Fumatul e un păcat?!

Am fumat şi eu câţiva ani şi nu sunt deloc încântat de asta, dar acum nu mai fumez. Au trecut vreo 6 ani de când m-am lăsat. Cum m-am lăsat de fumat ? Eu n-am vrut să mă las şi nici nu era în planurile mele de viitor, pentru că-mi plăcea.

Eu şi cu cel mai bun prieten al meu mergeam la Biserică duminica câte 5 minute şi aprindeam o lumânare, ne rugam puţin şi plecam. Odată am ajuns exact la predică şi părintele prezenta câteva cărţi pe care le putem cumpăra chiar de acolo de la Biserică. Cartea care mi-a stârnit interesul cel mai tare a fost „Fumatul e un păcat” şi am venit a doua zi şi am cumpărat-o. Am citit-o imediat cum am ajuns acasă, dar vă zic sincer că nu aveam mari aşteptări de la ea. După ce am terminat-o de citit am hotărât să mă las de fumat. Din momentul acela şi până azi, cu ajutorul lui Dumnezeu nu m-am mai atins de ţigară. Nu ştiam aproape nimic despre Dumnezeu şi totuşi ce am citit în carte m-a marcat şi m-a schimbat.

Eu cred că fumatul e un păcat pentru că e un viciu, iar viciu înseamnă să cauţi plăcerea şi bucuria în ceva finit în loc s-o cauţi în persoane. E un viciu să cauţi să fii fericit numai mâncând, la fel cum e un viciu să cauţi să fii fericit numai ameţindu-te zilnic cu alcool.

A trage însetat din ţigară căutând un dram de calm şi de pace, e o înşelare, căci până la urmă tot ce rămâne este gudronul în plămâni, dependenţa tot mai puternică şi putoarea gurii. Părintele Cleopa spunea foarte frumos că dacă Dumnezeu credea că e bine ca noi să fumăm, ne făcea un coş în vârful capului.

La început ţi se pare că eşti interesant fluturând ţigara în faţa celorlalţi dar mai târziu ajungi să suporţi consecinţele nefaste ale fumatului pe pielea ta, în fiecare zi.

Eu am observat că după câţiva ani de fumat:

• respir mult mai greu şi mă doare în piept; observ asta foarte uşor când alerg sau când înot.
• mi s-au îngălbenit dinţii de atâta fum de ţigară
• am început să nu mai pot face calcule aşa de repede în memorie
• ajunsesem să fumez în fiecare zi şi să nu mai pot sta fără ţigari, eram dependent de ele şi făceam orice ca în ziua aia să fumez
• cheltuiam mulţi bani
• îi afumam pe cei de lângă mine şi-i chinuiam să mă suporte
• aveam hainele pline de fum şi miroseam jalnic

E păcat să-ţi tai o mână ? E păcat să-ţi scoţi ochii ? E păcat să-mi tai venele ? E clar că da, căci îmi stric trupul pe care Dumnezeu mi la creat şi care are o anumită armonie şi frumuseţe. Păcatul e tot ce-mi face mie rău acum sau mai târziu şi tot răul pe care-l provoacă celorlaţi.

Cineva care conduce cu viteză şi face un accident lovind alţi oameni nevinovaţi e clar că şi-a făcut lui rău căci o să plătească consecinţele cu viaţa lui şi în acelaşi timp a stricat şi viaţa altor oameni. E normal ca Dumnezeu să pedepsească păcatul (viciul vitezei) pentru a-l proteja atât pe cel împătimit cât şi pe cei nevinovaţi, iar pe viitor cei care vor să-ncerce să meargă cu viteză, să se descurajeze gândindu-se la consecinţe.

Aşa şi fumatul e un păcat căci îmi face mie rău şi direct sau indirect face rău şi altora. Dumnezeu care ne vrea binele tututor e normal să pedepsească răul acesta care ne afectează pe toţi. Ţigara în sine aduce „pedepse” asupra celui care o fumează prin consescinţele puternic negative asupra corpului, dar şi Dumnezeu pedepseşte pentru a ne descuraja mai mult să ne apucăm de fumat.

Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. (1 Co.6,12)

(Balan Claudiu)