Femeia de ieri, azi si de maine…

43

Familia Sterligov: fosti oligarshi rusi, actualmente simpli tarani

Ea caută lână şi cânepă şi lucrează voios cu mâna sa. Ea se aseamănă cu corabia unui neguţător care de departe aduce hrana ei. Ea se scoală dis-de-dimineaţă şi împarte hrana în casa ei şi dă porunci slujnicelor. Gândeşte să cumpere o ţarină şi o dobândeşte; din osteneala palmelor sale sădeşte vie.

Ea îşi încinge cu putere coapsele sale şi îşi întăreşte braţele sale. Ea simte că bun e câştigul ei; sfeşnicul ei nu se stinge nici noaptea.

Ea pune mâna pe furcă şi cu degetele sale apucă fusul. Ea întinde mâna spre cel sărman şi braţul ei spre cel necăjit. N-are teamă pentru cei ai casei sale în vreme de iarnă, căci toţi din casă sunt îmbrăcaţi în haine stacojii. Ea îşi face scoarţe; hainele ei sunt de vison şi de porfiră.

Cinstit este bărbatul ei la porţile cetăţii, când stă la sfat cu bătrânii ţării. Ea face cămăşi şi le vinde, şi brâie dă neguţătorilor. Tărie şi farmec este haina ei şi ea râde zilei de mâine. Gura şi-o deschide cu înţelepciune şi sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei.

Ea veghează la propăşirea casei sale şi pâine, fără să lucreze, ea nu mănâncă. Feciorii săi vin şi o fericesc, iar soţul ei o laudă: “Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toate!”

Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată! Să se bucure de rodul mâinilor sale, şi la porţile cetăţii hărnicia ei să fie dată ca pildă!” Pilde,31:10-31

Ce frumoasa este descrierea femeii din Vechiul testament! Cred ca multe dintre noi ne-am dori sa fim ca si ea. Datorită evoluţiei timpului şi dorinţei femeilor de a nu mai fi casnice multe dintre aceste îndeletniciri descrise mai sus sau pierdut sau sunt făcute din obligaţie.

Dacă privim în trecut, la realitatea trecutului, la filmele vechi, la romanele citite observăm că fetiţele erau educate spre a fi soţii bune pentru viitorul lor soţ, a fi harnice şi casnice.

În ziua de azi toate aceste îndeletniciri sau pierdut. Dacă mai demult fetiţa era învăţată să poarte năframă,acum este acceptată de către părinţi cu capul gol şi părul vopsit.

Vorbeam de romane, filme, de trecut, atunci principalele atribuţii ale femeilor sau fetiţelor erau gătitul, lucrul de mână, agricultura, acum este o ruşine a fi ţăran, este învechit a coase un lucru de mână, este ruşine a purta haine tradiţionale,respectiv este o ruşine a fi casnică,a fi dedicată soţului tău şi copiilor tăi, trebuie să fi în ton cu lumea o femeie modernă,educată,de carieră.

Da pe deoparte ştiu că a fi femeie de carieră e un ajutor bănesc pentru familia ta, dar oare merită preţul, merită banii?

Probabil multe dintre femei îşi fac atribuţiile de gospodine după servici, le fac din obligaţie, cred că puţine le mai fac cu drag.

Oare când ne gândim la mama? Cum o vedem, nu o vedem în postura de contabilă, vânzătoare, o vedem în postura de mamă…

Mama care ştia să ne surprindă şi să ne alinte, ne gândim la crema de ouă a mamei, ne gândim la prăjitura mamei, la spuma de căpşuni a mamei, peste ani nu ne gândim la ciocolata Milka cumpărată din mall de către părinţii noştrii, o ciocolată nu poate să înlocuiască o prăjitură gătită în casă, mirosul simţit şi rămas în amintirea copilăriei noastre.

Nu ne dorim o cină în mall, un prânz în mall, ci o cină în familie, în intimitate, în căsuţa noastră oricum ar fi ea.

Apoi soţia…oare un soţ nu se bucură când este aşteptat cu mâncare caldă şi sănătoasă,când soţia are timp de el, nu când aceasta vine încărcată cu problemele de servici şi stresată şi îşi mai revarsă şi năduful asupra lui şi uite aşa se ajunge la certuri, aud şi copii şi cresc într-un mediu tensionat.

Unii dintre oameni, prin religie înţeleg că femeia este roabă şi supusă bărbatului,dar nu este aşa, atunci când există credinţă şi iubire în familie nu este vorba de robie, ci de dărnicia ta, ca femeie pentru copii tăi şi soţul tău.

Eu simt că mai reunite erau familiile în trecut, când nu exista femeie de carieră, ci cariera femeii era a fi mama şi soţie. Şi oricum ei puteau trăi, hrana şi-o câştigau din roadele pământului şi ale animalelor,date de Dumnezeu.

Ce frumos ar fi fost ca această tradiţie să se păstreze, femeia descrisă în biblie să mai existe.

Deşi la români s-a păstrat destul demult,dar acum pe zi ce trece se pierde şi e o umilinţă a fi casnică,o plictiseală a te dedica doar familiei tale sau poate unii o să zică este un lux.

O femeie casnică are timp să se roage, să meargă la biserică, să gătească, să-şi educe copii, să ofere iubire…

Dar poate trebuie să ne adaptăm timpului în care trăim.

(A.)

„Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu milueşte-mă pe mine păcătoasa.”

Va recomandam cu drag, sa aflati despre minunate poveste a familiei Sterligov: Mai bine taran decat oligarh