Frumuseţea slujbelor dumnezeieşti: Vecernia

Noi, oamenii simpli, obişnuim mai mult sau mai puţin, să participăm la slujbele bisericeşti, mai ales la Dumnezeiasca Liturghie. E felul nostru de a ne arăta dragostea faţă de Creatorul şi Proniatorul nostru, atât cât putem să-L iubim fiecare, sa-I aduce mulţumire pentru cele bune din viaţa noastră, dar şi pentru cele rele, fiindcă toate sunt  din voia Lui.

Cel mai des uităm sa-I înălţăm rugăciuni  de laudă…Intrăm în Sfânta Biserică cu grijile noastre, ne gândim tot timpul la noi şi la cei din jurul nostru, apropiaţi sau mai depărtaţi, dar foarte rar ne gândim la El şi la relaţia pe care o avem sau ar trebui sa o avem cu Dumnezeu. Orientarea noastră este adesea direcţionată pe orizontală (eu – ceilalţi), doar rareori pe verticală (eu – Dumnezeu).

Biserica are modalităţile ei de slăvire a lui Dumnezeu, de mulţumire şi laudă, mult mai complexe decât ale noastre şi foarte bine stabilite de când lumea. În acest sens se săvârşesc o serie de slujbe, în fiecare zi (în mânăstiri şi catedrale) sau cel puţin în fiecare duminică şi sărbătoare (în bisericile de parohie). Aceste  slujbe poartă numele de Cele Şapte Laude ( de fapt sunt opt, dar Utrenia şi Ceasul I se citesc împreună întotdeauna). Şi ele sunt următoarele: Vecernia (slujba de seară); Pavecerniţa (rugăciunea de după cină şi înainte de culcare); Miezonoptica (rugăciunea de la miezul nopţii); Utrenia (slujba de dimineaţă); Ceasurile (Orele) – în număr de patru : I, III, VI şi IX.

Şirul lor începe cu Vecernia, adică slujba de seară, pentru că Biserica Creştină a moştenit din Vechiul Testament tradiţia de a socoti începutul zilei liturgice sau bisericeşti nu de la miezul nopţii, ca în viaţa civilă, ci cu seara.

În Bisericile de parohie se săvârşeşte slujba Vecerniei în special înainte de Sărbători, iar în Catedrale o dată sau de  două ori pe săptămână. Pavecerniţa. Miezonoptica şi Utrenia, unite, se săvârşesc în Bisericile de parohie mai ales în post când se organizează privegherea de noapte. Toate aceste Laude Bisericeşti în mânăstiri se săvârşesc în fiecare zi.

Vă propun să ne oprim asupra primelor trei : Vecernia, Pavecerniţa şi Miezonoptica. În nici un caz nu vreau să fac o abordare pur scolastică asupra acestor slujbe. Biserica înseamnă trăiere, iar liturgica nu este domeniul meu …Însă am constat , citind in Ceaslov , că ele au o frumuseţe aparte, prin rugăciunile pe care le conţin. Să vorbim puţin despre fiecare!

Vecernia reprezintă rugăciunea de seară în care aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut şi Îi cerem ajutorul pentru a petrece noaptea ce vine în pace. Prin aceasta, raportăm totul la Dumnezeu şi ne simţim datori să – I aducem „jertfă de seară”. Pentru cele ce le-am împlinit, se cuvine să aducem mulţumire, iar pentru păcatele făcute de voie sau fără de voie, să cerem iertare.

Cu siguranţă aţi participat la Slujba Vecerniei. În Biserică e atâta frumuseţe! De obicei…sunt puţini oameni, dar e cu mult mai plăcut. Aţi observat câtă linişte ne cuprinde ? După o zi de muncă, cu osteneli trupeşti şi tulburări sufleteşti, slujba de seară (mai ales în timpul săptămânii), e ca un burete care îţi absoarbe , parcă, toate grijile şi neliniştea.

Dar ce rugăciuni conţine Slujba Vecerniei? Majoritatea sunt psalmi. În prima parte a slujbei se rosteşte Psalmul 103 , de preamărire a lui Dumnezeu Creatorul, pentru ca apoi omul care îşi dă seama de starea lui de rătăcire şi deznădejde, se adresează Lui („Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele„), cerându-i cele necesare sufletului (Psalmul 140). Cu nădejde în mila lui Dumnezeu, ne rugăm să ne înţelepţească cu îndreptările Sale şi pentru acesta apelăm la mijlocirile Sfinţilor şi în special a Maicii Domnului. Vecernia se încheie cu rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare, prin care ne cerem iertare pentru păcatele săvârşite în timpul zilei şi ne încredinţăm în mâinile Celui de Sus că ne va ocroti de „vicleşugul celui potrivnic”.

 (Gabriela Tudor)