„Nu știu nimic mai folositor pentru dezvoltarea unei persoane decât familia” (Virgiliu Gheorghe)
Sunt într-o perioadă a vieții în care încă odată realizez cât de mult îmi este de folos familia în stabiliatea emoțională și în felul în care percep și trăiesc viața.
Domnul Virgiliu Gheorghe afirma într-o conferința la un moment dat: „Nu știu nimic mai folositor pentru dezvoltarea unei persoane decât familia”.
Sunt căsătorit de aproape nouă ani și trecerea din viața de familie cu părinții în cea cu soția a fost aproape imediată. Nu am locuit nici măcar o lună singur. Mulțumită lui Dumnezeu am avut părinți care s-au înțeles bine și s-au iubit, simțindu-le mereu căldura cu care m-au înconjurat. La baza felului în care Dumnezeu m-a modelat, stau astăzi 23 de ani de viață cu părinții și 9 ani de viață cu soția și copiii. Caracterul meu a fost definit de familie, de felul în care ea funcționează, de iubirea și căldura ei. De altfel și Domnul Hristos a hotărât că firesc ar fi așa: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa”, adica va trece dintr-o familie în altă, fără pauze de viață în singurătate la mijloc.
Am plecat mult de acasă în diferite ocazii, niciodată mai mult de două săptămâni, dar de fiecare dată după doar câteva zile simțeam puternic lipsa celor dragi, și nimic nu mă mai putea consola, decât harul lui Dumnezeu. În tinerețea mea am fugit și eu după plăcerile vieții și am gustat din ele, dar astăzi nu recunosc nimic a fi mai benefic sufletului uman decât iubirea familiei. Nimic n-o poate înlocui, nimic n-o poate simula. Lumea cu toate ofertele ei, a înșelat atâtea suflete, arătându-se mai atractivă decât familia… Familia și Dumnezeu, sunt singurele care nu mi-au înșelat așteptările, ba dimpotrivă.
Astăzi toate problemele societății moderne se adună complementar în distorsionarea familiei. Aproape că este o regulă nescrisă: Orice persoană cu probleme de comportament, cu patimi grele, este o persoană căreia i-a lipsit caldura iubirii familiei, sau provine dintr-o familie cu probleme. Oamenii puternici, provin de obicei de familii sănătoase, unde părinții, frații și surorile au conviețuit în pace, și în unire.
Există atât de mulți tineri astăzi necăsătoriți care locuiesc singuri sau în concubinaj (departe de a fi o familie) încât e cu neputință ca acest stil de viață să nu-i împingă în zona exceselor trupești sau a depresiilor sufletești, mai ales dacă sunt depărtați de Dumnezeu. De ce? Pentru că familia reglează excepțional ieșirile înspre egosim ale fiecărui om, și-l obligă moral să împartă, să îngăduie, să accepte pe celelălalt așa cum e, să conviețuiescă sub același acoperiș cu persoane atât de diferite de el însuși, să se unească în definitiv. Familia recapitulează în sine toate relațiile din societate. Cine face față relațiilor din familie, se va descurca și în societate. Cine nu-și găsește locul în familie, va avea probleme de relaționare și în societate.
Familia este cel mai puternic mecanism creat de Dumnezeu pentru unirea miliardelor de oameni diferiți din întreaga lume. De altfel, lucrarea de mântuire a lume a Domnului Hristos a început chiar de la nunta din Cana Galileii, când a făcut prima minune, în sânul unei familii.
Prin atracția fizică, un băiat și o fată, străini unult de altul la început, ajung să se iubească și să se căsătorească. Copiii pe care îi vor naște vor fi trup din trupul lor, iar legătura sângelui va întări puternic relația dintre toți. Așa se face că Dumnezeu reușește să lege cu legături tari un bărbat, o femeie și copilașii lor. „Sângele apă nu se face” este o vorbă din popor care arată cât de puternică este relația dintre părinți și copii, dintre frați, și mai ales dintre soți.
În loc să încerce Dumnezeu să unească 7 miliarde de oameni deodată, El de fapt ce face? Împarte toată populația pe bucățele foarte mici, de 5-6 până 15 indivizi și crează legături tari între ei. Acestea sunt familiile. Odată ce ai obținut nuclee mici dar puternice, unite, atunci poți începe să le unești între ele. Astfel se unesc familiile în comunități locale: sate, comune, orașe, județe și țări. De aici pot începe construirea familiilor pe baze profesionale, sociale, religioase, politice, etc, familii mai puțin puternice decât cele de bază în care se nasc oamenii.
Și parohia este o familie, dar una în Hristos. Și Dumnezeu unește în El toate aceste mici familii, pentru ca ușor ușor să unească toată umanitatea în El, pe cei vii și pe cei morți, pe oameni și pe îngeri.
Haideți să ne mai uităm odată cât de puternic este întărită familia:
-
Mai întâi atracția fizică față de sexul opus, pusă în noi de Dumnezeu, îl face pe un bărbat și pe o femeie să se apropie unul de celălalt, să se caute, să se dorească, să nu mai poată trăi unul fără celălalt. Aceasta este prima și cea mai importantă forță latentă în om, pe care o putem numi și instinct sexual, care ajută omenitatea să se înmulțumească și să mergă înainte. Fără ea, fără plăcerea pusă de Dumnezeu în atracția sexuală, omenirea s-ar fi stins de mult. Deci prima cărămidă a temeliei familiei este însăși firea noastră, construită în așa fel, încât să-și dorească unirea cu celălalt.
-
Setea de iubire din om care se manifestă atât ca dorință de a fi iubit dar și ca dorință de iubi, jertfindu-te pentru celălalt. Dacă Dumnezeu nu l-ar fi construit pe om așa, omul n-ar fi tânjit atât de mult după comuniunea cu ceilalți oameni, nu s-ar fi simțit așa de dependent de viața celorlalți din jur. Singurătatea e cel mai greu chin al omului, iar comuniunea e cea mai mare bucurie. Deci a doua cărămidă a temeliei familiei este că omul a fost construit ca să iubească și să fie iubit, așa cum este Sfânta Treime, Familia Dumnezeiască.
-
Nașterea și creșterea pruncilor este așa o mare minune, încât atât bărbatul cât și femeia când își văd pruncul drag, simt cu toată ființa lor că o parte din ei este în acel copil, fără să poată explica asta. De aici și atracția puternică față de el și dorința de a-l iubi și ocroti. Ba mai mult, copilul fiind cel mai important proiect la care a fost chemați soții, îi unește foarte mult odată ca apariția lui. E ca și cum ar fi colegi zi de zi și ar fi cointeresați la cel mai interesant proiect profesional al vieții lor. În acest fel pruncii îi unesc foarte mult pe soți, și devin de nedezlipit de părinții lor, dependenți de viața lor. Chiar și pe cei depărtați de Dumnezeu, pe cei trupești, legătura de sânge cu copiii lor înseamnă cea mai puternică legătură cu o persoană din întreaga umanitate. Deci o a treia cărămidă a temeliei familiei este sângele care-i unește pe mamă și pe tată de copii, și între ei.
-
Taina Cununiei și binecuvântarea lui Dumnezeu este modalitatea prin care Dumnezeu va veghea permanent la bunul mers al familiei, la trupurile și sufletele lor. A patra cărămidă este practic promisiunea lui Dumnezeu că-i va ocroti pe soți, și le va purta de grijă în toate ale vieții, atât timp cât ei vor rămâne în iubirea și poruncile lui Dumnezeu.
Observați cum familia are în codul ei genetic însăși felul nostru de a fi, trupesc și sufletesc, însăși felul în care Dumnezeu a rânduit viața omului pe pământ.
Familia așa cum o avem noi astăzi de mii de ani, este o proiecție a familiei Sfintei Treimi. Relațiile dintre soți și copii sunt o proiecție a relațiilor excepționale între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Noi avem familii pentru că Dumnezeul nostru este Întrei în Persoane. Noi suntem Persoane pentru că Ei sunt Persoane. Noi stăm în comuniune pe pământ unii cu alții, pentru că Ei stau în comuniune în Sfânta Treime. Noi iubim pentru că Ei iubesc.
Iubirea și căldura familiei nu poate fi simulată de nimic. Poți avea o casă mare cu etaj, mobilată modern, dar să nu simți că ești acasă, pentru că acasă ești acolo unde cei dragi te întâmpină cu dor, acolo unde copiii țipă bucuroși: „Tati, tati, te-ai întors” sau „Mami, mami, ne-a fost dor tare de tine…!” sau acolo unde soțul sau soția te îmbrățișează cu un zâmbet cald când intri pe ușă.
Poți avea o casă frumoasă cu un șemineu pe lemne, dar să nu simți căldura unei familii. Căldura familiei vine din sinceritatea iubirii lor față de tine, din dorul curat pe care ți-l poartă.
Poți locui cu un băiat sau o fată sub același acoperiș și să nu ai o familie, Concubinajul este ecuația cea mai favorabilă egoismului unui individ care încearcă să obțină doar beneficiile familiei fără responsabilitate. Ori Dumnezeu a ascuns bucuriile familiei exact în responsabilitate.
Poți avea bani și servitori încât în fiecare zi masa să-ți fie plină de bucate calde și de oameni care să ia masa cu tine, dar să nu simți iubirea familiei. Vei recunoaște dintr-o mie o familie care stă la masă, față de un grup de indivizi care iau masa și nu sunt uniți de cele 4 cărămizi puternice de mai sus. E ceva ce nu poți explica.
Poți sta la masă cu toți prietenii cei mai buni, cu șeful și cu toți colegii tăi, în cel mai scump restaurant al lumii, sau chiar în casa ta, nu vei simți căldura familiei, dacă cei care te-nconjoară nu te iubesc.
Acolo este familie, unde există iubire, și acolo există iubire unde te simți ca în familie.
Paradoxal, sunt oameni, puțini, care se simt acasă în alte locuri decât lângă părinți, soție, soț, copii, sau frați… De ce? Pentru că unii oameni chiar îi iubesc sincer, iar familia mai puțin.
Familia este locul în care omul învață iubirea de aproapele și de Dumnezeu. Familia este intimitatea dumnezeiască a unei triade personale. Pentru fiecare din noi există un eu, un tu și un al treilea despre care discutăm și ne raportăm. Al patrulea este tot un al treilea despre care eu și cu tine discutăm. Interesant lucru că nu putem vorbi mai mulți deodată și să ne înțelegem, ci doar câte doi. De aici și conceptul interesant de un al treilea la care ne raportăm mereu. Părintele Stăniloae explică mai bine decât mine acest lucru.
Familia este laboratorul dezvelirii de egoism. Familia este focul lămuritor al iubirii. Familia este scutul ce ne protejează de răutatea lumii și chiar de a noastră înșine.
Familia este acasă.
A susține familia este un semn de sănătate sufleteacă. Și invers, a combate familia prin neîncurajarea căsătoriei și a nașterii de prunci, este o formă de demonizare a omului.
În familie ne formăm toți, sau ar trebuie să ne formăm. Europa astăzi este în perioada cea mai gravă de criză a istoriei ei: criza familiei. Oamenii se căsătoresc mai puțin, divorțează mai repede, nasc mai puțin copii, și sunt din ce în ce mai dezbinați, tocmai pentru că slăbește liantul unirii lor: familia.
Familia este ultimul bastion al umanității. Când va cădea familia, va veni sfârșitul lumii, căci familia este proiecția Sfintei Treimi în umanitate.
(Claudiu Balan)
Victor
februarie 20, 2015 @ 10:38 pm
Felicitări pentru articol! Incurajator. Nu pot decat sa zic: „mai vreau”. Mulțumesc!
Claudiu Balan
februarie 21, 2015 @ 9:11 am
Ideea articolului este de a vă încuraja pe toți să gustați din bucuriile familie și de a vă dori din toată inima să vă întemeiați o familie.
Gustați și vedeți că bun este Domnul!
Gustați și vedeți că bună și frumoasă este familia!
adrianc
februarie 22, 2015 @ 10:30 am
„Pentru că familia reglează excepțional ieșirile înspre egosim ale fiecărui om, și-l obligă moral să împartă, să îngăduie, să accepte pe celelălalt așa cum e, să conviețuiescă sub același acoperiș cu persoane atât de diferite de el însuși, să se unească în definitiv.”
Daca ar fi asa, nu ar mai exista „familie cu probleme” mentionata mai sus in articol, nu-i asa?
Dan Tudorache
februarie 22, 2015 @ 1:46 pm
Familia este școala ubirii. Cei mai mulți învață ceva din ea, ”absolvă” clasele dar mai sunt și unii repetenți. Nu e vina familiei ca instituție ci a repetenților. Ca și la școală.
adrianc
februarie 22, 2015 @ 3:13 pm
@Dan
Nu stiu exact la ce te referi cand zici „Familia este școala ubirii”.
Poate ai putea sa-mi explici care e diferenta intr-un cuplu casatorit, un cuplu casatorit doar la primarie, deci fara biserica, si un cuplu intr-o relatie de concubinaj.
Sunt curios cum vezi tu si autorul diferenta intre aceste 3 variante si cum ar creste un copil diferit in fiecare dintre aceste 3 variante.
Personal cred, ca atat timp cat cei doi oameni se iubesc, ce e scris pe foaie sau modul de celebrare sau lipsa lui, al acestei uniuni intre barbat si femeie este complet irelevant.
De ce este irelevant? Pentru ca casatoria nu poate sa opreasca pe nimeni sa fie neloial, sa inceteze sa-l mai iubeasca pe celalalt si sa faca divort.
Elena
februarie 22, 2015 @ 6:08 pm
Pr. Iustin Parvu spunea: „Temelia societatii a fost dintotdeauna familia. Toti copiii din lume ar trebui sa creasca si sa prinda aripi in familia aceea traditionala, pe care cu totii o stim…
Vedeti dumneavoastra, daca copiii isi vor vedea parintii facandu-si cu evlavie rugaciunile, apoi vor face si ei o inchinaciune, o matanuta si uite-asa invata urcusul rugaciunii. Sa stiti ca cel mai bun pedagog nu este urechea, este ochiul.”
Dau slava lui Dumnezeu ca m-am nascut intr-o familie traditionala, bazata pe respect, armonie si intelegere. Nadajduiesc ca bunul Dumnezeu sa-mi ajute sa-mi intemeiez o familie crestina.
Dan Tudorache
februarie 23, 2015 @ 9:06 am
Salut Adrian!
Nu m-am referit la nimic altceva când am spus că familia este școala iubirii. Dacă nu ai realizat până acum în familia ta faptul că de acolo înveți să iubești, mi-e teamă că orice explicație este de prisos.
Deși nu te cunosc personal, cu atât mai puțin familia ta, risc să fac presupunerea că însăși ridicarea acestei întrebări este dovada eșecului familiei tale. Poate că presupunerea mea e nefondată iar familia ta este trainică, armonioasă, iar tu ești într-o bună relație cu părinții tăi, fapt pentru care îmi cer scuze în avans dar dacă nu ai simțit până la vârsta aceasta că în familie înveți în fiecare zi să iubești, mă simt nevoit să recunosc că niciodată nu voi reuși să te fac eu să simți asta din argumente, chiar dacă ți-aș scrie cât o carte.
Cât privește explicarea diferenței dintre ”un cuplu casatorit, un cuplu casatorit doar la primarie, deci fara biserica, si un cuplu intr-o relatie de concubinaj.”, cred că explicațiile acestea ar fi trebuit să ți le dea părinții tăi. Deci întreabă-i pe ei în primul rând, că ei sunt dascălii tăi principali de viață. Sau… așa ar trebui să fie părinții.
Dacă curiozitatea ta vis-a-vis de aceste trei variante este reală, și nu doar o provocare la polemici sterile, atunci poți să cauți studii sociologice și statistice pe net în care să observi:
a) rata despărțirilor la un cuplu căsătorit înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, față de unul căsătorit doar înaintea oamenilor și față de un cuplu de concubini.
b) gradul de comunicare între soți/parteneri în cele trei variante
c) gradul de siguranță financiară în cele trei variante
d) efectele asupra copiilor în cele trei tipuri de relație bărbat-femeie. De pildă, pe acest subiect, găsești aici o sinteză: http://sanatatesiviata.ro/familie-si-educatie/109-familie/140-concubinajul-si-efectele-asupra-copiilor-concubinajul-coabitarea-casatoria-de
Apoi te poți documenta despre implicațiile legale ale tutelei asupra copiilor după divorț/despărțire,
Ai susținut că ”ca atat timp cat cei doi oameni se iubesc, ce e scris pe foaie sau modul de celebrare sau lipsa lui, al acestei uniuni intre barbat si femeie este complet irelevant.”, dar eu mă întreb sincer dacă ai citit vreodată ce scrie pe un certificat de căsătorie și dacă ai luat la cunoștință de implicațiile juridice ale căsătoriei civile. Dacă ai citit legislația, atunci zic eu pardon, dar dacă n-ai citit… atunci… din avion… multe blocuri ni se par fire de iarbă.
Una peste alta, te invit să discuți mai întâi cu părinții tăi despre dilemele tale și să-i chestionezi de ce s-au căsătorit (religios ori civil, ori ambele), ori de ce nu s-au căsătorit. Și apoi să-i întrebi și pe bunicii tăi, dacă-i mai ai în viață. De ce să nu înveți din experiența lor de viață, dacă este cea mai la îndemână sursă de informare, și mai ales cea pe care deja ai verificat-o pe pielea ta ca și consecințe.
O zi cu inima caldă și spor la cercetare îți doresc.
Alexandrus
februarie 20, 2016 @ 12:16 pm
ElenaM ma bucur ca esti dintr-o familie traditionala, eu am ajuns la constatarea ca sunt pe cale de disparitie aceste familii…asa ca ma rog fii amabila si spune-mi de unde esti?
Claudiu Balan
februarie 22, 2016 @ 11:05 am
Eu sunt din Galați.
brindau cristina
aprilie 27, 2017 @ 12:37 pm
Hristos a Inviat! Foarte frumos articolul si rupt din realitate. Este scris de cativa ani dar eu astazi l-am citit si m-am regasit in el. Am o familie frumoasa si ii multumesc bunului Dumnezeu ca ne-a ajutat sa trecem peste multe greuteti care le-am intampinat in decusrul celor 9 ani si 8 luni de cand suntem casatoriti. Mi-am dorit un sot credinicos care sa ma inteleaga pe calea asta si Dumnzeu mi-a dat, mi-am dorit copii si am 4 care sunt sufletul familiei, nu avem casa stam cu chirie, greutati sunt dar decat o casa si goala mai bine asa poate ca Dumnezeu stie ce este mai bine pentru noi, cu rabdare si multa rugaciune o sa avem si noi casuta noastra. Credinta intr-o casnicie conteaza enorm, duhovnicul are un rol important si este de un real ajutor. La inceputul casniciei noastre mai exact la un an dupa ce ne-am casatorit am trecut printr-un hop si toti cei din jurul nostru parintii, fratii cativa prieteni, cunoscuti ne-au sfatuit sa ne despartim si noi am zis ca poate asa este mai bine dar nu inanite sa ne sfatuim si cu parintele duhovnic care nu a fost deacord cu decizia noastra si ne-a vorbit foarte mult despre ce inseamna o familie crestina. Acum dupa aproape 10 ani ne aducem aminte ce greseala puteam sa facem si de ce? pentru ca s-a ajuns ca divortul sa fie rezolvarea ce-a mai la indemana ,uitam de Dumnezeu, de sfintii Parinti, Maica Domnului. Familia este un dar frumos de la Dumnezeu si noi trebuie sa avem grija de el. Doamne Ajuta!
Maria
aprilie 29, 2017 @ 2:58 pm
Asa e, familia e o mare binecuvantare.Astazi, insa, e foarte greu sa mai gasesti pe cineva care sa gandeasca asa, sa-si doreasca cu adevarat o familie.Asa ca, sa fiti fericiti voi toti cei care aveti familie si sa aveti grija de ea!
Merla Bogdan
mai 7, 2017 @ 2:58 pm
Hristos a inviat dragi prieteni… mi se pare foarte frumos articolul, insa nu sunt total de acord cu el pt ca mi se pare usor nerealist. Pe timpul parintilor si bunicilor nostrii erau alte vremuri. Oamenii se casatoreau pe la 15-20 de ani si pana la 25 deja aveau cativa copii. Insa atunci era alta societate. Vremurile in care traim noi azi te obliga la ceva ce nu exista atunci: dezvoltarea persoanala. Daca esti un tanar sau o tanara sincer(a) si naiv(a), cu minte de copil nu mai faci absolut nimic in viata. Si nici persoanele de sexul opus nu se vor uita ever never la tine. Toate fetele cu care am incercat sa fiu m-au trimis la plimbare din acest motiv: imaturitate si lipsa de experienta la scoala vietii, desi m-am purtat foarte frumos cu ele si le-am declarat iubire sincera din tot sufletul meu. Bine nici eu nu sustin idee de a fi om de cariera, este o prostie sa te dedici total carierei, pentru ca familia este mult mai importanta si mai frumoasa decat viata si implinirile sociale si profesioanle. Si eu visez la familie. Dar in zilele noastre pentru a te casatorii trebuie sa fii om matur, cu mintea coapta si inteleapta si cu o anumita conditie sociala, umana si materiala. Cel mai bun moment pentru casatorie dupa mine este sfaritul faculatatii, pe la 25-27 ani cand ambii tineri sunt maturi si copti, stiu ce vor de la viata si pot trai in mod indepenedent pe picioarele lor.
Mai sunt 2 lucruri cu care nu sunt de acord in articol.
1) din ele spune ca daca nu te casatoresti de tanar si nu faci parte mereu dintr-o familie, vei cadea in pacatele vietii si ale tineretii. Nu sunt de acord. Daca il ai pe Hristos cu tine si esti crestin… chiar ortodox, poti trai o tinerete frumoasa in care sa te bucuri de viata in mod curat, sa iti dezvolti sufletul si personalitatea si sa socializezi cu cei de varsta ta cu mult discernamant si intelepciune. Cunosc si tineri care reusesc sa tina calea dreapta si sa aibe o tinerete curata si frumoasa fara a fi casatoriti.
2) scrie undeva acolo ca instinctul sexual este cel care genereaza atractia intre tineri si duce la nasterea de prunci o data ce ei se casatoresc. Iarasi mi se pare ciudat. Nu putem reduce relatia dintre tineri, inainte si dupa casatorie, la sex si la nasterea de prunci. Multi tineri se iubesc nu pentru atractia dintre ei ci pentru comuniunea sufleteasca. Isi pun in comun trairile sufletesti, gandurile, visele, emotiile, ideile, cultura si sentimentele. Asta mi se pare frumos. Adica viata si familia nu inseamna doar servici, cratita, sex si nastere si crestere de prunci. In viata poti face multe alte lucruri frumoase alaturi de cel drag.
Cam asta este treaba…. o mica opinie persoanala, supusa greselii. Iertare de deranj si de interventie, o zi frumoasa va doresc. Doamne ajuta.