Folclorul românesc şi mişcarea de unificare naţională
Poate părea surprinzător, dar folclorul românesc, cuprins în paginile unei cărţi monumentale, ne-a fost un puternic „aliat” în eforturile pentru unificarea naţională. La încheierea Tratatului de la Versailles, în 1919, Ion I.C. Brătianu, atunci prim-ministrul României (şi care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire), a întors situaţia în favoarea românilor folosindu-se de opera monumentală, în zece volume masive (însumând circa 7.000 de pagini), „Proverbele românilor”, alcătuită de folcloristul Iuliu A. Zanne (cea mai completă operă de paremiologie românească, tipărită între anii 1895 şi 1903), lucrare pe care Ion I.C. Brătianu o adusese cu el, ca o incontestabilă „carte de identitate” a românilor.
Pentru a avea câştig de cauză, maghiarii căutau să-i convingă pe europeni că România e o ţară fără identitate spirituală şi culturală, însă Ionel Brătianu a avut ideea de a aduce o dovadă, punând pe masa tratativelor cele zece volume. „Efectul a fost imens. Nici una dintre părţile prezente la negocierea reîmpărţirii spaţiului european – cu alte cuvinte, nici una dintre ţările europene – nu putea opune o operă de asemenea anvergură” , scria regretatul Mugur Vasiliu, îngrijitorul ediţiei anastatice a celor 10 volume, apărute în 2005 la Editura Scara, sub titlul „Proverbele românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria şi Macedonia”.
Autor: Irina Monica Bazon
Sursa: Concurs: Fapte ale demnităţii româneşti/ 10 fapte ale demnităţii româneşti pe front şi legate de înfăptuirea Marii Uniri