„Frumusete pe muchie de cutit”
Omul tinde in mod natural sa fie frumos, sa fie perfect, adica sa fie desavarsit. In orice ar face, incepand cu el insusi si terminand cu tot ceea ce il inconjoara, omul randuieste lucrurile astfel incat sa ajunga mai aproape de perfectiune.
Tot asa face omul si cu propriul trup. Il cosmetizeaza, il infrumuseteaza, il parfumeaza, si de ceva vreme incoace ii ajusteaza imperfeciunile prin interventii chirurgicale complexe, indepartand straturile de grasime in plus, ridurile, asimetriile si tot ceea ce sta in calea perfectiunii spre care tinde neincetat. Dar de ce cauta omul mereu perfectiunea? Pentru ca inseteaza dupa desavarsire! Si de ce inseteaza dupa desavarsire? Pentru ca el a cunoscut-o candva, pentru ca aceasta este starea fireasca a sa, si singura care il poate multumi deplin. Doar in desavarsirea vesnica isi gaseste omul odihna. Si pentru ca nu reuseste sa guste desavarsirea in duh, inseteaza si imprima setea fata de ea in toata materia care il inconjoara.
Omul fuge de imbatranire si de urat, oricat de afundat ar fi in materialism, pentru ca acestea nu sunt proprii fiintei lui. El fuge de toate acestea, pentru ca este facut sa fie vesnic tanar, vesnic sanatos, vesnic frumos, vesnic proaspat, adica vesnic desavarsit!
Dar cine cauta desavarsirea trupului inainte de a cauta desavarsirea sufletului, se aseamana nechibzuitului care pune carul inaintea boilor. Frumusetea trupului este intotdeauna trasa inainte de frumusetea sufletului. Frumusetea sufletului este cea care se rasfrange asupra trupului si nu invers.
Astfel, pentru ca omul cazut nu vrea sa raspunda la chemarea desavarsirii sufletului, toata industria cosmetizarii si a chirurgiei estetice nu este decat un mod fortat spre materie prin care omul este nevoit sa raspunda firescului de a fi desavarsit.
Pentru ca nu vrea sa-si satisfaca nevoia de vesnicie si desavarsire in duh, omul e constrans sa se exprime direct in materie, dar materia care il constituie pe om este afectata de alterare, de imbatranire, de moarte, adica de pacat.
Si oricat s-ar stradui omul sa atinga perfectiunea trupului, nu reuseste pentru ca se invarte intr-un cerc vicios din care nu poate iesi altfel decat prin renuntarea la pacatul pe care il iubeste, caci pacatul este singurul vinovat de orice neputinta, infirmitate si imperfectiune a trupului. Si oricat s-ar chinui omul sa atinga perfectiunea trupului, pana la urma ramane nostalgic si nesatisfacut, vazand ca odata cu trecerea timpului isi pierde frumusetea pe care si-ar dori sa o pastreze permanent, adica vesnic.
Cei care afirma ca viata omului se sfarseste pe pamant, dau dovada atat de snobism cat si de sinceritate demne de mila. Cum aceasta? In primul rand dau dovada de snobism pentru ca isi contrazic vorbele care neaga vesnicia cu propriile fapte care cer vesnicia (cautarea desavarsirii permanente, chiar daca doar spre trup) si dau in acelasi timp dovada de sinceritate pentru ca raspund la setea de desavarsire vesnica din ei, chiar daca intr-un mod gresit.
Dar singurul mod prin care putem reusi sa fim vesnic frumosi, este sa scoatem singura cauza a uratului si a suferintei din noi: pacatul. Caci frumusetea si bucuria vesnica inseamna sfintenie.
Asadar, „Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.” (Ev. Matei 5 :48)
omp
aprilie 29, 2010 @ 3:55 pm
tare mult m-a impresionat privirea unui om: inainte de Spovedanie era ca o furtuna, dupa – ca o zi senina…
Filofteia
aprilie 29, 2010 @ 4:03 pm
omp, cum se schimba omul dupa Spovedanie!
maria
aprilie 30, 2010 @ 8:00 am
As vrea sa stiu si eu daca este pacat sa-ti faci operatie de ridicare de sani dupa nastere, pentru a-i avea asa cum au fost ei initial.
Va rog sa-mi raspundeti.Am un mare complex.
Doamne ajuta.
Dan
aprilie 30, 2010 @ 8:43 am
Maria, iertare ca ma trezesc sa raspund tocmai eu ca baiat. Dar indraznesc pentru ca nu ai specificat din partea cui doresti un raspuns.
Gandeste-te tu ce-ar fi facut Maica lui Dumnezeu in locul tau. Gandeste-te ce ar fi facut sfintele cuvioase (care au avut copii) in locul tau , si atunci cand vei afla raspunsul cred ca se va rezolva si problema complexelor tale.
Doamne ajuta!
Jamaica
aprilie 30, 2010 @ 2:14 pm
din cate stiu orice modificare a infatisarii – machiaj, vopsit, operatii estetice, sau alte interventii in scop estetic – sunt pacat, pt ca noi nu trebuie sa „corectam” felul in care ne-a lasat Dumnezeu ca sa nu ne credem mai presus decat El
Ana
aprilie 30, 2010 @ 4:19 pm
Maria, lasarea sanilor dupa nastere si alaptat e ceva natural, asa cum este si imbatranirea noastra, parul alb, ridurile. Daca tatal copilului e cel care „nu te mai place asa”, devino creativa in asa fel incat sa-l atragi prin ceea ce esti azi. El nu intelege ca este tatic si nici tu nu-ti dai seama ca esti mamica.
E o schimbare frumoasa in viata voastra, un dar de la Dumnezeu. Daca-ti pare rau de cum arati, e ca si cum ai spune Domnului ca darul primit nu este perfect. Dumnezeu nu face greseli.
Am trecut insa prin incercarea ta pentru ca am si eu copilasi. Trupul te asigur ca-si revine singur, si prinde o frumusete aparte, NUMAI daca traim si sanatos. Roaga-te sfintelor care au fost mamici sfanta Sofia, sfanta Maria a Parisului, Maicutei Domnului
Nu fa pasul spre operatie caci lucrurile astea au o intorsatura urata mai tarziu.
J
aprilie 30, 2010 @ 8:28 pm
F adevarat ce a spus Jamaica