pm
@anonim
ideea este ca nu trebuie sa vezi tu daca e pacat sau nu,ca nu noi hotaram ce este pacat sau nu,asta a hotarat Dumnezeu la facerea lumii,noi nu urmam niste reguli omenesti eu stiu ca de ex "codul bunelor maniere".interesant ar fi sa ne si scrii de unde ai luat citatul ala din Biblie si din ce context.
si daca totusi vrei sa-ti sustii niste argumente macar fa-o cu numele pe tapet nu sub anonimat,sau si tie tie rusine de ceea ce spui?
caietescu
septembrie 13, 2012 @ 6:09 pm
Acest articol repeta o serie de mituri si prejudecati in legatura cu sexualitatea. VIrginitatea e o prejudecata care nu dovedeste nimic, cu atat mai mult sa pastreze stabilitatea si sa asigure durabilitatea unei casnicii. TIneri care sunt virgini si au o relatie nu inseamna ca sunt mai inocenti si sa comporta mai copilareste fata de cei nevirgini, pubertatea lor este mutilata ce ar trebui sa-si urmeze calea normala si fiziologica; orict de virgini ar fi, cei tineri se gandest la relatiile intime si au fantezii ca orice altcineva datorita schimbarilor hormonale. A sustine ca trupul sa fie controlat printr-o vointa iesita din comun este pur si simplu inuman, sa fim sinceri, conteaza cumva ca sexualitatea sa fie indeplinita doar in cadrul casatoriei si cu o singura persoana? Din perspectiva crestina, da. Insa acest lucru tine de idealism, deci nu va fi respectat de multi, nici de cei mai multi. Si cine poate garanta ca doi tineri casatoriti virgini nu vor divorta? Dar himenoplastia ce readuce virginitatea in ce categorie intra? E tot pacat? O dovada ca virginitatea e doar o stare de spirit. Nimeni nu vrea sa recunoasca, dar biserica, inclusiv cea ortodoxa, ar trebui sa-si revizuiasca atitudinea fata de sexualitate, pentru ca acest subiect contribuie foarte mult la indepartarea oamenilor de orice tine de crestinism institutionalizat, iar cei ce se declara practicanti sunt de fapt niste ipocriti si duc lupte pierdute impotriva propriei fiziologii. Chiar daca acum peste 80% dint romani se declara ortodocsi, peste cateva decenii acest procent va scadea simtitor si va atinge valorile occidentale daca biserica ortodoxa nu incearca sa se actualizeze, renuntand la o parte din interdictiile absurde precum masturbarea. Fiind un site ortodox, poate ca voi fi invinuit pentru ceea ce afirma aici, insa nu spun aceste lucruri dintr-un spirit pragmatic: la ce bun sa se spovedeasca un tanar si sa tina cel canon pentru masturbare, cand este evident pentru toata lumea, si din aproape toate postarile de pe cest site asta reiese, ca dupa un anumit timp va relua practica, apoi se spovedeste si ciclul continua. Unui laic, cu atat mai mult daca e tanar, nu i se poate cere sa-si controleze natura precum un calugar. Cele doua zone trebuie bine nuantate si atitudinea fata de mireni trebuie sa se relaxeze.
Dan Tudorache
septembrie 25, 2012 @ 8:55 am
Îți răspund și aici, cu oarece întârziere, pentru că nu mi-a permis timpul altfel. Ai susținut că ”VIrginitatea e o prejudecata care nu dovedeste nimic, cu atat mai mult sa pastreze stabilitatea si sa asigure durabilitatea unei casnicii.” În acest caz te invit să consulți câteva statistici despre paralela dintre familia tradițională și familia concubinajului ca să observi unde sunt mai mari problemele:http://www.sanatatesiviata.ro/familie-si-educatie/109-familie/140-concubinajul-si-efectele-asupra-copiilor-concubinajul-coabitarea-casatoria-de-proba
Apoi ai spus că ”orict de virgini ar fi, cei tineri se gandest la relatiile intime si au fantezii ca orice altcineva datorita schimbarilor hormonale.” În altă parte ți-am răspuns că folosești dubla măsură și ți-am și explicat de ce. Pe scurt, aici nu voi spune decât că nu ai de unde ști ce este în mintea tinerilor virgini tocmai pentru că nu le poți citi gândurile.
În continuare ai întrebat retoric ”sa fim sinceri, conteaza cumva ca sexualitatea sa fie indeplinita doar in cadrul casatoriei si cu o singura persoana? Din perspectiva crestina, da. Insa acest lucru tine de idealism, deci nu va fi respectat de multi, nici de cei mai multi.” Desigur că lucrul acesta ține de idealism, la fel cum și mântuirea și sfințenia țin tot de idealism. Și pentru că nu se îngrămădește multă lume la idealul lui Dumnezeu, adică de a socate omul din patimi pentru a-l readuce la starea de har, în Împărăția Cerurilor, nici multă lume nu se mântuiește. Așadar, fiecare după cum alege.
După asta ai întrebat ”cine poate garanta ca doi tineri casatoriti virgini nu vor divorta”. Nu garantează nimeni asta. Păstrarea fecioriei este o condiție necesară, nu și suficientă, pentru ca tinerii să nu divorțeze. Ca la matematică. Pentru a nu divorța este nevoie de mult mai mult decât o virtute: mai trebuie și iertare și îndelungă-răbdare, și sacrificiu de sine pentru ca o căsătorie să nu eșueze. Dar păstrarea fecioriei înainte de căsătorie este o garanție a păstrării fidelității în căsătorie. Asta este altceva. Desigur, există și exepții de la regulă, ca peste tot.
Mai departe problematizezi fecioria în felul următor: ”Dar himenoplastia ce readuce virginitatea in ce categorie intra? E tot pacat? O dovada ca virginitatea e doar o stare de spirit.” Problematizarea este în parte reușită pentru că ai reușit să pui accentul pe ceea ce trebuia: virginitatea e o stare de spirit. Defapt, în ortodoxie, lucrurile sunt mai nuanțate: Când folosim cuvântul virginitate, ne referim cu precădere la trup iar când vorbim despre feciorie, ne referim cu precădere la suflet. Pentru că a fi virgin nu este totuna cu a fi feciorelnic. Sfântul Vasile cel Mare se căia spunând că ”nici femeie am cunoscut, nici feciorelnic sunt.”
Poate că sunt mulți tineri virgini, dar dacă se masturbează sau dacă au imaginații mizerabile, cu siguranță nu sunt feciorelnici. De aceea, a fi feciorelnic, este o stare superioară virginității. Virginitatea poate fi de multe ori o stare de conjunctură. Dar fecioria este întotdeauna o stare asumată.
Cât despre himenoplastie, ea readuce virginitatea la fel de mult cum montarea unui capac nou ar putea pasteuriza borcanul de gem desfăcut deja și consumat parțial de cine știe ce pofticios. Dacă pui un capac nou la un borcan desfăcut de ceva timp, se pasteurizează cumva? Desigur că nu. E doar un petec nou la un sac vechi. La fel și himenoplastia. Și să fim serioși… câte persoane recurg la această procedură ca să ne facem griji că am fost înșelați de ambalaj.
Mai departe, susții că ”Nimeni nu vrea sa recunoasca, dar biserica, inclusiv cea ortodoxa, ar trebui sa-si revizuiasca atitudinea fata de sexualitate, pentru ca acest subiect contribuie foarte mult la indepartarea oamenilor de orice tine de crestinism institutionalizat, iar cei ce se declara practicanti sunt de fapt niste ipocriti si duc lupte pierdute impotriva propriei fiziologii.”
Aici țin să precizez că am onoarea să mă număr printre ipocriții de care vorbești și nu-mi este rușine cu asta, ci chiar mă simt foarte bine. Cât despre lupta împotriva propriei fiziologii cred că ar trebui să înțelegi rosturile sexualității umane și care este natura umană. Ți-am răspuns la alte comentarii despre acest aspect, pe scurt, cum am putut. Dacă ești curios să aprofundezi, mult mai de folos sunt scrierile sfinților pe această temă.
Pe final ai întrebat ”la ce bun sa se spovedeasca un tanar si sa tina cel canon pentru masturbare, cand este evident pentru toata lumea, si din aproape toate postarile de pe cest site asta reiese, ca dupa un anumit timp va relua practica, apoi se spovedeste si ciclul continua.”
Pe același principiu, ”că după un anumit timp va relua practica”, se poate scuza și fumatul, și dependența de droguri, și mințitul, și orice altă patimă. Așadar, nu este un motiv să te lași de lupta cu o patimă doar pentru că nu reușești să te vindeci de ea ”pocnind din degete”. Dar fiecare se vindecă de patimi mai devreme sau mai târziu, fie că este vorba de masturbare sau altceva. Și pentru că ai vorbit despre masturbarea, eu nu văd de unde ar reieși că ” este evident pentru toata lumea, si din aproape toate postarile de pe cest site asta reiese, ca dupa un anumit timp va relua practica, apoi se spovedeste si ciclul continua”? Cumva ai o statistică updatată la zi cu tinerii care suferă de această patimă și faptul că nu reușesc să scape de ea? Poate că întrebarea sună ironic, deși nu am în intenție, dar cum altfel aș putea să te atenționez că nu ai nicio bază să tragi astfel de concluzii. În primul rând nu avem de unde ști câți tineri s-au vindecat (dintre cei care au scris că suferă de patima asta), fie și din simplul motiv că nu au dorit să-și anunțe vindecarea. Nu este nimeni obligat să dea rapoarte de însănătoșire sufletească după cum nimeni nu e obligat să dea mărturie despre o patimă. Însă un creștin, din smerenie, mai degrabă va vorbi despre neputințele sale decât să cadă în ispita trâmbițării victoriilor.
Ana
septembrie 25, 2012 @ 10:38 am
CaiEtescu
[quote]Chiar daca acum peste 80% dint romani se declara ortodocsi, peste cateva decenii acest procent va scadea simtitor si va atinge valorile occidentale daca biserica ortodoxa nu incearca sa se actualizeze, renuntand la o parte din interdictiile absurde precum masturbarea.[/quote]
Biserica ortodoxa nu face compromisuri.
Interesant este ca fara sa vrei tu admiti ca occidentul este neinfranat.
Tie iti plac oamenii schimbatori, care azi zic una maine fac alta? Biserica ortodoxa este aceeasi de la Hristos si pana astazi. Nu face schimbari in functie de pacatele oamenilor.
Si daca aceste schimbari s-ar face, tu ca tanar te-ai simti mai bine sa fii acceptat de biserica cu un pacat? Afirmatia ta ma face sa cred ca tu doresti sa te apropii de biserica, insa ai vrea sa fii acceptat asa cum esti. Din partea asta poti sa stai linistit. Biserica ortodoxa nu constrange pe om ci-i da libertate.
Referitor la masturbare sa stii ca nu exista om pe planeta asta care sa continue in patima asta fara sa se imbolnaveasca.
Snorri Sturluson
ianuarie 23, 2017 @ 6:23 pm
Am citit articolele precum si marturiile tinerilor care regreta ca si-au pierdut fecioria inainte de casatorie si a celeor care se bucura ca si-au pastrat-o. M-au lasat rece.
In loc sa imi inspire parere de rau pentru ei si invataminte, imi inspira doar invidie.
Eu am pastrat regulile si sunt fecior si etc. Nu prea ma incalzeste. Nu mai am iubire fata de Dumnezeu. Sunt crestin si actionez ca un crestin din datorie, la fel cum un soldat asculta ordinele superiorului.
Traiesc cu singuratatea crancena si mi-am pierdut nadejdea de mult.
Sunt tanar dar nu mai sunt adolescent si as vrea sa ma casatoresc. Dar nu gasesc pe nimeni. Pare ca doar altii dau peste fete credincioase si frumoase (nu pocitaniile pe care le vad deseori prin biserica). Sunt singur, frustrat sentimental si sexual si cad des in depresie, fumat, alcoolism si alte substante, contemplu de ani de zile sinuciderea si mi-e ciuda ca e interzisa. Sunt cinic si am sufletul negru.
Si standardele pe care le aveam au inceput sa scada, si sa scada. In curand nu vor mai exista. Nu prea mai caut frumusete sufleteasca ci doar cea trupeasca. Si aici intervine paradoxul. Nu mai dau doi bani pe feciorie dar nici sa o pierd in afara casatoriei nu mai pot. Sunt prins cu totul in dogma si e prea tarziu pentru mine.
Am auzit cum ca Dumnezeu da toate la timpul lor. Sigur, primesc aceasta sintagma.
Dar cand aud ca unora nu le e de folos sa se casatoreasca, si trebuie sa accepte canonul singuratatii… asta nu mai primesc. Daca nu mi-e de folos, Dumnezeu poate sa faca sa imi fie de folos. Daca Dumnezeu imi randuieste sa ma casatoresc ca sa imi arate ca nu-mi e de folos, iarasi e o gluma proasta. Adica puterea de oranduire a lui Dumnezeu cel Atotputernic se opreste la un punct?
Asta mi-a adus mie Dogma si cred ca daca ar fi sa dau timpul inapoi as fi luat alte decizii.
Claudiu Balan
ianuarie 24, 2017 @ 6:54 am
Salut Snorri,
Ești unul dintre cei muiți care sunt necăsătoriți și vor să se căsătorească. Sunt foarte mulți tineri singuri, paradoxal mii de băieți și mii de fete în același județ care așteaptă persoana potrivită.
Și băieții și fetele singure au așteptări mari în general, și poate dacă și unii și alții ar fi mai îngăduitori, s-ar mai alege câte ceva.
De ce nu încerci să legi o relație cu o fată care nu e chiar fotomodel, una din fetele din Biserică, așa cum zici? De ce nu lași nivelul așteptărilor puțin mai jos și încerci să te bucuri de relația cu o fată, de sensibilitatea ei, de compania ei, și poate încet – încet iese ceva.
Ce zici?
Snorri Sturluson
ianuarie 24, 2017 @ 8:00 am
Pentru ca prima atractie e cea fizica si nu se poate trece peste ea. A fi intr-o relatie cu cineva care nu te atrage duce la nevroza psihica.
Mai mult. Am impresia ca ortodoxii in general sunt urati fizic. Probabil de aceea se refugiaza in ortodoxie. Oamenii frumosi par sa faca parte dintr-un alt troson al realitatii la care ortodoxii nu au acces.
Dar nu asta e problemaprincipala.
Problema e ca in jurul meu nu sunt fizic prezente fete. Parca le-a inghitit pamantul. Iar cele care sunt prezente sunt deja luate.
O sa fac 28 de ani in curand. Prilej in care prietenii mei o sa imi faca apologia apelatului la prostituate pentru a nu stiu cata oara.
Dan Ilie Baterica
ianuarie 24, 2017 @ 12:15 pm
Salut Sno
Te inteleg si eu duc povara singuratatii de mult mai multi ani ca tine am si eu frustrarile mele insa trebuie sa trecem prin filtrul constiintei orice. SI mai ales sa nu punem etichete. Ti ti-ar placea sa se uite cineva la tine si sa-ti spuna pocitanie? Cu siguranta nu! E bine sa ne gandim de ce suntem ortodocsi si de ce respectam randuielie ? Pentru ca ne e frica sa nu ne pedepseacasa Dumnezeu? Sau poate vrem rasplata finala sa ajungem in Rai. Daca pentru aceste 2 motive suntem crestini atunci pierdem esenta ne ratacim intr-un dresaj ca la circ. Dumnezeu ne-a dat gandire si constiinta sa deosebim binele de rau. Prin actiunile nostre ne respectam pe noi. TU crezi ca daca aveai relatii gata deveneai fericit asa brusc… Te culci cu cineva si gata ai iesit din singuratate. Deschizi poarta spre un drum mai greu din care cu greu mai scapi si care va lasa cicatrici in suflet si poate si in corp. PAcatul se curata prin canon insa pornirea spre pacat te va bantui mereu, felul cum privesti fetele se va schimba. Si nu poti sti pe ce cale o vei lua. nu poti sti ce drame poti provoca atat tie cat si partenerei… poate ramane insarcinata si face avort fara ca tu sa stii. Si devii automat complice la crima. Si multe altele pot aparea…
Eu te sfatuiesc sa-ti gasesti refugii pozitive: studiul,munca, mergi la manastiri, sportul, un hobby drumetiile, excursiile, orice te scoate din starea asta. Vei intalni tineri ca tine, construiesti prietenii, iti schimbi viziunea, incerci relatii, vorbesti cu altii despre problemele tale Si mai ales sa te rogi si nu pierde speranta. Multumeste lui Dumnezeu pentru ceea ce ai… pentru ca sunt miliarde pe planeta asta care o duc mult mai rau ca tine care au pierdut sanatate familie n-au ce manca sunt batuti abuzati chinuiti… La noi chinul e in mintea nostra la altii e in viata de zi cu zi.
Ada
ianuarie 24, 2017 @ 5:50 pm
Salut Snorri,
Am o intrebare: ai accepta sa cunosti o fata frumoasa, credincioasa, care e mai mare decat tine ca varsta ? Nici ea nu si-a gasit perechea, ca si tine.
adina
ianuarie 24, 2017 @ 8:22 pm
Pentru dan_ilie , daca doresti putem vorbi mai multe pe adresa mea rodica72@yahoo.com.
Boitos
ianuarie 25, 2017 @ 8:07 am
Cand le „aud” pe femei incepe sa ma doara mintea.
Snorri, rezolva-ti tu probleme tale : fumat si alcoolism sau alte substante .Cum tu ai spus mai sus.
Rezolva-ti treburile astea si apoi ai pretentia la fete frumoase.Nu cred in povestile tale ca un ortodoxie vezi fete urate.Asa le vezi tu.Hai sa nu mai jignim religiile ca daca ne apucam de ele stiu si eu destui din alte religii care sunt mai putin destepti ca noi.Asa cred eu.
O persoana urata pt tine nu e urata pt altii.Deci depinde de gust.
Daca ai pretentia la fete frumoase atunci ridica pt tine stacheta mai sus.Ceea ce ai tu de oferit nu conteaza ?
Snorri Sturluson
ianuarie 25, 2017 @ 4:19 pm
dan_ilie , ok, am inteles, multumesc, Doamne Ajuta!
Ada M , da, de ce nu.
Snorri Sturluson
ianuarie 25, 2017 @ 6:28 pm
Simona, cum sa spun … eu nu am mai baut si fumat de 2 ani. Primul meu mesaj era un copy-paste dintr-un alt mesaj pe care l-am scris cu mult timp in urma dar nu am avut puterea sa-l postez pana acum.
Poate ca am spus niste lucruri nedrepte si neadevarate dar poate ca am avut si niste experiente neplacute care au dus la acele afirmatii.
Din pacate Biserica Ortodoxa Romana nu a randuit taina preotiei pentru femei dar sunt sigur ca biserica anglicana te-ar primi cu bratele deschise.
Meiloiu
ianuarie 25, 2017 @ 6:55 pm
dan_ilie
Un comentariu extrem de pertinent.
Nu pot insa sa nu -i dau dreptate Simonei.Frumusetea e ceva relativ.
Ce sa facem noi oamenii de rand , cu patimile si problemele noastre , care nu aratam ca din reviste? Care am vrea langa noi un om obisnuit.
Probabil ar trebui sa ne sinucidem, nu ? Eventual sa fie o sinucidere in masa , pentru ca suntem prea multi in aceasta ipostaza.E o ironie -desigur – ce am spus.
Cred ca mi se confirma faptul ca multi asteapta „printese „(sa fie asa si pe dincolo , sa stie asta si ailalta ). Vad si la biserica exemple asa.Culmea e ca vin destule fete foarte frumoase, realizate financiar si credincioase si care sunt singure de multi ani .
Probabil ca si la acelea or fi gasit unii nu stiu ce cusururi .
Cand aud astfel de lucruri , resimt o stare de lehamite (nu stiu cat de deznadejde , ci mai ales lehamite).
Boitos
ianuarie 26, 2017 @ 10:03 am
Buna, Monica daniela.
Imi pare bine sa te ,,aud”.Ce faci? Esti bine, frumoasa, voioasa, sanatoasa ?
Sper ca da.
Mi-a fost dor de tine.Te pup.
Monica, femeile ( fetele ) asta de care vorbesti tu nu le trebuie orice barbati pe langa ele.
Da, se gasesc diverse cusururi, ceva de genul : nu sunt prea ascultatoare in fata barbatilor, prea supuse, poate vad prea multe, nu tac, etc. De cine sa asculte ? De unul care habar nu are sa se conduca pe el insusi dar vrea sa fie capul casei.Sa fim seriosi.Numai orb sau cu interes material trebuie sa fi ca sa te bagi intr-o casnicie de genul asta.
Boitos
ianuarie 27, 2017 @ 12:31 pm
Da, multumesc pt idee.
Inchipuie-ti cum as predica.Bucura-te ca esti la ortodoxi.Vezi, si pt asta trebuie sa te bucuri, nu sa te intristezi ca nu gasesti fete frumoase.
Daca in anvon la anglican ar aparea o ,,pocitanie” -ai fugi manacand pamantul.
Dar daca ar aparea o ,,zana” -te-ai duce cu drag la Biserica.
Daca m-ai vedea pe mine predicand la anglicani te-ai muta la ortodoxi ( cu sau fara fete frumoase).
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
ianuarie 27, 2017 @ 3:53 pm
Cred ca am mai scris asta dar ceea ce ne atrage la oameni este povestea pe care o spun. Este dansul nostru prenuptial cum ar veni. Si povestea pe care un om o spune atrage un anumit partener, care ori are o poveste similara, ori este pur si simplu atras de felul de viata al celuilalt.
Cine esti? Ce esti? Cum esti? Ce iti place sa faci in viata?
De accea vezi un om care tie ti se pare neinteresant si zici: Cum de l-a ales o fata asa frumoasa si despteapta? Poate ca povestea lui care suna cam asa: sunt un barbat bland si fragil, nu imi place sa iau initiativa, imi place sa am grija de altii, sa aplanez conflicte, sa ajut oameni. Dupa ce a scris Simona mai sus ai zice ca nu e un barbat bun sa fie capul familiei, si totusi, multe fete l-ar alege, pentru ele asta e atragator la un barbat.
Nu stiu cum poate cineva sa spuna o poveste mai bine conturata, mai tragatoare. Stiu doar ce a functionat pentu mine: calatoria. Eu m-am definit calatorind si citind.
Boitos
ianuarie 30, 2017 @ 8:50 am
Feon, eu am incercat sa explic si sa inteleg de ce Snorri spune ca in Biserica Ortodoxa nu sunt fete frumoase . Pe urma discutia despre diverse alte lucruri ( precum alcool, fumat, alte substante, ) am inteles si eu ca s-au intamplat mai demult.
Ce anume e atragator la un barbat : sa fie fragil, sa nu i-a initiativa ? Atunci cine i-a initiativa sa rezolve problemele in casa ? Si atunci de ce sa fie capul familiei daca nu i-a initiativa ?
In fine , nu astept raspuns, fiecare cu gandirea lui in functie de modul de viata existenta.
Cunosc persoane pt care e mai usor sa fie in spate decat sa ia initiativa. Da, pt unele fete e mai convenabil sa fie atrase de un asemenea barbat.
RaduMirceaB
ianuarie 30, 2017 @ 11:00 am
Părintele Calistrat spunea că „fiecare om în viața lui și fiecare femeie, atunci când se vor căsători, vor primi de la Dumnezeu în dar perechea pe care o merită, în raport de lucrarea minții lui față de jumatatea pe care și-a închipuit-o….De aceea unii spun: Băi, am dat chix cu căsătoria! Nu, ai dat chix cu patimile tale.”
@Snorri
Te-nțeleg perfect, suntem de aceeași vârstă și aceleași păreri și impresii le-am avut și eu, din păcate, iar asta n-a făcut decât să scoată la iveală patima. Prietenii care-ți fac „apologia apelării la prostituate” (îmi place cum sună asta) nu cred că-ți sunt prieteni. „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune” (apostolul Pavel). Dacă fecioria și curația trupească nu sunt importante, de ce vrăjmașul se chinuie atât de mult să le strice? Probabil el înțelege cel mai bine cuvintele „trupul este templul Duhului Sfânt”. Doamne ajută
Snorri Sturluson
februarie 7, 2017 @ 6:02 pm
Multumesc tuturor pentru sfaturi. Mi-au prins bine. De la ultima postare mi-am schimbat starea de spirit. Gandesc intr-o maniera mai pozitiva acum.
E adevarat, am prieteni foarte desfranati care au ajuns la performanta de a ma sfatui spre pacat folosind argumente pseudo-biblice. Se vedea ca aveau inspiratie demonica pentru ca in mod normal nu erau in stare de asemenea argumentari. Alteori se infurie asa de tare incat cred ca daca eram persoana straina, m-ar fi luat la bataie. :))
Dar angoasa mea vine din interior, nu de la ei.
E o rugaciune a sfantului Efrem cel Nou… intr-un pasaj spune :”Iar dacă îmi este mai de folos să duc mai departe crucea singurătății, ajută-mă să rabd fără să cârtesc. ” . Pasajul asta ma cutremura. Pe de o parte pentru ca nu mi-ar placea sa raman singur, iar pe de alta parte pentru ca am un tip de gandire asiatica la capitolul asta. E de neconceput ca neamul meu sa se stinga odata cu mine (sunt si singur la parinti).
Vedem ce o mai fi… 🙂
Merla Bogdan
februarie 9, 2017 @ 11:06 am
Da…Foarte frumos si articolul… si comentariile voastre… si exprima multe realitati si mai frumoase, si mai putin frumoase pe care le vedem in zilele noastre… as avea totusi cateva mici observatii de punctat… poate vi se vor parea interesante:
1) in ortodoxie gasim doar fete urate…. asta este o afirmatie bazata pe prejudecati… la facultate la mine… (cea de teologie ortodoxa, Iustinian Patriarhul de la piata unirii) sunt foarte multe fete frumoase, care se ingrijesc, se aranjeaza, se imbraca dragut si care arata bine…. si care atunci cand vorbesc.. chiar arata ca au multe lucruri in cap si in suflet… si nu doar la mine la faculate… unde poti spune ca lucrurile sunt subiective si selective… am auzit de multe fete care s-au convertit la ortodoxie din viata de cartier… si care le imbina pe amandoua… asadar… daca avem ochii deschisi avem de unde alege
2) Mi se pare o problema de gandire foarte importanta… si serioasa… cum ne vom descurca cu relatiile intime in casatorie… cand unul vrea si altul nu vrea… cedam, ne jertfim sau il incurajam pe partener si ne rugam pentru el ca sa reziste…
3) celor care incrimineaza ortodoxia si crestinismul pentru ca ar „bana” (expresie de site-urile de counter) sexul… eu as propune sa privim problema din alt punct de vedere…. nu ca pe un sistem de legi mecanic care spune ca sexul este pacat… sistem de legi pe care crestinii il respecta si necrestinii il calca…. si pe care nu il putem impune nimanui cu forta…. pentru ca si Sfantul Apostol Pavel spune ca nu legea ne mantuieste… legea luata dupa litera… ci as sugera sa privim lucrurile putin mai profund… care lucru este mai frumos intr-o relatie… o intalnire a trupurilor… care e drept simti placere si distractie… dar la un moment dat te plictiseti… la fel cum si atunci cand mananci mici si fripturi… iti plac o vreme 1 an, 2 3 dupa care ti se face acru si vrei si fructe si alte lucruri mai naturale….
asadar ce vroiam sa spun este ca este frumos ca in casatorie sa nu se intalneasca (doar) trupurile ci sa se inatalneasaca si sufletele… cei doi sa aibe comuniune sufleteasca… sa simta, sa ganedesca si sa se bucure impreuna… pentru ca este o chestie reala…. ca atunci cand cresc dorintele si placerile trupesti cad si se reduc putererile si capacitatile sufletului… de aia zic… sa nu privim relatiile si sexul prin intermediul legii si corectitudinii (noi ca ortodocsi le respectam din respect pt Sfanta Traditie dar care pe multi, mai ales cei necrestini ii poate deranja.,..) ci sa incercam sa privim prin intermediul frumusetii… si al esentei… sunt lucruri mult mai bune decat sexul
4) Ultima chestie, in legatura cu ceea ce aud foarte des…. si o traiesc si eu…. singuratatea la o varsta ridicata…(acum am 28 ani) si esecul in relatiile cu fetele….(pe care l-am trait din plin…am plans ani de zile dupa o fata…. dar nici oricare alta nu vroia sa se uite la mine)… asa ca pe cei care trec prin drama singuratii ii inteleg, ii cred si stiu cum este… pentru ca acelasi lucru il traiesc si eu… ideea ca nici o fata sa nu se uite la mine….
Totusi am incercat sa problematizez situatia si sa inteleg mecanismele…. si am ajuns la concluzia ca imi merit soarta cu varf si indesat… ca sa sintetizez intr-o fraza…. am inteles ca „fetele fug de baietii care nu prezinta baza si incredere” (aici ma refer la extreeem de multe lucruri)… iar drept solutie este tocmai ca noi sa ne ingrijim de aceste lucruri… cand ne ingrijim de viata noastra…. si prin mila si harul Domnului si Maicii sale ne rezolvam problemele si patimile si ne reparam viata…. atunci vin si lucrurile frumoase in viata noastra…. unul cate unul… inclusiv o fata
5) imi cer iertare fata de admin si de cei prezenti pe acest site pentru cele 4 comentarii pe care le-am dat azi dimineata… daca am zis lucruri nepotrivite sau am deranjat pe cineva…. nu am mai intrat de mult timp pe ortodoxia tinerilor si cand am vazut articolele am zis sa dau cateva comentarii… sa imi exprim punctele de vedere… poate ma imprietenesc cu voi…. daca am derajat pe cineva iertare… voi alegeti daca sa le publicati… o zi frumoasa si ne pomenim la rugaciune.. Doamne ajuta…
si p.s. inca o data iertare pentru comentariile din trecut
Boitos
februarie 10, 2017 @ 7:54 am
Snorii, eu zic ca este mai important ca sa traiesti frumos, demn, intre anumite legi ( legale, morale, crestine ) decat sa iti faci probleme ca neamul tau sa nu se stinga cu tine.
Adica sa nu faci compromisuri numai de dragul unor idei, fara sa il incluzi si pe Dumnezeu in viata ta.
Iar de asemenea prieteni, incerca sa te detasezi.
Stii cum se spune: ,,Spune-mi cu cine te insotesti ca sa iti spun cine esti „.
Ce va fi ?
Bine, ce sa fie altceva ?
Merla Bogdan
februarie 12, 2017 @ 7:26 pm
Doamne ajuta…. am o rugaminte la voi… observ ca pe acest site… multi isi spun necazurile si ofurile… si plangeti unul pe urmarul altuia si va ajutati reciproc… ca sa treceti peste momentele grele… de aceea incerc si eu… comentariile ciudate pe care le-am dat sunt doar varful icebergului… rugamintea mea este urmatoarea:
foarte pe scurt… eu in liceu am stat cu lumile fantasy, SF si jocuri pe calculator iar la facultate am stat de filosofii existentiale… despre istorie, astronomie si altele… si acum am terminat facultatea….si am descoperie ca de fapt… habar nu am de nimic… si habar nu am incotro sa o apuc in viata…. si nici cu ce se manaca viata…. pentru ca pana acum cat eram la facultate… era distractiv…. ma tineau parintii si sporovaiam ccu colegii…. dar acum…. ccolegii o iau fiecare pe drumul lui si eu trebuie sa invata sa stau pe picioarele mele… si este multe de munca…
Si ma gandeam… visul meu este sa lucrez la fundatiile, asociatiile si ong-urile ortodoxe… sau nu neaparat ortodoxe din Romania… dar na… nimic nu vine gratis… iau eu sunt la inceput de drum…
M-as fi bucurat sa vorbesc cu voi… si sa ma primiti in familia voastra…. familia OT-ului…. si de dragul prieteniei si comuniunii…
Daca vrea cineva sa vorbeasca cu mine va las contul meu de facebook: Merla Bogdan (cel cu poza cu o cabana pe care scrie chestii ortodoxe, dragute) si mail-ul: „bogdanmerla@yahoo.ro” (.ro, nu .com)…
In incheiere va multumesc din suflet pentru bunavointa… si m-as bucura sa cunosc pe unii din voi… si imi cer iertare pentru comentariile trufase pe care le-am dat inainte… realitatea este ca mai am fooooarte muuuult de invatat….
o seara frumoasa va doresc si daca este sa ne pomenim la rugaciune…. Doamne ajuta
Claudiu Balan
februarie 13, 2017 @ 10:22 am
Bogdan, ți-am dat email pe adresa ta. Discutăm acolo.
Doamne ajută!