Fetița și preotul delicat

Am şi eu o scurtă povestire în care am întâlnit un preot dedicat.

Într-o seară, fiica mea (4 ani) a văzut o biserică şi a vrut să intre în ea (mai văzuse dar uită repede la vârsta asta). Era târziu, credeam că este închisă, am intrat şi am găsit un preot care se ruga (!!!) singur acolo. Zgomotele copilului l-au deranjat din rugăciune.

A întrerupt-o şi a venit la fiica mea şi a luat-o şi i-a prezentat toată biserica. Cu răbdare, cu blândeţe, cu limbaj adaptat pentru copil i-a explicat cam ce înseamnă biserica. Printre altele i-a spus că e un loc unde îţi poţi pune o dorinţă. Copilul şi-a pus dorinţa ca tati să o iubească mai mult şi să stea mai mult timp cu ea.

Eu am rămas fără cuvinte, preotul nu a exploatat momentul pentru a mă mustra, a înţeles că îşi îndeplinise misiunea, făcuse o faptă bună (nu-i cunosc exact motivul altruismului sufletesc), a spus doar că, având în vedere rugăciunea/dorinţa copilului, el se va întoarce la rugăciune pentru a ne lăsa să petrecem timpul cerut de copil.

(S. Daniel)