Skip to content

24 Comentarii

  1. sharbinsk
    decembrie 28, 2013 @ 4:10 pm

    Bravo lor că au transmis cu un film low budget, un mesaj pentru viață.

    Basarabenii fac 11:30, Mungiu face 4,3,2 despre avorturi.

    Doar cu fetița,”Dielia” n-au nimerit-o, că părinții-s bruneți și ea roșcovană dar fiind un film realizat cu resurse limitate,de un regizor tânăr, important e mesajul.

    Reply

  2. Laura Stifter
    decembrie 28, 2013 @ 7:48 pm

    Voi lucraţi şi-n vacanţă, dragilor? 🙂
    Frumoasă postare şi mă bucură mult faptul că există şi astfel de filme cu mesaje conforme moralei creştine.
    Să ne rugăm ca Domnul să aibă milă de sufletele tuturor bebeluşilor ucişi prin avort şi să-i ierte pe toţi cei implicaţi în asemenea tragedii.
    Sunt tragedii pe care legile nu le interzic, medicii le provoacă în loc să facă tot posibilul pentru a le împiedica, tragedii în faţa cărora societatea rămâne pasivă, pentru că acei copii sunt… nedoriţi. 🙁
    Se spune că gradul de civilizaţie a unei societăţi se poate stabili analizând atitudinea acesteia faţă de cei mai vulnerabili dintre membrii ei.
    Care este atitudinea noastră, a românilor 85% creştini „pravoslavnici” de 2000 de ani, cei care ne închipuim că am fi devenit creştini chiar dinaintea venirii lui Hristos, care este atitudinea noastră faţă de cei mai slabi şi lipsiţi de apărare dintre membrii acestei societăţi în care trăim?…
    No comment.
    De aceea, este atât de important să ne rugăm ca asemenea fapte strigătoare la Cer să NU se mai întâmple, dar nu doar să ne rugăm, ci să luăm atitudine în mod concret, în funcţie de posibilităţile fiecăruia: să-i ajutăm pe copiii orfani şi pe părinţii săraci, care-şi cresc cu greu copilaşii; să-i conştientizăm pe cei care vor să facă avort că, din punct de vedere teologic şi ştiinţific, embrionul este fiinţă umană; să ne implicăm în acţiunile creştine proviaţă etc – pe scurt, să facem tot posibilul şi imposibilul (!) pentru a împiedica aceste crime legalizate, acest genocid comis în chiar ţara noastră şi sub ochii noştri!
    Doamne, fă să ne trezim mai repede din anestezia conştiinţei şi să punem început bun!
    P. S. În Epistola lui Pseudo-Barnaba (una dintre scrierile Părinţilor apostolici): „Mai mult decât sufletul tău să-l iubeşti pe aproapele tău; să NU ucizi vreun copil prin avort”!
    Acest text şi multe alte fragmente patristice în care avortul este echivalat cu o CRIMĂ pot fi găsite în lucrarea părintelui bioetician John Breck, „Darul sacru al vieţii”.

    Reply

  3. sharbinsk
    decembrie 29, 2013 @ 10:58 am

    Laura, ai uitat să menționezi și faptul că :

    Astăzi, 29 decembrie, se prăznuiesc cei 14.000 de prunci uciși din porunca lui Irod.

    Inclusiv acest praznic, este un motiv pentru a reflecta mai mult la tema avorturilor și a pruncuciderilor.

    E adevărat că unele femei care au făcut avort, în această zi sau săptămână fac pachete pt copiii orfani pentru a li se ierta păcatele ?

    Ajută citirea acatistului pentru iertarea păcatelor celor care au făcut avort ?

    Eu întreb pt că știu câteva femei care în timpul comunismului fiind, cu toată legea anti-avort, au făcut avorturi.

    Vă rog dacă mă puteți lămuri, în caz că ați găsit scris pe undeva despre iertarea celor care au făcut sau încurajat la avort.

    Reply

  4. sdaniel
    decembrie 29, 2013 @ 2:58 pm

    Referitor la cei 14000 de prunci ucisi din porunca lui Irod, hai sa spunem ca acest fapt nu este atestat de niciun istoric, si nu exista niciun fel de dovada ca ar fi un fapt real. Intr-o singura evanghelie (cea a lui Matei) este scrisa aceasta poveste, celelalte evanghelii nu o mentioneaza sau o contrazic (indirect). Probabil autorul Evangheliei lui Matei a vrut sa dea greutate nasterii Mantuitorului si a inventat aceasta poveste.

    Reply

  5. sharbinsk
    decembrie 29, 2013 @ 4:29 pm

    Evanghelia lui Matei e printre puținele izvoare scrise din primul secol.

    Mai mult, a fost cea mai folosită Evanghelie în comunitățile asiatice.

    Există vreun izvor la fel de vechi ca această Evanghelie care să conteste genocidul ?

    Dacă nu este contestat evenimentul, înseamnă că exista în accepțiunea generală a vremii, ideea că lucrurile așa au stat de fapt.

    Mai ales că Evanghelia lui Matei s-a adresat prima dată evreilor, care știau ei prea bine cum stă treaba cu istoria lor recentă.

    E interesant cum istoricii moderni descoperă alte realități decât cele pe care le cunoșteau contemporanii lui Hristos.

    E limpede cine e mai aproape de adevăr.
    [b]
    Simplu fapt că un anumit eveniment nu e prezentat în celelalte Evanghelii, nu înseamnă automat că el nu s-a petrecut.
    [/b]
    Asta pt că Evangheliile nu sunt identice și fiecare conține stiluri și relatări unice

    De exemplu parabolele Vameşului şi Fariseului, Samarineanului Milostiv, Fiului Risipitor și drumul de la Emaus sunt prezentate doar în Evanghelia după Luca.

    Asta nu e o dovadă că ele n-au fost spuse de Hristos ci, arată mai mult faptul că Luca și-a luat și alte notițe din ceea ce a spus Hristos și că are o experiență în plus, drumul de la Emaus.

    Apoi în Evanghelia de la Matei se face în mod exhaustiv referire la proorocii evreiești, informații despre care păgânii de la Roma nu prea aveau cum să aibă habar că n-au tradiție comună cu Tanakhul .

    În cazul de față acest genocid făcea referire la o proorocie din Vechiul Testament.

    „Glas în Rama s’a auzit, plângere şi tânguire multă, Rahela-şi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu mai sunt.”Matei cap 2 v 18

    Atât proorocia cât și genocidul erau cunoscute de evreii secolului I din Canaan, de aceea putea fi corelate de auditoriu.

    Fiecăruia i se vestea după gradul de pregătire și cunoștințele pe care le aveau.

    La celelalte 2 evanghelii sinoptice,unele profeții sunt reamintite dar nu la fel de exhaustiv, asta poate și pt că s-au adresat celor din zona Romei, care fie nu știau acțiunile lui Irod din Canaan(diaspora evreiască născută în Roma) fie, nu cunoșteau nici proorocirile, nici evenimentele din Canaan(păgânii din afara Caananului).

    Reply

  6. sdaniel
    decembrie 29, 2013 @ 4:47 pm

    @Sharbinsk
    Cu tot respectul, expunerea ta nu dovedeste absolut nimic. Faptul ca celelalte evanghelii nu contesta ceva scris in una dintre ele nu reprezinta o dovada. In definitiv, rolul evangheliillor este cu totul altul, nicidecum acela de a se contrazice intre ele.
    Raman la parerea mea ca aceasta e doar mitologie.

    Reply

  7. sharbinsk
    decembrie 29, 2013 @ 4:48 pm

    [quote]sdaniel » 2013-29-12 16:58
    Intr-o singura evanghelie (cea a lui Matei) este scrisa aceasta poveste, celelalte evanghelii nu o mentioneaza sau o contrazic (indirect). [/quote]

    „Iisus a văzut pe Natanael venind către EI şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. Natanael i-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: [b]Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin[/b]. Raspunsu-i-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel.” Ioan cap 1 v 47 49

    Da ce făcea Nathan sub smochin ?

    Părinții Bisericii spun că de fapt mama sa l-a ascuns de frica prigoanei declanșate de Irod, fiind printre puținii supraviețuitori ai generației masacrate.

    Interpretat astfel acest pasaj poate fi și o confirmare indirectă a genocidului.

    Apoi despre tatăl lui Ioan Botezătorul învață Sfânta Tradiție că a fost masacrat de soldați pt că a refuzat să-l predea autorităților pe prunc.

    În ortodoxie Biblia face corp comun cu Sfânta Tradiție.

    Asta pt că Biserica de rit creștin, exista dinainte ca Scripturile Noului Testament să ia forma scrisă.

    Și nu toate evenimentele pot fi cuprinse în Biblie că altfel am avea o carte pe care să n-o putem muta din loc.

    Iar în acea vreme nici nu existau prea mulți oameni care să știe scrie.

    Reply

  8. sharbinsk
    decembrie 29, 2013 @ 4:51 pm

    [quote]sdaniel » 2013-29-12 18:47
    @Sharbinsk
    Cu tot respectul, expunerea ta nu dovedeste absolut nimic. Faptul ca celelalte evanghelii nu contesta ceva scris in una dintre ele nu reprezinta o dovada. In definitiv, rolul evangheliillor este cu totul altul, nicidecum acela de a se contrazice intre ele[/quote]

    Tu poți să rămâi la părerea ta, nu doar Scripturile nu contestă genocidul ci nici alte materiale rămase din primul secol.

    Contestă vreo apocrifă sau vreun istoric [b]al secolului 1,2,3 d. Hr[/b] genocidul ?

    Dacă nu, informația a fost validată în mod tacit de cunoscătorii care au experimentat evenimentul și cărora evanghelistul Matei li s-a adresat în secolul 1.

    Reply

  9. sdaniel
    decembrie 29, 2013 @ 5:24 pm

    Tot insisti cu argumentul ca nu a fost contestata evanghelia lui Matei. Iti mai explic o data, poate intelegi acum.
    Matei a scris evanghelia aproximativ in jurul anului 80; adica la aproape 100 de ani dupa eveniment. Conteaza mai putin anul exact, important e ca nu mai traia nimeni din cei ce traisera la nasterea Mantuitorului. Nu putea nimeni sa il contrazica cu argumente ca ”am fost martor”. Apoi, romanii au fost istorici foarte rigurosi si au descris toate evenimentele importante ale epocii. Absolut niciunul nu a scris asa ceva (si au fost istorici care au descris inclusiv viata lui Irod). Apoi, istoricii acelor vremuri nu au luat niciodata in serios viata religioasa din Israel. Gandeste-te ca istoricii romani nu au scris nimic nici despre Mantuitor, probabil li s-a parut ceva nesemnificativ. Istoricii romani nu contrazic nimic din evanghelii (nu numai presupusul genocid al lui Irod) pentru ca ori nu cunoasteau evangheliile (inca nu se raspandisera), ori nu ii interesa.
    Cum spuneam, uciderea pruncilor de catre un rege mare si rau e un mit ce apare foarte des in antichitate.
    Povestea uciderii pruncilor din ordinul lui Irod este copia perfectă a episodului din Vechiul Testament, când faraonul din vremea lui Moise a hotărât ca toţi nou-născuţii de parte bărbătească ai evreilor să fie ucişi. Motivul acestui masacru este, conform Talmudului, visul pe care l-a avut faraonul, din care a reieşit că un evreu va distruge Egiptul. Mama sa l-a ascuns într-un coşuleţ şi i-a dat drumul pe apa Nilului.
    În Egipt, pruncul Horus a fost ascuns printre trestiile de pe malul Nilului, de teama unchiului său, Seth.
    Daca ai citit mitologiile grecesti o sa vezi ca exista ceva similar cu nasterea lui Zeus. Si la romani copiii Romulus si Remus sunt salvati de la moarte de o lupoaica.
    In fine, ideea e ca cei patru evanghelişti nu sunt apostolii săi, ci doar patru creştini care au aflat povestea vieţii lui Iisus, şi au hotărât să o aştearnă în scris. Era normal ca unele elemente legate de Iisus sa se tot adauge pana s-au departat de adevar.

    Reply

  10. sharbinsk
    decembrie 29, 2013 @ 6:22 pm

    [quote]sdaniel » 2013-29-12 19:24
    Conteaza mai putin anul exact, important e ca nu mai traia nimeni din cei ce traisera la nasterea Mantuitorului. Nu putea nimeni sa il contrazica cu argumente ca ”am fost martor”.
    [/quote]

    Puteau să-l contrazică foarte bine cu motivul că părinții noștrii nu ne-au povestit așa ceva.

    Apoi dacă romanii nu s-au amestecat în chestiunile religioase iudaice, există învățători iudei sau lideri de secte ce au contrazis creștinismul în multe puncte.

    A existat vreunul care să se lege de chestiunea genocidului, din secolele 2-3 pe motiv că n-a existat sau că e mit?
    [quote]sdaniel » 2013-29-12 19:24
    Gandeste-te ca istoricii romani nu au scris nimic nici despre Mantuitor, probabil li s-a parut ceva nesemnificativ.
    [/quote]
    Istoricii romani n-au menționat expres despre Hristos dar prigoanele creștinilor au fost reale.

    Probabil că prigoniții credeau în ceva ce n-a existat sau nesemnificativ, din moment ce-și pierdeau viața pentru crezul lor.

    Iar romanilor li se părea nesemnificativă învățătura creștinilor din moment ce alocau resurse mari pt stârpirea ei, în primă fază.
    [quote]sdaniel » 2013-29-12 19:24
    In fine, ideea e ca cei patru evanghelişti nu sunt apostolii săi, ci doar patru creştini care au aflat povestea vieţii lui Iisus, şi au hotărât să o aştearnă în scris.[/quote]

    Există elemente în Scripturi care nu puteau fi relatate decât de participanți direcți cum e călătoria de la Emaus.

    Altele au fost auzite de la Mântuitor sau de la ceilalți apostoli participanți și relatate, de exemplu Schimbarea la față, care a fost povestită ulterior celor ce stăteau la baza muntelui.

    Asta nu înseamnă că s-au scris aberații, că Evangheliștii n-au fost în apropierea lui Hristos și a apostolilor sau că n-au auzit de la ei mărturia.

    Luca și Marcu, au fost în apropierea lui Iisus în unele momente și au fost ucenicii Sfinților Petru și Pavel.

    Matei și Ioan însă, au făcut parte din primii 12 apostoli și nu e deloc deplasat faptul ca un om să fi trăit 100 de ani la acea vreme.

    Ioan Teologul era printre cei mai mici dintre apostoli, probabil mai tânăr decât Hristos.

    Iar Matei/Levi e menționat în toate cele 3 sinoptice ca apropiat al Mântuitorului.

    Și dacă ai zice că Evanghelia în forma vestită de Matei, a fost scrisă de fapt de ucenicii lui, probabil că secte de genul ebioniților, Rabbi mozaici din secolele 1,2,3, sau alte secte desprinse din creștinism ar fi folosit aceste argumente înainte de noi.

    Că ne-au rămas argumente de la secte zise creștine care-l recunoșteau pe Hristos dar îl contestau pe Pavel de exemplu.

    Reply

  11. Laura Stifter
    decembrie 29, 2013 @ 7:21 pm

    [quote name=”sharbinsk”]Laura, ai uitat să menționezi și faptul că :

    Astăzi, 29 decembrie, se prăznuiesc cei 14.000 de prunci uciși din porunca lui Irod.

    Inclusiv acest praznic, este un motiv pentru a reflecta mai mult la tema avorturilor și a pruncuciderilor.

    E adevărat că unele femei care au făcut avort, în această zi sau săptămână fac pachete pt copiii orfani pentru a li se ierta păcatele ?

    Ajută citirea acatistului pentru iertarea păcatelor celor care au făcut avort ?

    Eu întreb pt că știu câteva femei care în timpul comunismului fiind, cu toată legea anti-avort, au făcut avorturi.

    Vă rog dacă mă puteți lămuri, în caz că ați găsit scris pe undeva despre iertarea celor care au făcut sau încurajat la avort.[/quote]

    Azi, pe 29? Nu pe 28 decembrie sunt pomeniţi pruncii?…
    Oricum, cred că acesta a fost unul dintre motivele pentru care Claudiu şi Dan au publicat, în aceeaşi zi, 3 materiale despre avort.

    Reply

  12. Dan Tudorache
    decembrie 29, 2013 @ 7:42 pm

    Dar văd că ați fost foarte vorbăreți și de Crăciun, copii!
    Laura… știai tu ceva! Pe 28 îi cinstim pe Sfinții 20.000 de Mucenici arși în Nicomidia iar pe 29 pe sfinții 14.000 de prunci uciși din porunca lui Irod.

    Reply

  13. sharbinsk
    decembrie 29, 2013 @ 7:54 pm

    Laura este calendarul ortodox și pe site, pe partea dreaptă dacă dai scroll sub Arhiva articolelor, prima rubrică.

    Ziceam în caz că ajută, în rest de acord cu ce ai zis.

    Reply

  14. Laura Stifter
    decembrie 29, 2013 @ 7:57 pm

    SDaniel,
    Bine aţi revenit pe site, nu v-am mai văzut de mult timp!
    1. Uciderea pruncilor din Betleem din ordinul lui Irod este, într-adevăr, un fapt istoric menţionat doar în Evanghelia după Matei, ca şi alte evenimente asociate cu Naşterea Domnului (precum închinarea magilor, fuga în Egipt etc).
    Acum răspunsul meu depinde de modul în care vă raportaţi dvs la scrierile biblice:
    a. în cazul în care acceptaţi caracterul revelat al Sfintei Scripturi, îmi este foarte uşor să vă argumentez că evenimentul a avut loc în mod real, fiindcă este consemnat într-un text revelat – Sf. Evanghelie după Matei şi, aşa cum ştim, scrierile biblice au nu doar un sens spiritual/ duhovnicesc, ci şi unul literal-istoric;
    b. dacă sunteţi sceptic sau chiar negaţi caracterul revelat al Evangheliilor, atunci pot lua ca reper modul în care istoricii vremii zugrăvesc, în scrierile lor, personalitatea tetrarhului Irod al Galileei. Ştiind că acest Irod, un veritabil Hitler al Antichităţii, îşi făcuse un obicei din a comite masacre împotriva tuturor adversarilor săi politici (reali sau potenţiali), ştiind că, înainte cu doar câteva zile de a muri, l-a executat pe unul dintre fiii săi etc, putem considera drept verosimilă relatarea potrivit căreia, aflând de naşterea unui Copil „suspect” în Bethleem, a „rezolvat problema” ordonând să fie ucişi toţi bebeluşii din localitate.
    Din ce motiv istoricii vremii, cu excepţia Evanghelistului, n-au consemnat un eveniment atât de tragic?
    Probabil fiindcă Bethleemul era, pe atunci, o localitate neînsemnată a provinciei romane Palestina, cu excepţia valorii simbolice a aşezării: „oraşul lui David”. Localitatea Bethleem, despre care profetul Miheia precizează că era „mic între cetăţile lui Iuda” (Mih5, 1), a devenit una dintre cele mai cunoscute oraşe antice, nu datorită importanţei ei politico-economice, ci prin evenimentul unic care s-a săvârşit aici şi care avea să împartă istoria umanităţii în două ere – Naşterea lui Hristos.
    Un amănunt în privinţa căruia cred, însă, că sunt îndreptăţite îndoielile îl reprezintă numărul de 14000 de copii ucişi, în condiţiile în care este puţin probabil ca oraşul întreg să fi avut atât de mulţi locuitori, raportat la situaţia demografică a oraşelor din acea epocă.
    Evanghelistul nu menţionează numărul victimelor genocidului ordonat de Irod, ci precizează doar faptul că au fost ucişi „toţi pruncii” – probabil în număr de câteva zeci -, fapt ce nu diminuează nicidecum gravitatea crimei. Numărul de 14000, ales evident în mod simbolic, (multiplu de 7, simbolul perfecţiunii) nu este menţionat nicăieri în scrierile nou-testamentare.
    2. Existenţa Mântuitorului Hristos este consemnată de către mai mulţi istorici romani. Reţin că văzusem şi aici, pe site, un articol scris de Claudiu chiar pe această temă. Îl voi căuta şi, dacă nu-l găsesc (îmi scapă titlul…), voi reveni cu mai multe precizări în acest sens, atunci când timpul îmi va permite.
    Doamne ajută!

    Reply

    • sdaniel
      decembrie 29, 2013 @ 10:48 pm

      @Laura
      Bine v-am regasit…am mai comentat pe site aproape saptamanal, probabil nu ne-am intersectat.
      Va multumesc de lamuriri…am retinut ca [quote name=”Laura Stifter”].. aflând de naşterea unui Copil „suspect” în Bethleem, a „rezolvat problema” ordonând să fie ucişi toţi bebeluşii din localitate…. Bethleemul era, pe atunci, o localitate neînsemnată a provinciei romane Palestina… au fost ucişi „toţi pruncii” – probabil în număr de câteva zeci…[/quote]
      E o mare diferenta intre 14000 si cateva zeci, lumea chiar crede ca Irod a omorat toti copiii din tara, nu e regula sa lasi un asemenea mit sa persiste.
      Va urez sa aveti un 2014 cu bucurii si impliniri!!

      Reply

  15. Laura Stifter
    decembrie 29, 2013 @ 8:05 pm

    Dan şi Sharbinsk, vă mulţumesc mult pentru lămuriri! 🙂
    Doamne ajută!

    Reply

  16. Laura Stifter
    decembrie 29, 2013 @ 9:53 pm

    Sdaniel, am găsit articolul despre care-ţi spuneam, voi cita fragmentul referitor la documentele istorice în care este menţionat Domnul Iisus Hristos.
    „Iată unele dintre cele mai importante dovezi istorice necreştine ale existenţei lui Iisus:

    •Tacitus, scriitor roman din primul secol, considerat unul dintre cei mai exacţi istorici ai lumii antice, a făcut menţiuni legate de creştini “superstiţioşi” („numiţi după Christus”, care este numele latin al lui Hristos), care au avut de suferit în timpul regimului lui Pontius Pilat sub domnia lui Tiberius. Suetonius, secretarul şef al împăratului Hadrian, a scris că a existat un om numit Chrestus (sau Hristos) care a trăit în timpul primului secol (Analele 15.44 ).
    •Flavius Iosefus este unul dintre cei mai renumiţi istorici evrei. În lucrările sale intitulate Antichităţile, el face referire la Iacov ca “fratele lui Iisus, care era numit Hristos”. Există un pasaj controversat în lucrarea sa (18:3) care spune: „În acea vreme exista Iisus, un om înţelept, dacă am putea să îl numim om. Pentru că el a fost unul care a făcut lucruri neobişnuite, suprinzătoare. . . . El a fost Hristosul . . . El s-a arătat viu din nou a treia zi, după cum au prevestit profeţii sfinţi şi după cum zece mii de alte lucruri mărturisesc despre El”. O altă traducere a acestui pasaj este: „A existat în acea vreme un om înţelept numit Iisus. Comportamentul Său a fost bun şi a fost vestit prin virtuţile Sale. Şi mulţi oameni dintre evrei şi dintre alte naţiuni au devenit discipolii Săi. Pilat L-a condamnat să fie omorât prin crucificare. Însă cei care au devenit discipolii Săi nu au abandonat învăţăurile Sale. Au spus că El s-a arătat acestora a treia zi după crucificarea Sa şi că El era viu; astfel, probabil că El era Mesia, despre care profeţii au povestit înainte deja minunile Sale.”
    •Iulius Africanus îl citează pe istoricul Tallus într-o discuţie legată de întunericul care a urmat crucificării lui Hristos (Scrierile Extant, 18)
    •Plinius cel Tânăr, în Scrisorile 10:96, a surprins practicile de închinare ale primilor creştini, inclusiv faptul că ei se închinau lui Iisus ca Dumnezeu şi erau persoane cu o etică înaltă, încluzând de asemenea şi referinţe legate de Cina Domnului.
    •Talmudul babilonian (Sanhedrinul 43a) face referire la crucificarea lui Iisus în ajunul Paştelui, ca şi la acuzaţiile formulate lui Hristos în ceea priveşte practicarea vrăjitoriei şi încurajarea apostaziei evreilor.
    •Lucian din Samosata a fost un scriitor grec din secolul al doilea care a admis că lui Iisus I se închinau creştinii, ca El a introdus noi învăţături religioase şi ca El a fost crucificat pentru ei. El spunea că învăţăturile lui Iisus includ frăţietatea credincioşilor, importanţa convertirii şi a respingerii celorlalţi zei. Creştinii au trăit conform legilor lui Iisus, s-au considerat mântuiţi şi au fost caracterizaţi printr-o atitudine de indiferenţă privind moartea, dedicare voluntară şi renunţarea la bunurile materiale în favoarea celorlalţi.
    •Mara Bar-Serapion confirmă faptul că Iisus a fost considerat un om înţelept şi plin de virtuţi, considerat de mulţi ca rege al Israelului însă dat la moarte de evrei şi sursă a învăţăturilor urmate de discipolii Săi.
    •Apoi avem toate scrierile gnosticilor (Evanghelia adevărului, Apocrifa lui Ioan, Evanghelia lui Toma, Tratat asupra Învierii etc.), toate acestea avându-L în centrul atenţiei pe Iisus.

    În fapt, am putea chiar să reconstruim evanghelia numai din sursele non-creştine timpurii: Iisus a fost numit Hristosul (Iosefus), a făcut “minuni”, a condus Israelul în noi învăţături, a fost omorât înaintea Paştelui pentru ei (Talmudul babilonian) în Iudeea (Tacitus), însă a pretins a fi Dumnezeu şi că se va întoarce (Eliazar), lucru în care au crezut cei care L-au urmat – închinându-se Lui ca Dumnezeu (Plinius cel Tânăr).”

    Reply

  17. Laura Stifter
    decembrie 29, 2013 @ 9:56 pm

    [quote name=”Laura Stifter”]Sdaniel, am găsit articolul despre care-ţi spuneam, voi cita fragmentul referitor la documentele istorice în care este menţionat Domnul Iisus Hristos.
    „Iată unele dintre cele mai importante dovezi istorice necreştine ale existenţei lui Iisus:

    •Tacitus, scriitor roman din primul secol, considerat unul dintre cei mai exacţi istorici ai lumii antice, a făcut menţiuni legate de creştini “superstiţioşi” („numiţi după Christus”, care este numele latin al lui Hristos), care au avut de suferit în timpul regimului lui Pontius Pilat sub domnia lui Tiberius. Suetonius, secretarul şef al împăratului Hadrian, a scris că a existat un om numit Chrestus (sau Hristos) care a trăit în timpul primului secol (Analele 15.44 ).
    •Flavius Iosefus este unul dintre cei mai renumiţi istorici evrei. În lucrările sale intitulate Antichităţile, el face referire la Iacov ca “fratele lui Iisus, care era numit Hristos”. Există un pasaj controversat în lucrarea sa (18:3) care spune: „În acea vreme exista Iisus, un om înţelept, dacă am putea să îl numim om. Pentru că el a fost unul care a făcut lucruri neobişnuite, suprinzătoare. . . . El a fost Hristosul . . . El s-a arătat viu din nou a treia zi, după cum au prevestit profeţii sfinţi şi după cum zece mii de alte lucruri mărturisesc despre El”. O altă traducere a acestui pasaj este: „A existat în acea vreme un om înţelept numit Iisus. Comportamentul Său a fost bun şi a fost vestit prin virtuţile Sale. Şi mulţi oameni dintre evrei şi dintre alte naţiuni au devenit discipolii Săi. Pilat L-a condamnat să fie omorât prin crucificare. Însă cei care au devenit discipolii Săi nu au abandonat învăţăurile Sale. Au spus că El s-a arătat acestora a treia zi după crucificarea Sa şi că El era viu; astfel, probabil că El era Mesia, despre care profeţii au povestit înainte deja minunile Sale.”
    •Iulius Africanus îl citează pe istoricul Tallus într-o discuţie legată de întunericul care a urmat crucificării lui Hristos (Scrierile Extant, 18)
    •Plinius cel Tânăr, în Scrisorile 10:96, a surprins practicile de închinare ale primilor creştini, inclusiv faptul că ei se închinau lui Iisus ca Dumnezeu şi erau persoane cu o etică înaltă, încluzând de asemenea şi referinţe legate de Cina Domnului.
    •Talmudul babilonian (Sanhedrinul 43a) face referire la crucificarea lui Iisus în ajunul Paştelui, ca şi la acuzaţiile formulate lui Hristos în ceea priveşte practicarea vrăjitoriei şi încurajarea apostaziei evreilor.
    •Lucian din Samosata a fost un scriitor grec din secolul al doilea care a admis că lui Iisus I se închinau creştinii, ca El a introdus noi învăţături religioase şi ca El a fost crucificat pentru ei. El spunea că învăţăturile lui Iisus includ frăţietatea credincioşilor, importanţa convertirii şi a respingerii celorlalţi zei. Creştinii au trăit conform legilor lui Iisus, s-au considerat mântuiţi şi au fost caracterizaţi printr-o atitudine de indiferenţă privind moartea, dedicare voluntară şi renunţarea la bunurile materiale în favoarea celorlalţi.
    •Mara Bar-Serapion confirmă faptul că Iisus a fost considerat un om înţelept şi plin de virtuţi, considerat de mulţi ca rege al Israelului însă dat la moarte de evrei şi sursă a învăţăturilor urmate de discipolii Săi.
    •Apoi avem toate scrierile gnosticilor (Evanghelia adevărului, Apocrifa lui Ioan, Evanghelia lui Toma, Tratat asupra Învierii etc.), toate acestea avându-L în centrul atenţiei pe Iisus.

    În fapt, am putea chiar să reconstruim evanghelia numai din sursele non-creştine timpurii: Iisus a fost numit Hristosul (Iosefus), a făcut “minuni”, a condus Israelul în noi învăţături, a fost omorât înaintea Paştelui pentru ei (Talmudul babilonian) în Iudeea (Tacitus), însă a pretins a fi Dumnezeu şi că se va întoarce (Eliazar), lucru în care au crezut cei care L-au urmat – închinându-se Lui ca Dumnezeu (Plinius cel Tânăr).”[/quote]

    Am preluat textul de aici:
    https://www.ortodoxiatinerilor.ro/saptamana-patimilor/17882-dovezi-existenta-iisus-hristos

    Reply

  18. Laura Stifter
    decembrie 29, 2013 @ 11:07 pm

    Mă bucur mult dacă ceea ce am scris v-a fost de folos, Sdaniel!
    Un an nou fericit şi dvs, plin de bucurii şi împliniri!

    Reply

  19. Dan Tudorache
    decembrie 30, 2013 @ 11:23 am

    Câteva zeci? Cred că este o glumă Laura. Cifra de 14.000 de copii uciși nu este o figură de stil ci o cifră aproximativă dar care să arate în mod fidel proporțiile genocidului.
    Statistic vorbind, nu putem fi preciși cu niciun genocid din lumea asta. Vorbim de 6.000.000 de evrei exterminați în al Doilea Război Mondial deși pot fi mai mulți sau mai puțin cu câteva zeci, sute, poate mii… dar niciodată reduși de la 6.000.000 la 6.000. Chiar dacă naziștii nu au făcut niciun certificat de deces pentru evreii gazați, iar cifra oficial vehiculată este enormă în comparație cu ”probele”, asta nu înseamnă că avem vreo justificare să contestăm proporțiile genocidului ca fiind mult mai mici. Vorbim despre 810.000 de vietnamezi (nord+sud) morți în războiul din Vietnam + sau – câteva mii dar niciodată nu reducem morții la 810 doar pentru simplul fapt că majoritatea dintre ei nu au avut certificate de deces!. Vorbim despre 600.000 de morți în războiul din Cambodgia… dar niciodată nu vom ști numărul exact pentru că niciodată tiranii nu-și inventariază crimele ci caută să și le acopere, pe cât se poate de mult, așa cum au făcut în secolul XX naziștii și comuniștii.
    Păi dacă ar fi doar câteva zeci sau sute de prunci uciși, atunci câtă vreme acceptăm existența unui Dumnezeu al adevărului.. ar îngădui El o minciună sfruntată în calendarul Bisericii Sale, timp de 2000 de ani? Se proslăvește Dumnezeu prin minciună?
    Daniel, ține cont de faptul că scepticismul te poate trimite uneori în situații care ”să te lege de mâini și de picioare”. Aceeași critică a ta o poți îndrepta și pentru a delegitima o istorie întreagă: existența unor popoare (pomenite spre exemplu într-o singură sursă istorică și fără nicio dovadă arheologică) sau existența unor orașe (multe dintre orașele lumii sunt atestate documentar de câteva sute de ani, dar asta nu înseamnă că nu au existat… mult și bine înainte de atestare)

    Reply

  20. Laura Stifter
    decembrie 30, 2013 @ 12:14 pm

    Doamne ajută, Dan!
    Este posibil să ai dreptate… Nu putem fi siguri, de vreme ce singura sursă istorică pe care o avem la dispoziţie nu menţionează niciun număr. Practic, discutăm doar pe baza unor presupuneri. 🙂
    Personal am încercat să evaluez numărul acelor prunci, gândindu-mă la populaţia aşezărilor antice (să nu uităm că anticii erau uimiţi, sideraţi de faptul că, la un moment dat, populaţia Romei ajunsese la 1000000 de locuitori) şi, dintre cei probabil câteva zeci de mii de locuitori ai Bethleemului (care ştim că nu era un oraş mare), câţi% puteau avea vârste mai mici de 2 ani.
    Mă întreb dacă întreaga populaţie a localităţii se va fi ridicat la numărul de 14000 de locuitori…
    Oricum, cred că nu este atât de important să polemizăm pe tema asta fiindcă, până la urmă, acestea sunt amănunte şi discuţii sociologice, nu teologice. Gravitatea crimei lui Irod este aceeaşi, chiar dacă ar fi fost ucis fie şi un singur copilaş nevinovat, de vreme ce valoarea fiecărei persoane este unică în faţa lui Dumnezeu.
    Şi, repet, posibil ca dreptatea să fie de partea ta… Vor fi fost, poate, câteva sute sau chiar mii (?)… Nu am la dispoziţie decât un mic pasaj din Sfânta Evanghelie, în care se consemnează doar faptul în sine (genocidul strigător la Cer împotriva unor bebeluşi – masacru ale cărui singure cauze au fost ura faţă de Hristos şi dorinţa avidă de putere politică a unui tiran).
    Poate că tocmai de aceea Evanghelistul n-a menţionat nici un număr: pentru că nu statisticile sunt importante, ci valoarea unică a fiecărei persoane create după chipul lui Dumnezeu.
    PS: Argumentul numărului scris în calendar… posibil să fie valid. Cred, însă, că scrierile noastre patristice, liturgice etc au scopul de a ne mărturisi despre Adevăr, nu neapărat şi despre realitatea istorică.
    Are sens, oare, ceea ce spun, sau mă înşel?…

    Reply

  21. Laura Stifter
    decembrie 30, 2013 @ 12:21 pm

    Aici voiam să fac o precizare în privinţa mesajului precedent, dar după aceea mi-am dat seama că pot reformula modificând chiar mesajul respectiv… 🙂
    Doamne ajută!

    Reply

  22. sharbinsk
    decembrie 30, 2013 @ 2:03 pm

    [quote]Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi[b] în toate hotarele lui[/b],[/quote]

    Irod n-a domnit doar peste Bethleem ci peste mai multe provincii, Iudea,Galilea,Perea, Estul Iordanului, împărțite apoi de fii lui.

    Chestia e că a ucis și copiii din hotarele Betleemului, iar în acea vreme chiar dacă mortalitatea era mare, natalitatea era și mai mare, indiferent că unii mureau la naștere sau nu.

    Iudeii nu-și omorau copiii și era o rușine să nu ai copiii.

    La fel de bine se poate să nu existe mărturii scrise despre genocid și de frică, pt că Irod a ucis și cărturarii care i-au tâlcuit Scripturile(cam singurii ce știau scrie) și a băgat frica în oasele poporului cu acest genocid.

    Iar la conducere au venit fii lui ulterior.

    Reply

  23. Autumn
    ianuarie 18, 2014 @ 5:37 pm

    Chiar dacă e de ceva vreme pe site acest filmuleț, abia azi am reușit să-l vizionez. M-a emoționat. Din punctul meu de vedere, acesta ar trebui să fie vizionat de tinerele cupluri care se află într-o asemenea ispită, căci poate ar avea un efect pozitiv asupra lor, astfel încât să nu se mai ajungă la păcatul avortului.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *