Femeia de ieri, azi si de maine…
Ea caută lână şi cânepă şi lucrează voios cu mâna sa. Ea se aseamănă cu corabia unui neguţător care de departe aduce hrana ei. Ea se scoală dis-de-dimineaţă şi împarte hrana în casa ei şi dă porunci slujnicelor. Gândeşte să cumpere o ţarină şi o dobândeşte; din osteneala palmelor sale sădeşte vie.
Ea îşi încinge cu putere coapsele sale şi îşi întăreşte braţele sale. Ea simte că bun e câştigul ei; sfeşnicul ei nu se stinge nici noaptea.
Ea pune mâna pe furcă şi cu degetele sale apucă fusul. Ea întinde mâna spre cel sărman şi braţul ei spre cel necăjit. N-are teamă pentru cei ai casei sale în vreme de iarnă, căci toţi din casă sunt îmbrăcaţi în haine stacojii. Ea îşi face scoarţe; hainele ei sunt de vison şi de porfiră.
Cinstit este bărbatul ei la porţile cetăţii, când stă la sfat cu bătrânii ţării. Ea face cămăşi şi le vinde, şi brâie dă neguţătorilor. Tărie şi farmec este haina ei şi ea râde zilei de mâine. Gura şi-o deschide cu înţelepciune şi sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei.
Ea veghează la propăşirea casei sale şi pâine, fără să lucreze, ea nu mănâncă. Feciorii săi vin şi o fericesc, iar soţul ei o laudă: „Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toate!”
Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată! Să se bucure de rodul mâinilor sale, şi la porţile cetăţii hărnicia ei să fie dată ca pildă!” Pilde,31:10-31
Ce frumoasa este descrierea femeii din Vechiul testament! Cred ca multe dintre noi ne-am dori sa fim ca si ea. Datorită evoluţiei timpului şi dorinţei femeilor de a nu mai fi casnice multe dintre aceste îndeletniciri descrise mai sus sau pierdut sau sunt făcute din obligaţie.
Dacă privim în trecut, la realitatea trecutului, la filmele vechi, la romanele citite observăm că fetiţele erau educate spre a fi soţii bune pentru viitorul lor soţ, a fi harnice şi casnice.
În ziua de azi toate aceste îndeletniciri sau pierdut. Dacă mai demult fetiţa era învăţată să poarte năframă,acum este acceptată de către părinţi cu capul gol şi părul vopsit.
Vorbeam de romane, filme, de trecut, atunci principalele atribuţii ale femeilor sau fetiţelor erau gătitul, lucrul de mână, agricultura, acum este o ruşine a fi ţăran, este învechit a coase un lucru de mână, este ruşine a purta haine tradiţionale,respectiv este o ruşine a fi casnică,a fi dedicată soţului tău şi copiilor tăi, trebuie să fi în ton cu lumea o femeie modernă,educată,de carieră.
Da pe deoparte ştiu că a fi femeie de carieră e un ajutor bănesc pentru familia ta, dar oare merită preţul, merită banii?
Probabil multe dintre femei îşi fac atribuţiile de gospodine după servici, le fac din obligaţie, cred că puţine le mai fac cu drag.
Oare când ne gândim la mama? Cum o vedem, nu o vedem în postura de contabilă, vânzătoare, o vedem în postura de mamă…
Mama care ştia să ne surprindă şi să ne alinte, ne gândim la crema de ouă a mamei, ne gândim la prăjitura mamei, la spuma de căpşuni a mamei, peste ani nu ne gândim la ciocolata Milka cumpărată din mall de către părinţii noştrii, o ciocolată nu poate să înlocuiască o prăjitură gătită în casă, mirosul simţit şi rămas în amintirea copilăriei noastre.
Nu ne dorim o cină în mall, un prânz în mall, ci o cină în familie, în intimitate, în căsuţa noastră oricum ar fi ea.
Apoi soţia…oare un soţ nu se bucură când este aşteptat cu mâncare caldă şi sănătoasă,când soţia are timp de el, nu când aceasta vine încărcată cu problemele de servici şi stresată şi îşi mai revarsă şi năduful asupra lui şi uite aşa se ajunge la certuri, aud şi copii şi cresc într-un mediu tensionat.
Unii dintre oameni, prin religie înţeleg că femeia este roabă şi supusă bărbatului,dar nu este aşa, atunci când există credinţă şi iubire în familie nu este vorba de robie, ci de dărnicia ta, ca femeie pentru copii tăi şi soţul tău.
Eu simt că mai reunite erau familiile în trecut, când nu exista femeie de carieră, ci cariera femeii era a fi mama şi soţie. Şi oricum ei puteau trăi, hrana şi-o câştigau din roadele pământului şi ale animalelor,date de Dumnezeu.
Ce frumos ar fi fost ca această tradiţie să se păstreze, femeia descrisă în biblie să mai existe.
Deşi la români s-a păstrat destul demult,dar acum pe zi ce trece se pierde şi e o umilinţă a fi casnică,o plictiseală a te dedica doar familiei tale sau poate unii o să zică este un lux.
O femeie casnică are timp să se roage, să meargă la biserică, să gătească, să-şi educe copii, să ofere iubire…
Dar poate trebuie să ne adaptăm timpului în care trăim.
(A.)
„Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu milueşte-mă pe mine păcătoasa.”
Va recomandam cu drag, sa aflati despre minunate poveste a familiei Sterligov: Mai bine taran decat oligarh
Roxa
aprilie 17, 2010 @ 11:49 am
Prea multa pledoarie pt o femeie casnica. Saraca de ea, sigut autorul articolului exagereaza. Poti fii o buna crestina, o sotie si o mama buna chiar daca nu esti casnica. Nu fiti asa de radicali, ca-n zilele noastre nu poti fii casnica, hai sa fim realisti.
Saurian
aprilie 17, 2010 @ 11:57 am
Ignorând cazurile în care femeia nu vrea să fie aşa ( că părerea mea e că orice bărbat ar vrea o astfel de soţie care să îl aştepte acasă cu mâncare caldă şi toate cele ) apare de obicei problema banilor. În ziua de azi se trăieşte foarte, foarte greu. Mai ales pentru familiile care vor să aibă copii cât le dă Dumnezeu. E nevoie să fie cei doi sfinţi şi să facă ca Sf. Calinic de la Cernica minuni de genul că venea mâncare de nu ştii unde. Societatea noastră în general e împotriva familiei. Hai să spunem că pentru cineva care are nişte locuri de muncă bine plătite se poate renunţa la televizoare şi comodităţi şi să se trăiască decent. Dar ce te faci cu familiile în care soţii lucrează ca ceva vânzători la supermarket-uri şi în general locuri de muncă plătite destul de prost? Cum te descurci singur la un loc de muncă unde câştigi destul de puţin ca să întreţii soţia şi vreo 4-5 copii? Eventual dacă eşti sfânt şi faci din aer mâncare. 😛
Maria
aprilie 17, 2010 @ 12:01 pm
eu as dori sa traiesc asa.
admin
aprilie 17, 2010 @ 12:18 pm
Copii, cred ca iar incepem sa intelegem gresit lucrurile. Stim cu totii prea bine cat de greu se descurca familiile din ziua de astazi. Chiar nu este nevoie sa citam exemple atata timp cat avem fiecare in jurul nostru pe „alese”.
Dar aici, autoarea articolului a facut o istorisire a celor cum au fost lucrurile, cum sunt, si cum tind sa fie. Asta pentru a avea o imagine de ansamblu, si in urma careia sa vedem ce solutii practice se pot gasi.
Pentru ca problema aici este: femeia tinde sa uite de adevarata cariera de sotie si mama, si de multe ori societatea o impovareaza prea mult pentru adevarata ei chemare:
„Eu simt că mai reunite erau familiile în trecut, când nu exista femeie de carieră, ci cariera femeii era a fi mama şi soţie.”
Deci asta este problema adevarata, nu neaparat faptul ca acum femeia este si ea nevoita sa munceasca in afara caminului.
Faptul ca femeia a fost scoasa cu activitatile in afara caminului, a facut sa apara femeia de „cariera”.
Insa data fiind situatia economica, sociala in care traim si vom trai, nici nu s-a pus problma ca este o solutie ca femeile sa (re)devina casnice. Asa ceva, in cele mai multe cazuri nu se poate. Mai sunt si exceptii fericite, desigur.
Noi ne asteptam sa veniti cu solutii practice, cu experienta voastra in tratarea acestei probleme.
Si sa nu se inteleaga ca aceasta este problema femeii strict. Nu. Aceasta este problema familiei crestine, in care si barbatul este la fel de implicat si de raspunzator.
Deci, va rugam sa veniti cu solutii pentru ca femeia sa nu mai fie ispitita de cariera lumii, si nici impovarata cu acestea. Cat si cum se poate?
Curaj!
Ana
aprilie 17, 2010 @ 12:22 pm
Familia Sterligov, e un exemplu pentru noi toti. Au facut o schimbare radicala in viata lor. Cati dintre noi putem sa ne schimbam viata dintr-o data? Sa luam hotarari radicale si sa le urmam?
La ei baza a fost buna, caci in nici o familie nu se pot lua astfel de hotarari daca nu este credinta, daca nu este intelegere.
Sunt pentru femeia casnica, pentru mama care creste copii in duh ortodox. Sa facem si noi schimbari in viata noastra ….de azi:-)
Doamne ajuta
Elena
aprilie 17, 2010 @ 2:10 pm
„Dar poate trebuie să ne adaptăm timpului în care trăim.”
Nu trebuie sa ne adaptam timpului in care traim. Ma refer la cresini; nu ne asezam sub vremi, chiar daca vom parea niste ciudati, si in timp ceilalti se vor indeparta de noi;
Cu atat mai bine, o sa avem mai mult timp pentru a sta cu Dumnezeu !
Roxa,
hai sa nu fim asa de realisti !
Da, in aceste vremi, este un lux sa fii casnica;
Doar nu degeaba au bagat pe gatul femeilor, si unele, multe, au muscat, miscarea feminista, ca sa poata lua de doua ori mai multe impozite pe venit; nu numai de la barbati, ci si de la bietele femei, care cu timpul isi pierd feminitatea, si barbatii lor cauta in alta parte, din acelea mai tinere, care inca nu si-au pierdut feminitatea…
Toate au fost gandite, ca in timp sa fie distrusa familia, cu viata ei atat de tihnita cum era in trecut.
dalila
aprilie 17, 2010 @ 6:29 pm
e lux sa fii casnica azi! ar fi ca-n Rai!
dana
aprilie 18, 2010 @ 9:38 am
Haideti va rog sa mai vorbim si de rolul barbatului in familia si societatea noastra ca despre femei am tot citit. Unde e barbatul de altadata care muncea din rasputeri sa isi tina sotia si copiii numerosi? Acum barbatul iti impune cati copii de faci (‘inca un copil si te las’), daca vrei sa tineti post iti spune ca o sa te insele, iar duminica e prea ocupat sa vada meciul cu prietenii in loc sa mearga cu familia la biserica.
Va rog sa ma iertati daca am spus ceva nelalocul lui, e adevarat rolul femeii s-a degradat foarte mult, dar nu e exclusiv vina ei, invinuiri se pot gasi de ambele parti.
Ana
aprilie 18, 2010 @ 2:35 pm
Dana, nu ai spus nimic gresit. Te imbratisez.
Cand vine vorba de barbati, imi vine in gand din nou femeia, si mai precis mama. Cum ne crestem noi baietii, cum ii cocolosim si cum ii aruncam asa cocolositi in lume fara sa ne pese ca datorita educatiei pe care noi mamele le-o dam, depinde familia de maine?
Ana
aprilie 18, 2010 @ 2:38 pm
Casnica pe jumatate se poate?:-)
Eu cred ca daca ne rugam din tot sufletul, Dumnezeu gaseste pentru fiecare dintre noi o solutie potrivita. Nu putem sa ne lasam in grija celor care dau legi, dar in grija Domnului ne putem lasa.
Avem curajul asta?
gabriela
aprilie 18, 2010 @ 8:33 pm
Vremurile sunt intr-adevar altele…Insa azi cele mai multe femei se straduiesc sa fie si sotii si mame bune si sa se descurce bine si la locul de munca. Trebuie sa lucreze si ea ca banii nu ajung. Nu e tocmai usor femeii de astazi sa-si duca dimineata copilul la cresa sau gradinita (de multe ori in brate), apoi sa mergi la serviciu (unde depui fie efort fizic , fie intelectual), apoi mergi sa-ti iei copilul acasa, el poate e racit, n-ai nimic pregatit de mancare, nici curatenie-deci nu stii ce sa faci mai repede-. Iar spre seara lucrurile incep sa se aseze.Te speli si adormi, ca a doua zi sa o iei de la cap. Si femeile de astazi au o viata grea, dar frumoasa, pentru ca prin tot ceea ce face se daruieste cu dragoste. Si mie mi se par barbatii un pic cam comozi pentru vremurile in care traim. Pentru ca noua ne revine greul si ca sotii si ca mame, la care se mai adauga si serviciul. Dar ne intareste Dumnezeu. Pentru ca simt ca ne da toate astea fiindca noi le putem duce. Suntem puternice.
Saurian
aprilie 19, 2010 @ 6:46 am
gabriela, cum ţi se par ţie bărbaţii comozi mie îmi par femeile fiţoase. Cu câţi bărbaţi ai trăit să vezi dacă sunt comozi? 50% din bărbaţii lumii? Sau măcar ai cunocut 1% din bărbaţii lumii să spui că sunt cam comozi? Spunea Danion Vasile în Cartea nunţii o vorbă ( pe care o adaptez acum pentru discuţia pe care o purtăm ): dacă bărbaţii din jurul tău sunt comozi nu înseamnă că aşa sunt bărbaţii. Hai să o lăsăm cu atacurile la sexul masculin şi feminin. Oameni buni până la urmă suntem persoane nu sexul pe care îl avem. Iertare dar se cam exagerează cu ura asta inter-sexe.
Rodica
aprilie 19, 2010 @ 7:48 am
Spuneti-mi si mie va rog, care e solutia, daca femeia este casnica, are 3-4 copii, sotul se poate imbolnavi, moare..cu ce mai traieste femeia? ajunge la 40 ani, vechime in munca nu are, cine te mai angajeaza?…cum se traia mai demult? ca eu nu stiu. Femeile nu aveau servici, si totusi aveau familii numeroase, ramaneau copii pe drumuri?, se sinucideau?care era solutia? Si mie mi-ar placea sa fiu casnica, sa ma ocup de copii, casa, mancare…
Ana
aprilie 19, 2010 @ 7:26 pm
Gabriela@
„Nu e tocmai usor femeii de astazi sa-si duca dimineata copilul la cresa sau gradinita „
Adevarat. Dar unde sunt bunicii copilului? Noi ne-am indepartat de parinti si ne-am luat toata grija familiei asupra noastra. Desigur ca unii dintre noi am plecat dupa sot sau dupa un loc de munca. Singura rezolvare a situatiei e sa stam toata familia unita. Avem nevoie de ajutorul parintilor.
Ana
aprilie 19, 2010 @ 7:29 pm
Saurian, nu este ura intre sexe, ci este durere si multa neintelegere. Uite tu o ataci pe Gabriela acum, si esti barbat:-). Poate ea are deja o experienta si este indeajuns. D.V. vorbeste dintr-un mic punct de vedere. Oare cata grija are el de familia lui daca are conferinte de jur imprejurul tarii, sta oe internet, mai si lucreaza si are si 4 copilasi? In spatele vorbelor lui este o femeie, o mama iubitoare si mai este probabil si ajutorul bunicilor. Partea cu bunicii am inteles-o din cartile lui.
Ana
aprilie 19, 2010 @ 7:32 pm
Rodica @ „Spuneti-mi si mie va rog, care e solutia, daca femeia este casnica, are 3-4 copii, sotul se poate imbolnavi, moare..cu ce mai traieste femeia?”
Noi fara sa vrem gandim lumeste. Pai daca Dumnezeu imi daruieste mie 4 copii, cu siguranta imi da si posibilitatile sa-i cresc chiar daca raman fara sot. Avem noi credinta (cat un bob de mustar), sa ne lasam in voia Domnului?
admin
aprilie 19, 2010 @ 8:12 pm
Draga Catalina, ne pare rau, dar comentariile rautacioase si lipsite de bun simt nu le putem publica, oricata dreptate ar crede autorul comentariului ca are.
Grabindu-te cu judecata, ai concluzionat gresit ca acest articol este scris de un barbat.
Nu vrem sa ne grabim si noi cu judecata, crezand ca esti un fan al femeii de cariera (de trei ori femeie, numai crestina nu), ci credem ca tinzi sa fii o buna crestina, de vreme ce te-a interesat acest subiect, asa ca rugam frumos sa mai citesti odata articolul si comentariile pentru ca nu credem ca ai facut-o decat poate intr-un mod superficial. Altfel nu si-ar fi avut rostul nici ultima ta intrebare, la care aflai raspunsul cu un comentariu mai sus…din partea unei mame (nu a unui barbat).
Deci, un pic de rabdare si bunavointa, si suntem siguri ca vei intelege despre ce este vorba.
Cata
aprilie 19, 2010 @ 8:26 pm
Nu sunt un fan al femei de cariera si cred ca exista o masura in toate.Cand vorbesc despre femeile care muncesc nu ma refer la cele care ajung ministrul ca e clar ca numai de casa, sot si copii nu iti mai arde.Ce conteaza gradele si distinctiile lumesti daca nu suntem nimic in fata lui Dumnezeu? Insa se generalizeaza o situatie care este particulara in functie de fiecare femeie. Se vobeste sus de rolul bunicilor. Tata a murit cand eram mica, iar mamei nu ii plac copiii, in ciuda faptului ca are 3 si ne-a spus foarte clar sa nu contam pe ea cand vine vorba de asta.
Eu sunt traducatoare, asa ca meseria imi permite sa lucrez si acasa, deci sunt departe de a f carierista convinsa.Asa cum am scris si mai sus sunt o multime de situatii particulare.Ce se intampla cu femeile care nu se casatoresc niciodata? Pe ele cine le intretine?
admin
aprilie 19, 2010 @ 9:20 pm
Catalina, vezi ca se poate? 🙂
Deci exista multe situatii particulare, in care se pot da solutii particulare. Daca le aveti va rugam sa le expuneti, pentru ca sa invatam cu totii din experientele si greutatile cu care ne confruntam. Conteaza foarte mult sa impartasim din aceste lucruri, sa ne ajutam unii pe altii prin toate acestea.
Uite, tu din situatia ta particulara, poti trage concluzia ca e mai bine sa fii o buna bunica, care sa-si ajute copiii. Te vei bucura nespus de dragostea nepotilor si truda ta nu va ramane fara rasplata.
Iti spun asta din experienta de nepot. Si astfel iti vei ajuta si copiii sa fie parinti mai buni, sa-si poata duce aceasta misiune. Nu e lucru mic asta.
In situatii generale, in care se poate ca femeia sa nu fie nevoita sa se inhameze la un program de cariera, atunci este bine de decis care sunt adevaratele prioritati.
Si barbatul este la fel de responsabil in aceste cazuri. Nu a zis nimeni ca lucrurile acestea cad doar in sarcina femeii! Am specificat asta intr-un prim comentariu la aceasta tema, si o intarim daca mai este nevoie.
Barbatul este la fel de raspunzator pentru toate lacunele din familia crestina.
Pentru femeile care nu se casatoresc niciodata, asa cum ai spus, iarasi e o situatie particulara. Se intretin singure pentru ca nimeni nu a spus sa nu se intretina singure astfel de femei, mai ales ca obiectivul lor nu este familia.
Vom reveni cu completari.
Doamne ajuta Catalina!
Saurian
aprilie 20, 2010 @ 6:57 am
Ana există la fizică principiul 3 al dinamicii ce spune că o forţă dată spre un corp naşte o forţă egală de sens contrar. Gabriela a făcut un atac la adresa bărbaţilor şi eu am răspuns. Ştiu că nu am făcut foarte creştineşte. Şi chiar nu mi se par femeile că sunt fiţoase. Am spus doar ceva ca să vadă cum e când cineva te clasifică într-un regn şi pe seama regnului te jigneşte.
În legătură cu Danion Vasile am spus că respectivul cuvânt din Cartea Nunţii l-am adaptat pentru situaţia curentă. Danion Vasile în respectiva carte spunea altceva. Se referea la femeile ce se sperie că îmbătrânesc şi n-au găsit nici un bărbat şi de asta înseamnă că poate nu există nici un bărbat cu care să se poată căsători. Şi aici zicea Danion Vasile că dacă bărbaţii din jurul tău nu sunt buni ca să se căsătorească cu tine sau sunt toţi căsătoriţi nu înseamnă că în lumea asta nu se găseşte un bărbat care să fie potrivit de soţ pentru respectiva femeie. Iar în legătură că Danion nu prea le are cu creşterea copiilor… mi-a mai spus o prietenă când i-am zis că a scos o carte pe tema asta că el în nici un caz n-are rost să scoată aşa ceva ci mai degrabă soţia lui. Iertare pentru atacuri!
daniela
aprilie 20, 2010 @ 10:30 am
sa fi femeie e foarte bine…chiar daca nu multi ne apreciaza si isi bat joc dar eu sunt foarte fericita ca sunt fata pt ca femeia poate da viata,femeia poate sa intretina gospodaria unei case,femeia este cea mai iubita de catre copilul ei,femeia este mai utila decat barbatul:D
admin
aprilie 20, 2010 @ 10:37 am
Daniela, cand tocmai ma bucurasem ca ai vazut ce binecuvantare mare este sa fii femeie, am primit iarasi o palma. Oare cand va inceta acest razboi intre femeie si barbat (omul) pentru care si lui Dumnezeu ii pare rau ca exista, dar mai rau, ca este intretinut de cei credinciosi Lui.
Anesti
aprilie 20, 2010 @ 10:51 am
Dragii mei, trebuie sa marturisesc ca sunt ANDROGIN :-)))
ASTFEL nimeni nu o sa ma atace ca sunt bartbat, oare??…sau femeie…sigur?? :-))
Si apoi daca o sa am vreo nemultumire in viata sa ii cer socoteala lu Dumnezeu de ce m-a facut El dupa marea Sa intelepciune si Iubire de oameni, nu de barbati si femei cu bine sublinia Admin ;-), …si rced k in viata multi dintre noi cam ne-am „rafuit” cu Dumnezeu pe seama asta…din pacate..
Eu ce sa zic acuma, lasand gluma la o parte, si ep acre am folosit-o doar pentru a sublinia ironicul situatiei…cum casa arde si…noi de pieptanam…sunt atatea incercari in viata asta, atat asupra celor inca necasatoriti sau monahi cat si asupra casatoritilor incat chiar noi insine mai lipsea sa ne dezbinam…”cinste” noua 🙁
Cred k am intra in pamant de rusine daca am fi in Biserica din Constantinopol s Sfantul Ioan Gura de Aur ne-ar bucura inimile cu invataturile sale, mustrandu-ne cu blandete:
Iata mire, barbate podoaba ta: mireasa, femeia, incununarea ta!
iata mireasa, femeie, pe cel ce insasi viata lui o va pune pentru tine, el mirele tau, barbatul..
Dar..hmm..cati dintre noi vedem astfel mireasa respectiv mirele ca sa mai indraznim sa si cerem in shimb ceva…plus ca nu e crestineste sa ceri sentimente si afectiune la schimb..ca doar casatoria nu este un troc…o satisfacere reciproca „contra-cost de nevoi stric individuale”…haideti va rog sa vedem ceea ce uneste si nu ceea ce dezbina…vrem sa fie bine? Atunci sa aratam ceea ce sudeaza, ceeea ce ne uneste intr-o relatie, un cuplu si evident intr-o casatorie, noi cu ce „contribuim” la binecuvantarea si sfintirea noatra de catre Dumnezeu, cum pastram odorul daruit de El noua spre mantuire, spre bucurie si implinire, fie prin nastere de prunci, fie prin infiere sau asa cum o sa fie fiecare cu randuiala de sus?
Haideti sa aratam ceea ce ne bucura caci nu rced k in inima noastra chiar de avem si reprosuri si nemultumiri am putea cere uciderea sotulu sau a copilului, despartirea de ei pentru nemultumiri de moment si poate chiar din neintelegeri, caci nimeni nu este perfect…ori oi cautam perfectiunea si numai noua sa ne fie bine, ori cautam si ne bucuram de binele celui drag si bienle noatru ca incununare a grijii, iubirii celui/celei drag/dragi fata de noi..
Iertati si bucurie va doresc!
daniela
aprilie 20, 2010 @ 11:59 am
admin…nu e vorba de razboi dar sincer despre baieti nu am o parere prea buna si asa cum ei dau in fete de cate ori au ocazia,asa dau si eu in ei..eu stiu ca barbatul si femeia sunt egali in fata lui Dumnezeu dar in fata oamenilor nu sunt,mereu barbatul a avut idei cum ca el este capul familiei cand de fapt el e doar cu numele,ca doar femeia intretine totul;ca are dreptul sa se poarte cu femeia ca si cum ea ar fi un robotel supus lui…sper ca nu deranjeaza pe nimeni dar asta este parerea mea,daca e gresita scuzati-ma
pau
aprilie 20, 2010 @ 4:27 pm
si mie mi-ar placea sa fiu asa. cred ca se poate , macar cat de cat , chiar si in zilele noastre, chiar cu servici sau fara , pt ca ..” am un Tata milionar care ar putea avea grija si de copii mei si de ai Lui”. cred ca autoarea subliniaza mult faptul ca ..grijile toate ar trebui „lasate in seama lui Dumnezeu”. pentru ca, daca am avea nadejde , intr-adevar noi ca viitoare sau actuale sotii am putea face totul din dragoste , am putea darui si chiar ar fi o mare bucurie de a fi sotie si mama. eu una sunt convinsa ca e o mare bucurie sa fi mama si sotie; nu neg ca in casnicie apar si greutati, dar este un drum, o cruce pe care „infloresc flori”. intr-o familie crestina nu e vorba de relatii de subordonare … in realitate femeia supusa barbatului nu e roaba lui..ci e ceea ce este :sotia lui , fiinta iubita , care se daruieste si isi arata dragostea prin munca pe care o depune. la fel si barbatul .
intr-adevar..alta era situatia in trecut.. mi se pare ca era mult mai simpla , atat pt barbat cat si pt femeie..si mi se pare ca societatea strica femeia in loc sa o ajute .. de pilda servicul care in mod normal aduce stres si nervi in plus…plus „masculinizarea ” femeii si asa mai departe. dar mai cred ca intr-adevar ne putem adapta si zilelor in care traim , cu usurinta. nu sa adoptam sistemul asta al „familiei ” care nu e tocmai familie , ci sa …supravietuim , pur si simplu . si apoi totul e posibil , cu Hristos.
pau
aprilie 20, 2010 @ 4:32 pm
legat de „razboiul dintre sexe”…. in primul rand cred ca am fi bine daca nu am raspunde celuilalt ( dupa caz, barbat sau femeie ) cu aceeasi moneda. o inteleg pe Daniela, dar cea mai buna solutie e sa incercam sa nu repetam aceeasi greseala, ci mai degraba sa incercam sa intreptam pe cel care aduce „acuzatii” fata de persoana de sex opus. sa ne gandim in primul rand ca acei „baieti care se poarta cu femeia ca su cum ar fi un robotel” vorbesc in necunostinta de cauza… sa incercam sa toleram un pic ( am luat exemplul Danielei , sper sa nu o supar )
si…vorba aceea: doar pt ca te-ai intepat intr-un trandafir asta nu inseamna ca nu-ti mai plac trandafirii. exista un „tovaras de drum ” pentru fiecare.
Viorica
aprilie 20, 2010 @ 5:03 pm
Frumos articol, si dureros ca multi il percep altfel. eu nu voi povesti din experienta mea, ci doar vreau sa spun ca Pr Paisie Aghioritul spunea ca in trecut femeia putea fi casnica, si familia sa aiba 5-7 copii, pentru ca se multumeau cu putin, si anume:nu aveau nevoie de televizor, sau poate mai multe televizoare, nu schimbau perdele in casa in fiecare an dupa cum era moda, nu isi imbracau copii dupa moda, nu isi cumparau doua masini, sau chiar nici una (sotul mergea cu bicicleta sau cu transportul in comun la servici), nu aveau zeci de randuri de haine pentru fiecare ocazie, nu mancau mancare cumparata din supermaketuri (ci munceau pamantul la tara si de acolo se hraneau sanatos), nu mergeau la atatea baluri si distractii (unde iar se cheltuie bani multi, de la imbracaminte si incaltaminte pana la taxiul de a te intoarce acasa), etc. si lista poate continua cu multe alte detalii. si daca se puteau lipsi de toate aceastea, normal ca ajungeau sa se intretina doar din munca sotului. Si noi ne dorim si incercam sa ducem o viata doar cu strictul necesar, si nadajduim ca, cu ajutorul Domnului sa reusim.
Doamne ajuta si voua si Hristos a inviat!
(nadajduiesc ca m-am facut inteleasa)
Viorica
aprilie 20, 2010 @ 5:14 pm
si inca ceva, asa cum a spus cineva mai spus, in trecut copii locuiau cu parintii, si acestia ii ajutau cu cresterea nepotilor, dar le ofereau si o casa, un loc de locuit, iar copiii la randul lor ingrijeau de parinti la batranete, si va dati seama ce ajutor imens era:aveai un acoperis de asupra capului si mai exista cineva din familie(neplatit) care sa te ajute cu cresterea copiilor(nepotilor). Si inca ceva frumos sublinia Parintele aici: ca , copii/nepotii erau crescuti si educati cu valorile familiei, cu princiipiile crestine, nu cum se intampla acum, copii ni-i cresc bonele si se intampla tot felul de alte lucruri rele (in multe situatii).Si asta mai era un mare ajutor.
daniela
aprilie 20, 2010 @ 7:49 pm
Pau,nu ma supar…eu incerc sa raman optimista si sa nu dau prilejul unui ,,razboi” dar din pacate acei barbati care vorbesc in necunosinta de cauza sunt din ce in ce mai multi..normal este ca femeia sa fie egala cu barbatul,sunt unele calitati care se compenseaza reciproc(adica ce nu poate face barbatul,face femeia si ce nu poate face femeia,face barbatul)dar ar trebui sa existe niste limite ca sa nu se ajunga la excese
Dan
aprilie 20, 2010 @ 7:55 pm
Tocmai asta invata Biserica. Calea de mijloc ca sa nu se ajunga la excese.
A.
aprilie 21, 2010 @ 12:53 pm
Frumos ai citat Viorica din cartea Parintelui Paisie, asa este nevoile noastre cresc de la o zi la alta, atatia bani investim in lucruri de care nu avem nevoie, dar nu ne dam seama:sad:.
Da si se puteau creste copii pentru ca femeie pe langa casa, chiar daca nu avea venit, in termen mai economic, „femeia era producator”, punea in gradina cartofi, rosii, dulceata, etc, muncea sa obtina hrana pentru familia sa.
Bine ca si acum sunt femei care pe langa casa fac si gradininarit, sunt si bucatarese la ele acasa, merg si la munca, sunt si bone, incearca sa le faca pe toate.
Cat despre barbati si femei, nu putem generaliza, fiecare este diferit unul de altul, depinde de credinta fiecaruia, de suflet, in ce mediu a crescut fiecare, de caracter, toti avem defecte.
Dar exista si barbati descrisi de Daniela.
Dar eu cred ca exista si barbati buni, cu credinta, cu suflet bun, iubitori, gospodari, harnici, calculati, cu bun simt, cu sapte ani de acasa.
Un barbat credincios, nu prefacut(ca e credincios), nu-si bate sotia, nici nu bea pana nu mai stie de el.
Dan
aprilie 21, 2010 @ 1:06 pm
Bine punctat A. 🙂
geroge matei
aprilie 22, 2010 @ 9:09 am
As dori sa adaugati mai multe informatii despre acest subiect.
Ana
aprilie 23, 2010 @ 8:17 pm
Geroge Matei, adauga si tu.
Doamne ajuta
Lilii
septembrie 26, 2011 @ 2:39 pm
Cred ca este o diferenta majora intre a avea un serviciu pt a aduce a aduce bani in casa sau pt ca iti place meseria pe care o faci(de exemplu meseria de profesor,de actor de teatru,de regizor,de fotograf,etc..) si dorinta de a face cariera pt faima,pt a trai in lux,pt a avea bani de haine,petreceri,etc.
De exemplu daca tu ca fata spui ca nu-ti doresti o cariera din care sa faci bani multi( de ex: avocat,medic,etc..) toti te privesc ca pe o ciudata.Eu am patit-o.Cum mai am putin si termin liceul majoritatea ma intreaba ce „cariera” vreau sa fac in viitor?Iar ideea ca nu vreau sa fac cariera ci pur si simplu sa fac o munca ce imi place mie si spre care simt ca am inclinatie chiar daca nu-mi aduce un profit asa mare li se pare de neconceput.
Eu intotdeauna mi-am dorit sa am o librarie a mea:) sau sa lucrez intr-un muzeu(istoria artei,conservare si restaurare,etc…)dar intr-o societate care pune pe primul loc banul si cariera(care de fapt ascund dorinta de faima si poate si anumite complexe..) nu-ti mai vine sa-ti etalezi visurile si dorintele…
justme
februarie 21, 2012 @ 1:25 pm
Sunt foarte multe de zis cu privire la aceasta tema, cert este ca nu putem sa judecam pe nimeni, bineinteles asta include si femeile care au o cariera, desi ele pot fi bune sotii, mame, crestine in acelasi timp.Am observat unele dezacorduri in ceea ce priveste cariera-familie.Cunosc femei care muncesc mult pentru a-si intretine familia, sunt mame in adevaratul sens al cuvantului, mentin familia, avand in acelasi timp o cariera.Ce sa mai spunem de femeile care isi aleg o meserie(armata, aviatie, politie,etc.), care de-a lungul anilor a fost considerata a fi potrivita pentru barbati?
Dan Tudorache
februarie 21, 2012 @ 2:39 pm
Salut JustMe!
Ca tot ai pomenit de ”femeile care isi aleg o meserie(armata, aviatie, politie,etc.), care de-a lungul anilor a fost considerata a fi potrivita pentru barbati” imi exprim si eu opinia, mai bine zis dezacodrul in unele circumstante.
Astazi am fost la tribunal cu o problema de serviciu. La intrare era un filtru de control format din aparatura de detectat metale si agenti ai politiei. Unul din acesti agenti era o femeie. O doamna bina cladita, de peste 1,85 m, imbracata in pantalon, si cu tot echimamentul necesar. Cand am iesit din tribunal cugetam in sinea mea ca nu este deloc OK ca o femeie sa aibe un astfel de serviciu. Femeia este sensibila si delicata prin natura ei, deci este fragila in fata agresiunilor verbale si a violentei. Nu are ce cauta o femeie intr-o astfel de slujba deoarece acolo exista factori de risc, iar femeia trebuie protejata. Ma gandeam ce s-ar intampla daca vreun barbat dezechilibrat psihic ar lovi acea femeie (stiti cat de mult iubesc infractorii organele de ordine). Nu se cade, pur si simplu.
Consider ca vinovata este si femeia care opteaza pentru o astfel de slujba dar mai ales barbatii care au lasat ca femeile sa se expuna in anumite activitati care nu sunt pe potriva naturii lor.
Aici nu vorbim de drepturi, ca drepturi au si barbatii si femeile in mod egal, dar fiecare are chemarea lui, fiecare cu calitatile lui, deci este clar ca nu trebuie sa fim concurentiali in societate ci complementari.
De aceea nu vad cu ochi buni o femeie in anumite slujbe (jandarm, granicer). Ma gandesc cine si-ar dori sa aibe o mama, o sora ori sotie care sa lucreze de paza la frontiera. Sa stea noaptea, in frig, in ploaie, sau ninsoare ca sa patruleze (sa ne gandim si ca femeia are probleme lunare care ii pot da stari de greata, crampe la stomac, sau poate ramane chiar insarcinata). Mi se pare ca este o lipsa de respect fata de femeie, sa o lasi intr-un astfel de job. Deci consider ca nu este ok ca i s-a permis femeii sa obtina astfel de posturi in societate. Poate ca unii dintre cititori ma vor considera misogin sau habotnic dar cel putin mi-am argumentant opinia. Si pe deasupra ma gandesc ce femeie ar fi dispusa sa faca o astfel de slujba (granicer) daca ar gasi alternative mai pe natura ei?
Natalia
februarie 22, 2012 @ 11:07 am
Sotul meu este un bun exemplu „asa da”. Face cumparaturile, se ocupa de toate facturile, se ocupa de tot ce trebuie reparat in casa (ori repara el, ori gaseste omul potrivit), si in plus este un familist model. Iar ca tata, este mai mult decat minunat. A fost prezent in viata ingerului nostru din prima zi, din toate punctele de vedere. Si la fel continua sa fie si azi (scutece, baita, colici, biberoane, plimbari, EDUCATIE, joaca: tot). Pur si simplu asa e el.
Eu nu as putea renunta la serviciu, nu doar din motive financiare. Am un creier, am o inteligenta si simt nevoia sa le folosesc, am nevoie sa fiu activa dpdv profesional. Imi place sa invat continuu, imi place sa fac lucruri noi si imi place meseria pe care mi-am ales-o. Dar in primul rand sunt mama si sotie. Apoi vine jobul. In cazul meu, e loc pentru amandoua, insa pe primul loc in inima si in minte se afla ingerul meu si sotul.
Solutii practice cum sa le imbinam pe toate? Cu rabdare si echilibru. Eu gatesc zilnic (de la 6 la 7:30 si apoi si seara de la 8 la 10. In paralel seara povestesc, cant, spun poezii si ma joc cu ingerasul nostru, pe care il las sa ma ajute la tot in casa, dupa puterile lui). Cand iau copilul de la gradinita, intram miercurea si vinerea la biserica la Vecernie in drum spre casa. Inainte de a manca, facem cruce si multumim, la culcare spunem „Inger, ingerasul meu”. Inainte de somn ii citim povesti, iar week-endul il petrecem mai tot timpul cu totii (parc, bicicleta, biserica, acum sanius, vizite la alti copii acasa).
Ideea principala din toate acestea e: orice fac in casa sau in oras, copilul e langa mine si alaturi de mine (sau alaturi de sot: unul din noi sau amandoi).
justme
februarie 22, 2012 @ 12:15 pm
Am inteles Dan ceea ce vrei sa transmiti, multumesc!Asa mi s-a intamplat si mie sa gandesc cand vedeam asemenea femei, eu fiind invatatoare,dar am reusit sa inteleg prin acest minunat verset :”NU judecati, ca sa nu fiti judecati, caci cu care judecata judecati, veti fi judecati, si cu care masura veti masura, se va masura voua!”Mi-a fost mai mult decat suficient acest verset, de atunci incerc sa nu privesc atat de superficial totul, sa cataloghez omul, care poate are un suflet mult mai bun decat mine,si cu siguranta il are, care noaptea, inainte sa se odihneasca regreta, se caieste pentru pacatele sale si cere iertare de la Bunul Dumnezeu!Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Raluca Irimie
martie 14, 2012 @ 7:38 am
[quote name=”Dan”]De aceea nu vad cu ochi buni o femeie in anumite slujbe (jandarm, granicer)[/quote]
Sa iti spun o poveste: trebuia sa trec la aeroport printr-un control corporal (asa era obiceiul acum cativa ani in zona aceea). Oricum m-am simtit inconfortabil sa vina o femeie sa ma pipaie si sa ma atinga, dar cred ca daca ar fi fost vorba de un barbat, chiar as fi facut cale intoarsa. Sunt meserii unde femeile nu neaparat ca sunt indispensabile, dar sunt mult mai utile. Sa luam un alt exemplu: in politie, cand apare un copil abuzat, sau o femeie violata …. Cred ca prezenta unei femei ar fi mai bine privita de catre victima (mai ales in cazul in care autorul faptei era barbat).
PS. La controalele corporale este interzis unui barbat – ofiter de ordine – sa atinga o femeie sau viceversa, si de aceea au femei pentru verificat femei, si barbati pentru verificat barbati.
Luciana
august 24, 2012 @ 9:39 am
asa-zisa emancipare a femeii si egalitate in drepturi au condus, de fapt, la o inrobire a femeii, intrucat nimeni nu a scutit-o apoi de celelalte atributiuni pe care le indeplinea inainte
drepturile atrag dupa sine obligatii, nu exista drept din care sa nu decurga cel putin o obligatie; si va dau un exemplu simplu: eu am obligatia sa platesc biletul de transport, dar am dreptul de a primi un bilet (care atesta ca am platit calatoria) si de a fi dus la destinatie, in bune conditiuni
egalitate in drepturi inseamna deci si egalitate in indeplinirea obligatiilor ce decurg din acestea
asa ca femeia, dupa parerea mea, a fost oarecum folosita, forta de munca de pe piata nu era suficienta la acel moment, dar si familia trebuia, incet-incet, sa dispara ca şi importanta intr-o societate capitalista
nici eu nu sunt un fan al femeii de cariera, desi sunt femeie si imi place munca pe care o fac la serviciu, dar un sot, singur, nu mai poate face fata, in ziua de azi, intretinerii familiei
va imbratisez cu drag!
PS: sper ca nu am suparat pe nimeni si imi cer iertare daca, fara sa vreau, am facut-o!
Claudiu Balan
august 24, 2012 @ 9:53 am
Ce bine zici Luciana!
Expunere femeii astăzi ca obiect sexual de promovare a serviciilor și produselor și de creștere a vânzărilor este tot un efect al dorinței femeii de emancipare.
De fapt această dorință de emancipare e dorința de a scapă de sub blestemul lui Dumnezeu care i-a zis Evei: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; [b]atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni[/b]”
Singura scăpare de sub acest blestem este viața în Hristos și participarea la viața Bisericii gustând mereu din Sfintele Taine. Orice altă metodă de a se emancipa a femeii este sortită eșecului, din simplul motiv că pe Dumnezeu nu-L poate păcăli nimeni, iar cuvintele lui toate se vor împlini, și nimic proorocit nu va rămâne neîmplinit.
Luciana
august 24, 2012 @ 10:02 am
Va multumesc inca o data pentru acest viu dialog pe care il purtati, neobositi, cu noi!
Ne sunteti de un real folos!
Napaditi de griji, nevoi ajungem la un moment dat sa nu mai putem vedea lumina, iar dvoastra, fiinu-ne alaturi, ne incurajati enorm.