Fluxul de știri al agențiilor de presă și Fluxul de realitate al Duhului Sfânt

Există o isterie generală cu știrile. De vreo câțiva ani au apărut multe televiziuni specializate pe știri, împreună cu multe portaluri dedicate difuzării de informații, în timp cât mai scurt de la evenimentele petrecute în țară și străinătate. Cantitățile imense de informații disponibile în acest moment ne lasă impresia că știm multe, sau că înțelegem ce se întâmplă în jurul nostru, însă nu este nici pe departe așa.

Înainte de a începe discuția vă rog să rețineți un lucru: Realitatea nu este cea de la televizor sau din ziare! Știrile pe care noi le percepem sunt frânturi distorsionate ale realității, și nicidecum tabloul întreg al unei realități obiective, așa cum este ea de fapt.

Vorbeam cu un prieten acum câteva zile și-mi povestea peripețiile lui de la servici. El lucrează ca manager de vânzări pe o anumită zonă din orașul Galați, și intră zilnic în contact cu clienții. Era supărat și-mi povestea cât de neserioși sunt românii, cât de mult mint și te duc cu zăhărelul, nu se țin de cuvânt, te păcălesc, și așa mai departe. Supărarea lui vine și pentru că a trăit câțiva ani în Londra și compara mereu mentalitățile.

Dar realitatea descrisă de el privind moralitatea românilor în relațiile comerciale nu descrie întregul tablou, ci doar pe românii din Galați, și nu pe toți ci doar pe unii. Nu toate categoriile sociale ci doar cei cu venituri mici și fără studii, căci aceștia formau clientela din portofoliul pe care îl avea de manageriat. Prin urmare concluziile emise de el referitor la români nu sunt concludente pentru că analizează doar o mică parte din populația țării, sub 0,01%, o parte care nu este reprezentativă pentru toată populația.

Pe de altă parte observațiile lui referitor la cei 0,01% sunt reale pentru că provin dintr-o experiență directă, experiență pe care eu nu o am, și pe care nici secretara de la primărie nu o are, nici gunoierul de la colțul blocului, nici vânzătoarea de pâine, nici ministrul muncii… pentru că obiectul lor de activitate este altul.

Pe de altă parte un gunoier îți poate spune mai bine decât multe categorii sociale de oameni, care sunt obiceiurile noastre de consum pentru că observă mereu ambalajele aruncate de noi. Tot el îți poate spune ce s-a demodat și se aruncă la gunoi. Tot el știe ce consumă românii în perioada Crăciunului, a Paștilor, în perioada de vară sau toamna. Dar viziunea lui asupra realității în care este direct implicat este tot una limitată, pentru că obiceiurile gălățenilor de consum poate nu seamănă în totalitate cu obiceiurile timișorenilor, sau ale maramureșenilor.

Pe aceeași linie logică, o secretară de la primărie îți poate spune cel mai bine care sunt problemele în administrație, care sunt taxele și impozitele cel mai prost onorate, care sunt proiectele ce urmează să se deruleze în oraș, care sunt nemulțumirile concetățenilor referitor la birocrație, etc. Dar problemele administrative dintr-un oraș diferă de cele din alte orașe și prin urmare concluziile ei, deși reale, sunt limitate la spațiul în care activează. Pot fi asemănări cu alte administrații, dar în niciun caz nu poate fi vorba de un tablou identic.

Realitatea (viața) femeilor românce care se prostituează în Spania o știu cel mai bine chiar ele, și noi de acasă ne putem da doar cu părerea, speculând în fucție de zvonurile auzite.

Realitatea persoanelor cu handicap în România poate fi descrisă cel mai corect de unul din oamenii care îndură suferința acestui handicap și luptă în societatea noastră pentru a-și câștiga pâinea, demnitatea și respectul altora. Eu, Claudiu, nu voi ști niciodată cum este să nu poți urca într-un autobuz pentru că n-ai rampă, la fel cum este să nu poți urca scările și să ajungi la piață, sau cum este să nu te poți îmbrăca sau hrăni singur. N-am experiența directă ci doar frânturi firave ale realității.

Concluzia este că fiecare om poate descrie cel mai bine realitatea din domeniul în care activează, și nici pe aceea în mod clar și complet, ci doar parțial și uneori chiar și acest parțial este deformat.

De aceea, înainte de a ne da cu părerea despre un anumit subiect, din afara sferei noastre de experiență, și înainte de a ne arăta foarte siguri pe argumentarea noastră, ar fi bine să ne amintim că speculațiile noastre pot fi minciuni și presupuneri eronate.

Realitatea pe care eu, Claudiu, o percep acum, referitoare la toate aspectele vieții (social, cultural, economic, familial, educativ, politic, național și internațional) este una foarte-foarte limitată și în multe privințe greșită, și asta pentru că experiența mea este limitată și de spațiu și în timp. Dacă experineței mele asupra realității i s-ar acumula și percepția realității lui Florin, Valeriu sau Ana, atunci lucrurile s-ar îmbunătăți un pic. Dacă ar contribui și Dan, Sorin și Maria cu percepția realității lor ar fi și mai bine. Dacă am cumula experiența realității a unui milion de oameni atunci lucrurile ar fi și mai clare.

Dar dacă am cumula experiența realității tuturor oamenilor din lumea aceasta, ce s-ar întâmpla? Atunci am putea spune că tabloul realității care ne înconjoară este aproape complet. Dar nici atunci 100% complet. Și știți de ce? Pentru că și noi oamenii, uneori percepem lucrurile în mod greșit, chiar dacă suntem bine inteționați. Păcatele și patimile noastre distorsionează percepția realității în mintea noastră. „În mintea rea și lucrul bun se strâmbă” spunea părintele Arsenie Boca. În plus, realitatea descrisă în acest moment de cei 7 miliarde de oameni ar fi incompletă pentru că suntem limitați să observăm cadrul istoric în care trăim, cadru care este un efect al evenimentelor istorice anterioare, pe care noi nu le-am trăit. Putem ști cel mult ce au făcut bunicii noștri sau străbunicii, dar nu putem ști exact și corect ce s-a întâmplat acum 200 de ani sau acum 2000 de ani. Ci doar presupunem pe baza unor dovezi mai mult sau mai puțin credibile.

Doar Dumnezeu, cel prezent în istorie de la început până astăzi știe tot. Nefiind limitat în timp și spațiu, Domnul știe toate faptele noastre, motivațiile din spatele lor, sentimentele care stau la baza alegerilor noastre, gândurile și visele noastre. Dumnezeu știe inima fiecăruia! El știe tot ce se petrece în noi. Iată ce frumos spune David Prorocul în Psalmul 139:

„Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut. Că încă nu este cuvânt pe limba mea Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?”

El este singurul care percepe realitatea corect, nedistorsionat și complet.

Prin urmare, omul care vrea să cunoască exact în ce lume trăiește are o singură șansă: să fie luminat (inspirat) de Dumnezeu, să-i explice Dumnezeu totul, ca Unul ce percepe clar tot ce se întâmplă.

Duhul Sfânt poate descrie omului în suflet realitatea mai bine decât toate agențiile de presă din lume. Iată ce spune Sfântul Siluan Athonitul despre asta:

„Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care sunt nevoile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări, şi nici aia adevărat; ele aduc tulburare minţii şi adevărul tot nu-l vei afla din ele; dar rugăciunea curaţă mintea şi ea vede mai bine totul.”

Fluxul de realitate insuflat de Duhul Sfânt omului în suflet este incomparabil mai relevant decât fluxul de știri ale agențiilor de presă. Știrile agențiilor de presă oferă doar picături dintr-un ocean și speculează asupra lor. Duhul Sfânt ne oferă cunoașterea întregului ocean, atât la suprafață cât și în adâncuri.

Omul nu are nevoie de agenții de presă, de știri și portaluri web pentru a afla ce se întâmplă în lume ci poate cunoaște totul prin Duhul Sfânt, Cel care atât de des se pogoară asupra noastră în rugăciune, în slujbele Bisericii, în relațiile dintre oameni. Dumnezeu îți poate spune în interiorul inimii tale (în suflet) ceea ce se întâmplă în exterior, în tot universul.

Acesta este și motivul pentru care speculațiile unor persoane despre starea populației la nivel mondial, despre economia lumii, despre ”încălzirea globală”, despre scopul omului pe pământ, despre facerea lumii, despre Dumnezeu, sunt în afara adevărului dacă nu sunt revelate de Dumnezeu.

Iată de ce Biserica Ortodoxă își întemeiază dogmele și credința pe oameni luminați, înduhovniciți, cu viață sfântă, cărora Dumnezeu le-a revelat realitatea, și nu pe oamenii care au încercat să deducă realitatea în mod pur rațional sau științific.

Slavă Ție Doamne, Slavă Ție!

(Claudiu)