Florin Salam, Goran Bregovic şi Eric Clapton

60

Probabil că mulţi dintre noi, dacă am auzi că mâine Goran Bregovic ţine un concert la Sala Palatului ne-am cumpăra bilete, chiar dacă nu i-am asculat prea mult muzica. Oricum lumea vorbeşte că e un artist extraordinar şi în plus de asta „dă bine” să mergi la un astfel de concert. Prietenii te vor considera mai cult şi poate mai înveţi şi câte ceva participând la acest eveniment.

Sunt sigur că dacă poimâine am auzi că Eric Clapton concertează pe Stadionul Lia Manoliu la fel se vor îngrămădi mii şi mii de oameni să-şi rezerve un loc, chiar dacă unii în afară de „Wonderfull tonight” şi încă vreo câteva blues-uri nu au ascultat nimic de la el.

Dar totuşi orice ascultăm acasă, un lucru e clar şi trebuie mereu spus sus şi tare, mai ales în grupul de prieteni: „Nu-mi plac manelele!”

E musai să evităm orice cuvânt sau gest care ar lăsa de înţeles vreodată că am ascultat sau dansat de bunăvoie şi nesiliți de nimeni manele. De obicei manele ascultă golanii, săracii şi băieţii din faţa blocului, şi cum noi vrem mereu să ne păstrăm imaginea şi să pozăm în oameni serioşi, stilați şi inteligenţi trebuie să evităm orice contact cu acest gen de muzică.

Ne ferim de manele pentru că promovează desfrâul prin mâncare, băutură şi femei dar ascultăm cu drag în cluburi şi la radio melodia „Justify Sex” a lui Dan Balăn şi multe ale cântece a căror versuri în limba engleză ascund pentru publicul român, atent mai mult la linia melodică, mari păcate şi urâciuni.

Nu cred că manelele şi maneliştii sunt mai păcătoşi decât ceilalţi artişti, la fel cum nu cred că melodiile lor promovează răul mai mult decât o fac alte genuri de muzică. Sunt de acord că fiecare gen are plusurile şi minusurile lui şi nu putem spune la general că rock-ul sau jazz-ul sunt stiluri frumoase iar maneau nu poate fi defel.

Sunt manele care vorbesc de iubirea de mamă, de copiii, de familie, de relaţia cu Dumnezeu, de probleme ale vieţii, şi multe alte lucruri frumoase.

Nu mi-am propus să promovez manelele ci vreau doar să susţin că uneori suntem ipocriţi catalogând manele şi maneliştii ca fiind scursura societăţii şi a muzicii.

Îţi plac 2 manele dintr-un milion. Ai curaj să le asculţi în maşină sau acasă alături de ceilalţi lângă tine? Nu! Ne e frică să fim catalogaţi.

Şi ca să vă demonstrez cât suntem de ipocriţi vă voi spune că Goran Bregovic l-a invitat pe Florin Salam şi pe Eric Clapton să cânte câteva piese pe ultimul său album.

Goran Bregovici, unul dintre cei mai mari artişti ai lumi, a spus că a căutat toată Europa şi nu a găsit o voce cum e cea a lui Florin Salam, acesta fiind motivul pentru care l-a invitat să cânte două melodii pe ultimul său album. Cu această ocazie Florin Salam a semnat şi un contract cu una dintre cele mai mari case de discuri din lume, Universal Music.

Surpriză! Goran Bregovic nu l-a invitat pe Dan Bitman de la Holograf, nici pe Cristi Enache de la Direcţia 5, nici pe Horia Brenciu, nici pe Dan Teodorescu de la Taxi, nici pe Tudor Chirila de la Vama, nici pe solistul de la Hotel FM, trupa care ne-a reprezentat la Eurovision, ci pe Florin Salam, manelistul.

Nu vreau să batjocoresc pe nimeni şi nici să insinuez că toţi cei enumeraţi mai sus nu sunt artişti cu voci foarte bune ci vreau doar să punctez că dintre toţi aceștia, Bregovic l-a simţit pe Salam mai special. De ce oare?

Şi eu am avut aceeaşi atitudine faţă de manele asemenea celei pe care o acuz mai sus, dar la un moment dat am auzit în presă că soţia lui Florin Salam a murit. Ştiam că au o fetiţă împreună şi mi-a părut rău când am aflat, mai ales că l-am văzut cât de mult suferea.

După puţin timp l-am văzut la televizor la o petrecere cântând cu ochii în lacrimi o melodie dedicată soţiei lui din cer şi fetiţei rămase orfană. Nu era un blues, era o manea în toată regula pe ritmuri orientale acompaniată de vocea lui extraordinară. Mi-au dat lacrimile pe loc. Mereu când îl aud şi îl văd cântând live îmi vine să plâng.

După moartea soţiei sale, cariera lui a avut un boom extraordinar, cu mai mult de 20 de concerte şi petreceri pe lună, cu invitaţii din toată lumea, cu dueturi cu diferiţi artişti. Toată viaţa lui s-a schimbat, moartea Ştefaniei cauzându-i foarte multă suferinţă, cu atât mai mult atunci când priveşte la fetiţa lui rămasă fără mamă.

Vă spun sincer că n-am văzut atât har şi atât dedicare în melodiile vreunui cântăreţ până acum. Florin Salam ascultat pe discuri înregistrate în studio sau în videoclipuri e ca Florin Piersic citit din cărţi. Marele lui talent se vede atunci când cântă live, inventând şi valsând cu vocea sa pe orice ritm…

Este extraordinar!

Dacă toţi oamenii ar pune atât suflet în munca lor pe cât pune Salam în ale lui, Doamne ce lume ar fi! E ca argintul viu, vibrează totul în el când e pe scenă, la petreceri sau la nunţi. E ca un magnet, atrage sute şi mii de oameni oriunde cântă.

Oamenii văd în el altceva, cu totul altceva decât în ceilalţi manelişti. Şi Adrian Copilu Minune şi Nicolae Guţa au fost consideraţi regii manelelor dar Florin Salam e altceva, de departe, şi plusul astă i l-a adus suferinţa.

M-a impresionat viaţa lui pentru că şi eu am două fetiţe şi doar gândul că soţia mea ar putea muri îmi aduce lacrimi în ochi şi durere în suflet, mai ales când ştiu că pentru ele mama e totul.

Pe Florin, moartea Ştefaniei l-a responsabilizat şi mai mult, fetiţa rămând doar în grija lui. Suferinţa l-a făcut mai curat şi asta se simte şi în versurile melodiilor lui dar şi în gesturi.

Uitaţi-vă în ochii lui când cântă! Mă fascinează, e foarte talentat şi cu uşurinţă poţi simţi harul lui Dumnezeu din el.

Da, şi maneliştii se pot mântui! Da, şi pe ei îi iubeşte Dumnezeu! Da, talantul lor e tot de la Hristos!

Nu vă scandalizaţi, Hristos a stat la masă cu toţi „interlopii”, “golanii” şi hoţii când era pe pământ ca să ne dea tuturor exemplu de a nu mai judeca pe nimeni.

Duhul Sfânt bate acolo unde vrea şi Dumnezeu nu gândeşte încuiat ca noi, el vede totul cu ochii iubirii. Mari sunt tainele lui Dumnezeu şi cu greu de pătruns de mintea noastră! Preconcepţiile şi principiile noastre cu care ne tot lăudăm prin lume că le avem ne îngustează vederea şi nu ne lasă să iubim, fiind ocupaţi mai mult să judecăm şi să punem etichete. Şi maneliştii sunt fraţii noştri şi trebuie să-i iubim să să-i acceptam aşa cum sunt. Asta nu înseamnă să imităm apucăturile unora dintre ei, ci doar să învățăm din ceea ce au ei bun.

Ce a văzut Goran Bregovic la Florin Salam? O voce extraordinară însufleţită de ceva ce nu poate fi numit decât  har.

Mai jos puteţi vedea un filmuleţ de pe Acasa TV cu povestea lui. Nu vă recomandăm în niciun caz emisiunea „Poveştiri adevărate” în timpul careia a fost difuzar reportajul, emisiune care promovează desfrânarea oricând are ocazia.

Veţi observa spre sfârşit cum Florin face repetiţii înainte de concertul extraordinar de pe 3 iunie 2009 organizat pentru el de Academia de Artă şi Muzică la Sala Palatului, cântând cu atât patos de parcă ar fi live în Royal Albert Hall din Londra. Orchestră filarmonică, corişti şi câţiva instrumentişti specializaţi pe manele l-au acompaniat pe Florin Salam. El a cântat în duet şi cu Loredana Groza.

Acest concert este un gest de împăcare între manelişti şi toţi cei care nu-i iubesc, doar suferinţa reuşind să-i aşeze pe aceeaşi scenă. Dumnezeu face minuni în viaţa noastră dar noi nu le vedem, suntem prea ocupaţi să aşteptăm sfârşitul lumii.

(Claudiu)

https://www.youtube.com/watch?v=T_GbpbNI1rk{/youtube}</p><p style="text-align: justify;">{youtube}DIc89gU7Rc8{/youtube}</p><p style="text-align: justify;">{youtube}hnQ403yLGjs

(Visited 47 times, 1 visits today)