Fii prieten cu cerşetorii!
S-a discutat foarte mult şi încă se mai discută despre problema cerşetorilor din ziua de astăzi. Sunt unii cerşetori care sunt puşi special să cerşească, iar marea majoritate a lor sunt necăjiţi şi cer ca să aibă ce mânca. Problema se pune în felul următor: Dacă cineva îmi cere, să-i dau sau nu?
Din start pun problema greşit. De ce ? Pentru că gândind aşa mă apuc să-l judec pe cel din faţa mea, şi-mi aduc aminte de Hristos care-mi spune „Nu judeca ca să nu fii judecat„. Oare ştim noi ce e în sufletul omului? Putem noi oare în câteva secunde să ne dăm seama cum este cel din faţa noastră ?
Şi dacă Hristos a zis „Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.” de ce să pun condiţii şi să dau numai unora, care după mintea mea „merită” şi să nu dau „oricui” aşa cum îmi spune Dumnezeu. Da! Hristos a zis să dăm oricui ne cere, ca să nu ne lipim inima de banii din buzunar, de lucrurile noastre, de munca noastră, ci să ne aducem aminte că un suflet valorează mai mult decât toată lumea.
Vrei să judeci pe cel care-ţi cere după faţă, după haine, sau după cum arată? Auzi ce zice Hristos când gândeşti aşa: „Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă.” Uite ce zice şi Sfântul Iacob ca să te ajute să vezi lucrurile mai bine:
„Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene.” (Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov, capitolul 2)
De ce să nu mi-l fac prieten pe cel care-mi cere, pentru 1 leu pe care-l am în buzunar ? Oricine se bucură când îi dai, şi cel ce cere ca să adune şi cel ce cere ca să mănânce.
La facultate la mine este un baiat, care e necăjit şi-mi cere întotdeauna bani. I-am dat odată, de două ori, de trei ori… şi el tot cere mereu când mă vede. Dar de fiecare care data când îi dau se bucura şi vorbeşte cu mine, mă întreabă ce mai fac, îmi caută loc de parcare, îmi zice că sunt „băiat bun” şi mă iubeşte în felul lui. Şi tot îmi cere şi acum; câteodată minte şi spune că are nevoie de bani pentru ceva şi eu îmi dau seama, că-l cunosc, şi-i spun că minte. El recunoaşte şi râde, dar tot îi dau. Atunci se bucură şi mai tare. Şi i-am zis ca pe viitor să-mi ceară fără să mai mintă.
Ne-am împrietenit, ne înţelegem foarte bine, ne-am plimbat cu maşina, am fost şi am mâncat la prânz la cantină împreună, îl las în maşină cât mai stau eu prin facultate. El mi-a dăruit odată o icoană superbă cu Sfântul Stelian, ocrotitorul copiilor, exact după ce s-a născut Sofia. De 1 martie i-a dăruit un buchet de zambile Iuliei şi de 8 martie la fel. Suntem prieteni. Se bucură mereu când mă vede şi eu mă bucur când îl văd, şi-mi dau seama că dacă calculam eu pentru ce îi trebuie banii pe care mi-i cerea sau că era îmbracat prea bine ca să aibe nevoie de ei, ajungeam să-l evit în câteva zile, pierdeam un prieten.
Banii nu valorează nimic…..
Foloşiţi-vă de toate ale lumii ca să vă faceţi prieteni! Chiar Hristos Domnul ne-o spune:
Învăţând să dăm tuturor ne deschidem inima către toţi, începem să iubim pe toţi oamenii şi să nu mai judecăm pe nimeni, începem să avem inimă de mama faţă de fiecare om. Dacă Domnul îmi spune să iubesc şi pe vrăjmaşii mei cum să nu-i iubesc pe cerşetori, care nu mi-au făcut nimic, ci dimpotrivă îmi vând mir de pus în candele pentru împărăţia cerurilor, aşa cum spunea Sfântul Ioan Gură de aur vorbind despre pilda celor 10 fecioare.
Când dai cuiva, ţie îţi dai mai întâi, ţie îţi faci casă în ceruri! Nu vă furaţi singuri! Nu vă lăsaţi înşelaţi de cum gândeşte lumea modernă. Dreptatea noastră trebuie să prisosească mai mult decât a păcătoşilor. Dacă cei răi, fără Dumnezeu dau numai celor săraci, noi trebuie să facem mult mai mult, să dăm tuturor.
Întru aceasta vor cunoaşte oamenii că suntem fii ai lui Dumnezeu, arătând dragoste faţă de toţi.
(Claudiu)
MONICA
martie 13, 2009 @ 2:32 pm
Imi pare rau -nu pot fi de acord -in momentul in care dau bani unei persoane care nu are nevoie sau despre care stiu sigur ca ii va da pe bautura sau pe tigari ,nu numai ca nu am facut o fapta buna ,dar am dat mana cu raul ,indemand sau ajutand pe respectivul sa pacatuiasca.Eu pot sa ma duc seara la culcare, mintindu-ma ca am respectat cuvantul lui Hristos si ca am facut un bine ,cand de fapt nu e asa.
Sigur eu respect opinia voastra ,dar nu vreau sa fac asa.Nu mi se pare corect .Tot Iisus a spus-„Cine nu munceste ,nici sa nu manance.„
MONICA
martie 13, 2009 @ 2:36 pm
Voi da socoteala inaintea lui Dumnezeu .Asta e.Nu mi se pare bine sa incurajez insasi traficul de persoane, dand bani celor care rapesc copii si ii exploateaza ,punandu-i sa cerseasca.Sau pe batrani .Nu mi se pare ca asta e o fapta buna.Prefer sa dau socoteala lui Dumnezeu.Si inaintea lui Dumnezeu ( la moartea mea) ,voi spune acelasi lucru ,ca si aici.
MONICA
martie 13, 2009 @ 2:40 pm
Ca absolvent de drept ,cum sa incurajez inselaciunea si criminalitatea?Pot sa va inteleg punctul de vedere ptr ca aveti o dorinta de pregatire teologica sau poate chiar formare teologica ,dar eu am o gandire juridica.
Claudiu
martie 13, 2009 @ 2:41 pm
Tot ce zic Monica este ca alegand sa nu dau ma fac si eu mai rau, si-l supar si pe el.
MONICA
martie 13, 2009 @ 2:43 pm
Dar eu nu aleg sa nu dau de loc Claudiu ,ci incerc sa dau unde trebuie cu adevarat.Adica eu pledam ptr un anumit discernamant.
Claudiu
martie 13, 2009 @ 2:46 pm
Da, sunt de acord cu acest discernamant. Sfintii ne spun ca dreapta socotinta e cea mai mare virtute, dar sunt prea slab si am prea mult prejudecati si am mintea prea stricata ca sa ma apuc sa-i judec pei cei din fata mea cu mintea. Eu ii vad rau si pe cei buni ca fiind rai…de multe ori….daramite pe altii…
MONICA
martie 13, 2009 @ 2:46 pm
Si iti spun ca nici tu nu poti respecta ce ai zis.Ptr ca daca de exemplu ,ai doar 5 sute de mii in buzunar si intalnesti treptat (deci nu deodata) 10-12 cersetori ,nu vei putea da tuturor. Unii nu vor beneficia de ajutorul tau ptr ca nu aveai cum sa anticipezi ca peste jumatate de drum vei mai intalni si altii.Iar tu epuizandu-ti banii ce faci?
Autorii
martie 13, 2009 @ 2:49 pm
Am un prieten care a dat intr-o zi o bancnota de un milion, apoi inca odata o suta de mii, iar 50 de mii, si apoi iar 20-30 de mii la 4 cersetori care i-au cerut in locuri diferite, in interval de 2 ore. Ai dreptate nu fac tot ce zic….
MONICA
martie 13, 2009 @ 2:50 pm
Despre voi e vorba de fapt ,ca sincer nu am inteles??!!!
MONICA
martie 13, 2009 @ 2:54 pm
Da , problema e ca acea persoana/voi aveti milioane .Eu nu. Sunt un nenorocit prin urmare?
MONICA
martie 13, 2009 @ 2:54 pm
Daca respectivul isi permite ,eu nu-mi permit.
ina
martie 13, 2009 @ 2:56 pm
e adevarat ca „cine nu munceste, nici sa nu manance” dar sunt destui care poate ar vrea sa munceasca insa datorita pozitiei lor sociale sunt efectiv marginalizati.sunt priviti ca pe niste gunoaie!pe de alta parte este si cealalta extrema care prefera sa cerseasca decat sa si castige banul cinstit. cand vrei sa faci un bine ,eu cred ca nu e bine sa te gandesti de doua ori. mi s a intamplat sa vad pe cineva necajit,am avut in gand sa i dau ceva dar am zis „lasa ca poate mai trece si maine pe aici si oricum ma grabesc”, mi a parut rau pe urma.timpul lui dumnezeu este astazi, nu maine nici poimaine.oricum ,atunci cand facem binele nu este meritul nostru ,ci harul lui dumnezeu care ne ajuta sa facem binele. mai zic chiar sa multumim lui dumnezeu pentru binele pe care ne a invrednicit sa l facem.
Dan
martie 13, 2009 @ 3:00 pm
Te inteleg Monica, dar am putea sa dam si altceva in afara de bani. Daca vedem ca nevoiasul care cere este viciat (betiv) putem sa respectam cuvantul Domnului dandu-i ceva de mancare, mai ales ca se gasesc pe toate drumurile fast-food-uri si magazine. Multi cersetori au nevoie de o vorba buna si acceptare din partea noastra mai mult decat de banii nostri. Sa le spunem o vorba buna, o incurajare, numai sa nu trecem indiferenti pe langa ei. Am citit undeva despre un preot care spunea ca odata a fost oprit pe strada de un cersetor, rugandu-l sa-i dea un ban. Dar preotul nu avea nici un ban la el in acel moment asa ca i-a zis „Nu am bani la mine dar iti dau o mana calda”…si i-a intins mana frateste. Foarte placut surprins cersetorul, a exclamat „Asa ceva nu am primit niciodata.”. Cat de mult a facut acest gest atat de banal! Milostenia noastra poate fi facuta in multe feluri…numai sa o facem.
Dan
martie 13, 2009 @ 3:04 pm
Bine ai zis Ina 🙂
MONICA
martie 13, 2009 @ 3:05 pm
Aici te sustin Dan ,dar tu stii ca exact ce spuneam unii sunt de fapt profitori?Mama mea a oferit paine sau covrigi unuia si ala a privit-o cu dispret si a refuzat.
ina
martie 13, 2009 @ 3:16 pm
e dureros cand se intampla astfel de situatii monica ,dar asta nu inseamna ca din momentul acela nu mai dai nimic la nimeni. poate e si asta o incercare de la dumnezeu. te testeaza sa vada cat esti de statornic in dorinta ta de a face bine. sa nu crezi ca dumnezeu nu vede ce ai in suflet, intentia ta.
MONICA
martie 13, 2009 @ 3:20 pm
DAR EU CE -AM SPUS ?AM SPUS SA NU MAI DAM LA NIMENI?AM SPUS CA EU NU MAI DAU LA NIMENI?
AM SPUS SA DAM SAU CA DAU DAR CU DISCERNAMANT.
MONICA
martie 13, 2009 @ 3:24 pm
MESAJUL MEU ERA SA DAM CELOR SARACI CU ADEVARAT.ALTFEL NU CONSTITUIE BINE ,CI INCURAJAREA INSELACIUNII .SI SA DAM CAT PUTEM .FAPTUL CA UNII ISI PERMIT SA ARUNCE CU MILIOANE ,NU INSEAMNA AUTOMAT CA TOTI PUTEM FACE LUCRUL ASTA.PTR CA NU TOTI AVEM POSIBILITATILE ACESTEA FINANCIARE.
SA NU UITAM CA CEI 2 BANUTI AI VADUVEI AU FOST MAI APRECIATI DE IISUS ,DECAT BANII MAI MULTI AI CELOR BOGATI .
IN PLUS IISUS NU CRED CA A INCURAJAT LENEA SAU PROFITORII ,CI A VRUT SA FIE AJUTATI SARACII.
ina
martie 13, 2009 @ 3:39 pm
nici eu nu sunt ingropata in bani,chiar deloc. nici eu nu dau la fiecare om necajit pe care il vad pe strada pt ca nu am dar, cred ca si gandul de a face bine e placut lui dumnezeu.cand am dau si cand nu am asta e. dumnezeu cauta la inima omului,la toata sinceritatea acesteia.eu cred ca acesta e lucrul cel mai important. merg pe premisa ca daruind vei dobandi si vreau sa cred cu tarie acest lucru. cel putin eu asa consider
florinm
martie 13, 2009 @ 7:37 pm
Sunt de aceeasi parere cu Monica. Dar va inteleg si pe voi, pana la un punct (vezi finalul commentului meu)
Cand intalnesti un cersetor si vrei sa ii dai ceva si ai dubii daca faci o greseala sa-i dai bani, da-i altceva, da-i o bucata de paine, da-i o eugenie, da-i un pateu, ceva… Da-i ceva, dar da-i din toata inima.
Daca refuza, este treaba lui. Tu i-ai daruit din toata inima si ceea ce i-ai dat il ajuta, daca intr-adevar cauta ceva de mancare.
Nu toti cauta de mancare, e normal, omul are si alte nevoi, poate are nevoie de bani pentru spitalizare, sau pentru a-si cumpara ceva… Dar nu cred ca e normal sa se uite urat cand, daca are nevoie de bani, cineva ii da mancare… Si nu cred ca ii judec.
Dar daca ii dam cu bucurie si cu durere in acelasi timp pentru starea sa si pentru faptul ca poate ceea ce-i dam nu ii ajunge sau nu ii este de folos, cred ca va avea Domnul grija sa pricepem, pana la urma, ce sa daruim. Si, cu voia Domnului, va dobandi si acela cele de trebuinta.
Am sa revin cu mai multe argumente pentru discernamantul de care e nevoie sa dam dovada astazi, cu toate ca imi dau seama ca impostori sau escroci erau si pe timpul Mantuitorului…
Doamne ajuta!
MONICA
martie 13, 2009 @ 8:39 pm
Chiar frumos comentariul tau Florin -„Dar daca ii dam cu bucurie si cu durere in acelasi timp pentru starea sa si pentru faptul ca poate ceea ce-i dam nu ii ajunge sau nu ii este de folos, cred ca va avea Domnul grija sa pricepem, pana la urma, ce sa daruim. Si, cu voia Domnului, va dobandi si acela cele de trebuinta.„
Incepusem sa ma simt ca o nenorocita ptr faptul ca nu arunc cu bani in stanga si in dreapta si incerc sa mai cern lucrurile.
RALY
martie 13, 2009 @ 8:52 pm
Dane ai dreptate ! eram la un curs la facultate și părintele se oprește din predat și ne zice ca noi ajutam pe săraci cu un covrig …etc dar câți stam macar 5 minute de vorba cu ei !!! asa este !! eu sincera sa fiu nu stau – dau și merg mai departe …
admin
martie 13, 2009 @ 9:39 pm
O concluzie din toata discutia de pana acum ar fi sa-l ajutam pe cel care cere cu un banut, daca n-avem sau il suspectam ca ne inseala, atunci cu mancare sau macar cu o vorba buna. Si cel mai important este sa ne rugam pentru cel care ne cere…. Milostenia in lucruri te-nvata sa faci milostenii cu sufletul, adica sa ierti si sa iubesti.
admin
martie 13, 2009 @ 9:54 pm
Monica cauti sa te-ndreptatesti. Eu cred ca-n inima ta stii ca lucrurile nu stau asa. Si site-ul crestinortodox nu este un site oficial al ortodoxiei desi este foarte bogat si foarte frumos.
MONICA
martie 13, 2009 @ 10:00 pm
Nu am de unde sa stiu ca nu e site oficial al ortodoxiei .Nu caut sa ma justific inaintea nimanui ptr ca eu consider ca in ceea ce ma proiveste am dreptate .Nu ma simt obligata sa fac nimic din ceea ce consider nu e corect.
Eu caut o pozitie clara a ortodoxiei in aceas6ta privinta ,ptr ca -cu tot respectul si acest articol reprezinta opjinia voastra , care e subioectiva.Eu vreau o pozitie oficiala si bazata pe dreptul bisaericesc si avand ca temei Scriptura nu opiniile noastre care pot fi subiective.
Si chiar nu am de unde sa stiu ce site e sau nu oficial al ortodoxiei.Imi pare rau daca crezi ca incerc sa ma indreptatesc.Ptr ca eu oricum voi face nu ceea ce se spune aici ,ci ceea ce imi dicteaza constiinta si ceea ce consider ca e corect.
MONICA
martie 13, 2009 @ 10:01 pm
Scuze ptr greseli-din repezeala.
Claudiu
martie 14, 2009 @ 10:13 am
O pozitie „oficiala” a Bisericii ai sa gasesti mereu la Sfintii Parinti. Sfantul Ioan Gura de aur a vorbit enorm de mult de milostenie, si toate aspectele ei. Sa dea Dumnezeu sa afli ceea ce vrei.
MONICA
martie 14, 2009 @ 11:43 am
2 POZITII OPUSE
1-SF IOAN GURA DE AUR
„…de s-ar apropia cineva cerând un ban, îl batjocorim, îl vorbim de rău şi-l numim şarlatan. Şi nu te înfricoşezi, omule, nu ţi-e ruşine să-l numeşti şarlatan fiindcă îţi cere un colţ de pâine? Dar dacă el dă năvală asupra ta, tocmai pentru aceasta e vrednic de a fi miluit, fiindcă este atât de flămând încât este silit a se îmbrăca cu o asemenea mască. Dar şi aceasta este tot vina cruzimii noastre, fiindcă dacă noi nu suferim a le da cu uşurinţă, atunci şi ei se văd siliţi a inventa tot felul de metode ca să amăgească neomenia noastră, şi să înmoaie sălbăticia care ne stăpâneşte. De altfel, dacă ţi-ar cere argint şi aur poate că ai avea vreun cuvânt de îndoială. Dar când el se apropie spre a-ţi cere hrana de trebuinţă, de ce mai filosofezi degeaba, de ce-l mai descoşi în zadar, acuzându-l de lene şi trândăvie? Dacă ar trebui să se spună acestea, apoi nu altora, ci nouă înşine ar trebui să ne fie spuse. Când tu te apropii de Dumnezeu şi-I ceri iertarea păcatelor, adu-ţi aminte de aceste cuvinte, şi vei cunoaşte atunci că mai cu dreptate ar fi ca tu să auzi asemenea cuvinte din partea lui Dumnezeu, decât săracul din partea ta. Cu toate acestea, Dumnezeu n-a zis niciodată către tine astfel de vorbe, precum: ‘Fugi, pleacă de aici, căci eşti un şarlatan de vreme ce, intrând mereu în biserică şi auzind poruncile Mele, totuşi când te duci în târg preferi înaintea poruncilor aurul, şi cârdăşia necurată, şi pofta şi toate celelalte răutăţi. Acum, când te găseşti înaintea Mea, eşti smerit, însă după rugăciune eşti insolent, crud şi neomenos. Scuteşte-Mă deci de aici şi să nu mai vii niciodată!’ De acestea, zic, şi de mai mari decât acestea am fi vrednici să auzim din partea lui Dumnezeu, şi totuşi pe nimeni n-a batjocorit în aşa fel, ba mai mult, îndelung rabdă şi toate cele ale Sale le împlineşte şi ne dă chiar mai multe decât cerem.
Acestea cugetându-le, iubiţilor, să potolim foamea săracilor, chiar de ar da năvală când cer, căci şi noi avem nevoie de mântuire, de iertare, de iubire şi de milă multă. Nu este posibil să ne mântuim în alt mod, dacă vom examina cu exigenţă faptele noastre, ci în mod necesar vom fi pedepsiţi şi ne vom pierde cu totul. Să nu ne facem judecători aspri ai altora, ca nu cumva şi nouă să ni se ceară socoteală aspră pentru faptele noastre căci avem păcate mai presus de orice iertare. Când noi miluim pe săraci, ne miluim mai cu seamă pe noi care am păcătuit în fapte neiertate, şi astfel vom strânge şi pentru noi o astfel de milă. Oricât ne-am trudi noi, niciodată nu vom putea să arătăm o asemenea iubire de oameni, pe câtă ne este de trebuinţă nouă a avea din partea lui Dumnezeu. Deci cum nu este absurd ca noi, care avem atât de mare nevoie de iubirea Lui de oameni, să ne facem controlori aspri ai fraţilor noştri şi să lucrăm totul împotriva lor? Prin asemenea fapt, tu nu doar l-ai declarat pe acela ca nevrednic de binefacerea ta, pe cât te-ai declarat singur ca nevrednic de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Cel ce controlează cu amănunţime pe fratele său, cu atât mai mult va fi el însuşi controlat şi cercetat de Dumnezeu. Deci să nu grăim împotriva noastră prin asemenea vorbe, ci când săracii se apropie de noi, fie stăpâniţi de lene sau trândăvie, noi să le dăm. Fiindcă şi noi păcătuim de multe ori din cauza lenevirii, ba chiar totdeauna, şi totuşi Dumnezeu nu ne pedepseşte imediat, ci ne acordă un termen de pocăinţă, hrănindu-ne în fiecare zi, certându-ne, învăţându-ne şi toate înlesnindu-ni-le, ca astfel şi noi să imităm mila Lui cea mare. Să sfârşim deci cruzimea aceasta, să scoatem din noi sălbăticia, căci mai mult nouă înşine ne facem bine decât altora. Acestora le dăm poate argint (bani -n. n.), pâine şi haină, însă nouă ne strângem mai dinainte slava aceea pe care nici nu e cu putinţă a o reprezenta prin cuvânt. Căci noi, primind trupuri nestricăcioase, împreună ne vom slăvi şi împreună vom împărăţi cu Hristos.”
2-Parintele Calistrat
de la Barnova
Exista iubirea ca act filantropic, ca act de caritate si de milostenie…
– Ei, aici este esenta. Mantuitorul scoate in evidenta iubirea fata de aproapele, filantropia. Biserica trebuie sa fie foarte ferma si categorica: sa nu incurajeze lenea. Nu exista act de caritate pentru trandavi si lenesi, pentru ca atunci Biserica ar inlesni pacatul de moarte al lenii. Nu are voie sa faca nici un act filantropic celor lenesi si nepasatori, nu are voie sa incurajeze hotia. Si de ce spun hotia: pentru ca foarte multi vin in numele lui Iisus Hristos si, fara nerusinare, folosindu-se de cruce sau in numele crucii, sub diferite forme si organizatii, in numele copiilor strazii, copiilor cu SIDA, copiilor din orfelinate, batranilor, incep sa faca acele colecte din care, vezi Doamne, sa le asigure un tratament, o masa, o vorba buna, o cantare.
– Puteti sa detaliati?
– Da. Psihologul sau psihiatrul trebuie sa analizeze foarte bine daca cel care a ajuns la deznadejde, la starea de alterare totala, toti respingandu-l si marginalizandu-l, nu cumva si-a facut-o cu propria mana si cu propria voie. Spre exemplu: un caz concret intalnit in cadrul spovedaniei in manastire. Vine o femeie de 76 de ani si incepe sa zica un fel de rugaciune de hula la icoana Maicii Domnului: „Maica Domnului, daca esti si ma iubesti, cum iti poti bate joc de mine? Ma rog de atata vreme la tine, de atata vreme iti cer sa ma ajuti, ti-am spus ca mi-am pus nadejdea in tine, tu esti singura mea mangaietoare, cum poti sa ma lasi? Nu vezi ca dorm in gara? Nu vezi ca sunt necajita, nu vezi ca n-am din ce trai? Adica tu esti cu adevarat Maica lui Dumnezeu si nu intelegi lucrurile astea? Pentru ce mai stai in cer?” Eu, la un moment dat, spovedind la scaun, am intrebat: „Stai un pic. Cum te iei tu cu Maica Domnului in bete si-i vorbesti asa? Ia vino incoace!”
O iau si o spovedesc pentru a-i cunoaste fondul sufletesc. Si aflu ca, la 76 de ani ai ei, avea trei ani de cand concubinul o lasase, o imbatase, ii vanduse casa si averea, o dusese la azil si, avand pensia mica si facand pe acolo diferite lucruri interzise, a fost exclusa si data afara. Si a ramas pe drumuri. Si ce-a zis atunci? „Hai s-o fac pe evlavioasa si pe credincioasa, ca s-o gasi cineva care sa ma ia si sa ma ingrijeasca; si o sa traiesc pe spinarea Bisericii.”
Ca sa aflu ca, la Biserica, in tinerete nu mersese, ca sa aflu c-a stat nemaritata cu trei barbati, ca sa aflu ca a avut copii pe care i-a dat la casa de copii. Si atunci m-am dus imediat cu mintea la Sfantul Isaac Sirul care a spus: „Osteneala tineretii este odihna batranetii”.
Si atunci i-am spus: „Femeie, cum iti permiti tu sa hulesti, cand esti ca o gura de iad. Cum iti permiti sa hulesti cand ai trait o viata in nenorociri, iar acum vii la usa lui Dumnezeu si strigi cat poti ca nu te baga in seama? Unde ti-ai consumat vigoarea tineretii? In care familie de crestini ai crescut copii, ai lucrat pamantul si ai fost la serviciu? Unde iti este cartea de munca? Tu ce-ai ingrijit in tineretea ta, oameni sau caini? Ce-ai avut, copii sau animale?” „Domnule parinte, nu sunteti pus sa ma judecati; eu am venit aici ca o femeie necajita, ca sa ma ajutati cu o strachina de mancare, ca pot sa va fiu mama”.
Ea incepuse sa-mi explice mie ca poate sa-mi fie mama, cum imi permit sa-i spun asemenea vorbe? Si atunci am asezat-o frumos pe un scaunel si-am inceput sa-i explic ce grea pedeapsa de la Dumnezeu este sa ajungi sa doresti sa mai pacatuiesti si sa nu mai fii de folos pacatului, pana si pacatul sa se ingretoseze de tine si sa te paraseasca, sa devii al nimanui si apoi, fals ca un fariseu si ca un om slab si ticalos, sa vii sa spui ca Dumnezeu este vinovat ca tu ti-ai facut de cap o viata.
Dar cand te-ai distrat, cand ai dansat, cand ai mancat peste masura, cand ai desfranat, cand ai facut toate faradelegile, atunci nu exista Dumnezeu? Atunci nu te gandeai? Cum spune Iisus Sirah: „Adu-ti aminte de cele de pe urma ale tale si in veac nu vei gresi”. Atunci cugetai la moarte? Cum spune Sfantul Vasile cel Mare: „?i-ai adus aminte ca trebuie sa mai si mori, ti-ai adus aminte ca zilele omului sunt ca iarba campului, asa va inflori, pana va cadea si se va usca?”
Si i-am spus: „Imi pare rau, nu vreau sa te jignesc, o paine sau o punga de faina ti-o dau, un ban de autobuz ti-l dau, dar ca sa ma priveasca unde dormi, de ce n-ai ce-ti trebuie, nu este treaba mea, nu este al meu. Este al lumii care te-a tinut in ea pana la ora aceasta. Mergi si-l cauta pe primar, pe asistentul social, pe presedintele tribunalului, pe avocat si pe procuror; si roaga-i sa te ia in spinare, fiindca ei te-au ocrotit…”
– Exista foarte multe astfel de cazuri.
– Da. Venise una cu un copil in brate si ofta acolo, chiar in fata mea, ca eu s-o vad. „Ce, vrei sa pari mai dramatica? Tot doua paini si bani de autobuz iti dau. Nu ti-am facut eu copilul si nu te-am pus eu sa-l faci. Inainte de a face acest copil trebuia sa te intrebi unde il tii, cu ce-l hranesti, ce va iesi din el, ce iese din tine, unde stai si unde lucrezi.”
Avortonii sociali sunt foarte periculosi. Din avortonii sociali ies vagabonzii strazii, homosexualii si pedofilii de maine, ies curvarii si banditii si spargatorii de vitrine si ies hotii pentru care societatea, in loc sa investeasca in dezvoltarea culturala, trebuie sa faca acele centre de reeducare, puscariile, caminele in care sa-i tina pe acesti oameni care nu se pot adapta la normele societatii.
(Danion Vasile
Mangaiere si mustrare .Ne vorbeste
Parintele Calistrat de la Barnova
Editie ingrijita de Claudia Vasile
Tiparita cu binecuvantarea
Prea Sfintitului Parinte Galaction,
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
Bucuresti, 2003 )
Se pare ca voi arde in iad din moment ce nu urmez ceea ce spune Sf.IOan Gura de Aur.Uneori am senzatia ca orice as face in viata asta Dumnezeu e nemultumit de mine sau sunt obligata sa fac lucruri contrare constiintei mele, in care nu cred.DE multe ori am impresia ca de fapt Dumnezeu nu urmareste mantuirea mea ,ci sa ma piarda in iad ptr ca nu fac un bine unor oameni in care nu am incredere si aleg alte variante sau metode.
Sa ma piarda in iad ,ptr ca oricum in maniera asta nu mai am nici o nadejde de mantuire.
Boca Mihai
martie 15, 2009 @ 11:16 am
Majoritatea cersetorilor castiga mai multi bani decat multi oameni care lucreaza 8 ore intr-o fabrica. Credeti ca-i normal sa-i ajutam????
felicitas
martie 15, 2009 @ 5:18 pm
Monica poate nu ai sa ma crezi dar exact prin acelasi lucru trec si eu, am senzatia ca oricat as face Dumnezeu nu e multumit de mine. Stiu cat de greu iti e. Parerea mea e ca poate nu ar trebui sa ne facem atatea procese de constiinta, pentru ca in loc sa ne apropie de Dumnezeu, s-ar putea sa obtinem chiar contrariul din pacate. Sa incercam sa ne acceptam asa cum suntem cu caderile si pacatele noastre, dar sa mergem mereu inainte, asa taras grapis cum putem noi dar cu Dumnezeu alaturi. Crezi ca mie nu-mi este greu cand imi dau seama cat de slaba si neajutorata sunt fara Dumnezeu, cand imi vad caderile si mi-as dori sa fiu ca ceilalti prieteni ai mei care sunt mai induhovnciti? Iti spun eu ca nu. Ma gandesc ca Dumnezeu imi ingaduie aceste neputinte ale mele si incercari prin care trec tocmai pentru ca a constientiza singura ca fara harul Lui preasfant nu sunt absolut nimic, nu valorez nici cat o ceapa degerata in tot universul acesta fara Stapanul meu Dumnezeu. Mi-a fost foarte greu sa scriu aceste randuri deoarece eu insami trec printr-o puternica criza sufleteasca, si cu toate ca sunt foarte suparata pe Dumnezeu, si am senzatia ca El nu ma mai iubeste, pentru ca nu ma ajuta, in acelasi timp imi dau seama ca trebuie sa platesc cumva pentru pacatele mele, adica prin aceasta suferinta. Nu mai spune ca Dumnezeu vrea sa arzi in iad, iti repet te inteleg perfect pentru ca si eu ma aflu in aceeiasi situatie cu tine. Nu e deloc asa!!! E altcineva care urmareste asta, si il face mereu pe Dumnezeu vinovat in fata noastra. Iti spun asta din propria experienta, pentru ca tot eu nemernica am simtit cu multi ani in urma iubirea infinit de mare a lui Dumnezeu revarsata fata de mine, si nu o singura data ci de mai multe ori, sa stii ca nu vreau sa scriu ceea ce am de gand sa iti scriu dar vreau mult de tot sa nu mai fii in starea asta. Si de aceea am sa-ti relatez o intamplare minunata din viata mea care m-a convins ca Raiul exista cu adevarat si ca Dumnezeu ne iubeste INFINIT de mult: La varsta de 18ani aveam o prietena care acum e maicuta, care avea o carte mereu cu ea la liceu si o citea in pauza, se numeste: Prietenul tineretii mele (nu mai stiu de cine scrisa dar o gasesti la libraria sophia) si am privit cu atentie imaginea de pe coperta in care e infatisat Sf.Ap.Ioan, ucenicul cel iubit cu capul plecat pe umarul Mantuitorului in momentul Cinei de taina. Iti spun atat de mult m-a marcat si m-a impresionat aceasta imagine incat am ramas cu gandul la ea, pur si simplu nu ma puteam gandi la altceva. Si noaptea inainte sa ma culc, am inceput sa ma gandesc la iubirea Sf.Ap.Ioan pentru Mantuitorul la iubirea lui sincera si curata si fierbinte fata de Domnul, si fara sa-mi dau seama am inceput sa ma rog neincetat fiind deja cu capul pe perna cu rugac. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu milueste-ma pe mine pacatoasa! Pur si simplu iti spun sincer ma rugam fara sa ma opresc, era ceva firesc atunci pentru aceste cuvinte imi izvorau din inima, nu le spuneam mecanic asa am simtit atunci sa fac nici eu nu stiu de ce. Si am adormit asa in rugaciune. Vreau sa iti zic ca nu voi uita niciodata acea seara, pe la ora 1 noaptea din pacate m-a trezit tatal meu din visul acela sublim. Ce am visat? Nici eu nu stiu, insa pot spune sigur am fost in Rai, si stii de ce, inainte sa ma trezesc, simteam cum sufletul coboara de undeva de sus din ceva atat de minunat ca nu am cuvinte sa-ti descriu in termeni umani, e ceva pur si simplu divin! Sufletul meu cobora inspre trup dar ghici ce s-a intamplat? Nu mai vroia sufletul sa intre inapoi in trup, deja il simteam ca pe ceva greu ca pe o inchisoare! Si-mi spuneam imi aduc si acum aminte: Of, iar trebuie sa intru in corpul asta nesuferit! Doamne nu mai vreau sa intru lasa-ma te rog asa!” Si bineinteles ca am intrat inapoi in trup cu foarte multa sila, dar cu sufletul usor, parca eram un porumbel care a zbura intr-un loc minunat asa ma simteam. M-am trezit si stiu ca l-am urat pe tatal meu atunci ca din cauza lui am revenit inapoi, si asta pt ca vroia el la ora 1h noaptea sa verifice toate usile din casa sa vada daca sunt incuiate, si bineinteles ca a facut un zgomot nemaipomenit. Visul e real deoarece il verificasem cu parintele meu duhovnic si a spus ca Dumnezeu m-a cercetat in acea seara. Nu am vrut sa scriu aceste randuri pe cite, mi s-a acrit sa ma judece niste necunoscuti de pe cite dar m-a impresionat suferinta ta sincera, si sper din tot sufletul sa-ti fie de folos, chiar daca poate nu ai simtit asa ceva, sunt convinsa ca si tu ai avut momente cat de putine in care ai simtit mangaierea lui Dumnezeu asupra ta. Vor mai fi sunt sigura si sunt alaturi de tine Monica! PS I-as ruga pe autorii cite-ului, daca nu le cer mult sa le lase ceea ce am scris nu pentru mine ci pentru Monica si pentru altii care sunt in situatie ei, in numele lui Dumnezeu! Va multumesc
MONICA
martie 15, 2009 @ 7:08 pm
Multumesc mult Felicitas-m-am tulburat forte mult ieri in urma acelui fragment scris de Sf Ioan Gura de Aur ,in care ni se dadea de inteles ca nu ne vom mantui si vom fi pedepsiti vesnic ,daca nu ajutam pe oricine ,chia daca respectivul profita ,citez-„ Nu este posibil să ne mântuim în alt mod, dacă vom examina cu exigenţă faptele noastre, ci în mod necesar vom fi pedepsiţi şi ne vom pierde cu totul.„
Chiar m-a tulburat rau ,desi parintele Calistrat de la Barnova avea o opinie contrara.Nu mi se pare corect sa fiu obligat sa fac o fapta buna fata de o persoana in care nu am incredere.O fapta care nu e facuta din inima nu mai e buna.
Si atitudinea aceea ferma cum ca nu ne mantuim altfel ,chiar m-a afectat .Mi s-a parut ca orice as face (desi recunosc ca sunt la inceput de drum si nu fac prea multe lucruri ), Dumnezeu ma va trimite in iad.
Nu mai vedeam nici rostul de a porni pe un altfel de drum ,daca tot in iad ajung.
Azi ma simt mai bine ,desi sincer nu mai stiu ce sa cred.
Iti multumesc si poezia aceasta este ptr tine.
Rugaciunea florilor
de Alfred Mosoiu
Plapand ghiocelul
iesind din zapada
Striga: „Tatal nostru”
Ca lumea sa-l vada.
„Care esti in ceruri”,
Sopti floarea-soare
Si-un val de lumina
cazu pe razoare.
Smerit busuiocul
Cand vantul il mana
Si-i scutura roua
„Sfinteasca-se”-ngana.
Cand „numele-Ti” spune
Trist ochiul-de-bou
Nu stiu de-a fost soapta
Sau numai ecou.
Albastra ca cerul
O nu-ma-uita
Spune: „Imparatia
sa fie a Ta”.
„Si faca-se voia”
Suspina-o camee
Calcata-n picioare
Pe alba alee.
Cand nuferii-n lacuri
Vad stele ca sunt,
Soptesc: „Cum e-n ceruri
Asa pe pamant.”
Si graul, cand moara
Vuieste intr-una
A zis: „Painea noastra
Cea de totdeauna”.
Iar nalba si gura-
de-leu, amandoua,
la fel, rugatoare,
Raspund: „Da-ne-o noua!”
Cu gandul la fluturi
Stau rozele-n glastre
Si spun: „Iarta noua
Gresalele noastre”.
„Precum noi iertam
Gresitii”, incet,
Raspunde garoafa
Uscata-n buchet.
Si crinii, podoaba
Fecioarei cinstite,
Soptesc: „Nu ne duce
pe noi in ispite”.
MONICA
martie 15, 2009 @ 7:26 pm
FELICITAS cred ca am si eu cartea respectiva .Se numeste -„Hristos ,prietenul clipelor de grea incercare „ scrisa de Georges Barbarin .Dar eu o am de la editura Bizantina ,e albastra cu o poza mica cu Iisus si un apostol cu capul plecat pe umarul sau(probabil Ioan).
Un pasaj din carte spune asa-
„Orice durere trebuie sa va mareasca zestrea spirituala.Cand nu mai puteti suporta suferinta ,strigati-L pe Prietenul durerii ,incredintati -I Lui chinul vostru si aveti nadejde numai in El.Din durere se naste fericirea ,cu conditia ca durerea sa fie acceptat ca o cheie a intelegerii adevarului ….
Principalul este ca El nu ne paraseste niciodata.Cu cat Ii cerem mai multa dragoste ,cu atat El ne ofera mai mult .Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide!„
Iti multumesc Domnul sa-ti dea pace sufletesca ,mangaiere in necazuri si cele de folos sufletului.
florinm
martie 15, 2009 @ 10:08 pm
Monica, de ce nu iti intrebi, mai bine, duhovnicul tau privind aceste probleme? De ce nu ii spui dansului ceea ce te framanta?
Sunt sigur ca Sf. Ioan Gura de Aur nu a scris cuvintele acelea pentru a arunca pe unii crestini in deznadejde, ci spre zidirea lor. Si cred ca daca pe vremea aceea ar fi fost aceasta „industrie” a cersetoriei (de ex. vezi tiganii din strainatate, cu ce se ocupa pe acolo) ar fi avut niste mentiuni speciale…
Revin – intreaba-ti duhovnicul, raspunsul il vei afla de la el, in primul rand. Discutiile acestea sunt constructive, dar pana la un punct: daca incerci sa le cuprinzi pe toate cu mintea ta, fara sfatul duhovnicului, risti sa cazi in confuzii grave.
Doamne ajuta!
Claudiu
martie 15, 2009 @ 10:43 pm
Da, sunt de acord cu Florin. Noi ne-am spus pararea doar.