„Fericit este împăratul care domneşte peste supuşii săi!”

„Gloata izbucni în hohote de râs, printre care Nebunul continuă:

– Dar, ca toată lumea să fie mulţumită, eu propun următorul târg! Vă zic şi eu o ghicitoare şi cel care o va dezlega să‑şi ia sacul şi să plece!

La auzul acestor cuvinte, Zinon se lumină la faţă şi toţi începură să strige: „Ghicitoarea!

Să zică Nebunul ghicitoarea!” Atunci, cerându‑i circarului să lase sacul jos şi făcând semn tuturor să se dea în spate, Nebunul călcă pe sacul cu bani şi, potrivindu‑şi cununa de dafin pe cap, ridică trestia şi strigă:

– Fericit este împăratul care domneşte peste supuşii săi! Ziceţi, aşadar, cine este împăratul şi cine sunt supuşii?

Mulţimea începu să forfotească şi se putea auzi numai: „Constantin, Iustinian, Iustin…”. Zinon, care luase o sută de vergi în Efes din cauza unei ghicitori pentru care fusese acuzat de lezmajesta te, se încruntă şi nu se hotăra să răs­pundă. Se gândi totuşi că ghicitoarea este despre împăratul Iustinian, mai ales pentru că acesta se întorsese de curând biruitor din Spania şi Italia şi izbândise să le recucerească, deşi predecesorii săi le pierduseră. Însă îndrăzneala şi hotărârea de a răspunde care crescuseră în Zinon se spulberară atunci când Nebunul, văzând că nimeni nu răspunde, zise că şi împăratul, şi supuşii sunt de faţă.

Zinon hotărî că fusese tras într‑o cursă de către ci­neva căruia îi părea rău după banii pierduţi şi că acum trimisese pe acest vrăjitor să‑l provoace şi să‑l acuze de lez­majestate, aşa că hotărî că îi sunt destui banii făcuţi în Emesa şi că o bătaie ca aceea din Efes trage mai mult decât un sac cu bani. Toţi tăcură, pironindu‑şi privirile asupra lui Zinon şi aşteptând ca el să răspundă primul. Zinon, simţindu‑se prins în colţ şi înţelegând că toţi îl aşteaptă pe el, strigă că el nu ştie răspunsul şi că banii rămân la Nebun. Cineva din mulţime strigă: „Constantin!”, altcine va „Iustinian!”, dar strigătele lor erau nesigure şi în curând toată gloata începu să strige: „Nu ştim! Să spună Nebunul dezlegarea!”

Atunci Nebunul, cerând să se facă linişte, le zise:

– Împăratul este mintea, iar supuşii sunt simţurile omului. Fericit este omul a cărui minte stăpâneşte peste simţurile sale şi le face să lucreze numai ceea ce este bine şi folositor. Cu adevărat un ast el de om este mai fericit decât un împărat care domneşte peste lumea întreagă, dar peste simţurile sale nu este stăpân!”

(” Nebunul” – Ieromonah Savatie Bastovoi)