Floriana: „Cred în Dumnezeu și Îl iubesc din tot sufletul și cu tot cugetul meu!”
Sunt atât de fericită că în sfârșit pot să dau mărturia mea unor persoane care trăiesc, mai mult sau mai puțin, aceleași lucruri; care au aceleași sentimente ca și mine, și nu mă judecă pentru credința mea în Dumnezeu și dragostea pe care I-o port.
În primul rând, cred în Dumnezeu pentru că deși nu Îl pot vedea Își face simțită prezența, într-un fel sau altul; spre exemplu: dacă am o întrebare la care nu găsesc răspuns, sau trebuie sa iau o decizie și, evident, nu știu pe care, răspunsul nu întârzie să apară.
Cred în Dumnezeu pentru că de fiecare dată când Îl rog ceva, ca un părinte iubitor îmi dăruiește toate cele de trebuință, iar când tăcerea Lui este apăsătoare și pare că nu mă aude știu că ceea ce îmi doresc nu este ceea ce trebuie iar El îmi va dărui mai mult decât am sperat.
Cred în El pentru că singurul lucru care mă putea ajuta în momentele mele de rătăcire și de deznădejde era Sfânta Taină a Spovedaniei. Cred în El pentru că datorită grelelor mele păcate cobora între noi un zid (perioade în care nu mi se mai lega absolut nimic) ca să mă facă să înțeleg că am greșit, apoi mergeam, mă spovedeam, iar El ridca zidul.
Cred în Dumnezeu pentru că deși era să îmi pierd viața în repetate rânduri El mi-a acordat de fiecare dată o șansă să mă îndrept. Anul trecut am avut ultima cumpănă după care m-am trezit, mai exact am realizat că nu sunt pregătită să mor, să dau ochii cu Creatorul nostru și să dau socoteală pentru toate câte am făcut. Bine, pot spune că pregătită nu mă simt nici acum, și nici nu știu dacă voi fi vreodată, dar totuși sper.
Aș putea continua să înșirui la infinit motivele pentru care cred în El, însă voi încheia prin a mărturisi că I-am simțit de atâtea ori prezența și mi-a trimis de atâtea ori mângâiere, însă toate aceste lucruri nu se pot descrie în cuvinte.
Așadar, cred în Dumnezeu și Îl iubesc din tot sufletul și cu tot cugetul meu!
(Șerban Floriana Sabina – 32 ani, din București)
