Gabriel Garcia Marquez cu faţa către Dumnezeu
Atins de o boala incurabila, marele romancier sudamerican s-a retras de o buna bucata de vreme din viata publica si-si traieste la intensitate maxima zilele pe care Dumnezeu i le-a harazit, stiind ca fiecare zi poate fi si ultima. A gasit de cuviinta sa-si marturiseasca trairile printr-o scrisoare publicata pe Internet adresata tuturor semenilor sai de pretutindeni.
“Daca pentru un moment Dumnezeu ar putea uita ca sunt o papusa de carpa si mi-ar da drept cadou o bucatica de viata, as profita de ea cat mai mult posibil.”
“Nu as spune probabil tot ceea ce gandesc,dar cu siguranta as gandi tot ceea ce spun.”
“As da valoare lucrurilor ,nu pentru ceea ce ele reprezinta,ci mai curand pentru ceea ce semnifica.”
“As dormi putin,as visa mai mult,stiind ca pentru ficare minut in care inchidem ochii,pierdem saizeci de secunde de lumina.”
“As merge cand altii se opresc; m-as trezi cand altii adorm.”
“Daca Dumnezeu mi-ar face cadou inca putina viata m-as imbraca cu simplitate, m-as lungi pe burta pe pamant, lipindu-mi de el nu numai corpul ci si sufletul.”
“Le-as arata oamenilor cat de mult se insala gandindu-se ca inceteaza sa iubeasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc atunci cand inceteaza sa iubeasca .”
”Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete singur sa zboare.”
“Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine odata cu batranetea, ci mai curand odata cu uitarea.”
“Am invatat atatea de la voi, oameni…Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul in care urci.”
“Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange pentru prima data,in mana sa micuta,degetul tatalui sau,el il prinde in capcana pentru toata viata.”
“Am invatat ca un om nu are dreptul sa priveasca de sus pe un semen al sau, decat atunci cand trebuie sa il ajute sa se ridice.”
“Sunt atatea lucruri pe care le-am putut invata de la voi!Dar putine imi vor servi cu adevarat, pentru ca atunci cand ele vor fi fost aranjate in aceasta valiza,care este viata mea,din pacate eu voi fi pe cale sa mor.”
“Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.”
“Daca as sti ca astazi este ultima data cand te vad adormind,te-as strange tare in bratele mele si L-as ruga pe Dumnezeu sa iti pazeasca sufletul.”
“Daca as sti ca acestea sunt ultimele minute in care te vad ,ti-as spune “Te iubesc” si as ignora,rusinat,ca tu o stii deja.”
“Exista intotdeauna un ‘maine’ si viata ne da o alta oportunitate de a face lucrurile bine;dar daca ma insel si aceasta zi este singura care ne-a mai ramas, mi-ar place sa-ti spun cat te iubesc si ca nu te voi uita niciodata.”
“Ziua de maine nu este asigurata nimanui,tanar sau batran.Astazi ar putea fi ultima data cand ii vezi pe cei dragi.Nu mai astepta,actioneaza acum,pentru ca s-ar putea ca “maine” sa nu mai vina niciodata si cu siguranta,vei regreta ziua in care nu ti-ai facut timp pentru un suras,o imbratisare,un sarut si in care ai fost prea ocupat pentru a adresa celor dragi o ultima urare.”
“Pastreaza-i aproape de tine pe cei pe care ii iubesti; sopteste-le la ureche ca ai nevoie de ei; iubeste-i si poarta-le de grija;fa-ti timp sa le spui ‘te inteleg’, ‘iarta-ma’,’te rog’,’multumesc’ si toate celelalte cuvinte de dragoste pe care le cunosti.”
“Nimeni nu-si va aminti de tine pentru gandurile tale secrete.Cere-I lui Dumnezeu forta si intelepciunea sa le exprimi.”
“Demonstreaza prietenilor tai si fiintelor dragi cat de mult inseamna
pentru tine.”
Guest
februarie 4, 2011 @ 9:03 am
atunci cand esti sanatos,activ,apreciat si cu succes nu ai timp de dumnezeu,iar atunci cand o boala te invadeaza si de macina incepe mustrarea de constiinta,atunci deja aproapele pe care inainte il considerai un nimic,incepi sa-l iubesti,sa-i porti grija,ii ceri iertare si-i multumesti,incepi sa demonstrezi ca esti cel mai bun si de incredere…de mustrarea de constiinta nu scapam,ce bine!
Laura-optimista
februarie 4, 2011 @ 2:35 pm
Da, un mesaj deosebit de impresionant şi de sincer, scris de o persoană sensibilă, care şi-a dedicat viaţa creaţiei literare, iar acum, conştientizând faptul că va trebui să părăsească această lume, doreşte să le împărtăşească tuturor ceea ce a învăţat în timpul scurtei călătorii către viaţa veşnică.
Nu ştiu cât de credincios a fost acest romancier înainte de a se îmbolnăvi… Am citit "Un veac de singurătate" cu aprox. doi ani în urmă şi, din câte reţin, acolo se făceau foarte puţine referiri la viaţa religioasă. Oricum, în ceea ce a scris în acest mesaj de rămas bun, se observă o sinceritate admirabilă şi un îndemn adresat tuturor celor care i-au cunoscut şi îndrăgit opera de a se apropia de Dumnezeu şi de semenii lor, de a se bucura de această viaţă, pe care nimeni nu ştie în ce moment va fi obligat s-o părăsească. Cred că, indiferent de concepţia pe care scriitorul o va fi avut mai înainte, pentru această mărturie sinceră şi caldă din ultimele clipe ale vieţii sale pământeşti, Domnul nostru Iisus Hristos îi va dărui, în Împărăţia Sa, fericirea cea adevărată şi fără de sfârşit. 🙂