Folosirea șiragului de metanii
Şiragul de metanii ne poate fi de folos deopotrivă în cursul zilei, când ne îndeletnicim cu treburile noastre, cât şi in vremea rugăciunii personale, săvârşită în taină. Adesea dorim să ne rugam de-a lungul întregii zile; dar, fiindcã suntem înconjurați de tot felul de oameni şi de lucruri care ne abat gândul mintea noastră ajunge să fie mereu ocupată cu mulţime de gânduri – uităm chiar şi să ne mai gândim la Dumnezeu sau la rugãciune. În acest caz, simpla prezenţă a şiragului de metanii slujeşte ca o neîncetată aducere-aminte exterioară, îmboldindu-ne să ne rugăm. În clipele potrivite, putem să ţinem în buzunar un şirag de metanii şi să spunem în minte Rugăciunea lui lisus, Fără a atrage atenţia celorlalţi.
Cånd ne retragem pentru a ne ruga singuri în camera noastră sau într-un alt loc liniştit, nu mai sunt lucruri din afară care să ne distragã. Cu toate acestea, oricine a încercat să se roage ştie ce anevoios este să-ţi aduni gândurile la rugăciune. Ivirea feluritelor gânduri în mintea noastră se vădeşce şi mai mult, de obicei, în acest răstimp. De-abia incepem să ne rugăm, că ne şi surprindem pe noi înşine gåndindu-ne la altceva. Aceasta se întâmplă pentru că „foarte zavistuieşte diavolul pre omul cel ce se roagă, şi toată măiestria sa o unelteşte spre a strica gândul acestuia. Deci nu încetează [diavolul] gândurile la lucruri prin aducere-aminte să le pornească, şi toate patimile prin trup să le ridice, pentru ca să poată împiedica preabuna alergare a [omului] acestuia şi ieşirea cea către Dumnezeu” (Filocalia, Vol. 1, Nil Sinaitul. 153 de capete pentru rugăciune, cap 47).
De aceea, prezenţa şiragului de metanii în mâna noastră este de mare folos, căci ne ajută să ne strunim mintea şi să o întoarcem grabnic la cuvintele Rugăciunii. Stând aşezaţi, în picioare sau în genunchi, să ţinem în mână şiragul de metanii între degetul mare şi degetul aråtător. Spunem rugăciunea o datã: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mã”, apoi trecem la următorul nod. Continuåm să rostim Rugăciunea, trecând la următorul nod după fiecare rugăciune; până când ajungem la capătul şiragului de metanii. Cånd rostim Rugăciunea trebuie să ne ţinem mintea adunată la înţelesul cuvintelor rugăciunii, neabätuta şi sloboda de închipuiri, nepăsătoare faţă de toate celelalte gânduri şi preocupări.
„Leapădă grijile, dezbracă-te de cugete, leapădă-te de trup. Că nimic altceva este rugăciunea, fără numai înstrăinare de lumea cea văzută şi cea nevåzută”, ne povăţuieşte Sfântul Ioan Scărarul (Scara, Cuvântul 28, cap 28, pag. 404).
Cånd ajungem la o biluţă sau la crucea de la capătul şiragului de metanii, ne vom da seama dacă mintea noastră urmărea sau nu rugăciunile pe care aveam de gând să le rostim. Astfel putem să ne descâlcim gândurile şi să începem din nou rugăciunile. Rugåndu-ne în acest chip, vom fi siguri că am spus numărul anume de rugăciuni pe care-l aveam de gând. (1)
În chip asemănåtor putem folosi şiragul de metanii ca să ne rugăm Maicii Domnului: „Preasfântă Născătoare-de-Dumnezeu. mântuiește-ne pe noi”, Îngerului nostru păzitor: „Sfinte Îngere. mijloceşte pentru mine”, sau chiar anumitor Sfinţi: „Sfinte (numele), roagă-te lui Dumnezeu pentru mine”. La fiecare nod, în locul lui Iisus. rostim una dintre rugăciunile de mai sus.
Să folosim şiragul de metanii în tot felul de prilejuri, de-a lungul zilei şi al nopţii, pentru a dobândi dulcile şi nepieritoarele roade ale Rugaciunii lui lísus pe care vi levom arãta în cele ce urmează.
l. Potrivit Párinţilor trezvitori. rugăciunea minţii înseamnã mai întâi să ne adunam şi să ne inchidem mintea în inimă şi. fãrã a rosti un cuvãnt să repetam Rugăciunea lui lisus: „.Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă” înlăuntrul nostru – numai cu glasul lãuntric. Cu toate acestea aceiaşi Sfinţi Părinţi ne sfătuiesc. atunci când ne vine greu să spunem Rugăciunea lui lisus cu mintea, să o rostim cu glas tare. A spune Rugăciunea lui lisus cu glas tare este tot atât de folositor, mai ales începătorilor, pentru că îngăduie mintii să audă rugăciunea şi să se deprindã treptat cu ea.
(Extras din „Rugăciunea metaniei” – carte tipărită de Parohia Ortodoxă Română din Luton, Anglia, pp. 7-9)