Gabriela: „Cred în Dumnezeu, pentru că Fiul Său, Hristos, e singurul meu prieten”

Pentru că simt în toată fiinţa mea cum cineva mă protejează şi este lângă mine, în fiecare mişcare pe care o fac. Şi acela nu e decât Hristos.

Până la vârsta de 27 ani am mers ca un roboţel la biserică, la slujbele bisericii, ştiam că e bine de mers de la bunici, de la mama…

Am stat cu cineva 6 ani, nebotezat, care provenea dintr-o familie de neoprotestanţi. S-a pus problema căsătoriei şi convertirea mea. Nu am acceptat aşa să mă dăruiesc simplu lui X… s-a declanşat un război interior în mine, căruia am încercat să-i dau de capăt prin studiu, am petrecut în biblioteci zile lungi, încercând să înţeleg diferenţele dintre religii… Nu am reuşit convingerea cu studii, îmi lipsea trăirea…

Eram în perioada de studii, la master. După finalizare am început să caut de muncă, am căutat, am căutat timp de 6 luni. Nu am găsit nimic… eram căzută la pământ… deznădăjduită… făcusem atâtea studii (6 ani de facultate + 2 master) şi nimeni nu-mi deschidea o portiţă…

Tata a intrat în comă joi. în România, eu eram la 2000 km distanţă, în timp ce-mi căutam bilet de avion, am fost sunată să merg la un interviu pentru un job, luni la ora 14. Trebuia să aleg… tata sau interviul.

Tata a murit vineri… în weekend a stat în cameră rece, singur… Luni la ora 14, am mers la interviu, îmbrăcată într-o cămaşă albă cu zâmbet luminos. Luni seara cu zborul de Târgu Mureş am plecat spre România. Am ajuns la tata marţi dimineaţa pe la ora 5, cred. L-am înmormântat marţi în ziua sf. Gheorghe, după Sfânta Liturghie. O durere pe care nu am avut-o niciodată!!!

După câteva zile am fost sunată, mă acceptaseră pe postul de asistent cercetător. A trecut mai bine de un an jumate de când lucrez… Vă scriu chiar de la muncă, în acest moment.

Imediat după cum m-am angajat, m-am despărţit de X brusc, cu toate explicaţiile dureroase… Am mai murit odată… Am murit odată cu tata şi am înviat… pentru asta dau slava Lui Dumnezeu zi de zi.

De asta cred în Dumnezeu, pentru că mă putea pierde, au fost n momente şi nu m-a pierdut, nu m-a lăsat din braţele Sale. Am înţeles ce înseamnă să fii trăitor în Hristos… să bei sângele Lui şi să mănânci trupul Lui la fiecare Sfântă Liturghie, e singura diferenţa pe care celelalte religii nu o vor înţelege decât atunci când vor trăi asta.

Cred în Dumnezeu, pentru că Fiul Său, Hristos e singurul meu prieten. Cu El pot vorbi cu toată sinceritatea mea prin taina sfintei spovedanii şi prin rugăciune. Îl simt la fiecare Sfântă Liturghie, simt Duhul Sfânt cum se pogoară la prefacere peste mine, peste oamenii din biserică… şi că nu mă va lăsa niciodată.

Asta e mica mea mărturie, deşi nu e foarte coerentă, am încercat să redau schematic, trăirea mea.

Doamne ajută.

(Gabriela Radu, 30 de ani, locuiește în Paris)

Tu de ce crezi în Dumnezeu? Așteptăm mărturia ta pe contact@ortodoxiatinerilor.ro