Fiecare zi e linistita daca ii gasesti firul…

Probabil nu de putine ori vi s-a intamplat si voua sa aveti momente in care nu reusiti sa luati o decizie; fie ca este vorba despre ceva banal sau ceva intradevar serios. Ajung la concluzia ca nu stim sa reactionam… M-au costat multe alegeri pana sa-mi dau seama  ca spontaneitatea fara “Doamne ajuta!” in gand duce la dezamagire.

Agitata fiind in anumite situatii, mai ales in cele in care sunt pusa sa aleg varaintele, fiind diferite evident cu urmari la fel de neasteptate am incercat de nenumarate ori sa gasesc fel de fel de solutii….ma complicam, ma strofocam sa fac in asa fel incat sa fie “bine” imi ziceam eu dar uitam cel mai essential lucru…Voia Domnului oare care era?

El stie cel mai bine ce ni se potriveste in fiecare moment…mai ales in cele de cumpana. Toretic stiam asta foarte bine. Dar practic o persoana caruia i se pare ca face totul pe dos ar prefera sa nu fie pusa in situatia de a alege, de a se gandi in plus…O astfel de persoana are teama de a lua o decizie proasta din nou fiindca stie ca vor urma multe intrebari fara raspuns: “si daca spuneam da?”,”cum ar fi fost daca…daca…si cu parca…” asa ca la  inceput am realizat foarte incantata ca voia Domnului pentru o astfel de persoana care a devenit un stres si pentru cei din jur nu doar pentru ea, cu mii de intrebari  (“oare ce sa fac?”) este  rabdarea.

Acceptand lucrul asta am respirat usurata incercand sa ma detasez de toti factorii predispozanti la incruntarea fruntii, pana cand au venit situatii limita…hotarari de moment, schimbari neasteptate si reactii diferite care nu puteau fi tratate cu rabdare…si atunci iar disperare. Cum imi dau eu seama care e voia Ta, Doamne daca eu pacatoasa trebuie sa dau un raspuns? Cum sa fac lucrul asta daca eu nu am incredere in cuvintele mele? Si atunci mi-am zis:” Cat stres pentru nimic…cand totul poate fi atat de simplu”.

Secretul consta in a nu fi tulburati, avand mintea limpede si punandu-ne nadejdea in El; ei bine, facand lucrul asta din inima, crezand cu adevarat ca tot ce ni se intampla este “filtarat” de Dumnezeu si ca nu ni se da mai mult decat putem duce altfel au mers lucrurile si cu uimire am vazut ca de fiecare data  momentele “limita” cum le ziceam eu nu mai erau unele atat de dificile si Domnul lucra vizibil…si mereu intervenea ceva care ma indruma catre decizia potrivita. Simtind asta nu mai traiam clipe de regret si frustrare. Cata liniste sufleteasca aveam cand simteam ca nu e bine sa merg intr-un anumit loc spre exemplu si la scurt timp primeam un telefon mai important schimbandu-mi planurile…dovedindu-se ulterior ca  locul unde trebuia sa merg initial nu era un loc care sa ma faca sa evouluez spiritual ne stiind despre ce e vorba.